1,791 matches
-
a evita referirile la evenimentele din trecutul apropiat. Premiera așa-zisei „feerii” a avut loc la 15 ianuarie 1872 pe scena de la "Théâtre de la Gaîté", un teatru dintr-un centru comercial care începuse sub conducerea lui Maurice Boulet să reprezinte operete și feerii. Colaborarea cu această instituție a început sub bune auspicii. Parțial și datorită decorurilor fastuoase, dar mai ales datorită criticii care viza în același timp atât fostul imperiu cât și republicanismul radical, piesa a reușit să-l reabiliteze oarecum
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
1873, director la "Le Théâtre de la Gaîté", secundat de Albert Vizentini ca administrator și de Etienne Tréfeu în funcția de capelmaistru. Imediat după preluarea direcțiunii teatrului, Offenbach a pus bazele unor proiecte de mare anvergură, angajând două ansambluri, unul de operetă, celălalt de teatru, și inițiind renovări costisitoare. De asemenea, el a obținut de la Asociația Autorilor permisiunea de a-și reprezenta propriile compoziții pe această scenă, deși nu dorea să se limiteze numai la acestea. Offenbach tocmai avea în vedere reprezentarea
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
a feeriei a fost dirijată de Offenbach personal. Cu toate îndatoririle care decurgeau din conducerea teatrului, al cărui ansamblu s-a bucurat în acea perioadă de măriri de salariu, muzicianul a continuat să livreze cu regularitate noi compoziții, mai ales operete de dimensiuni reduse. Una dintre ele, "La Jolie Parfumeuse", a avut parte între 1873 și 1874 de peste 200 de reprezentații la "Théâtre de la Renaissance". În piesă a debutat o nouă vedetă pariziană, cântăreața Louise Théo. Cea mai apreciată operă offenbachiană
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
a dat dovadă de aceeași iscusință în chestiunile financiare și în scurt timp, a ruinat teatrul "Gaîté" cu înscenări exorbitante dar de calitate îndoielnică, precum drama "La Haine" de Sardou, continuată în stagiune de nu mai puțin penibila prelucrare a operetei "Geneviève de Brabant". Nici bunele încasări de pe urma reprezentării feeriei "Wittington and his Cat" în 1875 la Londra nu au mai reușit să acopere deficitul uriaș al teatrului parizian, care a dat faliment la mijlocul lunii mai 1875. Compozitorul și-a pierdut
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
depindă iar de diverse angajamente, Offenbach a fost în 1875 martorul succesului operei Carmen, datorat în parte foștilor săi libretiști Meilhac și Halévy. Nimeni nu se mai interesa acum de muzica lui, Parisul tocmai îl descoperea pe Bizet, publicul de operetă îl aclama la Viena pe Johann Strauß (fiul). Acesta din urmă devenise de curând cunoscut și la Paris iar opereta "Liliacul" a cucerit publicul la "Théâtre de la Renaissance", sub numele de "La Tzigane". La data de 21 aprilie 1876 Offenbach
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Meilhac și Halévy. Nimeni nu se mai interesa acum de muzica lui, Parisul tocmai îl descoperea pe Bizet, publicul de operetă îl aclama la Viena pe Johann Strauß (fiul). Acesta din urmă devenise de curând cunoscut și la Paris iar opereta "Liliacul" a cucerit publicul la "Théâtre de la Renaissance", sub numele de "La Tzigane". La data de 21 aprilie 1876 Offenbach s-a îmbarcat la bordul vaporului "Canada", pentru a întreprinde conform contractului cu Lino Bacquero un turneu în America. În
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Bacquero un turneu în America. În portul new-yorkez i-a fost făcută o primire entuziastă și în același timp stranie - mai mulți muzicieni se apropiaseră cu o mică ambarcațiune de navă și încercau să interpreteze un potpuriu din melodii de operetă, întrerupți mereu de valurile înalte și de răul de mare. Compozitorul a fost copleșit și de primirea călduroasă pe care i-o făcuse mulțimea la hotel, aruncând maselor de la înălțimea balconului său exclamația: „Thank you, Sir!”. Din notele sale de
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
mai euforic decât oricând, încrezător în propria putere de creație și în viitorul succes al "Povestirilor". Acest optimism nu era prea îndreptățit de realitate. Expoziția Universală s-a desfășurat în 1878 fără ca artistul să aibă posibilitatea să-și reprezinte vreo operetă nouă. Teatrul "Gaîté" s-a hotărât de-abia în timpul Expoziției să pregătească o nouă înscenare a operei bufe "Orfeu în infern". Nu, acesta nu mai este "Orfeul" meu!” ar fi declarat compozitorul, dezamăgit de rezultatul dedicat publicului larg. Acest public
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
