2,422 matches
-
ocazionale (Rien, petite revue pour le banquet de l'Association vosgienne de Paris, Paris, 1866). Pe un alt site internet, în dreptul aceluiași Gustave Le Cler de Mirecourt mai figurau două volume de poezii: Le Camp de Lunéville, (Lunéville, 1825) și Ode à la Patrie, dédiée à M. Garraud, fils, l'un des jeunes héros des mémorables journées des 27, 28 et 29 juillet (Dijon, 1830)2. * * * Constatarea pe care am făcut-o cu această ocazie ne-a contrariat întrucâtva, căci noi
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
în vorbe și tăceri străine, pentru a le amâna pe ale noastre, pentru a mai amâna clipa. Mi-am amintit de estetul Neagu, furișându-se printre cenzori și demagogi, de Crist, regizorul, pe care îl aștepta exilul, de Balaurul închinând ode stăpânilor pe care îi ura... generație trăindu-și eșecul, duplicitatea și amânările într-un prezent infirm, mocirlos. Am tras cartea despre Piero di Cosimo, am tras paginile peste mine, ca un scut. Fiul, fiul... clovnul micului prezent, doar atât ? Spune
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
siguranța națională, că ele, cuvintele, e date date dracului, ca să zic așa, e persuasive, e nesimțite, dexul mamii lor! Io zic că Băsescu face bine că dă În presă, prea și-a luat-o-n cap și nu-i scrie ode ca lu` Ceaușescu... Vine Tămâioasa lui Șpriț. Este rece, o fiolă aburită care face poftă și altora, iar sunetul pe care Îl scoate dopul atunci când ajunge la aer Îl determină să zâmbească. Patronul toarnă În pahar cu boltă, așa cum cerea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Cum iedera se leagă De ramuri de stejar, Mi-a fost odată dragă Și dragă-mi este iar. De brațul tău cuprins cu dor Aminte mi-am adus. O brațelor, brațelor, Unde v-ați dus? {EminescuOpIV 400} CĂTRE MERCUR Horațiu, Ode, III, O Mercur, a cărui poveți deprins-au Amphion, urnind după cîntecu-i pietre, Și tu liră, care-n cald avânt din șapte Coarde suna-vei Templelor, ospețelor mari amică - Nu c-altdată, fără de grai - o spune-mi Cântul, cărui ne-nduplecata Lyde-i
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Cerul de-asupra schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o. Oțiul fără de-astîmpăr ne sbuciumă. Duși de corăbii Și de trăsuri căutăm bun traiu. Ce cauți, aici e; E-n Ulubrae chiar, de păstrezi în inimă cumpăt. {EminescuOpIV 404} CĂTRE SCLAV Horațiu, Ode, I, 58. Lux persan urâi, băiete, și nu voiu Cu fășii de teiu ca să legi cununa-mi, Nu căta-nzădar să descoperi unde-i Ultima roză! Simplul mirt cu flori să nu-l mai adaogi. Nu te-ar prinde rău pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
acest sos picant al vieții noastre cotidiene. Există indivizi care acaparează cu lăcomie toate tarele speciei. Toleranța umană se află într-un cerc cu raza din ce în ce mai mică. Alcoolul arde tristețea derapajelor utopice. La noi, schimbarea guvernului înseamnă, de regulă, convertirea odelor în înjurături. Avem în jur câțiva prieteni, destui dușmani și o infinitate de fețe indiferente. Viciile zac în noi în așteptarea unei crevașe care să le înlesnească izbucnirea. În tranziție, termină unii facultățile fără să le înceapă. Pe inerția noastră
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
acea tentativă de cucerire. Ștefan cel Mare s-a luptat în contra turcilor sub Mohamed II (culmea), în contra ungurilor sub Matei I (culme), va să zică rezistența care-a trebuit s-o opuie acestora este egală, dacă nu superioară, atacului intervenit. Ștefan V[odă] e mare. Tot astfel Mircea I s-a luptat în contra lui Murad I, în contra lui Baiazid Fulgerul. Mircea I e mare. Mihai Vodă s-a luptat în contra turcilor în decadență, în contra ungurilor în decadență. El era relativ mai mare decât
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
din toate statele bazate pe doctrina socialistă. Ființa umană individuală 68 este strict funcțională, exercitând câte o singură îndeletnicire. Infestarea ideologică a copiilor este începută chiar din leagăn. Arta e cenzurată și condamnată la stagnare. Din poezie se admit doar odele. Din epică, miturile moralizatoare. Din muzică se elimină orice înnoire de mod melodic, pentru că aceasta ar duce (extraordinară idee!) la tulburarea sufletului și la schimbarea sistemului politic. Femeile sânt comune, copiii se cresc în comun, nici unul neștiind cine îi sânt
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
sistemului politic. Femeile sânt comune, copiii se cresc în comun, nici unul neștiind cine îi sânt părinții. S-a făcut mult caz de faptul că Socrate alungă din cetate Poetul. De fapt, poezia e, cum spuneam, prezentă, sub forma imnurilor și odelor care preamăresc cetatea. Este o poezie aservită, deci, intereselor politice, așa cum s-a practicat ea peste tot în "lagărul socialist". Ceea ce nu își găsește locul cu nici un chip în lumea raționalizată este, de fapt, pluralismul vocilor. în "Discursul în roman
