122,933 matches
-
social, cultural și politic universal și românesc. Este bine citit subtextul ironic al spusei lui Renan, la finele secolului al XIX-lea, cum că "retorica este singura eroare a grecilor". Slujindu-se de subtilitatea ironiei, gânditorul francez își comunica oblic opinia despre decăderea artei oratorice în vremea sa. Cu profit se citesc paginile economic scrise despre domeniile tradiționale în care a funcționat regalitatea retoricii: juridic, politic, filosofic, literar. Substanțială ca valoare pentru funcția instructivă a tratatului este partea a doua, "Construcția
Retorică și politică by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10093_a_11418]
-
dar și mai înainte, se știa că morala nu este una singură și nici imuabilă, este de reținut că nicio morală nu admite bunăstarea dobândită fraudulos. Și cum cele mai multe dintre fantasticele averi își justifică și ultimul bănuț, cu excepția primului milion, opinia publică este înclinată să-i considere hoți pe cei mai mulți dintre miliardari, inclusiv pe cel care a pornit de la comercializarea unicei agrafe de care dispunea. - "Bogătașii sunt ființe deosebite de noi", îi spunea Scott Fitzgerald lui Hemingway." - "Desigur, i-a replicat
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
Desigur, i-a replicat acesta, au bani!" Se pare că acea Justiție ce condamnă la cinci ani de pușcărie baba care a furat două rațe și la doi ani pe cel ce a furat două mii de miliarde este de aceeași opinie. Ea pedepsește furtul acolo unde îl află. în materie de furt, criteriile scării de profesionalitate apar identice cu acelea ale oricărei alte bresle. Avem, așadar, hoți tâmpiți și hoți geniali, la poli opuși, iar între aceștia o massă de mediocrități
Meritocratia hotiei by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10113_a_11438]
-
trecutului totalitar, politica struțului în preajma acesteia. Discursul anticomunist e desuet, nu interesează, e agasant, clamează ori măcar dau de înțeles unii, iar alții merg pînă acolo încît îl consideră echivalent cu... discursul anticomunist. Am întîlnit cu stupoare o astfel de opinie sub condeiele a vreo doi-trei juni autori, care se pun într-o postură extrem de delicată măcar din două pricini: mai întîi vădesc o impolitețe crasă, recte o lipsă de educație în raport cu nenumărați concetățeni ai noștri care au cunoscut în chip
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
urma o "prețioasă indicație" a lui Lenin care i-a condamnat pe proletcultiștii nihiliști în raport cu trecutul, în frunte cu A. A. Bogdanov (în realitate, a fost gelos pe inițiativa lor!). Proletkultul provenea din spiritul revoluției bolșevice și oricît de "democratice" opinii ar fi afișat Lenin sau Troțki în legătură cu operele clasice sau cu scriitorii celebri, ansamblul activității lor ne obligă să reflectăm la o atitudine corespunzătoare acelui spirit și în zona artelor. Episodul polemic cu Bogdanov și companionii săi are ca explicație
Din nou despre postbelic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10101_a_11426]
-
specifice perioadei și analiză detaliată a unei serii de lucrări representative pentru relația terminologica prezentată în titlul cărții. Diferența concepției noastre rezidă într-o atitudine mai puțin “enciclopedica” și cu o miză mai accentuată pe ideea sfârșitului metanarațiunilor, care în opinia noastră reprezintă un factor de importanță decisivă în reorientarea gândirii musicale înspre dominantele valorice ale postmodernismului. În termenii lui Jean-Jacques Nattiez această reorientare ar putea fi exprimată prin deplasarea de la muzică “poïetico-centrică” înspre una “estetico-centrică” (în: Jean-Jaques Nattiez, Le combat
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Un posibil portret-robot al muzicii postmoderne îl putem asambla pornind, spre exemplu, de la cunoscută lista a compozitorului și muzicologului american Jonathan D. Kramer, unde sunt enumerate 14 calități ale muzicii care își asumă într-un mod organic ideologia postmodernă. În opinia lui, muzica postmodernă: (1) nu este o simplă repudiere a modernismului sau o continuare a acestuia, ci (una care) păstrează ambele aspecte; (2) este, la un anumit nivel și într-un anume fel, ironică; (3) nu respectă delimitările între sonoritățile