Comte (1827-1884), ginerele lui Offenbach și proprietarul actual al teatrului "Bouffes Parisiens", a reluat în program "La Grande-Duchesse de Gérolstein". "Les Brigands" a fost reprezentată din nou de "Théâtre de la Gaîté", la sfârșitul anului 1878. Atât "Briganzii" cât și noua operetă "La Marocaine" au avut înscenări fastuoase. Compoziția "Povestirile lui Hoffmann", dedicată fiului Auguste-Jacques (1862-1883), avansase în primăvara lui 1879 într-o măsură care i-a permis lui Offenbach să-și prezinte opera fragmentar, într-un concert particular ținut pe data
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
scris imediat după moartea lui Offenbach, Max Nordau a deplâns indiferența societății pariziene față de idolul ei de odinioară. Zola și-a arătat de asemenea compasiunea pentru Offenbach, exprimându-și însă în același timp disprețul față de genul muzical creat de acesta. Opereta ca fenomen tipic unei tot mai mari comercializări și trivializări în muzică reprezenta pentru Zola tocmai cel de-al Doilea Imperiu, trebuind să fie de aceea înlăturată din lumea teatrului ca un element nociv. Premiera pariziană a "Povestirilor lui Hoffmann
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
vremea lui (inaugurat în 1973), find construit prin demolarea unei biserici franciscane și a mai multor clădiri istorice din centru. Primul teatru permanent din Târgu Mureș, Teatrul Secuiesc, și-a început activitatea pe data de 10 martie 1946 cu prezentarea operetei "Mosoly országa" lui Franz Lehár cu ajutorul actorilor orădeni de renume György Lóránt și Irén Kovács în Palatul Culturii. Abia în 1962, după deschiderea și a unei secții în limba română, Teatrul Secuiesc a căpătat denumirea de Teatru de Stat, cele
Teatrul Național din Târgu Mureș () [Corola-website/Science/303704_a_305033]
-
de Radio și Televiziune, fiind editate pe CD-uri, casete sau discuri vinyl. A semnat partituri muzicale pentru filme artistice de lung metraj, filme muzicale, muzicaluri pentru copii și tineret, show-uri de televiziune, muzică pentru copii, spectacole de revistă, operetă, etc. Compozitorul a recunoscut însă că a scris "câteva" piese corale închinate partidului, fără texte, spunând că a făcut aceasta "mai mult de frică", cândva prin anii 1980. Nu cred că un compozitor care a scris piese de genul acesta
Marius Țeicu () [Corola-website/Science/303870_a_305199]
-
CD-uri și casete de autor 2. Discuri și casete de autor 3. Aproximativ 200 cântece editate pe albume CD, casete, discuri. •DIPLOMA DE EXCELENȚĂ pentru contribuția de seamă în crearea Musicalului Românesc pentru copii acordată de Teatrul Național de operetă „Ion Dacian” și Umiunea scriitorilor din România 2003 Tipărituri muzicale în țară și în străinătate Jurii naționale și internaționale Ca solist vocal a imprimat peste 40 de melodii, prezente la Radio, Televiziune sau pe CD-uri, casete si discuri. De
Marius Țeicu () [Corola-website/Science/303870_a_305199]
-
la rândul lor la partea de compoziție cu două, respectiv o piesă. "Toți într-o barcă" este un album mai mult îndreptat spre pop-rock, surprinzând prin prospețimea pieselor și prezentarea acestora. Pe 14 decembrie 2005, Mircea Vintilă lansează albumul "Opere & operete", produs de Intercont Music și de Fundația Mircea Vintilă, album ce conține 13 piese, adevărate hit-uri lansate de solist de-a lungul anilor („Pământul deocamdată”, „Cu tine prin New York”, „Dragă Miruna”, „Făt-Frumos”, „Bade Ioane”, „Adio, deci, pe curând” etc.
Mircea Vintilă () [Corola-website/Science/303878_a_305207]
-
prin New York”, „Dragă Miruna”, „Făt-Frumos”, „Bade Ioane”, „Adio, deci, pe curând” etc.), și o piesă nouă, „Dramă de cartier”. Aceasta este inedită prin faptul că aduce o colaborare cu un cântăreț de hip-hop, Barac. Piesele mai vechi incluse pe "Opere & operete" sunt rearanjate orchestral și aduse, ca sound, la standardele anului 2005. În data de 2 martie 2009, cotidianul "Jurnalul Național" lansează un supliment însoțit de un CD cu 21 de piese, dedicat lui Mircea Vintilă, în cadrul seriei „Ediție de colecție
Mircea Vintilă () [Corola-website/Science/303878_a_305207]
-
angajează în Corul Operei iar în 1957 intră la Conservator. Interpretează roluri în operele și opretele stagiunilor clujene. Este remarcat de Ion Dacian și vine la invitația acestuia la București. Din 1960 face parte din Ansamblul Teatrului de Stat de Operetă din București. Își continuă studiile la Conservatoul „Ciprian Porumbescu” pe care le termină în 1962. Abordează și muzică ușoară de estradă. În 1961 debutează la televiziune cu piesa "Nu ești de vină tu" de Enrico Fanciotti. Piesa va fi înregistrată
Constantin Drăghici () [Corola-website/Science/304056_a_305385]
-
