KorAP: Find »[drukola/base=omorî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...653 >

16,318 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230

albastru-stins. Iau paharul de vin din mâna ei și-l dau pe gât. În ziarul de azi zice că omul de la lift, omul căruia i-am sortit moartea, avea trei copii, toți sub șase ani. Polițistul pe care l-am omorât își întreținea părinții bătrâni, ca să nu ajungă la azil. Adoptase un copil, împreună cu soția lui. Era antrenor de fotbal, la juniori. Femeia cu walkie-talkie era însărcinată în două săptămâni. Mai beau din vin. Are gust de ruj roz. În ziarul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
care zice: În atenția posesorilor de veselă din porțelan Dorsett Textul anunțului zice: „Dacă aveți stări de greață sau diaree după ce ați luat masa, vă rugăm să sunați la numărul de mai jos“. Stridie îmi zice: — Coacăză crede că ai omorât-o pe doamna Sara, da’ eu cred că n-ai tu habar de dintr-astea. Mona se întinde ca să așeze o altă ofrandă pe consola șemineului și Helen îi ia paharul din mână. Stridie îmi zice: — Puterea de viață și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
jumulit. Și Bursuc împinge pasărea cu sandaua și zice: — Jumulici? Mă uit la Helen. La soția mea. Soția mea, în felul ăsta ciudat și care-ți dă fiori. Până când moartea ne va despărți. Și poate că, dacă ai puterea să omori, poate reușești, la fel de bine, să redai viața. Și Helen se uită și ea la mine, ținând în mână paharul mânjit cu roz. Scutură din cap și zice: — N-am fost eu. Ridică trei degete, unindu-și degetul mare și degetul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
să-l sune responsabilul de la contabilitate după ce se culege, ca să verifice la telefon textul final. Zice că vrea ca anunțul să apară zilnic toată săptămâna viitoare, în pagina de restaurante. Închide telefonul și-i strânge antena. Tot așa cum i-am omorât pe indieni cu frigurile galbene și cu variola, zice, am adus în America și boala ulmului olandez, într-un transport de bușteni pentru o presă de furnir, în 1930, sau mana castanului, în 1904. Mai este și o ciupercă patogenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
reclamație, și el o să fie dat afară. — Îți promitem noi, zice Helen, ca n-o să te dea afară. Aștept în mașină, împreună cu Mona, și număr - 27, 28, 29; asta-i singura metodă pe care-o știu ca să nu ajung să omor pe toată lumea din bibliotecă și să mă uit eu în calculator după adresă. Helen vine la mașină cu o foaie de hârtie în mână. Bagă capul pe geamul șoferului și zice: — Am și vești bune, și vești proaste. Mona și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-i fi obstrucționat respirația. În orice caz, pe corp nu s-au găsit nici un fel de semne. În certificatul de deces nu figurează nici o cauză aparentă a morții. În timp ce trecem prin Illinois, Indiana și Ohio, Helen zice: — Nu l-am omorât în nici un caz pe John intenționat. Pur și simplu eram curioasă, zice. Exact cum am procedat și eu cu Duncan. — N-am făcut decât să verific o teorie, zice. John spunea întruna că spiritul lui Patrick e cu noi. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
arăta un copil după douăzeci de ani în comă sau la reanimare. N-aveți decât să vi-l închipuiți pe Stridie trăind toată viața cu perfuzii și cateter. Celor dragi poți să le faci lucruri mai rele decât să-i omori. Pe bancheta din spate, Mona se ridică și-și întinde brațele. Zice: — În Grecia antică, cele mai puternice blesteme erau scrise cu cuie luate de la corăbiile naufragiate. Cei care mureau pe mare nu erau înmormântați cum se cuvine, zice. Grecii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
din vorbit, iei un pește și-l coși la gură. Ca să vindeci durerea de urechi, zice Mona, trebuie să folosești sperma unui mistreț care curge din vaginul scroafei. După cum se spune în culegerea ebraică de vrăji Sepher ha-Razim, trebuie să omori un cățel negru nenăscut. Apoi să-ți scrii blestemul pe o tăbliță și s-o pui în căpățâna câinelui. Apoi să-i pecetluiești botul cu ceară și să ascunzi căpățâna în spatele casei cuiva, iar omul acela nu-și va mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
