3,552 matches
-
o constantă: bezna. Ea poate fi străpunsă numai de viziunile "ochiului lăuntric". "Neînfrânata lor putere" de consumare a existenței, arderea, va fascina pe Ioana Em. Petrescu. Nu ochiul în extaz, ci ochiul ars cenușa lui. În aparență, autoarea păstrează pentru orb înțelesul "homeric", de inițiat. Lui i-ar corespunde la Eminescu un șir de personaje din "proiectele enorme de tinerețe". Ca și în tradiția antică, orbul este acela care are privilegiul (de obicei printr-o pedeapsă) de-a cunoaște realitatea secretă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Petrescu. Nu ochiul în extaz, ci ochiul ars cenușa lui. În aparență, autoarea păstrează pentru orb înțelesul "homeric", de inițiat. Lui i-ar corespunde la Eminescu un șir de personaje din "proiectele enorme de tinerețe". Ca și în tradiția antică, orbul este acela care are privilegiul (de obicei printr-o pedeapsă) de-a cunoaște realitatea secretă a lumii "la care nu au acces muritorii de rând" (Jean Chevalier, Alain Gheerbrant Dicționar de simboluri, Ed. Artemis, 1995). El nu este resimțit niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a ta privire" ( Fata în grădina de aur), imagini care pregătesc viziunea șocantă (Svetlana Paleologu-Matta) a "mortului frumos cu ochii vii". Ioana Em. Petrescu nu insistă asupra acestui sens a privirii malefice. Partea "homerică", ca s-o numim așa, a orbului inițiat este mai fertilă în cercetarea sa. Ea corespunde mai bine sensului pe care îl dă artei nu de "mântuire ci de sacrificiu": "jertfa este artistul care, în Odă, se topește-n flăcări pe propriu-i rug, se mistuie de
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
categoria damnaților, a străinilor, și le așează deasupra "imaginea celor-cu-stea-moartă": "străini timpului lor, ei caută în acțiune, în poezie sau în iubire, punți de comunicare cu o lume în care rămân neintegrabili" (Op. cit., p. 95). De ce ni se pare că orbul are atribute de "demon, de străin"? Pentru că, refuzându-se privirii, zeii sunt ai invizibilului. De regulă, invizibilul, e sinonim cu bezna. Ea nu e sinonimă însă întotdeauna cu ochiul orb. Bezna poate fi resimțită ca un zid, un pustiu. Orbul
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
orbul are atribute de "demon, de străin"? Pentru că, refuzându-se privirii, zeii sunt ai invizibilului. De regulă, invizibilul, e sinonim cu bezna. Ea nu e sinonimă însă întotdeauna cu ochiul orb. Bezna poate fi resimțită ca un zid, un pustiu. Orbul, în schimb, are un "ochi lăuntric". El poate fi un "vehicul al beznelor". De aceea orbul inspiră teamă, este privit cu suspiciune și pare de altundeva, un "străin". 3. "Stinsul". Cred că ar trebui să acceptăm pentru "demonul" eminescian o
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
regulă, invizibilul, e sinonim cu bezna. Ea nu e sinonimă însă întotdeauna cu ochiul orb. Bezna poate fi resimțită ca un zid, un pustiu. Orbul, în schimb, are un "ochi lăuntric". El poate fi un "vehicul al beznelor". De aceea orbul inspiră teamă, este privit cu suspiciune și pare de altundeva, un "străin". 3. "Stinsul". Cred că ar trebui să acceptăm pentru "demonul" eminescian o natură bipolară demoniacă și ascetică în același timp. Partea demonică ar fi "scânteierile" din priviri, ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
murmurat înainte de Decembrie, chiar și după ce deschisese o expoziție cu portrete de mucenici, el, care o viață pictase numai peisaje industriale, chiar după ce ieșise în plin trotuar cu o expoziție de nuduri, chiar și după ce se lăsase admirat, în Duminica Orbului, supraveghind, din partea partidului, urnele la secția de votare, chiar și după ce făcuse tapaj în presa locală că-i fusese... lucrată nealegerea în noua conducere a breslei pictorilor, chiar și după vernisarea unei expoziții de prapuri neobizantini în curtea Goliei, văzînd
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în Lăpușneanu, dar mai e și Hala, mai e și Unirea, Piața Unirii, Nicolina, Podu Roș, Păcurari, Talciocul, Ciurchi, Frumoasa, Tîrgu Frumos, Bacău, Buzău, Rîmnicu-Sărat, București. Poporime, nu glumă! Și, numai la secția de votare unde am stat de Duminica Orbului la coadă ca-n vremuri, nu-i așa? de tristă amintire, cîți dintre semenii ăștia ai mei: pantofi, țigări, caș, bărboși, ciungă, cingi, mere, foști, actuali, tuciurii, ridichi, nu erau acolo, i-am recunoscut, așteptînd să le vină rîndul la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Clădirea Atelierelor din Armeană, pustie: care maestru să mai vină într-o seară ca asta? Mă dezbrac la piele, îmi trag pe frunte basca neagră Rembrandt și-ncep să lucrez. Ce? Reluasem, cu o zi înainte, un "strigăt", cel cu orbul care-și apără tandru cîrja și strigă: lăsați-mi cîrja! Încerc acum să-i definitivez gura căscată. Cioc, cioc. Îmi trag hamleții și deschid: Vitcu. Măi, Dionisie, tu? Da, eu. Și-ncepe să ure. Ca-n Creangă. Nu se supără
