2,493 matches
-
de menirea sa. În articolele sale nu uită să ceară pentru țăranii și orășenii săraci o stare materială bună, un trai omenesc, ocrotirea sănătății, educație: Printre țărani, Vrem pământ al țăranilor. Nu reușește în mișcarea de la „Înălțarea”, datorită sincerității și onestității sale, dar este merituoasă încercarea și intervenția sa în politică, făcânduși pe deplin datoria. Nimeni nu a avut curajul său de a spune adevărurilor pe nume în societatea românească a timpului, dintre celebrități așa cum a făcut-o Densusianu. De fapt
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
o manipulare a opiniei publice prin deformarea informației, dar și blocarea jocului liber al imaginației cititorului. O despărțire clară a lumii faptelor, pe de o parte, a valorilor și sentimentelor, pe de altă parte, credea el, este esențială pentru cultivarea onestității și sincerității, ca valori centrale ale vieții. Popularitatea foiletonului reprezenta pentru Kraus doar una dintre expresiile estetismului, în care el vedea un indiciu major al declinului culturii. Protestul lui Kraus împotriva estetismului se întâlnea cu cel reprezentat de arhitectura austeră
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
Kraus făcea vinovat estetismul de acea slăbire a sensibilității față de valorile morale elementare care se exprima printr-o revărsare nestăvilită de afectare, artificialitate și ipocrizie. Toate acestea subminează comunicarea, relațiile simple și firești dintre oameni. Pentru Kraus, cultura autentică și onestitatea erau de nedespărțit. În sinceritate, simplitate și austeritate, vedea nu numai valori morale, ci, în egală măsură, și atribute ale creației autentice. La Weininger, radicalitatea morală a lui Kraus era însoțită de o pledoarie pentru creație drept singurul țel al
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
lui Weininger: „Iubirea și dorința sexuală nu sunt doar fundamental diferite, ci se exclud reciproc. În despărțirea strictă a iubirii de dorința sexuală, în atitudinea fără compromis că valoroasă este numai opera geniului, în convingerea că sexualitatea este incompatibilă cu onestitatea, care pretinde genialitate, multe idei ale lui Weininger se acordă cu opiniile pe care le-a exprimat tot timpul Wittgenstein. Gradul de concordanță lasă chiar să se presupună că scrierea lui Weininger, dintre toate cele pe care le-a citit
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
discuții despre ceea ce i-a determinat pe aceștia să se intereseze de filozofie, despre cărțile pe care le-au citit și despre ceea ce le-a reținut atenția în ele. Wittgenstein se simțea atras de persoane caracterizate prin seriozitate morală și onestitate, lipsite de pretenții și de orice afectare. Cu privire la starea de spirit pe care i-o transmiteau echilibrul și moderația lor, el s-a exprimat într-un mod enigmatic: „Ființele omenești normale sunt pentru mine un balsam și, în același timp
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
vedea calitatea muncii sale ca fiind inseparabilă de reușita sforțărilor sale de a ajunge în termeni cât mai clari cu sine. Din 1938 datează următoarea reflecție, reținută de Rush Rhees: „A te minți cu privire la tine însuți, cu privire la propria lipsă de onestitate, trebuie să aibă o înrâurire rea asupra stiluluiă Cel care nu vrea să coboare în sine însuși deoarece acest lucru este prea dureros rămâne, firește, și în scris la suprafață.“ (R. Rhees, „Nachwort“, în Ludwig Wittgenstein. Porträts und Gespräche, ed.
