5,231 matches
-
instrucției, școlilor: sprijină deschiderea unui gimnaziu românesc la Brașov, strânge fonduri pentru o „academie română de drept”, încearcă să organizeze o școală agronomică, contribuie la înființarea societății brașovene Reuniunea femeilor române, lucrează eficient în Astra. Este ales în 1877 membru onorific al Societății Academice Române. Ca ziarist interesat în tot ceea ce scrie de propășirea românilor din Transilvania și de solidarizarea acestora cu românii din Principate, M. recomandă cititorilor scrieri istorice, literare și folclorice, îndeamnă la culegerea și publicarea documentelor, a tradițiilor
MURESIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288313_a_289642]
-
cu teza Pozitivismul în ideologia literară românească (secolul XIX). În anul universitar 1940-1941 este lector de limba și literatura română la Universitatea din Viena. Între timp funcționează ca profesor suplinitor de limba română în învățământul secundar din București (1932-1933), asistent onorific la Facultatea de Litere și Filosofie din București, la Catedra de istoria literaturii române moderne și folclor (1932-1935), asistent la Academia de Studii Comerciale din București (1933-1935), profesor titular de limba română la Liceul „Em. Gojdu” din Oradea (1935-1936), la
PAPADIMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288668_a_289997]
-
Va fi redactor la emisiunile culturale ale Radiodifuziunii Române (1949-1964), corespondent Agerpres la Roma (septembrie-decembrie 1964), director general al Televiziunii Române (1965-1968), vicepreședinte al Radiodifuziunii, coordonând emisiunile literare și muzicale (1968-1970), redactor-șef la „România liberă” (1970-1983), iar din 1990 director onorific al ziarului. Membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român (1974- 1979) și deputat în Marea Adunare Națională (1980-1985), în anii ’80 intră în conflict cu autoritățile comuniste. Debutează la „Luceafărul”, în septembrie 1958, cu poezia Ulciorul. La patruzeci
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
non pentru a putea să învăț să trăiesc; de acum înainte calitatea vieții este ceea ce mă preocupă, o viață în care fericirea își găsește locul și rațiunea de a exista”. Inserm, 2004 ∗ Autorii: Ovide Fontaine Psihiatru, profesor, șef de serviciu onorific, secția de psihologie a sănătății, Universitatea din Liège, fondator al AEMTC (Asociația pentru studiul, modificarea și terapia comportamentului) și ex-președinte al Asociației europene de terapii cognitive și comportamentale (EABCT). Philippe Fontaine Psihiatru, psihoterapeut la CHU la Charlroi-Hôpital Vincent-Van-Gogh și în
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Segal și colab., 2001. ∗ Autorii: Michel Ylieff Doctor în psihologie, profesor la Universitatea din Liège, secția de psihologie clinică pentru persoane în vârstă, fondator al AEMTC (Asociația pentru studiul, modificarea și terapia comportamentului). Ovide Fontaine Psihiatru, profesor, șef de serviciu onorific, secția de psihologie a sănătății, Universitatea din Liège, fondator al AEMTC (Asociația pentru studiul, modificarea și terapia comportamentului) și ex-președinte al Asociației europene de terapii cognitive și comportamentale (EABCT) Suferință/ tulburare. Raționament clinic. Interpretarea textelor religioase, filosofice, literare, juridice, dar
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
