2,543 matches
-
șiretlicul Adei Razu pentru a invoca camaraderia de pension. In plus, norocul să aibă un atout ca Marcian. Cine ar fi putut refuza pe Marcian? Elena avea un caracter perfect echilibrat: totuși, cu scrisoarea în mână, se uitase ca cineva orbit de-un fulger spre Vlădici, surâzător și mândru. 227 - Prințesa Maxențiu a binevoit să-mi comunice în două cuvinte conținutul scrisorii, altfel mi-ar fi fost penibil să aduc un mesagiu necontrolat. - Prințesa Maxențiu și-a ales foarte bine ambasadorul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
sisifică, de Bătrânul Anticar și așezate strat după ce erau măcinate fin, fin de tot, în mașina de râșnit (o altă invenție, la fel de simplă ca și roata pe care o pusese la punct în perioada cât suferise de boala care îl orbise) și pe care urma să fie înșiruite literele adunate cu peria de păr de cămilă de prin rosturile pietrelor din pardoseală. Le alinta cu temeinicie, literă lângă literă, cuvânt lângă cuvânt, ca o coloană a infinitului, și frazele, de cele mai multe
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
de când se afla în serviciul Monseniorului, în coridorul prost luminat, la capătul căruia veghează muza tăcerii. A găsit destul de ușor salonul pendulelor. A împins ușa încet, ca să se poată retrage imediat, dacă era cineva înlăuntru. Și a pășit cu grijă, orbit de semiobscuritatea din încăpere. Abia după câteva clipe a putut să distingă măsuțele de abanos și pendulele așezate pe ele. Păreau a fi toate la locul lor, acoperite, însă, de un strat gros de praf, semn că, de mai multe
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
fi văzut așezîndu-se la masă și așteptînd să li se aducă micul dejun! Cuminți ca niște Îngeri și pipăindu-și mereu burțile goale, doar-doar s-o petrece vreo transformare, căci sfînta anafură trebuia să fi ajuns În stomac. Fotografii Îi orbeau necontenit cu flash-urile și călugărițele treceau mereu prin spatele lor mîngîindu-i pe creștet cu dragoste, bieții de ei se pregăteau sufletește să se ia de mînă și să urce la cer Împreună. Apariția lui Morales cu un ibric uriaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se poate, trageți pe dreapta! Și Începe să fluiere din țignalul lui ca un nebun și să dea la o parte pe toată lumea, fiindcă se apropie Domnul Președinte al Republicii cu convoiul de limuzine negre care strălucesc În lumina soarelui, orbind mulțimea de sărăntoci care-și lipesc obrazul de geamul automobilului ca să-l vadă pe președinte de aproape și seara o să se Îmbete Într-o cîrciumă și la un moment dat o să plîngă covîrșiți de emoție. Trăiască Perú! La Olimpiada din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar nici aici nu era nimeni, În camera asta albă, fără mobile, care uneori se numește infirmerie. Văzu cu plăcere pe masa albă pachetul cu mormanul de cămăși pentru conașul. Înainta să-l ia și să-l desfacă, soarele o orbi ca de obicei, odată s-a gîndit să le ceară să pună perdele la fereastra asta, pe urmă găsise singură soluția, punînd ziare În timp ce lucra, dar acum n-avea destulă putere, ba mai mult, era de-a dreptul ostenită ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
amintea să-l fi umplut vreodată, clipi din nou, nu o deranja de loc faptul că rămăsese lipsită pentru totdeauna de această fărîmă de trecut. Se Întoarse fiindcă priza era lîngă fereastră, din nou o bătu soarele În față, o orbi complet. Se aplecă pentru a pune fierul În priză, stînd pe vine descoperi că nu mai avea corp, era toată o uriașă amețeală, pe urmă Își simți din nou corpul, Îi era greață, sări o scînteie din priză, Își făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uite-o că venea, trecea din nou fetița foc de drăgălașă, toți voiau să-i vadă fața dar nu puteau, rîdea, sărea, se Învîrtea, tot părul blond Îi cădea pe ochi, se Împiedica de rochia largă de tul, fotografii o orbeau, acum pleca, dispărea chemîndu-l să vină, pe Julius Îl chema, să intre și el În horă, În trenulețul lor, vino, băiatule!, prinsă În horă dispărea spre fundul curții, unde-o fi, caut-o, Atilio și Esteban mureau de rîs, Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cadă pe jos. Se prăbușea văzînd cu ochii, o amintire, Încă un whisky, Încercînd să Întunece și mai mult atmosfera aceea pe care și-o crease, dar culorile barului, cămașa, cravata, continuau să pătrundă pînă la pupilele ochilor lui aproape orbi și nu-i Îngăduiau să Întunece totul; voia să Închidă atmosfera aceea tristă, să intre, să se Închidă Înăuntru, să stea singur În ea cîtva timp, dar muzica din bar și cîteva hohote de rîs prostești continuau să pătrundă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
