2,104 matches
-
cele două (de la 25 la 26). În încheiere, felul de mâncare preparat este însoțit (27) de elemente non repertoriate în lista de ingrediente. Se poate observa deci că, dintr-un ansamblu de acte ordonate, rezultă un obiect global care asigură omogenitatea structurii. Se dă un plan tip al acestui gen de text în care elementele secvenței (b) sunt reluate sistematic într-o serie de acte (c). Acest plan este cu mult mai exact decât cel pe care îl propuneam în articolul
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
trebuie să admitem rezervele exprimate atât de J. B. Grize: Dacă vom observa textele, care în sens comun pot fi considerate ca fiind argumentative, constatăm că există forme foarte diferite unele de altele [...]. O argumentație nu prezintă niciun indiciu de omogenitate" (1974:186), cât și de M. Charolles: Argumentația nu implică, în cazul discursurilor produse, nicio formă specifică" (198:38). Se pare că aceste rezerve sunt justificate din punct de vedere textual global: textele-discurs argumentative sunt, cu siguranță, la fel de variate precum
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de secvențe, într-o coenunțare. Roman Jakobson, referindu-se la Peirce și Vygotsky, nota în Essai de linguistique générale: "Orice discurs individual presupune un schimb" (1963: 32). În raport cu enunțul dialogal, în care intervențiile interlocutorilor se succed, monologul se caracterizează prin omogenitatea aparentă a intervenției unui singur subiect vorbitor. Gânditorii antici considerau însă discursul ca fiind ceva interior sau chiar un dialog interior, iar toți lingviștii, după Bahtin-Voloșinov (1929) și Vygotsky (1934), recunosc astăzi că "prin dialog se subînțelege chiar un discurs
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ale monologului narativ Observațiile lui J. Schérer sunt prea puțin sistematizate, astfel încât, dintre acestea, am ales să preiau și să sintetizez doar trei legi care au legătură, bineînțeles, unele cu altele și pe care le denumesc astfel: o lege de omogenitate textuală sau legea economiei; o lege referențială sau legea informației; o lege pragmatică sau legea motivației; Legea economiei Această lege corespunde afirmației din prefața la Britannicus, de Racine, citată mai devreme: "Una din regulile teatrului spune să nu introduci în
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cu unelte de piatră, trasare cu degetul în argila moale, desen în negru, cu mangan amestecat cu argilă, cu argilă roșie (cu ocru), cu cretă albă. Se remarcă asocierea animalelor afrontate în mai multe frize. Întregul ansamblu pare să reprezinte omogenitatea ideologiei religioase, realizată de un mic grup uman care a locuit aici o perioadă scurtă de timp. Niaux, Franța, se caracterizează prin cei peste 2 km de galerii, dar celebrul Salon Negru se află la 1300 m de la intrare. Aici
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
înalt în electroforeza tip Tiselius. Introducerea de tehnici noi ca, imunoelectroforeza, determinările cantitative prin imunodifuzie radiară în agar,metode chimice, fizice și imunologice de studiu a imunoglobulinelor, au permis un studiu amănunțit a acestei afecțiuni. Cercetarea proteinelor mielomatoase, caracteristice pentru omogenitatea lor a dus la aprofundarea cunoștințelor asupra imunoglobulinelor normale, a structurii și metabolismului lor. Denumirea de mielom multiplu propusa de Rustitzki, datorită localizării medulare a procesului patologic, tinde să fie în ultimul timp modificată, astfel că, Apitz propune denumirea de
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
1.500 km). ETAJ BIOPEDOCLIMATIC interval de altitudine în care condițiilor climatice specifice le sunt caracteristice anumite tipuri de sol și vegetație. ETAJ DE CLIMĂ spațiu cuprins între anumite înălțimi, în care caracteristicile climatice, influențate de altitudine, au o anumită omogenitate; exemple: montan, al dealurilor și podișurilor, al câmpiilor ș.a. ETNIC referitor la apartenența la un popor; privitor la formele de cultură și de civilizație specifice unui popor. ETNOGENEZĂ proces de formare a unui popor. EUCALIPT arbore specific zonelor tropicale și
GEOGRAFIA … PE ÎNŢELESUL TUTUROR (minidicţionar de termeni geografici uzuali) by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Science/1180_a_1955]
-
decât diferențele de rentabilitate a muncii și capitalului. “Dezvoltarea teoriei capitalului uman - argumenta Mincer - a fost un răspuns la aceste noi provocări. Acest răspuns a presupus eliminarea a două ipoteze simplificatoare: restrângerea conceptului de capital doar la capitalul fizic și omogenitatea muncii care stă la baza conceptului distribuției funcționale, a veniturilor și a măsurarii inputurilor de muncă în ore. Definiția capitalului dată de Fischer - orice activ care dă naștere la venit - presupune includerea capitalului uman chiar dacă acesta nu poate fi cumpărat
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