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
M. Drury, op. cit., p. 132. 134 Citat după N. Malcolm, op. cit., p. 125. 135 Vezi P. Geach, op. cit., p. 169. Ce putea prețui atât de mult Wittgenstein în modul de a scrie al lui Frege? Putem presupune că îndeosebi patosul onestității și responsabilității intelectuale. Cititorul lui Frege simte că ceea ce îl preocupă pe autor este căutarea adevărului; nu este vizibilă intenția de a-l impresiona printr-o exersare performantă a capacităților intelectuale. 136 M. Drury, op. cit., p. 233. 137 L. Wittgenstein
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
să se fi înșelat în acest fel. Se pune, totodată, întrebarea cum este posibil ca prin combinarea unor obiecte, care nu au proprietăți empirice, nu pot fi cunoscute prin intuiție, să ia naștere faptele lumii, care au asemenea proprietăți. Datorăm onestității intelectuale inflexibile a lui Malcolm recunoașterea faptului că acea interpretare realistă a ontologiei Tractatus ului pe care o propune conduce inevitabil la concluzia că lucrarea este lăuntric inconsistentă. Interpretarea realistă propusă de David Pears este mai complex structurată. Ea se
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
putea găsi un sistem de referință mai potrivit pentru a caracteriza orientarea gândirii lui Wittgenstein decât acea pledoarie pentru raționalitate, pe care Russell nu numai că a susținut-o cu strălucire, dar și-a asumat-o totodată, cu seriozitate și onestitate, de-a lungul unei vieți îndelungate. Din 1911, atunci când Wittgenstein îl va cunoaște pe Russell și va deveni studentul său la Cambridge, și până la moartea sa, în 1951, în desfășurarea raporturilor lor intelectuale și personale putem distinge în mod schematic
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
capabili să jertfească totul în slujba căutării dezinteresate a adevărului, să privească în față și să-și asume fără menajamente eșecul unei întreprinderi care i-a putut costa eforturi intense și îndelungate. Pentru Russell, ca și pentru Wittgenstein, patosul acestei onestități intelectuale incoruptibile s-a exprimat într-un mod exemplar în reacția lui Frege, atunci când cel dintâi i-a comunicat un paradox care ruina rezultatele cercetărilor sale asupra fundamentelor aritmeticii. Iată câteva rânduri din răspunsul lui Frege la scrisoarea lui Russell
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
proiectului realist, nu mai este ornamentala, ci esențială pentru descifrarea lumii: "Le théâtre devient vision du monde" [Bury, p.81]. Metaforă teatrului revine frecvent în românul secolului al XIX-lea pentru a denunța ipocrizia societății care ascunde sub aparențele de onestitate diferite ticăloșii. Acesta este laitmotivul românului realist/naturalist, care are ca obiectiv să pătrundă și să dezvăluie realitățile în profunzime. Lumea esențelor se transformă în lumea aparentelor, este vorba despre o nouă percepere a lumii fondată pe "predicatele înșelăciunii și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
în diferite investiții, toate sunt acoperite de o tăcere deplină, cvasiontologică. În baza teoriei calviniste ce sacralizează tezaurizarea, acești bancheri nu au numai funcția de gardieni ai banilor, ci și ai... moralei. Tăcerea lor protejează virtutea economisirii, iar secretul recompensează onestitatea clienților. Ipocrizie? În tot cazul, această taină monetară stă la baza atît a neutralității Elveției, cît și a prosperității sale. Elveția deține 27 % din ansamblul piețelor financiare offshore ale lumii, situîndu-se cu mult înaintea Luxemburgului și a diferitelor paradisuri fiscale
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
veche cu buchiile neclare și cu înțeles întunecat"), în timp ce hipotextul întărește nuanța de vechime. Nuvela Sărmanul Dionis luminează slab, dar ispititor cartea, în timp ce varianta Umbra mea încearcă să îndepărteze lectorul și să minimalizeze tautologic rolul manuscriptului. Într-un impuls de onestitate, varianta Umbra mea inversează rolurile, în sensul că naratorul nu apare ca un nepriceput "visătorul Dionis" din opera publicată -, el inițiază umbra și-i descrie tot scenariul ascensiunii selenar-para disiace. În hipertext remarcăm gradarea ascendentă a ideii de posesie asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Ești liber să dispui cum vrei de cea mai strălucită arhivă de felul ei, din cîte există pe fața pămîntului. Opere rare îți stau la dispoziție, opere care acum nu mai există nicăieri altundeva. Toate acestea sînt ale tale. Cu onestitatea ta fermă, poți desluși lecțiile istoriei /.../. Istoria ne-a învățat că omul e rău din fire, de o răutate sublimă. Binele nu e perfectibil; maleficul e. De ce să nu-ți folosești atunci calitățile în slujba a ceea ce este perfectibil? /.../. Împreună
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
În fine, un echilibru Între libertate și solidaritate.” Nu Întâmplător managerii economici de valoare sunt chemați adesea să-și asume și responsabilități civice sau comunitare (de pildă, În cazul guvernărilor tehnocrateă. „Societatea are Încredere În cei care și-au probat onestitatea, devotamentul, moralitatea, dar și statutul de Învingător - succesul, afirmarea - În condițiile competiției generate de economia concurențială de piață, acordându-le prezumția de competență și În conducerea afacerilor publice. Este semnalul decisiv ce evidențiază valoarea componentelor morale de personalitate pentru fixarea
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
nivelul lecturii concrete, același joc complementar între interpretativ și generativ nu se desfășoară de la sine, ci presupune un efort cognitiv responsabil și lucid din partea cititorului. Nu întâmplător, deseori Elvira Sorohan descrie propriul demers receptiv și analitic în termeni circumscriși responsabilității, onestității și profunzimii: Ipostaze... Amintirile reclamă o ingenioasă psiholectură, emancipată de pudoarea dogmatismului analitic" (p. 51); Dublul sens al discursului construit în Biblicele se receptează la o lectură atentă" (p. 138); "Unui cititor atent nu poate să-i scape micșorarea treptată
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
încredere și dezamăgire, pe care Doamna Sorohan le-a înregistrat cu aceeași intensitate. Învățându-ne să fim exigenți cu noi înșine, să ne iubim meseria cu fapte de anduranță și probitate, profesorul ne-a verificat în același timp adecvarea, puterea, onestitatea. Despre înzestrare și despre talentul fiecăruia era și i-a fost, Doamnei Sorohan cel mai simplu să se pronunțe, în stadiul promisiunii, pe care-l radiografiază ca nimeni altcineva. Un cuvânt al Doamnei era, în această privință, un certificat. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
guvernul moldav (pentru numai 15 ani), iar termenul concesiunii pentru locul fabricii era doar de 20 ani, textul tipărit era parazitat de apariția unui termen, "vecinică", în măsură să modifice, în favoarea noului proprietar, datele contractuale în relație cu statul. Rigoare, onestitate sau invidie? Greu de spus, în condițiile în care observația era făcută după aproape cinci luni de la publicarea contractului în "Monitor"15. Astfel se încheia și cea din urmă preocupare industrială a neobositului montanist, pentru că celălalt angajament al său, convenit
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
trebuie să ne atragă atenția asupra propriei noastre gândiri politice: suntem oare capabili, atunci când ascultăm dezbaterile radio sau televizate să adoptăm un punct de vedere orientat spre binele comun al societății și să ascultăm diferitele argumentele pentru ele însele, cu onestitate intelectuală și fără prejudecăți legate de apartenența politică a vorbitorilor? Este o adevărată provocare. Pentru mai multe informații Mackie, D.M., Worth, L.T., Asuncion, A.G. (1990), „Processing of persuasive in-group. Messages”, Journal of Pers. Soc. Psychology, 58, pp. 812-823. Mitchell, J.
