1,823 matches
-
moment să mă gândesc că așa ar fi putut arăta la maturitate fratele meu. Și mai ales vocea. O voce caldă, însă lipsită de energie, înăbușită, cu care nu poți face orice în viață. Nu poți să fii, de pildă, orator, comandant, șofer de taxi sau profet. Ești nevoit, avînd-o, să-ți alegi o profesie discretă, care nu-ți cere să ridici tonul niciodată, nici să-ți înflăcărezi auditoriul. "Ai mai vînat?" m-a întrebat el într-o doară, ca să spună
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să sfârșească în chip deopotrivă violent și memorabil. Astfel s-ar explica și discursul său de rămas-bun către soldați, pe care spera a-i convinge să inițieze o lovitură de stat (din fericire, militarii se mulțumeau să-l ironizeze pe orator). În scrierile sale, Mishima teoretizase și apărase o doctrină a extincției, pe care o numise "nihilism activ" și despre care declarase că exprimă scopul ultim al existenței: accederea la realitatea marelui vid. Inspirat, după propriile mărturisiri, de filosofia gânditorului chinez
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mai multe adevăruri. Foarte multe! Cer glasului minții să rememoreze cuvintele de mai sus. Cam retoric totul. Chestia asta cu adevărul și adevărurile ar merge, poate, rostită, în fața unei audiențe. Nu degeaba s-a spus, cândva, că sunt un bun orator. Dar, să fac mai bine, abstracție de indispoziția - subită și, de dorit, repede trecătoare ce m-a cuprins - să scriu în continuare. “M-am întrebat, adesea,”... Nu, nu e bine. O anonimă trebuie, de regulă, să pornească de la mai multe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să formați un partid politic. Trebuie făcut un program! — O, nu! se apără suspinând tânărul. Toată discuția asta de bărbați face să-mi vâjâie capul. — S-ar putea să fim în stare să salvăm lumea, mugi Ignatius cu voce de orator. Pe cinstea mea, cum de nu m-am gândit la asta până acum? — Genul acesta de conversație mă deprimă mai mult decât îți poți imagina, îi spuse tânărul. Ai început să-mi aduci aminte de tata și ce poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
enervează și devin când sentimentali, când brutali. Aceeași situație e În toate celelalte cluburi - am făcut rondul. Îl Înghesuie Într-un colț pe câte un radical și-l bombardează cu Întrebări. — Cum rezistă radicalii? — O, destul de bine. Burne este un orator afurisit de iscusit și de o sinceritate care-ți ia piuitul. E atât de evident că demisia lui din club Înseamnă pentru el mult mai mult decât Înseamnă pentru noi să-l Împiedicăm s-o facă, Încât am avut impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tinerilor absolvenți englezi de la Oxford și Cambridge intră În politică, iar În S.U.A. o lăsăm pe seama mocofanilor - crescuți În internate, educați În adunările statale și expediați la Congres, burtoși corupți, lipsiți „atât de idei, cât și de idealuri“, cum spuneau oratorii? Chiar și acum patruzeci de ani aveam oameni de nădejde În politică, dar noi, noi am fost educați să adunăm un milion și să „arătăm din ce suntem plămădiți“. Uneori Îmi doresc să fiu englez; viața În America e atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
peste o frază sau două care le-au plăcut; poate că au vrut să frâneze roata de măcinat și au fost proiectați afară, așa ca mine. Oricum, printre ei se numără congressmanii incoruptibili, președinții care nu sunt și politicieni, scriitorii, oratorii, oamenii de știință, oamenii politici care nu s-au transformat În saci de bani, acumulând averi pentru un pumn de femei și copii. - De aici se recrutează radicalul Înnăscut? - Da, a răspuns Amory. El poate varia de la criticul deziluzionat, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
p. 181). Fiind patron al elocvenței și inventator al scrierii (ogama = „rune”), Ogmios este figurat trăgând după sine o mulțime de oameni, legați cu „lanțuri fine de aur și de ambră”. Legăturile sunt prinse la un capăt de limba eroului orator, iar la celălalt, de urechile oamenilor care-l urmează, vrăjiți de încărcătura magică a cuvintelor sale (Lucian din Samosata, Heracles). Nu este întâmplător faptul că romanii l-au asimilat pe Ogmios cu eroul „legător” Heracles (a cărui biografie este analoagă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unor supuși de-ai săi, precum Konishi Yukinaga sau Takayama Ukon. Dacă ar fi fost numai atât, n-aș fi stat așa de mult pe gânduri. Însă Valente nu era un simplu preot. Auzisem de nenumărate ori că era un orator ascuțit la minte și iscusit la vorbă. Trebuia să mă pregătesc temeinic, după cum mă sfătuia și unchiul. Întocmai ca un războinic care se pregătește gândindu-se în ce chip și din ce parte avea să-l atace dușmanul, trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Academiei, Nicolae Ionescu, care singur nu și citește discursul, B.P. Hasdeu, din partea tineretului oltenesc. Cuvântarea lui Leon Negruți a fost foarte apreciată; această cuvântare a început cu vorbele: „Mărirea de față salută mărirea trecută“. La banchet au vorbit mai mulți oratori, iar seria toasturilor a încheiat-o Petre Grădișteanu, care a spus că „bea pentru toți absenții, pentru Regina mai întâi, pentru președintele Consiliului și pentru toți miniștrii care nu sunt de față și, în sfârșit, pentru provinciile surori ale regatului