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
De la, de la Ili...? încearcă să ghicească ei la unison. Nu, o retează Vonica, de la Măgureanu, și mă bate pe umăr de-mi clănțăne dinții. Musca de argint. Pînă la zece, au mai rămas zece minute. Continui să lucrez la gura orbului. Ce Dumnezeu fac ăștia, mă alarmez dintr-o dată, nu-și dau seama că la zece, la televizor... și, cînd să mă ridic, să le spun s-o lase baltă cu Coposu, că la zece, la televizor... nu?... Ili... Cioc, cioc
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Enescu macabru, neîntîlnit în nici una din ipostazele cu care ne obișnuiserăm, nici acelea lipsite de dramatism, de tragism chiar, dar departe, oricum, de aceasta, de-a dreptul sinistră. Lăsînd la o parte ingeniozitatea celor de la 22 de a ilustra pagina orbului Oedip cu fața lui Enescu, lovită parcă ea însăși de cecitate, să detașez, o secundă, imaginea reprodusă și să văd în ea mai mult decît este. Oricum, e un Enescu deja bătrîn, e geniul peste care a trecut tăvălugul vremii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
afirmarea sa personală, cât și a Moldovei ca stat independent; făcând apel la istorie, el desfășoară o pledoarie în favoarea drepturilor și opțiunilor sale politice, în beneficiul aspirației Moldovei la neatârnare, vestejește încasările și abuzurile otomane, invocă capitulația lui Bogdan cel Orb nerespectată de turci - invocație care deschidea o nouă fază în îndelungata perioadă de apel al românilor la dreptul istoric în sprijinul emancipării naționale. Din instrucțiunile (7 mai 1711) lui Petru I către generalul Șeremetiev, rezultă că raporturile cu domnitorii români
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
severitatea pedepsei și gravitatea infracțiunilor. Stabilirea unei limite superioare a pedepselor, este considerată o datorie. Dar compensarea nu trebuie să fie de același fel, iar în unele cazuri poate să lipsească. Ce ar putea lex talionis să-i facă unui orb care a orbit pe altcineva? Chiar și atunci când compensarea este posibilă în cazul unor crime violente, nu există motive pentru care nu am putea să înlocuim aceasta cu o pedeapsă echivalentă mai civilizată. Scala pedepselor echivalente ar varia, bineînțeles, de la
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan () [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
prin "conștiința" pierderii identității; adus în fața acestui adevăr, antieroul află că la capătul pierderii identității s-a identificat cu neantul: el este nimeni! De aici încolo autoiluzionarea cunoaște un "acces" paroxistic, ultima încercare de asalt utopic se adresează irealității! ca orbul care pășește pe treapta următoare, imaginară și inexistentă, a unei scări care calcă deasupra neantului. Prin acest ultim act aberativ dovada instaurării dincolo de haos a totalei dezagregări inexistența devine moarte. Iar moartea finală e anticipată pas cu pas de moartea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
să fi deschis gura, cui ar fi folosit, ce ar fi schimbat? Da tu ce-ai făcut? Ce-ai făcut tu?! Gh. P. doi: Adevărul e că ne-am dat curajul și demnitatea pe o bucată de brînză... Am fost orbi și surzi pentru un salam și o decorație... Ăsta-i adevărul... Gh. P. unu: (încercînd o trecere spre haz) Eu n-am primit nici o decorație... Gh. P. doi: ...Și mai rău decît complicitatea noastră era faptul că ei ajungeau să
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
și gata! Să zicem... partidul șchiopilor! Partidul șchiopilor de piciorul drept...! Pe urmă înființez aripa șchiopilor de piciorul stîng... Și neapărat unul al șchiopilor de centru...! Ce zici? Marieta: D-apoi că nu m-ar mira să apară și partidul orbilor... al surzilor. Partidul handicapaților... Ha! Octav: Sună frumușel! Și dacă-i mai punem și pe handicapații intelectuali... handicapații morali... Ehei, ce minune de parlament ar ieși...! Marieta: Da, da pînă atunci să faci bine și să... Octav: Gata, de mîine
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
plan pilda istorisită, ridicarea spre sens biblic a universului individualizat. Satul din Poveste cu țigani trăiește și respiră în raport cu valorile eternității, ca și acela al lui Blaga din Arca lui Noe sau al lui Voiculescu din Povestiri și din Zahei Orbul. Căderea în derizoriu, modificarea registrului tradițional, prin alterarea înțelesurilor lumii odată cu desacralizarea istorică a cosmosului uman, se petrec la A. și în cea de a doua carte a sa, Revoluție culturală (1984), sau, și mai pregnant, în piesa de teatru
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