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
făcând de gardă la drapelul unității militare, cu automatul pe piept și cățărat pe un podium, de unde, în afară de drapel, mai puteam vedea și pozele eroilor militari. între ei se distingea tuciuriul Belate Alexandru, căruia un tovarăș poet îi dedicase o odă cu un final patetic: "Răpus cu mișelie pe la spate/ La datorie a căzut inert / Viteazul, dârzul caporal Belate... Și i-a rămas țigara fumată doar pe sfert 1." îl cunoșteam din vedere și pe profesorul Crohmălniceanu. El ne scrisese pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
o sărbătoare, de data asta religioasă, apelează și Cezar Florin Ciobîcă pentru a data o Întîmplare oarecum neînsemnată deși agasantă și totdeauna nedorită În contextul unor evenimente serioase, sobre, pioase: un telefon mobil sună impertinent. de Înălț aredintr-un telefon mobil Oda bucuriei Totuși, semnalul de apel al telefonului se pare că a fost setat În concordanța cu sărbătoarea. Sau s-a petrecut o minune?! În alt poem, Cezar, prin intermediul altei zile festive, aceea a eroilor, reușește să ne dea o idee
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
Afinități elecive” „Suferințele tânărului Verther”; Johan Cristoph Friedrich von Schiller „Don Carlos”, „Wallenstein”; Walter Scott creator al romanului istoric englez și european -„Ivanhoe”, „Balada ultimului menestrel”, „Mireasa din Lammermoor”, „Rob Roy”; George Gordon Byron „Manfred”, „Don Juan”; Percy Bysshe Shelley „Odă vântului de apus”, „Revolta Islamului”; Victor Hugo „Regele petrece”, „Mizerabilii” „Omul care râde”; Mihai Eminescu „Luceafărul”, „Scrisorile”, „Glossă”, „Înger și demon”; Alexandr Sergheevici Pușkin „Ruslan și Ludmila”, „Evgheni Oneghin”, „Boris Godunov”, „Poltava”. o în arta plastică s-au remarcat: John
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Vergiliu în Infern”, „Masacrul din Chios” ; François Rude (sculptor) - „Mareșalul Ney”, „Plecarea voluntarilor”-friză o în muzică s-au remarcat Frederich Chopin - „Nocturne”, „Eroica”, „Preludiile”; Hector Berlioz - „Simfonia Fantastică”, „Romeo și Julieta”, „Recviem”; Ludwig van Beethoven - „Simfonia a IX-a - Oda Bucuriei”, „Sonata lunii”; Giuseppe Verdi „Otello”, „Aida”, „Traviata”, „Rigoletto”, Nabucco; Johann Strauss - „Dunărea albastră”, „Vals imperial”, „Sânge vienez”; Richard Wagner-„Inelul Nibelungilor”, „Olandezul Zburător”, „Lohengrin” Realismul o avea ca principiu artistic redarea realității în cadrele ei esențiale Honoré de Balzac
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
Orange Free State sînt anexate. // Cabinetul Salisbury cade și este înlocuit de Cabinetul Balfour (iulie)30. // Parlamentul votează o nouă Lege a Învățămîntului (Education Act, v. Învățămîntul). // Apare The Hound of the Baskervilles de Arthur Conan Doyle. Elgar scrie Coronation Ode. 1903. La inițiativa lui George Wyndham, ministrul pentru colonii în cabinetul Balfour, Parlamentul votează Irish Land Purchase Act (v. Administrația). // Joseph Chamberlain, secretarul pentru Colonii, înființează Tariff Reform League și începe turneul său propagandistic în favoarea liberalizării comerțului (v. Comerțul). Eduard
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
e așa? Care e logica vedeniilor? Cea a succesiunii figurilor pe care le alcătuiesc norii fumului de trabuc. Hazardul! Hazardul este ritmul intim al lumii, hazardul e sufletul poeziei. O, hazardata mea Eugenia! Viața mea, calmă, rutinieră, umilă, este o odă pindarică țesută din miile de nimicuri ale cotidianului. Cotidianul! Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi! Dă-mi, Doamne, miile de mărunțișuri de fiecare zi. Noi, oamenii, nu sucombăm din pricina marilor suferințe sau a marilor bucurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
anxietatea sfârșitului posibil al romanului meu, peste și dedesubtul ei, continuă să mă muncească anxietatea posibilului sfârșit al romanului umanității. În care se include, ca episod, ceea ce se numește amurgul Occidentului și finalul civilizației noastre. Să mai evoc o dată finalul odei lui Carducci „Pe Monte Mario“? Descriindu-ne cum „până când, pripășită la ecuator, la chemările căldurii fugare, vlăguita descendență nu va mai avea decât o singură femeie, un singur bărbat, care, stând în picioare printre ruine de munți, prin pădurile moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în domul de la Marienwerder. Dacă, deși slăbise repede, rămăsese totuși frumoasă la chip și la trup. Toate astea, precum și gulerul lui în permanență strâns în jurul gâtului, le-am readus în memorie pentru a evoca un profesor de latină. Totuși, această odă târzie nu ar fi putut fi decât parțial pe placul monseniorului Stachnik. Prea erau antagonice perspectivele din care apreciam viața și moartea prin inaniție a pocăitei Dorothea von Montau. Și, pe la mijlocul anilor ‘70, pe când călătoream împreună cu soția mea prin ținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