ani de acasă”) și de activitățile de dezvoltare a resurselor umane intreprinse de firme. Cât privește calitățile intelectuale și abilitățile genetice, acestea nici nu intră în discuție. Problema indicatorilor capitalului uman, recunoscută în literatura de specialitate, este următoarea: -asumpția de omogenitate a persoanelor cuprinse într-o categorie de educație anulează orice influențe culturale și sociale; -asumpția de omogenitate a calității educației eludează diferențele în nivelul de dezvoltare economică. Probabil, dacă ar fi luate în considerare asemenea diferențe, măsurarea impactului capitalului uman
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
intelectuale și abilitățile genetice, acestea nici nu intră în discuție. Problema indicatorilor capitalului uman, recunoscută în literatura de specialitate, este următoarea: -asumpția de omogenitate a persoanelor cuprinse într-o categorie de educație anulează orice influențe culturale și sociale; -asumpția de omogenitate a calității educației eludează diferențele în nivelul de dezvoltare economică. Probabil, dacă ar fi luate în considerare asemenea diferențe, măsurarea impactului capitalului uman ar ajunge la o tautologie; țările și/sau regiunile mai dezvoltate au o educație de calitate mai
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
lea d.Cr. este într‑un fel sau altul marcat de stoicism, în opera lui Origen fiind evidente elemente de origine stoică; opoziția trebuie însă interpretată cu mai multă prudență, îndeosebi din perspectivă asiatică. Într‑adevăr, cultura asiatică nu prezintă aceeași omogenitate ca cea alexandrină: antropologiei materialiste a lui Irineu, de exemplu, i se opune, prin Iustin, o tendință evidentă spre platonism, deși filozoful n‑a știut niciodată cât de relativ era platonismul său”. Dincolo de aceste diferențe de conținut există, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
reușește să probeze, angajatul va fi exonerat de răspundere (în principiu pe ideea erorii de fapt în care se afla), neștiind că îi revenea obligația încălcată sau executată defectuos. Aceste probleme apar îndeosebi în sectorul privat, datorită diversității și lipsei omogenității îndatoririlor de serviciu. Neîndeplinirea unui act poate fi săvârșită și prin lăsarea în nelucrare a unui act început și care trebuia îndeplinit într-un anumit termen. De asemenea, refuzul nejustificat de a da curs ordinelor sau cererilor primite precum și alte
ABUZUL ?N SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR by Costel VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/84374_a_85699]
-
a face loc Internaționalei Socialiste a Muncii. Totuși, acest curent socialist de stînga se pierde în numeroase forme și apelative diverse pînă la cel de-al Doilea Război mondial; forțele sale vor fi extrem de variabile, dar deloc de neglijat, iar omogenitatea sa politică și chiar organizațională va fi la sfîrșitul anilor '30 superioară celei din ISM, aparent mult mai puternică. Persistența acestui curent este una din expresiile crizei socialismului internațional în perioada interbelică, criză aflată în faza incipientă la sfîrșitul anilor
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
examinare rapidă a modului de funcționare al organismului său internațional, precum și a persoanelor însărcinate cu acest lucru, va facilita o mai bună observare a realității socialismului european care, dincolo de caracteristicile naționale specifice fiecărui partid, contribuie la crearea unui minim de omogenitate. Modul de structurare al unei organizații este adesea revelator pentru trăsăturile unui curent politic, lăsînd să se întrezărească scopurile acestuia. El permite în egală măsură o mai bună percepție a adevăratelor intenții ale protagoniștilor săi în cadrul luptelor politice, precum și în
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
situații, fie să lase mînă liberă partidelor care decid alte orientări. Astfel, disputele politice slăbesc din intensitate; și mai mult încă decît ISM, Internaționala Socialistă permite fiecărui partid să acționeze în felul său. Capacitățile de constrîngere fiind mult mai limitate, omogenitatea sa politică se resimte puternic. În aceste condiții, se va ajunge la o organizație slabă, care va juca mai mult un rol de concertare, decît unul de organism de decizie politică. Aici deosebirea de Komintern este totală, a cărui existență
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
sprijinindu-ne mai ales pe lucrările de sinteză ale lui Giovanni Busino (1988 și 1992), căruia i se datorează și ediția de opere complete ale lui Vilfredo Pareto. Problema majoră care a făcut obiectul a numeroase controverse este cea a omogenității sau a eterogenității clasei conducătoare. Din această perspectivă, întrebuințarea singularului sau a pluralului - elită sau elite - nu ne-a fost nici pe departe indiferentă ascpect pe care îl vom pune în discuție în primul capitol. Elita, în calitatea ei de
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
capacități decizionale. Este vorba despre „acele cercuri politice, economice și militare care, într-un ansamblu complex de clanuri încrucișate, își împart deciziile de importanță cel puțin națională” (Mills, 1969, p. 23). Încrucișarea cercurilor conducătoare a devenit posibilă printr-o incontestabilă omogenitate psihosocială. Oricare ar fi sectorul lor de activitate sau domeniul de competențe, indivizii în poziție de conducere au aceeași origine socială și același nivel de educație. A rezultat un stil de viață asemănător, facilitând contactele sociale (ibidem, p. 19). Frecventarea
