3,041 matches
-
mănânc?! ... iată că vin musafirii. (strigând): Babă Iovă, întâmpină pe musafiri! Pauză muzicală pentru trecerea la scena III Scena III - Ieslea lui Crăciun Iosif: Am călătorit mult spre Betleem. E noapte și ești obosită, Maria. Hai să înnoptăm în acest orășel! Maria: Iosif, uite-o casă mare! Poate gospodarii au un locușor și pentru noi. Iosif: Hai să batem! Cioc! Cioc! Cioc! Iova (deschide ușa): Cine sunteți și ce doriți? Iosif: Noi suntem din Nazaret. Călătorim de multe zile și suntem
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
B: Da. C: Atunci spune, bunică! B: Era o zi de iarnă Cu fulgii mari căzând, Cu flori de gheață pe la geam, Cu îngeri albi în cer cântând. C: Ce frumos faci poezii tu, bunică! B: Ei, lasă... Era un orășel din Galileea, numit Nazaret, și în el trăia o fată cu numele de Maria. Ea era o fată frumoasă... C: Frumoasă... B: Da ... și cuminte... C: ...minte... B: Și foarte credincioasă. Într-o seară... Copilul adoarme, bunica îl învelește și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
ordinea intrării în scenă)sunt: Fecioara Maria, Îngerul Gavril, Iosif, cei trei păstori, femeia din Betleem, împăratul Irod alături de cei doi sfătuitori, Magii. Povestitorul va apărea în toate actele. Actul I Îngerul Gavril si Fecioara Maria Povestitorul: Într-un mic orășel din nordul Israelului, Nazaret, trăia o Fecioară cu inima curată și iubitoare de Dumnezeu. Într-o bună zi, Domnul trimise pe îngerul Gavril ca să-i vorbească: Îngerul: Bucură-te, Preacurată Fecioară, Domnul este cu tine! Binecuvântat de cer este al
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
rege ? Magul Belșațar : Da ! El va izbăvi lumea de păcate ! Magul Melchior : Unde se va naște ? Căci și eu am văzut steaua și am venit să mă închin Lui. Magul Gașpar : Dacă urmărim steaua aceasta ne va îndruma spre un orășel mic, Betleem. Magul Melchior : Să ne grăbim, precis a aflat Irod că am trecut granițele țării lui. Actul VI Irod, sfătuitorii lui Irod, Magii Povestitorul : În Iudeea domnea pe atunci regele Irod. Aflând de la magi că la Betleem s-a
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
din când În când să-și mărturisească și angoasele și lașitățile, poate că atunci când face câte o pauză mai lungă chiar se luptă cu ele și le ascunde. Zice: „Pe 23 aprilie, de Sfântu Gheorghe, Încă eram la Kijov, un orășel, și știam că rușii sunt la 12 kilometri de Berlin, Însă În Cehoslovacia nemții au luptat până În ultima zi. Ne vorbeau nouă prin megafoane peste linii: «Soldați români, nu mai luptați degeaba, căci datorită unei invenții secrete care va exploda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
laibărul sunt făcute de mâna muntencei celei harnice. Unul dintre aceste obiecte de Îmbrăcăminte pare să fie la originea suspiciunii unuia dintre cei care nu i-au răspuns infanteristului la bună ziua. Merg apoi pe un drum forestier, mai departe, către orășelul despre care Anton știe că se află la 10 kilometri În față. Din când În când se oprește, dă jos rucsacul și-i vorbește copilului, Îi dă sirop de zmeură din biberonul pregătit de acasă de către munteancă, Îl mângâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
era cunoscut. Seara aia când stătuserăm exact acolo și el glumise că una dintre fetele care intrase avea nevoie de lecții de șic hippiot, pentru că n-o nimerise cu caftanul ei larg și că ar trebui să se ducă În orășelele mici, să fie instruită de profesioniști. Ziua aia, la Starbucks, când Își atinsese ceafa cu mâna și putusem să jur că mai văzusem chestia asta mai demult. Prima noapte, la petrecerea de logodnă a Penelopei, când nu mă lăsa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
curat. Bun. A plecat cu mașina să caute un loc. Auzise, nu mai știu de unde, cuvântul Puiseaux. S-a uitat 19 LA MASA CU STELE pe hartă, a văzut numele și a virat mașina într-acolo. A dat de un orășel vechi, cu o biserică superbă din secolul al XVI-lea. Când a ajuns la Puiseaux, a început să caute o moară, a întrebat prin sat și i s-a spus pe unde s-o ia. S-a îndrăgostit pe loc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
care Je pipăia delicat cu mintea: erau fișe de caracterizări mărunte, pe care le strămuta pentru nevoie cu gindu 1. Amica Nory nu putea suferi provincia mică: "Cuiburi de ploșnițe", la figurat ca și la concret, zicea. Nu simțea pitorescul orășelelor scunde, in care fiece om pitulat, reprezintînd disproporția unei aspirațiuni prea mari pentru adăposturile lui, este deci o energie la pândă. Nu se gândea că acele puteri mărunte, dar neîncăpătoare, se revărsau până aci, în Cetatea vie. - .... satele nu-i