din pământ doar noaptea, pentru că, dacă te vede o ciocănitoare, orbești. Dacă ciocănitoarea te vede când tai rădăcina plantei, te alegi cu prolaps anal. Și Helen zice: — De ce n-am acum un pește... După cum spune Mona, nu e bine să omori oameni, pentru că asta te îndepărtează de condiția umană. Ca să justifici omorul, trebuie să-ți transformi victima în dușman. Ca să justifici orice crimă, trebuie să-ți transformi victima în dușman. După un timp, toată lumea îți va deveni dușman. Cu fiecare crimă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
predăm, eu și Helen, și să lăsăm lumea să ne ucidă pentru crimele noastre. Sau să ne sinucidem. O întreb dacă astea sunt tot niște tâmpenii New Age. Și Mona zice: — Nu, de fapt e din Karl Marx. Dacă ai omorât pe cineva, numai așa te poți reconcilia cu condiția umană. Numai așa te poți întoarce într-un loc în care lumea nu este dușmanul tău de moarte, zice, continuând să deseneze în cartea ei. Într-un loc unde să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
conștiința lumii din jurul ei, o lume a păcatului și relei credințe, o lume a fățăr... Nu contează câți oameni mor, căci nimic nu se schimbă. Ia hai, arată-ne ce poți, zice Stridie, și dă din cap spre radio. Ia omoară-l și pe boul ăsta, zice. Număr: 37, 38, 39... Am dezamorsat șapte exemplare ale cărții de versuri de când am plecat de-acasă. Tirajul original a fost de 500. Ceea ce înseamnă că s-au dus 306 de exemplare și au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
Denni D’Testro, manechin, a fost găsită moartă în dimineața asta în apartamentul ei din centru. Și nu știu de ce, dar sper că nu Nash a preluat apelul pentru ambulanță. Stridie arată cu degetul spre radio și zice: — Haide, tati, omoară-l, altfel mănânci rahat! Lumea asta chiar că e plină numai de dobitoci. Helen își deschide telefonul și sună la bibliotecile din Oklahoma și Florida. Găsește încă un exemplar al cărții de versuri în Orlando. Mona ne citește despre grecii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
moarte. Din 1921, de când au refăcut canalul Welland, pentru a dezvolta traficul naval în zona cascadei Niagara, zice, lipitoarea de mare a infestat complet Marile Lacuri. Paraziții ăștia sug sângele peștilor mari, cum ar fi pătrăvul și somonul, și-i omoară. Deci peștii mici rămân fără prădători, iar efectivele lor explodează. Epuizează rezervele de plancton și mor de foame cu milioanele. Sardele proaste și lacome, zice Stridie. Nu vă duc cu gândul la o altă specie? Atunci când o specie nu reușește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
nu? zice ea. Zice: — De ce crezi că antreprenorii din construcții stau în case neterminate? Sau de ce au doctorii o sănătate așa de șubredă? Arată cu mâna spre ușa bibliotecii și spre parcare și zice: — Singurul motiv pentru care n-am omorât-o pe Mona de o sută de ori până acum e că omor în fiecare zi pe câte cineva. Și mai iau și o groază de bani pentru asta. O întreb cum rămâne cu ideea Monei. De ce nu-ți poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
neterminate? Sau de ce au doctorii o sănătate așa de șubredă? Arată cu mâna spre ușa bibliotecii și spre parcare și zice: — Singurul motiv pentru care n-am omorât-o pe Mona de o sută de ori până acum e că omor în fiecare zi pe câte cineva. Și mai iau și o groază de bani pentru asta. O întreb cum rămâne cu ideea Monei. De ce nu-ți poți controla puterea iubindu-ți semenii atât de mult încât să nu-ți poți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
pe câte cineva. Și mai iau și o groază de bani pentru asta. O întreb cum rămâne cu ideea Monei. De ce nu-ți poți controla puterea iubindu-ți semenii atât de mult încât să nu-ți poți dori să-i omori? Aici nu-i vorba de iubire sau de ură, zice Helen. E vorba despre putere. Oamenii nu se apucă să citească o poezioară ca să-și omoare copiii. Nu vor decât să-i vadă adormiți. Nu vor altceva decât să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
iubindu-ți semenii atât de mult încât să nu-ți poți dori să-i omori? Aici nu-i vorba de iubire sau de ură, zice Helen. E vorba despre putere. Oamenii nu se apucă să citească o poezioară ca să-și omoare copiii. Nu vor decât să-i vadă adormiți. Nu vor altceva decât să-i domine. Oricât de mult ai iubi pe cineva, tot ții ca lucrurile să iasă cum vrei tu. Masochistul îl împinge pe sadic să acționeze. Până și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