doi frați și o soră mai mică. A urmat cursurile liceului Downey pentru doi ani și a absolvit la liceul Brea Olinda în 1981. Tatăl lui, Virgil Hetfield (șofer de camion), și mama lui, Cynthia, o cântăreață de muzică de opereta, erau niște adepți stricți și devotați ai religiei Christian Science. Cand James avea 13 ani părinții săi s-au despărțit, iar la 16 ani mama lui a murit de cancer. Hetfield avea 9 ani când a luat primele lecții de
James Hetfield () [Corola-website/Science/303901_a_305230]
-
vieții sale, Muzeul Emeryk Hutten Czapski, și casa Józef Mehoffer. În oraș funcționează mai multe teatre, între care Narodowy Stary Teatr (Vechiul Teatru Național), teatrul Juliusz Słowacki, teatrul Bagatela, teatrul Ludowy, și teatrul de păpuși Groteska, precum și Opera Krakowska și Opereta din Cracovia. Principala sală de concerte, sediul Orchestrei Filarmonice din Cracovia este "Filharmonia Krakowska" (Filarmonica din Cracovia) construită în 1931. Cracovia găzduiește numeroase evenimente artistice anuale și bianuale, unele de importanță internațională, cum ar fi Misteria Paschalia (muzică barocă), Sacrum-Profanum
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
și a studiat la Cracovia. Între alte personalități ce au trăit în oraș se numără celebri regizori de cinematografie Andrzej Wajda și Roman Polanski. Opera Krakowska, una din marile companii naționale de operă, organizează 200 de spectacole anual, de balet, operetă și musicaluri. Repertoriul său principal conține cele mai mari nume din opera poloneză și mondială. Opera ocupă primul său sediu permanent din toamna lui 2008. Ea organizează și "Festivalul de Vară de Operă și Operetă". Cracovia găzduiește două mari festivaluri
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
de spectacole anual, de balet, operetă și musicaluri. Repertoriul său principal conține cele mai mari nume din opera poloneză și mondială. Opera ocupă primul său sediu permanent din toamna lui 2008. Ea organizează și "Festivalul de Vară de Operă și Operetă". Cracovia găzduiește două mari festivaluri poloneze de muzică veche, unde se interpretează oratorii și opere baroce: "Opera Rara" și "Misteria Paschalia". În același timp, Capella Cracoviensis organizează "Festivalul Internațional „Muzică în Vechea Cracovie”". Academia de Muzică din Cracovia, înființată în
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
scrierile sale, Kraus a avut de-a lungul carierei sale numeroase conferințe publice influente - între 1892 și 1936 a avut aproximativ 700 de performanțe individuale, lecturi din teatrul lui Bertolt Brecht, Gerhart Hauptmann, Johann Nestroy, Goethe și Shakespeare, chiar și operete ale lui Offenbach, acompaniat la pian și cântând toate rolurile singur. Elias Canetti, care asista în mod regulat la lecturile lui Kraus, și-a intitulat al doilea voum din biografia sa ""Die Fackel" im Ohr" ("Torța" în ureche). În 1907
Karl Kraus () [Corola-website/Science/312520_a_313849]
-
Jean Rânzescu ,Panait V. Cottescu și dirijorul Jean Bobescu. A făcut studii complementare de canto la Salzburg (Mozarteum 1956), Paris (1958-60) și Romă (1960). Dan Iordăchescu a debutat în București în decembrie 1949 la Teatrul C.C.S. în rolul "Chiaburul" din opereta "Cântec de viață nouă" de Florin Comișel, fiind îndrumat vocal și tehnic de marea cântăreața de operă Maria Snejina. Ca prim solist a debutat în decembrie 1956 la Teatrul de Operă și Balet din București. A întreprins 262 de turnee
Dan Iordăchescu () [Corola-website/Science/312621_a_313950]
-
țărănească transilvăneană). După terminarea studiilor de filologie și muzică și-a desfășurat activitatea la Brașov, cu o singură întrerupere, de aproape 5 ani, din 1945 până în 1950, când a fost deportat în Uniunea Sovietică. A compus muzică de scenă, muzicaluri, operete și operă, muzică de cameră, muzică simfonică. De asemenea, Petri a prelucrat multe piese cu caracter folcloristic pentru cor, oferind corurilor de amatori informații și partituri. A compus și lieduri și muzică de dans cu influențe folcloristice. Multe din piesele
Norbert Petri () [Corola-website/Science/312677_a_314006]
-
„” este o opereta în trei acte compusă de Franz Lehár. Libretul fiind scris de Victor Léon și Leo Stein. Premiera operetei a avut loc la „"Theater an der Wien"” din Viena pe data de 30 decembrie 1905, sub titlul „"Die lustige Witwe"”. Opereta
Văduva veselă () [Corola-website/Science/312708_a_314037]
-
„” este o opereta în trei acte compusă de Franz Lehár. Libretul fiind scris de Victor Léon și Leo Stein. Premiera operetei a avut loc la „"Theater an der Wien"” din Viena pe data de 30 decembrie 1905, sub titlul „"Die lustige Witwe"”. Opereta în 3 acte Actul I În veselul Paris, o petrecere de aniversare pentru conducătorului statului Pontevedro este în
Văduva veselă () [Corola-website/Science/312708_a_314037]