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
imagine să ridice o multitudine de întrebări, așa cum le formulează Valentina Sandu-Dediu: "... postmodernismul se constituie oare în calitate de noutate radicală sau reprezintă mai degrabă o expresie radicalizata a modernului? Răspunsurile oferite au marcat multitudinea tipologica a gândirii ultimilor decenii. Conform unor opinii divergențe, postmodernul semnifică astfel fie o pierdere a subecitivității, fie o revenire la această; sfțrșitul noului sau mai noul; retragerea avangardei sau o avangardă contemporană: fie o antiestetica, fie o nouă estetică; o concepție regionalista sau globală; o logică culturală
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Votre Faust (1969) de Henri Pousseur, acestea fiind două lucrări reprezentative pentru simptomatologia gândirii muzicale postmoderne, așa cum le prezintă Célestine Deliège în monografia lui Cinquante ans de modernité musicale: de Darmstadt a l'IRCAM<footnote Editions Madraga, 2003. footnote>. În opinia lui Deliège, Sinfonia reprezintă unul dintre rarele momente în care conceptul de postmodernism își dezvăluie prezența la modul explicit, pe când opera lui Pousseur atrage atenția prin contribuția adusă la apariția unui adevărat cult al citatului/citarii<footnote Béatrice Ramaut-Chevassus notează
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
lista lui Mahnkopf deja oferă nume de compozitori și titluri de lucrări, atrage atenția decalajul mult prea mare dintre anii de naștere, acest fapt denotând, ca ipoteză, ideea că cei menționați în lista nu ar putea să facă parte, contrar opiniei lui Mahnkopf, din aceeași orientare<footnote Deși aici drept exemplu ne poate servi imaginea etapelor parcurse, spre exemplu, de către George Rochberg care sunt trei: serialism riguros, tehnica citatului în maniera Ives și relevarea apetentei pentru neo-tonal. Este de remarcat faptul
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
postmodernism de rezistență sau radical: John Adams - ironie la adresa metanarațiunilor - a tonalității sau structurii narative, Philip Glass, Steve Reich, Michael Nyman și Louis Andriessen - deconstrucția narativismului prin implicarea principiului repetitiv; 3. Al treilea postmodernism, unul al conexiunii și reinterpretării în opinia autoarei, rezultă din principiul juxtapunerii care implică o includere eclectica de material (împrumutat) din surse disparate și uneori chiar a unor elemente care nu sunt muzicale: (a) citatul: Luciano Berio - Sinfonia (1968), Alfred Schnittke - Cvartetul nr. 3 (1983); (b) colajul
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
la întrebarea privind calitatea și specificul relaționării între postmodernitate și totalitatea culturilor muzicale anterioare. Aici se impun mai multe imagini că posibile ipoteze de lucru. În același timp, Steffen Mahnkopf prezintă o altă lista, a fațetelor calitative pe care în opinia lui le deține postmodernismul muzical: 1. Postmodernitatea polistilistică: aici aspectul dominant este pluralismul și, implicit, accesibilitatea diferitelor perioade istorice 2. Postmodernitatea ironică: intenția majoră vizează travestirea, parodia, ironia și excesul. 3. Postmodernitatea hibrida: sunt intenționate efecte de întrepătrundere (metisaj), în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
egală măsură, drept concluzie cumulativa meta-istorică la toată istoria artei (și, în special, a muzicii) stilistice (postmodernismul muzical). Această imagine explică și în egală măsură justifica acea ambiguitate și confuzie care domină scrierile teoretice referitoare la postmodernismul muzical, divergență de opinii, conflictul interpretărilor și preponderenta paradoxului într-un context definibil că unul de-doxificator, deoarece fenomenul unei meta-referențialități, generalizată în imaginea unei intertextualități globalizante, amplifica exponențial complexitatea și, în același timp, insolitul situației nu atât în cazul practicilor componistice, cât în ceea ce privește încadrarea