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
lui Tache Giani, care face declarația că dacă țara e agitată iar partidul liberal divizat, cauzele sunt numai două: revizuirea Constituției cu restrângerea libertății presei și dotațiunea Coroanei. Un zgomot mare izbucnește. Eugeniu Carada se repede la tribună și, pe deasupra oratorului, vorbește publicului. Zgomotul este de neînchipuit. În sală încep îmbrâncelile - fiindcă mulți conservatori ereau acolo -, apoi se aud zgomote de uși trântite, de geamuri sparte etc. Și întrunirea se risipește în mijlocul celei mai mari dezordine. Legea electorală din nou votată
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
disident la Bârlad, peste câțiva ani ministru liberal. Dumineca următoare a vorbit C.A. Filitis despre „Complicitatea religiunilor cu statul“. La Cameră, debutul lui Tache Ionescu. Tânărul deputat care-și făcuse în cursul campaniei electorale din București reputația unui mare orator, erea supranumit de agenții electorali: „Tăchiță gură de aur“. La Cameră intrase precedat de această faimă și, când s-a urcat la tribună ca să vorbească la mesaj, banca ministerială erea în marele complet, iar Camera cu toate băncile pline. Discursul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
să potolească pe studenți, iar pe de altă parte să-i asigure că el este tot atât de bun român indig nat de fapta ungurilor. (Id, ibid., foiletonul XXXVIII, AD., nr 11 027, 8 octombrie 1922, p. 1 ) Pagina 225 * Gogu Florian, oratorul conservatorilor însă, cu toată verva lui oratorică nu prea avea trecere, fiind deocheat ca agent al Clubului conservator. (Id., ibid, foiletonul XXXIX, AD., nr. 11 834, 15 octombrie 1922, p. 1 ) Pagina 230 * Și cam puțin într-o ureche. (Id
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
abonați la ideologia partidului. În acea Craiovă l-am putut vedea și pe Ion D. Sârbu, însă nu pot spune, ca alții, că l-am cunoscut. L-am ascultat la câteva ședințe ale Cenaclului "Ramuri", unde se dovedea foarte bun orator, cu o metodă imbatabilă în a argumenta ceea ce susținea. Era elocvent și fermecător și spunea lucrurilor pe nume, așa cum a procedat când a ironizat faptul că atunci când ungurii au publicat o istorie a Ardealului, în trei volume de lux, la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Nu înțeleg de ce scriitorii cu forță de evocare, cum era Eusebiu Camilar, sau alții la fel de înzestrați nu ne-au lăsat nimic despre felul de neuitat cum vorbea Petre Dragoș în aceste ședințe, ele însele memorabile. De fapt nu era un orator, dar avea în el ceva de Pitie, care spune lucruri dincolo de sensul atribuit de noi cuvintelor. Știa în cuvinte puține, și chiar sărace, să-ți inculce în așa fel o idee încît să-ți fie rușine că n-ai descoperit
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
ziua să se sfârșească. 21 ORA NOUĂSPREZECE ȘI TREIZECI DE MINUTE. REUNIUNEA GRUPULUI SE DESFĂȘURĂ CA DE OBICEI. MARIN, SUBSTITUINDU-SE LUI TRASK, OCUPĂ LOCUL CU NUMĂRUL 564. PRIMI NUMEROASE DOVEZI DE SIMPATIE DIN PARTEA COLEGILOR DE GRUP, FĂRĂ CA, DUPĂ CUM PRECIZĂ ORATORUL, "SĂ EXISTE CEA MAI MICĂ SCUZĂ PENTRU AFIRMAȚIILE TALE REBELE". ORA DOUĂZECI ȘI PATRUZECI DE MINUTE. MARIN IEȘI DIN SEDIUL GRUPULUI. AFARĂ PLOUA. FERESTRELE COLORATE, CU ILUMINARE PROPRIE, ÎȘI PROIECTAU REFLEXELE POLICROME ÎN SCUAR, ACEST SIMBOL AL EREI ATOMICE. ÎNCONJURAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
introduce o acțiune În justiție Împotriva lui Caion, acesta publică În aceeași revistă articolul „Domnul Caragiale n-a plagiat, a copiat” În care prezenta rezumatul piesei maghiare. Caragiale l-a avut ca avocat pe Barbu Ștefănescu Delavrancea care, dovedinduse un orator desăvârșit, atacă rând pe rând fiecare probă demontând toate argumentele Într-un proces la care s-au vândut bilete ca la teatru. Astfel, Caragiale reușește să demonstreze că documentul publicat de Caion este un fals grosolan, autorul și traducătorul acelei