funcționar. Urmează la București Liceul „Sf. Sava”, terminat în 1928, Facultatea de Litere și Filosofie (1931), Facultatea de Drept (1932) și Seminarul Pedagogic (1932). Parcurge la Facultatea de Litere a Universității din București întreaga ierarhie didactică și administrativă, de la asistent onorific (1935) și bugetar (1938) până la profesor titular, șef de catedră și decan (1966). Și-a susținut doctoratul în 1944, cu o lucrare monografică despre Duiliu Zamfirescu. Între 1949 și 1955 a condus redacția literară a Radiodifuziunii Române. A făcut publicistică
NICOLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288444_a_289773]
-
Filosofie, luându-și o primă licență în franceză, secundar română și romanistică (1946), iar pe a doua în germană, secundar franceză și italiană (1948). Obține titlul de doctor în filologie în 1972, cu teza L’Humour de Raymond Queneau. Bibliotecar onorific al Seminarului de Germanistică de la Universitatea din Iași (1942-1948), va fi ulterior bibliotecar la Biblioteca Centrală a Universității ieșene (1946-1949), asistent la Catedra de estetică și literatură comparată a Facultății de Filologie din Iași (1949-1952). Prin „restrângere de activitate” (de
PANAITESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288651_a_289980]
-
profesor invitat, la Universitatea din Viena (1965-1967). Între 1990 și 2002 este decanul Facultății de Filologie de la Universitatea Hyperion din București, unde fondează seria Comunicările „Hyperion” (I-XI, 1992-2002), rod al unei susținute activități didactice, încununată cu titlul de profesor onorific al Academiei Internaționale de Învățământ de pe lângă UNESCO (1999). A debutat în 1942 cu poezii, în cotidianul „Viața”, publicând în anii următori poezii și proză în ziarul „Bucuria”, în revistele „Bucovina literară”, „Fapta” ș.a. Mai târziu va colabora la „Luceafărul”, „România
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
identificat multe personaje ale romanului, cercetând documente din arhivele unor vechi familii boierești (Lascăr Viorescu, de pildă, era boierul Lascăr Bogdan). Atașamentul lui K. față de cultura și istoria românilor este apreciat de Academia Română, care în anul 1884 îl alege membru onorific. SCRIERI: Aus der Moldau. Bilder und Skizzen, Leipzig, 1860; ed. (Din Moldova. Descrieri și schițe), tr. [Anna Rosetti-Maiorescu], București, 1884; Laskar Viorescu (Ein moldauisches Genrebild), Leipzig, 1863; ed. (Lascăr Viorescu. O icoană a Moldovei din 1851), tr. A.M. [Anna Rosetti-Maiorescu
KOTZEBUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287722_a_289051]
-
în 1902 a fost membru în comitetul de redacție al „Revistei române”, alături de Mihail Dragomirescu, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru ș.a. În 1913 trece în partidul politic al lui Take Ionescu, părăsind definitiv gruparea junimistă. În 1926 a fost ales membru onorific al Academiei Române. M. rămâne unul din ideologii reprezentativi ai celei de-a doua generații junimiste atât prin fermitate, cât și prin sinceritatea pusă în răspândirea și apărarea principiilor societății. Influențat de H. Spencer și Em. Durkheim, el susține existența unor
MISSIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288185_a_289514]
-
intensă activitate politică. Se știe, de pildă, că În iunie 1948, printr-un decret prezidențial 2, Academia Română devine Academia Republicii Populare Române; câteva luni mai târziu, În august, tot prin decret prezidențial 3 sunt numiți membrii titulari activi, membrii titulari onorifici și membrii de onoare. Cea mai prestigioasă instituție științifică a țării avea șase secțiuni. Membrii titulari activi ai „Secțiunii de Știința Limbii, Literatură și Arte” erau: G.Călinescu, Gaal Gabor, Iorgu Iordan, Emil Petrovici, Al.Rosetti, Mihail Sadoveanu și Al.