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Christos (calea religioasă-creștină) sau (c) credință în posibilitatea eliberării de exploatare prin intermediul luptei de clasă (teoria economic-politică a lui Marx). Caracterul consensual al acestor discursuri sau definiții cu valoare “transcendentala” este obținut printr-un process de omogenizare (reducere a tuturor opiniilor la numitorul comun al adevărului metanarativ), unul cu atat mai violent, cu cat numărul indivizilor de convins este mai mare. Și este normal ca atunci când toate aceste metadiscursuri istorice totalizatoare au fost supuse neîncrederii postmoderne, totul să se reechilibreze printr-
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
al adevărurilor contrafăcute și de “dezinstalare” a tuturor teoriilor totalizante de înaintare pe calea eliberării colective, oricare ar fi natură acestora. footnote>, o formă inversata a definiției comunismului leninist conform căreia "comunism înseamnă socialism plus electrificare", șocul electric determinând, în opinia marxiștilor bolșevici, șansele de supraviețuire a întregii concepții. Ce putem deduce de aici ?: (a) Un numar însemnat de interpretări este axat pe identificarea genealogica a fragmentelor, căutând unul sau mai multe sensuri în contextul originar al acestora și neluând în
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
cazul curentului minimalist relevă într-un mod radical problemă compatibilității între gândirea stilistica și mentalitatea postmodernă soluționând-o într-un mod negativ. Minimalismul american ridică aceeași problemă a determinantei stilistice că un criteriu de identificare. Aparținând ultimei avangarde moderniste, în opinia lui Kyle Gann minimalismul se prezintă drept un ultim nou stil identificabil în istoria muzicii<footnote Kyle Gann, New Musical Currents Since Minimalism, Bard College, Fall 1998, în: Robert Fink, (Post-) minimalisms 1970-2000: the search for a new mainstream; capitol
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
un stil privilegiat (the mainstream of music) și în calitate de o următoare etapă în evoluția unei noi "drame stilistice", minimalismul este tot mai des văzut că și finiș Terrae musicologicae, ca și un ultim nou stil identificabil în istoria muzicii. În opinia lui Michael Nyman<footnote Michael Nyman, Experimental Music: Cage and Beyond (Music în the Twentieth Century), Cambridge University Press, 1999. footnote> minimalismul reprezintă un ultim capitol al tradiției experimentale post-Cage (ceea ce confirmă apartenența minimalismului la ultima avangardă), iar Leonard Meyer
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
dintr-un tribunal inchizitorial și confruntare obligatorie a contrariilor dialectice într-un banchet rabelaisian cu intrare liberă. În același sens, a adoptării unui punct „optic” modernist, putem interpreta și problema „impurității” de care dă dovadă câmpul activităților muzicale postmoderne în opinia lui Guy Scarpetta în cartea intitulată L’Impureté (Editură Grasset, 1985). A doua observație se referă la statutul și, respectiv, imaginea canonului muzical în postmodernitate, desi deja aici ar trebui să admitem o dedublare a interogației, deoarece (a) ne putem
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
The Death of Klinghoffer (1991) de John Adams, genul de operă multimedia - The Fatal Fall (1992) de Terry Riley, King of Hearts de Michael Torke (difuzată în Marea Britanie în februarie 1995) etc. Evenimentele primului deceniu al secolului XXI reprezintă în opinia noastră o tematizare de maxim interes analitic, deoarece însăși natură spațiului cultural - elementele acestuia, dar în special relațiile de interdeterminare directă sau cu diverse grade de mediere, presupun, propun și, în același timp, permit și îndeamnă înspre incursiuni tot mai