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
permit să beneficieze de avantaje care se tot acumulează: „la fel ca bogăția și puterea, prestigiul tinde să devină cumulativ: cu cât cineva are mai mult, cu atât poate avea mai mult” (ibidem, pp. 14-15). Pe plan instituțional, această relativă omogenitate psihosocială se traduce prin schimbarea între ei a posturilor pe care le ocupă (ibidem, p. 24), fenomen semnalat, de asemenea, de nenumărate ori și în Franța. Elita puterii după Charles Wright Mills Organizațiile esențiale sunt probabil marile întreprinderi, pentru că, în
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
limitate” (ibidem, p. 217). Nu este mai puțin adevărat că „nu există transformare directă a dominației sociale în putere politică” (ibidem, pp. 218-219). Integrarea ca fenomen specific S-a mai făcut observația că integrarea elitei nu se reduce nici la omogenitatea socială, nici la convergența intereselor. Pentru Putnam, această integrare este o variabilă care depinde de gradul de acord asupra opțiunilor și a procedurilor politice. În această privință, se pot distinge mai multe logici care se încrucișează și se combină: o
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de partid, punerea în evidență a autonomiei și a competenței elitei și posibilitatea de a ține cont de confruntarea intereselor (Di Palma, 1973, p. 15). Totuși, remarcăm că această interpretare se poate combina foarte bine cu teza conivenței bazate pe omogenitatea psihosocială. Elitele și democrația Pentru numeroși contemporani, însăși noțiunea de elită pare să se opună ideii de democrație, iar acest fapt contribuie la apariția neîncrederii față de orice teorie a elitelor. Este adevărat că democrația definită ca „guvernare a poporului, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
politicilor guvernamentale. Cei care dețineau puterea erau familiarizați de multă vreme cu problemele guvernării și aveau o concepție realistă în privința evantaiului de posibilități; ei nu aveau încredere în planurile utopice. Apariția maselor pe scena politică a antrenat o ruptură în omogenitatea elitei guvernării. Unor persoane și grupuri încă puțin familiarizate cu realitățile politice li s-au încredințat sarcini guvernamentale. Încă de atunci, elitele stabilite, ale căror concepții politice erau orientate către organizarea prudentă a realității, au fost confruntate cu elite concurente
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
evoluție îi expune acuzațiilor de trădare a intereselor bazei politice din care s-au format (ibidem, pp. 236-237). Totuși, ea reprezintă un câștig pentru democrație. CAPITOLUL 3 ELITELE CA GRUPURI DE INFLUENȚĂ Oricare ar fi diagnosticul pus asupra gradului de omogenitate sau de diversitate al elitei conducătoare, se pot distinge întotdeauna fracțiuni mai mult sau mai puțin autonome ale acesteia. În acest capitol, vom opta pentru forma de plural a termenului și vom postula existența unor elite distincte, exercitându-și, în
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
corpuri ale Statului rămân niște „rezervoare privilegiate de conducători de întreprindere”, iar fenomenele de migrație către sectorul privat au o asemenea stabilitate, încât ÉNA a putut fi calificată drept o „adevărată business school” (Bauer și Bertin Mourot, 1997, p. 52). Omogenitatea formației și interpătrunderea carierelor în sectorul privat și în cel public pare să aibă o dublă consecință. Pe de o parte, ele asigură adeziunea la ordinea socială existentă (Suleiman, 1978, 1979, p. 89). Pe de altă parte, ele transformă puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
sectorul privat are ca rezultat faptul că, din ce în ce mai mult, aceeași formație este asigurată și marilor funcționari ai statului și cadrelor superioare din întreprinderi. Această situație a făcut obiectul criticilor de tot felul. Mai întâi, s-a putut evidenția faptul că omogenitatea formației, ce conduce la schimbul de elite între aparatul de stat și lumea afacerilor, tinde să creeze un „ansamblu etanș” (Birnbaum, 1978, p. 187), prezentând caracteristicile unui „spațiu conducător tehnocratic”, în sânul căruia misiunea specifică a „serviciului statului” se degradează
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
provocată printr-un proces intern, fie printr-o intervenție exogenă (Field et. al., 1990, pp. 161-162). Deplasările în interiorul elitei Trecerile individuale de la un sector al elitei la altul (de la administrația publică la lumea afacerilor, de exemplu) pot fi rezultatul unei omogenități a formației sau al unui consens asupra valorilor. În acest caz, ele sunt indicele unei puternice coeziuni a elitei conducătoare și contribuie în egală măsură la menținerea și întărirea acesteia. În acest caz, circulația în interiorul elitei poate fi considerată ca
[Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]