moartea unor plante și a unor animale, poate chiar a unor oameni. Îți convine sau nu, zice, abatoarele, fermele, atelierele clandestine nu trăiesc decât din banii noștri. Îi spun că l-a ascultat prea mult pe Stridie. Șpilul e să omori oamenii intenționat, zice Helen, și ia ziarul cu poza lui Gustave Brennan. Se uită la ea de aproape și zice: Omori intenționat niște străini ca să nu-i omori din greșeală pe cei dragi. Distrugere constructivă. Zice: — Sunt un antreprenor independent

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
nu trăiesc decât din banii noștri. Îi spun că l-a ascultat prea mult pe Stridie. Șpilul e să omori oamenii intenționat, zice Helen, și ia ziarul cu poza lui Gustave Brennan. Se uită la ea de aproape și zice: Omori intenționat niște străini ca să nu-i omori din greșeală pe cei dragi. Distrugere constructivă. Zice: — Sunt un antreprenor independent. Este un asasin de nivel internațional care-și primește plata în diamante uriașe. Helen zice: — Guvernele fac așa ceva zi de zi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
spun că l-a ascultat prea mult pe Stridie. Șpilul e să omori oamenii intenționat, zice Helen, și ia ziarul cu poza lui Gustave Brennan. Se uită la ea de aproape și zice: Omori intenționat niște străini ca să nu-i omori din greșeală pe cei dragi. Distrugere constructivă. Zice: — Sunt un antreprenor independent. Este un asasin de nivel internațional care-și primește plata în diamante uriașe. Helen zice: — Guvernele fac așa ceva zi de zi. Dar guvernele fac așa ceva după ani întregi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
o altă bășică puroiește frontonul unei clădiri de bancă în stil georgian. Din următoarea bășică sare acoperișul unei școli. Asudat leoarcă. Respirând adânc. Strângând din răsputeri așternuturile jilave și moi, scrâșnesc din dinți. Cu ochii țintuiți în tavan, zic: Cineva omoară modele. Scoțând un contrafort însângerat, Mona zice: — Călcându-le în picioare? Topmodele, îi zic. Acul mi se înfige în talpă. Acul extrage o antenă de televiziune. Penseta extrage un gargui. Apoi țigle, șindrile, plăcuțe de ardezie și burlane. Mona ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
nucleare? Armele chimice? Faptul că unii or să aibă puteri magice nu o să facă lumea mai bună, zic. Îi zic Monei că, dacă se ajunge la așa ceva, o să am nevoie de ajutorul ei. S-ar putea să trebuiască s-o omorâm pe Helen, zic. Și Mona dă din cap deasupra ruinelor însângerate de pe prosopul de la motel. Zice: — Deci vreți să puneți capăt atâtor crime cu alte crime. E vorba doar de Helen, zic. Și poate și de Nash, dacă teoria mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
cap deasupra ruinelor însângerate de pe prosopul de la motel. Zice: — Deci vreți să puneți capăt atâtor crime cu alte crime. E vorba doar de Helen, zic. Și poate și de Nash, dacă teoria mea în legătură cu moartea manechinelor e corectă. După ce-i omorâm, ne putem întoarce la normalitate. La televizor, tânărul cu microfonul zice că zona centrală a fost în mare parte paralizată de incendiul de gradul trei. Zice că structura de rezistență este afectată. Zice că este una dintre cele mai îndrăgite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
mea. Și, trântindu-mă la loc pe pat, o întreb cum așa. Și, scoțându-mi un toc de ușă din picior, Mona zice: — Chiar în dimineața asta, Helen mi-a spus că s-ar putea să fie nevoită să te omoare. Îmi sună pagerul. E un număr pe care nu-l cunosc. Pagerul zice că este foarte important. Și Mona extrage un vitraliu dintr-un crater însângerat care se cască în piciorul meu. Îl ține în sus, și lumina plafonierei pătrunde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
punem stavilă acelei lumi sau o construim. La televizor au zis că doi paznici au fost găsiți morți în incendiu. — De fapt, zice Helen, au murit cu mult înainte să pornească focul. Aveam nevoie de timp ca să stropim cu benzină. Omorâm oameni ca să salvăm vieți? Ardem cărți ca să salvăm cărțile? În ce s-a transformat călătoria asta? întreb. — În ce-a fost de la bun început, zice Stridie, împletind o șuviță printr-o piatră chinezească. Este o luptă îndârjită pentru putere. Vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]