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Au lăsat în seama lui escorta tinerei spre casa unchiului ei din Agra. Este cam neobișnuit, desigur, există și circumstanțe extenuante. Circumstanțe extenuante? Ce tot vrea să spună nerodul ăsta? Forrester îl întreabă de unde vin, iar omul rostește numele unui orășel la două sute de mile înspre vest de locul în care se aflau. — Și ați străbătut pe jos tot drumul ăsta? — Da, sir. Așa ne-a cerut tânăra stăpână, să mergem doar pe jos. — De ce n-ați mers cu trenul? Agra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
meargă copilul nostru la aer curat. Bun. A plecat cu mașina să caute un loc. Auzise, nu mai știu de unde, cuvântul Puiseaux. S-a uitat pe hartă, a văzut numele și a virat mașina într-acolo. A dat de un orășel vechi, cu o biserică superbă din secolul al XVI-lea. Când a ajuns la Puiseaux, a început să caute o moară, a întrebat prin sat și i s-a spus pe unde s-o ia. S-a îndrăgostit pe loc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
atât de prelungă și de pierdută. încât, în depărtare Colnicul Hora înainta ca o citadelă, în vârful cel mai înalt, părând un castel de vis, albăstrui, diafan și tremurător printre aburii trandafirii ai orizontului. Paralelă îmi face impresia că locuitorii orășelului meu seamănă între ei, bărbații în maiou și șlapi își lustruiesc mașina ori sapă fără convingere o bucată de grădină, femeile în pantaloni, cu țigara în gură, caută să pară aidoma ființelor de vis pe care le admiră în reviste
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ing, care a ajuns acum la cea de-a șaptea generație. Tata a moștenit titlul de stegar manciurian de rang albastru, deși titlul îi oferea puțin în afară de onoare. Când aveam zece ani, tata a devenit taotai - sau guvernator - al unui orășel numit Wuhu, din provincia Anhwei. Am amintiri plăcute din acea vreme, deși mulți consideră Wuhu un loc groaznic. În timpul lunilor de vară, temperatura se menținea zi și noapte peste 37 de grade. Alți guvernatori angajau culi pentru a le face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
guguștiuc care face tumbe, arătându-și posteriorul elegant. Ca să îmi dea un exemplu, An-te-hai îmi povestește o întâmplare care a avut loc în Orașul Interzis în timpul domniei împăratului Yung Cheng. Împăratul se bucura de spectacol, o poveste despre guvernatorul unui orășel care și-a depășit slăbiciunea și și-a adus fiul răsfățat pe calea cea bună, pedepsindu-l. Actorul care juca rolul guvernatorului era atât de talentat, încât împăratul i-a acordat o audiență privată după reprezentație. Omul a fost răsplătit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
oamenilor ideea că eu sunt cea care ține totul pe loc. Zvonurile se împrăștie precum o boală molipsitoare. Nu știu sigur cât de rău au ajuns lucrurile, până într-o zi, când primesc o scrisoare deschisă de la primarul unui mic orășel care pune sub semnul întrebării pregătirea și referințele mele. Sub nici o formă omul nu ar fi îndrăznit vreodată să trimită o astfel de scrisoare, dacă în spatele lui nu s-ar fi aflat cineva ca Su Shun. În timp ce mă plimb încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
greu, purtător de moarte și semn al izbânzii morții asupra unui prăpădit de om fără vină. Încercase, Într-un târziu, să guste din zeama acrișoară și maronie care nu se mai găsea, de vreme destulă, decât În dughenele dintr-un orășel ars de soare de la malul mării. Băuse puțin și stomacul i se Încrâncenase nu din pricina poveștii mincinoase care Încerca să dezlege taina fabricării de bragă și care spunea că doi turci se freacă cur În cur deasupra unui lighean, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se spunea Încă Păcătosul - nu a făcut mulți pureci, deoarece un camarad pizmaș Îl denunțase la comandant cum că, cu prilejul concursului de alergare ai cărui câștigători fuseseră răsplătiți cu permisii, caporalul trișase, se suise În singurul tramvai care străbătea orășelul de provincie, se clasase al treilea, ca nu cumva să bată la ochi, și căpătase nemeritata permisie. Denunțul, Însă, fusese făcut prea târziu, când nea Mitu plecase deja să-și pândească nevasta lăsată În grija părinților ei și a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce avea să aibă drept urmare nimicirea unei tarlale cu porumb