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Francçois-Sappey, Histoire de la musique en Europe, Presse Universitaires de France, 1992 (seria "Que sais-je?"), pp. 117 și 121. footnote>. "Dacă în modernitatea clasică era negat mediul ("atonalitatea", în defavoarea "tonalității" - n.n.), iar avangardă a negat principiul operei<footnote Iată de ce, în opinia lui Mahnkopf, compozitorii ultimei avangarde excelează nu atât în formularea mai multor concepții ale lucrării muzicale, cât mai degrabă, devin specialiști în diverse tipologii ale materialului muzical: Cage pentru principiul șansei, Boulez pentru principiul structurii, Stockhausen pentru principil formulei, Grisey
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
în egală măsură utilizabil, și din această cauză un stil auto-consistent definit prin referință la prezent nu este posibilă și, în egală măsură, nedorită."<footnote Mahnkopf, Idem., pag. 7. footnote>. În continuarea textului, Klaus-Steffen Mahnkopf prezintă lista compozitorilor care, în opinia lui, adera la această ultimă tendința și care îi include pe Mark André, Richard Barrett, Pierluigi Billone, Chaya Czernowin, Sebastian Claren, Frank Cox, Liza Lim, Claus-Steffen Mahnkopf, Chris Mercer, Brice Pauset, Enno Poppe, Wolfram Schurig, Steven Kazuo Takasugi, Franck Yeznikian
Muzica postmodernă: reinventarea artei muzicale după sfârșitul modernității by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
Teoctist decât cei 530 de votanți de pe site, după cum există ceva mai mulți spectatori benevoli ai filmelor lui Sergiu Nicolaescu decât cei 317 câștigați de proiectul Cotidianului... Unele nume dintre cele citate îmi displac și mie. Dar aceasta este o opinie strict personală, avansată și asumată ca atare. Nimeni nu-mi dă dreptul să echivalez lista mea de opțiuni cu "starea de drept" a valorilor și nonvalorilor dintr-un anumit domeniu. Ideea în sine de a croi și manipula asemenea liste
Ochiul magic () [Corola-journal/Journalistic/10112_a_11437]
-
tânără, iar cercetătorii ei au fost mult timp ignorați, în ultimii 20 de ani s-au făcut multe progrese. În momentul de față predomină consemnări ale unor experimente parapsihologice, unele de-a dreptul extraordinare, care însă trebuie să fie explicate. Opinia generală este că fiecare om are anumite capacități parapsihologice, dar acestea sunt insuficient exploatate, însă pot fi dezvoltate prin antrenament. Un foarte mare accent pe cercetarea parapsihologică a fost pus în perioada „războiului rece“, o serie de institute de cercetare
Agenda2003-32-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281356_a_282685]
-
parapsihologiei o desfășoară Societatea de Parapsihologie din Timișoara, înființată în 1990 de către un grup de entuziaști într-ale psihologiei, și care funcționează și în ziua de astăzi, desfășurând întâlniri periodice pe diverse teme. Membrii acesteia, chiar dacă de multe ori au opinii diferite, țin să atragă atenția asupra faptului că, deși ar trebui folosite doar pentru a face bine, metodele parapsihologice sunt deseori utilizate de diverși impostori și că publicul trebuie să fie capabil să facă diferența între cele două categorii. Ceea ce
Agenda2003-32-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281356_a_282685]
-
Filiala Timișoara și ai Agenției pentru Informarea și Dezvoltarea Organizațiilor Neguvernamentale, care a avut ca scop consultarea proiectului de ordonanță de guvern referitor la serviciile sociale. În urma mesei rotunde a fost elaborat un plan de acțiune care va permite strângerea opiniilor ONG-urilor, dezbaterea pe plan local și apoi transmiterea lor la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, instituție căreia i s-a solicitat în acest sens și prelungirea termenului de primire a propunerilor de modificare a proiectului amintit. Organizațiile interesate pot
Agenda2003-34-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/281368_a_282697]