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
onoare. Cea mai prestigioasă instituție științifică a țării avea șase secțiuni. Membrii titulari activi ai „Secțiunii de Știința Limbii, Literatură și Arte” erau: G.Călinescu, Gaal Gabor, Iorgu Iordan, Emil Petrovici, Al.Rosetti, Mihail Sadoveanu și Al. Toma; membrii titulari onorifici erau, la acel Început de an 1949: George Enescu, Gala Galaction, Gh. Murnu, Gh. Oprescu, Gh. Petrașcu și Jean Al. Steriade, iar membrii corespondenți fuseseră numiți: Al. Graur, P. Panaitescu Perpessicius, David Prodan și Al. Zambaccian. Societatea Scriitorilor din România
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nr. 76 pentru transformarea Academiei Române În Academia Republicii Populare Române. În: Analele Academiei RPR, 1948, p.5. Decret publicat și În Monitorul Oficial (M.O.), 9 iunie 1948. 3. Decret prezidențial nr. 1454 pentru numirea membrilor titulari activi, membrilor titulari onorifici și membrilor de onoare ai Academiei Republicii Populare Române. Ibidem. Publicat și În M.O., nr. l86, 13 aug. 1948. 4. G. Călinescu. - Pentru dezvoltarea științei, literaturii și artei. În: Națiunea, nr. 833, 6 ian., p. 15. Geo Dumitrescu. - Campania
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ucenicie este absolut necesară, cel puțin la Început, chiar dacă, așa cum spunea Brâncuși, la umbra copacilor nu crește iarba! Dar ucenicia pe lângă un maestru constituie o garanție a probității științifice. Nu Întâmplător, marile publicații au introdus consiliile editoriale, cel mai adesea onorifice, Însă care pot constitui o garanție a valorii materialelor publicate. În regimul comunist, de pildă, nicio carte științifică (uneori și literară) nu se putea publica fără 2-3 referate făcute de specialiști din domeniul respectiv. E greu de spus ce se
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a fost, în câteva legislaturi, senator și deputat; susținea politica de ameliorare a vieții rurale, pleda pentru o reformă agrară care să dea posibilitatea formării de obști țărănești, se înscria printre adepții votului universal. În 1948 a fost ales membru onorific al Academiei RPR. Chiar dacă întâiele încercări literare datează din 1887, anul șederii lui la Paris, B. debutează abia în 1894, la „Literatură și știință”, revista lui C. Dobrogeanu-Gherea, cel pe care îl cunoscuse prin intermediul lui Al. Vlahuță, bun prieten și
BUJOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285922_a_287251]
-
salvarea țării, sună pe undeva retoric, câtă vreme un grup de intelectuali americani a format la sfârșitul anilor ’70 ceea ce s-a numit „Committee on Present Danger”. Apoi numele s-a schimbat În „Committee for a Free World”, iar președintele onorific al comitetului a fost ales Raymond Aron. Printre membrii săi s-au numărat figuri foarte importante, nu vreau să facem acum o listă de nume. Multă lume a spus că este un discurs de tip paranoic, că Uniunea Sovietică nu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Liceul „Ienăchiță Văcărescu”. Ca student al Facultății de Litere și Filosofie din București, va frecventa ședințele Institutului de Literatură și cenaclul lui Mihail Dragomirescu. Profesorul l-a remarcat și, după licență (1931), l-a inclus în suita sa de asistenți onorifici. În 1935 își pregătea doctoratul cu o teză despre umorul lui I. L. Caragiale. Șef de cabinet la prefectura județului Dâmbovița, va trece apoi la Prefectura Poliției Capitalei, urcând treptele ierarhice până la gradul de comisar și șef al serviciului Controlul străinilor
ALEXANDRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285239_a_286568]
-
1979-1999) și director adjunct al Institutului de Etnografie și Folclor al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1991-1999). Și-a luat doctoratul în filologie cu teza Genurile folclorice și realitatea istoircă (pe baza folclorului haiducesc) (1966). A fost distins cu titlul onorific „Om emerit” (1990) și cu Premiul „Dacia”, iar în 1995, cu Premiul „Simion Florea Marian” al Academiei Române. B. a desfășurat o amplă activitate de culegător, traducător, editor și cercetător al folclorului literar. A înregistrat texte folclorice în satele din Republica Moldova
BOTEZATU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285837_a_287166]
-