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
o problemă cu explicațiile prea lungi. Sunt prea multe. Asta face ca viața mintală a oamenilor să fie de neguvernat. Dar m-am gândit la chestiunea cu Wells - cu Shaw și la oameni precum Marx, Jean Jacques Rousseau, Marat, Saint-Just, oratori, scriitori excepționali, pornind În viață fără capital În afara capitalului mintal și ajungând să aibă o influență imensă. Și la toți ceilalți, avocați mărunți, cititori, fanfaroni, pamfletari, oameni de știință amatori, boemi, libretiști, ghicitori, șarlatani, paria, bufoni. Un avocat de provincie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aprind focurile? Ce vor? Oană ar fi putut da un răspuns usturător. Sau unul memorabil. Știa cine sunt oamenii aceia. Știa și ce urma să se Întâmple În orele și zilele care aveau să vină. Dar renunță. Nu era un orator și nu avea menirea de a face previziuni. Sau poate că doar socotea dialogul cu stăpânul Imperiului Otoman Încheiat. Nici un cuvânt În plus nu mai avea rost. Se ridicaseră, oricum, prea multe Întrebări. 3 august 1476, obcinele Suceviței Foșnetele Însoțeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și, totodată, mai înguști cu un număr, îi veneau totuși lui Kair. Prudența îndemna să fie purtați chiar pantofii în care era montat indicatorul de poziție. În ceea ce privește vocea lui Prescott, imitarea acesteia nu părea să pună probleme deosebite. Asemenea tuturor oratorilor cu experiență, cum sunt toți venusienii, psihiatrul avea un control complet asupra cavităților de rezonanță ale corpului și ale capului. Cu amintirea proaspătă a timbrului vocii lui Prescott și cu Gosseyn alături pentru corectarea detaliilor, în mai puțin de 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sale. Pe scena „Teatrului Național” se reprezintă „O scrisoare pierdută”, într-o distribuție de excepție. Tache Ionescu îl felicită elogios, Caragiale răspunzând cu elogii la elogiile primite. În „Facla” lui George Banu se tipărește un număr omagial cu articolul „Caragiale orator”, multiplicat și de alte publicații. Vlahuță scrie „Momente inedite din viața lui Caragiale” și de la palat primește urări de la regina Elisabeta. La Budapesta, tinerimea universitară îl sărbătorește cu o imensă însuflețire, în timp ce la Berlin, pe adresa sărbătoritului sosesc nenumărate telegrame
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
posteritatea nu l-a trădat când i-a rezumat poziția în formula lapidară pe care totuși nu a scris-o: Credo quia absurdum. Gândire întru totul originală de astă dată, dar e greu de crezut că cineva, fie el și orator, a așezat criteriul adevărului pe absurditate.“ Cu aceste mențiuni, Gilson anunță deja două interpretări posibile ale acelui quia din enunțurile lui Tertulian. Să ne oprim puțin la fiecare dintre ele. Cea dintâi interpretare posibilă se sprijină pe teza că actul
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
oferi de această dată absurditatea însăși, ceva ce apare imposibil minții omenești. O astfel de interpretare, stranie și originală, nu ar fi exclusă pentru vremea lui Tertulian. Numai că, adaugă Gilson, e greu de crezut că un învățat creștin, deși orator admirabil, ar fi asumat absurditatea drept criteriu al adevărului.<ref id="148">Cf. Pierre Bühler, „Tertullian: the Teacher of the «credo quia absurdum»“, în Jon Stewart, Kierkegaard and the patristic and medieval traditions, Ashgate Publishing, Aldershot, 2008, pp. 131-142.</ref
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
salvatorul țării de basm. Răpit de pirați este însuflețit de eleganța cavalerească a celui care devine ocrotitorul și ghidul tânărului David Balfour. Alan Breck, gentilom iacobit în Scoția veacului al XVIII-lea, slujitor al casei Stuart, spadasin fără seamăn și orator înzestrat cu geniul barzilor celți, merge alături de David la fel cum, în jungla africană a veacului XX, Tipperary O’Hara (prima întruchipare a lui Corto Maltese) îi conducea pe Ann și Daniel Doria către inima ținuturilor fermecate. Luptător într-un
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
minut, erau deja așezați. Și se holbau la el. ...Să te afli într-o sală de lectură, șezând la o masă pe un podium, în fața unui public: era un lucru cât se poate de obișnuit pe Pământ pentru profesori și oratori în general. Fu nevoie de un efort mintal conștient din partea lui Gosseyn pentru a alunga aceste asociații automate din memoria sa. Nu pentru că aceste amintiri stereotipe l-ar fi făcut mai puțin conștient, dar veneau așa, pe nepoftite și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]