timpuriu. Cum auzise de Întâmplarea ce se petrecuse după plecarea ei din baraca de carton, fata se Îmbrăcase și se sulemenise cum putuse și cât putuse de bine, plecase către orășelul capitală de județ și-l căutase acolo pe procurorul militar, pe care Îl cunoscuse În Împrejurări tainice și deocheate. Îi oferise plăceri pe care nici ea nu știuse că era În stare să le ofere. Bărbatul trăise ore și clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Jean - Camille Blondel și marea cotitură în politica externă a României (1912 - 1913). Jean Camille Blondel (1853-1935) descendent al unei vechi familii de burghezi francezi, s-a născut în orășelul Vènce de pe malul însorit al Mediteranei. Și-a început cariera diplomatică la vârsta de 25 de ani, ca atașat la Londra, deținând apoi diverse alte demnități diplomatice la Berlin, Madrid, Tauger, Lisabona, Berna, Roma sau Mexico - City. Apogeul carierei sale
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93400]
-
mama, a cărei garderobă este formată din haine din bumbac și denim, vopsite manual. E greu să-ți imaginezi așa ceva, dar se pare că, la Vassar, mama și Lucille au fost ca două surori. Lucille (care a crescut într-un orășel neînsemnat din Kansas, orășel care, de fiecare dată când o întrebi, se situează din ce în ce mai aproape de Chicago) a petrecut patru ani de zile pisând-o pe mama (care provine din Boston Brahmin) cu întrebări punctuale referitoare la etichetă, stil, rafinament. Presupun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
este formată din haine din bumbac și denim, vopsite manual. E greu să-ți imaginezi așa ceva, dar se pare că, la Vassar, mama și Lucille au fost ca două surori. Lucille (care a crescut într-un orășel neînsemnat din Kansas, orășel care, de fiecare dată când o întrebi, se situează din ce în ce mai aproape de Chicago) a petrecut patru ani de zile pisând-o pe mama (care provine din Boston Brahmin) cu întrebări punctuale referitoare la etichetă, stil, rafinament. Presupun că mama a considerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai amintească emoții, timidități, neputințe, nu, nu mai avea chef de complicații. O cunoscuse pe Ira în urmă cu ani. Micul său oraș de provincie... Urbea plină de tineri ingineri arhitecți medici din București, trimiși să participe la modernizarea vechiului orășel istoric. Irina lucrase ca desenatoare o vreme, ca aranjoare de vitrine, ca educatoare, așteptând aprobarea de a-și da examenul de absolvire la arhitectură, de unde fusese pe neașteptate exmatriculată chiar în pragul absolvirii. Făcea și ea parte din cercul tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îmi rețineți numele. Domnișoara aproape arhitectă Irina Ira îl urmase câțiva pași, destui, pe o stradă la stânga, încă una, fierbând de furie. Tânărul profesor Anatol Dominic Vancea Voinov, maestrul snob al rebelilor de provincie, un fel de ciudățenie clasicizată a orășelului!... Nu era nici cu zece ani mai în vârstă decât acești tineri, mulți foști elevi ai săi, roind în jurul tumbelor sale, elevi studenți ingineri medici, rotind discuri reviste magnetofoane paradoxuri sticle pipe, în mijlocul cărora trăsnitul Tolea îndeplinea rolul de măscărici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe care o preda la liceu, limba opresivă și antipatizată, devenise, în rictusul măștii sale cabotine, o provocare, o bizarerie nostimă. Nu fusese timp decât pentru câteva întâlniri tăcute, presimțiri și eschive, în jumătatea de an până când străina părăsise brusc orășelul. Păstraseră însă legătura, își scriau, plecase cândva la București, s-o vadă. Mijloc de decembrie, Ira purta un mantou nou, din stofă groasă, bleu, păr de cămilă. Orașul se colorase, se copilărea. Becuri, bomboane, brazi, veselia trubadurilor peste care fulguia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
fie atent, să-i recunoască la timp cicatricea masluirilor. A zâmbit, gata pentru reîntâlnire. Oho, bieții ucenici ai realului... Gata să deschidă ochii. Pe pleoape, infinitul zefir, mâinile răcoroase și lungi ale dimineții. Prin fereastră pătrundea zumzetul rutinei. Profesor, în orășelul păduros al adolescenței, alintat de izvoare și dealuri melancolice. Tânăr profesor, cu fulare colorate și replici-mitralieră, vedetă care năuceste adolescenți de provincie. Mereu iritat, plictisit, scuipând aforisme, însoțit de un alai pestriț, de imberbi haotici. Primul pas, pe pragul clasei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]