sémantiques se manifeste à maintes reprises dans la traduction de Paul Villard, ce qui nous a déterminée à déclarer qu'elle fait pârtie de son style traductif. Un exemple supplémentaire : leș vers " mi-am pipăit/încet,/încet/trecutul că un orb " șont traduits par " j'ai tâté/doucement/mon passé comme un aveugle " (Lucian Blaga, Leagănul (Le berceau), în Pașii profetului, édition trilingue, préface par George Călinescu, traduction en français par Paul Villard, op. cît., p. 43). Le traducteur semble être
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
banal. Drama Sonata umbrelor este centrată pe o problematică aproape uzată încă de atunci: soarta artistului de geniu într-o societate puțin dispusă ori inaptă să-l înțeleagă și să-l prețuiască. Autorul se pricepe să-și însuflețească personajele, compozitorul orb Ivan Nour, soția acestuia, Elena, șovăitoare, nedreaptă, și îmbogățitul de război Traian Pandrea, necinstit, abuziv. Dialogurile, vii, incitante în mare măsură, însă lipsite de un gram de umor, succesiunea aptă pentru scenă a evenimentelor explică suficient interesul oamenilor de teatru
DOMINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
performanțele entităților rezultate și, în final, ale ansamblului. O parte dintre aceste vulnerabilități ale metodei pot fi eliminate sau diminuate prin apelarea la experți externi, mai puțin vulnerabili la „istoria” organizației, și prin utilizarea unui sistem de operare „blint” („în orb”) al analizei. Ambelor metode trecute în revistă li se pot aduce numeroase critici. Ceea ce este important este efectul lor pozitiv asupra procesului decizional strategic, atât din punctul de vedere al reflexivității, cât și din cel al raționalității. Chiar dacă obiectivarea aprecierilor
Tehnici de analiză în managementul strategic by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
de luptă” din anii ilegalității: Doftana, Lagărul de la Târgu Jiu etc.), redactor-șef (din 1949-1979) al revistei satirice „Urzica”, în fine, la Teatrul Național, secretar literar (1947-1953) și director artistic (1958-1961). Debutase ca poet de avangardă cu volumul Poeme cu orbi (1933) și va publica după 1944 câteva volume de reportaje și poezii agitatorice, antiburgheze și antiimperialiste, va scrie versurile primului imn al Republicii, cunoscând, în anii ‘50, notorietatea prin piese de teatru ce satisfăceau „comanda socială” a vremii - Bal la
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
ceea ce am numit ipoteza unei conspirații a mediocrității, sunt câteva din descoperirile satirice ale lui Aurel Baranga. Servite de o pricepere rară a meșteșugului comediei, ele îi asigură autorului o prezență emblematică în dramaturgia contemporană. MIRCEA GHIȚULESCU SCRIERI: Poeme cu orbi, București, 1933; Ninge peste Ucraina, București, 1945; Bal în Făgădău, București, 1946; Marea furtună, București, 1946; Sufletu’ arendășoaiei, București, 1949; Vocea Americii, București, 1949; Viața învinge (în colaborare cu Dinu Negreanu), București, 1950; Voința de pace a popoarelor nu poate
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
bici, lanț - imagini dominante - trimit la stratul prim, întunecat, din care, prin revoltă și sete de absolut, se ridică omul (Testament). Extremele între care se zbate el sunt „bolnava și palida maimuță” și Mântuitorul - prefigurarea și transfigurarea omenescului (Cei doi orbi). Revolta ca prag al întemeierii („E-ndreptățirea ramurei obscure/ Ieșită la lumină din pădure/ Și dând în vârf, ca un ciorchin de negi,/ Rodul durerii de vecii întregi.”) și voința de a aprofunda „realitatea omului” prin asumarea contradicțiilor, a zbuciumului („Ca
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
I-III, București, 1856-1857, Contele de Monte Cristo, I-VIII, București, 1857-1858, Marie Stuart, București, 1858, Marchiza de Brinvilliers, București, 1858; Byron, [Poezii], în Potpuri literar, București, 1852; George Sand, Metella, București, 1853, Lacul dracului, București, 1855; R. R. Thelusson, Orbul, București, 1853; [Autori neidentificați], Dominoul roșu, București, 1853, Lena și ziua fără mâne, București, 1855; E. Sue, Matilda sau Memoriile unei femei june, I-IV, București, 1853-1854; Al. Dumas-fiul, Dama cu mărgăritari, I-II, București, 1856; Walter Scott, Ricard Inimă
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
devenite frecvente în literatura folclorică, de tipul: cel mai repede umblă gândul, vinul cel mai bun este cel neplătit și de la mesele altora, cea mai mare laudă o aduce cel care vrea să înșele, buruiana pe care o cunosc și orbii este urzica ș.a. Romanul conține o serie de motive folclorice de circulație universală, prezente și în creația populară românească: motivul omului închis în sac sau în butoi și condamnat la moarte, al celui care merge nici îmbrăcat, nici gol (învelit
BERTOLDO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]