presa din Rosario dă binețe În coloanele sale primelor creații ale acestui modest prieten al muzelor. De atunci datează lucrările Vanitas, Cuceririle Progresului, Patria Albastră și Albă, Dedicată ei, Paznici. În 1915, Își citește În fața publicului select de la Centrul Balear Odă «Elegiei la moartea tatălui său» de Jorge Manrique, iar această faptă vitejească Îi aduce o notorietate zgomotoasă, dar efemeră. În același an, publică Cetățene!, o creație de Înaltă clasă În totalitate, afectată, Însă, din nefericire, de unele galicisme, reproșabile tinereții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spaimă ca nici alta: trebea să-mi rotesc În glagore semnele dân zodii, fără să le clatin cumvașilea șiru; să aștept să clopoțască orlogiu, care nu mai da cep odată; mă trecea nădușelile dă spaimă că tot s-or auzi oda ș-oda, și că va trebui să mă pun pă cutreierat căsoaia, care pă negândite mi-a părut fără sfârșit și neștiută. Pă nevrute, gându mi s-a dus razna la scară, la podeste, la mobilele de care o să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nici alta: trebea să-mi rotesc În glagore semnele dân zodii, fără să le clatin cumvașilea șiru; să aștept să clopoțască orlogiu, care nu mai da cep odată; mă trecea nădușelile dă spaimă că tot s-or auzi oda ș-oda, și că va trebui să mă pun pă cutreierat căsoaia, care pă negândite mi-a părut fără sfârșit și neștiută. Pă nevrute, gându mi s-a dus razna la scară, la podeste, la mobilele de care o să mă izbesc, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ca orbu - v-a căzut fisa, nu, și v-a și făcut poc, așa-i? Brusc am și luat-o la stânga, că cumnatu lu fonfăitu dă p-afară dă savoir faire și mi-am zis că o să ne Întâlnim noi oda ș-oda su masă; vedeam deslușit tot timpu Balanța, Scorpionu, Săgetătoru și toate alelante; mi-am uitat dă primu podest dă la scară și i-am dat nainte, În gol; p-ormă m-am Împlementat În grădina dă iarnă. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
v-a căzut fisa, nu, și v-a și făcut poc, așa-i? Brusc am și luat-o la stânga, că cumnatu lu fonfăitu dă p-afară dă savoir faire și mi-am zis că o să ne Întâlnim noi oda ș-oda su masă; vedeam deslușit tot timpu Balanța, Scorpionu, Săgetătoru și toate alelante; mi-am uitat dă primu podest dă la scară și i-am dat nainte, În gol; p-ormă m-am Împlementat În grădina dă iarnă. Da când Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
era tontul insuportabil care profită de primul tête-à-tête pentru a-ți băga pe gât avortonii iscați din pana sa: era un savant, un Înțelept, care nu pierdea ocazia de a tăcea În fața maeștrilor. L-am delectat apoi cu prima dintre odele pe care le-am dedicat lui José Martí; cu puțin Înaintea celei de-a unsprezecea, a trebuit să-l lipsesc de plăcere, căci de plictisul cu care pisăloaga baroneasă Îl asedia pe tânărul Goliadkin se molipsise și omul meu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
i-a sugerat că se cuvenea să facă o vizită În celula 273, unde stătea Închis momentan colaboratorul său, Isidro Parodi. Spre deoebire de cititor, acesta nu-l cunoștea pe Carlos Anglada; nu studiase sonetele din Pagodele senile (1912), nici odele panteiste din Eu sunt ceilalți (1921), nici majusculele din Privesc cruciș și mă piș (1928), nici romanul indigenist Carnetul unui gaucho (1931), nici măcar unul dintre Imnurile pentru milionari (cinci sute de exemplare numerotate și ediția populară a tipografiei Expediționarii lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
lui Anglada. Nu făcea o treabă plicticoasă. Versatilitatea lui Anglada, modern un Fregoli al spiritului, i-ar fi năucit pe alți discipoli, mai puțin neobosiți și devotați decât autorul scrierilor Pișu-leagăn (1929), Însemnările unui achizitor de păsări și ouă (1932), Ode pentru directori (1934) și Duminică pe cer (1936). După știrea tuturor, Formento Își venera maestrul, iar el Îi răspundea cu o cordială condescendență, care uneori făcea loc mustrărilor prietenești. Formento Îi era nu doar discipol, ci și secretar, o bonne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]