organizați în 1869 pe „despărțăminte”, și reprezentanți ai culturii din Banat, Crișana, Maramureș, Bucovina. Din 1925 s-a pregătit înființarea unei regionale în Basarabia (comisar general - Onisifor Ghibu), iar în 1927 a luat ființă o regională în Dobrogea. Ca membri onorifici au fost desemnați, încă din primii ani, dar și mai târziu, numeroși cărturari de peste munți (C. Hurmuzachi, A. I. Odobescu, M. Kogălniceanu, G. Sion, Titu Maiorescu, B. P. Hasdeu, V. Alecsandri, N. Iorga ș. a.), la adunările generale participând, de asemenea, invitați
ASTRA (ASOCIAŢIUNEA TRANSILVANA PENTRU LITERATURA ROMANA SI CULTURA POPORULUI ROMAN). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285478_a_286807]
-
1951 să compară în fața instanței, acuzat de colaborare cu vechiul regim. Îndepărtat din învățământ, B. va lucra, după „reabilitare”, ca muzeograf, contribuind la întemeierea Muzeului de istorie clinică medicală și a Muzeului de istorie al Moldovei. A fost și custode onorific al Casei memoriale „M. Kogălniceanu” din Iași. Publică, într-un număr relativ mare de periodice, amintiri, portrete literare, articole de istorie. Debutul literar și-l face în 1939, cu nuvela Ctitorii de grai bătrân. De la Herța, în „Viața românească”. Un
BAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
BANATUL, revistă apărută lunar la Timișoara, între ianuarie 1926 și ianuarie 1930, subtitlul fiind „Revistă ilustrată, literară, artistică, socială”. Director era C. Lahovary, editor-proprietar Sim. S. Moldovan, redactor Grigore Ion. Revista are un comitet director onorific: Valeriu Braniște, Tiberiu Brediceanu, Sabin Drăgoi, consulii Franței, Austriei și Germaniei, din Timișoara. În 1927 și 1928, director devine Aron Cotruș; între 1928 și 1930, comitetul director este condus de Sever Bocu. Din 1927 își modifică subtitlul în „Revista culturală
BANATUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285596_a_286925]
-
înfăptuirilor lui, nu ezită să-l critice. A. însuși, într-un moment de luciditate premonitorie, recunoștea ruptura de timpul său și izolarea ce va urma (Meditația unui îmbătrânit poet, 1839). Pensionat sub Grigore Ghica Vodă, primește, după 1850, doar funcții onorifice: membru în comisia de pregătire a expozițiilor de la Londra (1851) și Paris (1855), cenzor (1851-1856) și director la Departamentul Cultului și Învățăturilor Publice (iulie 1856-ianuarie 1857). Momentul Unirii Principatelor îl găsește în tabăra separatiștilor, contrazicând parcă scrierile în care militase
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
, revistă apărută la Pitești, lunar, începând cu 1 ianuarie 1991, în continuarea revistei „Argeș”. Colectivul de redacție este format din Călin Vlasie, Nicolae Oprea, Miron Cordun, Al. Th. Ionescu; de la numărul 2/1991, director onorific este Cezar Baltag, iar de la numărul 10/1991, director devine Călin Vlasie. C. se revendică de la „Kalende”, fondată în 1928 de Vladimir Streinu, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu și Tudor Șoimaru: „Gândul nostru este să reînviem firul întrerupt în civilizația cuvântului
CALENDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286032_a_287361]
-
Kuciuk-Kainargi va consfinți la București o deziluzie, iar C., expus în noile împrejurări, își lichidează proprietățile și se retrage, cu familia, în Rusia. În ianuarie 1775, Ecaterina a II-a îi conferă demnități (rang de consilier de stat și gradul onorific de general maior), mai acordându-i, între privilegii, o reședință și mai multe sate în ținutul Moghilev (în Ucraina de azi). În Rusia, C. își încheie, în 1776, prima sinteză istoriografică (în limba greacă): Istoria politică și geografică a Țării
CANTACUZINO-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286069_a_287398]
-
a creștinismului fiind cea mai însemnată). Alte romane, precum Acasă și Pe drumuri, sunt interzise de cenzură. Odată cu încheierea războiului, A. se întoarce la Cluj (în martie 1945). După o relativă eclipsă în epoca proletcultistă, este ales, în 1955, membru onorific al Academiei RPR. Sămănătoriste sunt, sub unele aspecte, povestirile din primele volume ale lui A., De la țară și În clasa cultă. În sfera tradiționalismului se înscrie, astfel, atitudinea de la început față de oraș, blamat cu deosebire pentru că favorizează morala dubioasă a
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]