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
putea fi percepute ca neplăcute sau agresive, dacă ar fi fost provocate de un bărbat cu maxilarul proeminent și sprâncene groase. Concluzie În general, indivizii cu față ca de copil beneficiază de anumite prejudecăți de nevinovăție, de amabilitate și de onestitate. Mecanismul acesta inconștient se explică printr-o teorie numită neotenie, conform căreia suntem atrași în mod spontan de tot ce evocă copilăria: datorită acestui lucru specia noastră a supraviețuit, adulții adoptând automat o atitudine protectoare și indulgentă față de tot ce
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
trebuie să fie un comportament loial, în conformitate cu buna credință și uzanțele comerciale cinstite. Există situații în care unele din aceste comportamente pot constitui, în același timp, atât abateri de la normele care reglementează libertatea concurenței, cât și de la cele care marchează onestitatea ei. În această situație, căile procedurale prin care se vor stabili fiecare tip de act ilicit vor fi diferite iar sancțiunile se vor putea cumula. Capitolul 4 Autoritatea de concurență din România Consiliul Concurenței 1. Generalități Consiliul Concurenței este autoritatea
Dreptul concurenţei by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1417_a_2659]
-
munciți de orgolii și vânduți domnitorilor sau facțiunilor boierești mai puternice ori mai generoase, cei moldoveni au bunul-simț să lucreze în consonanță și să-și continue unul altuia letopisețele: de la Costin, ștafeta este preluată de Ion Neculce). După cum observă, cu onestitate bătrânească, N. Cartojan, "[v]remurile pe care Miron Costin ni le înfățișează, cu un rar talent de povestitor, reprezintă în istoria Moldovei panta de decădere, epoca de agonie a ultimelor rămășițe de autonomie" (1996: 265). Dan Horia Mazilu punctează, la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fișe de lectură. Totuși, cel care gândește astfel poate deforma, involuntar, exegeza, mai ales dacă nu se raportează la unele discipline literare noi, precum teoria procesului de creație artistică, care ne ajută să explicăm fenomene ale literaturii raportându-ne cu onestitate la confesiuni auctoriale valoroase. Astfel, o mărturie poietică semnificativă ne oferă Cărtărescu într-un interviu acordat lui Robert Șerban. Întrebat dacă își face fișe pentru romane (mai ales pentru Orbitor), prozatorul declară sec: "N-am avut niciodată nici un fel de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
fidelitate, așa cum sunt în natură, să apară într-o conexiune care este imposibilă în realitatea "normală", de zi cu zi"12. La Max Klinger în seria de zece gravuri intitulată Parafrază la găsirea unei mănuși (1881), elementul anecdotic, cu parfumul onestității sentimentale recuperabil din pretextul facil, găsirea unei mănuși pierdute, servește ca rampă de lansare pentru o ficțiune elaborată prin care obiectul-fetiș este redimensionat la scara unei imaginații debordante, pe măsura fabulațiilor hofmanniene. Pe filiera observației lui Max Deri revine că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
corp, ușor depărtate și cu palmele întoarse spre exterior în timp ce simetric, în stânga și în dreapta lui, se află călăul angajat în mișcarea care-i va reteza capul și Salomeea, ținând tava pe care va fi așezat trofeul. Tema este tratată cu onestitatea picturii academice, Salomeea nu are nimic din fascinul și misterul sângeros al femeilor fatale, iar pictorul nu se arată interesat de actul crud al decapitării, ci de echilibrul între părți, de realizarea corectă a temei. Este posibil ca arborele din
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]