indeterminabilă, pentru că părea să aibă cute pe corp, care dădeau impresia unei dimensiuni mari. Evident, murise numai cu puțin timp înainte de a fi împachetat în gheață. Arăta proaspăt, aproape viu, acolo în învelișul de gheață, inuman, zgâindu-se cu ochi orbi la tavanul ornat. - De unde l-ai luat? întrebă Clane în fine. - A fost găsit pe una din luni - câteva ore după ce a fost reperată o navă ciudată. - De când? vorbi pe un ton calm Clane. - De doi ani, timp terestru. - S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
cei ce nu văd, să vadă, și cei ce văd să ajungă orbi." 40. Unii din Fariseii care erau lîngă El, cînd au auzit aceste vorbe, I-au zis: "Doar n-om fi și noi orbi!" 41. "Dacă ați fi orbi", le-a răspuns Isus, "n-ați avea păcat; dar acum ziceți: "Vedem." Tocmai de aceea, păcatul vostru rămîne." $10 1. "Adevărat, adevărat vă spun că, cine nu intră pe ușă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
38. ca să se împlinească vorba, pe care o spusese proorocul Isaia: "Doamne, cine a dat crezare propovăduirii noastre? Și cui a fost descoperită puterea brațului Domnului?" 39. De aceea nu puteau crede, pentru că Isaia a mai zis: 40. "Le-a orbit ochii, și le-a împietrit inima, ca să nu vadă cu ochii, să nu înțeleagă cu inima, să nu se întoarcă la Dumnezeu, și să-i vindec." 41. Isaia a spus aceste lucruri cînd a văzut slava Lui, și a vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
că te-ai prins măcar acum!” “Ieși, îți spun! Ce știe satu’,...” Rămas doar cu dumneaei, și-a pierdut cu totul stăpânirea. Printre lovituri, ea i-a mărturisit totul: că trăiește demult cu Costică, înaintea lui au fost și alții... Orbit de furie, a înjunghiat-o cu cuțitul ăl mare, de tăiat porcul. Când sângele ei cald a început să-i stropească mâinile și hainele, s-a trezit din nebunia-i vremelnică și a înțeles. Trebuie s-o șteargă neapărat, altfel
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se ridică în sfârșit în picioare, Karin începu să-l plimbe în cerc, mai întâi în jurul camerei, apoi în jurul camerei infirmierelor, apoi pe etaj. Tuburile dispărură, eliberându-l. Împreună, cu pașii lor mici și târșâiți, formau un sistem solar minuscul, orbite înăuntrul altor orbite. O ușurare păcătoasă, o senzație pe care o credea pierdută: să meargă pur și simplu alături de el. Tubul cu ferestre îi fu scos din gât, lăsând cale liberă cuvintelor. Și totuși, Mark nu vorbea. Karin îl imita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dosarul gros pe care i-l arătase în prima zi. Acum, în timp ce zăcea la mare depărtare de somn, încercă să-și dea seama dacă mințise spunând că nu știa de el sau uitase pur și simplu. Văzuse oameni cu adevărat orbi la fețele celorlalți, dar asta era altceva. Toate cărțile lui descriau o formă sau alta de agnozie - orbirea față de obiecte, orbirea față de locuri, orbirea față de vârstă, expresie sau privire. Scrisese despre oameni care nu puteau distinge alimente, mașini sau monede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
recomandarea asta dacă doctorul Weber nu ne-ar fi făcut o vizită? Zâmbetul lui se întunecă. Îi susțin recomandarea fără să clipesc. —Bine, dar terapie comportamentală pentru o leziune? E ca și cum ai încerca să convingi pe cineva că nu a orbit. —O persoană care a orbit recent poate fi ajutată să se adapteze la orbire. Deci e doar un ajutor pentru adaptare? Altceva nu? Nimic medical? Chiar dacă e evident că-i e din ce în ce mai rău? Doctorul Hayes își duse arătătorul la buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nu ne-ar fi făcut o vizită? Zâmbetul lui se întunecă. Îi susțin recomandarea fără să clipesc. —Bine, dar terapie comportamentală pentru o leziune? E ca și cum ai încerca să convingi pe cineva că nu a orbit. —O persoană care a orbit recent poate fi ajutată să se adapteze la orbire. Deci e doar un ajutor pentru adaptare? Altceva nu? Nimic medical? Chiar dacă e evident că-i e din ce în ce mai rău? Doctorul Hayes își duse arătătorul la buze. Nu există nimic altceva recomandabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
instruiască. Și totuși tonul lui conținea un mugure de sarcasm, gata să înflorească. — Păi, să luăm, de pildă, halucinațiile, spuse Weber. „Să luăm“ sună mai degrabă ca „salam“. Descrise sindromul Charles Bonnet - pacienți cu leziuni pe calea vizuală în urma cărora orbesc cel puțin parțial. Pacienții cu Bonnet aveau deseori halucinații intense. Cunosc o femeie care se pomenește adesea înconjurată de desene animate. Dar sindromul Bonnet e comun. Atinge milioane de oameni. Da, există și suferință. Totuși, și existența conștientă normală implică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zi ești rudă cu ei, a doua zi nu mai sunt decât buruieni. Scotoci în buzunar și scoase bucățica mototolită de hârtie, singura sa ancoră de salvare. Darul pe care continua să-l accepte. Ochii i se umplură de lacrimi, orbindu-l. Mai întâi sunt îngeri, dup-aia nu mai sunt nici măcar animale. Păzitori care nici măcar nu recunosc că există. Aruncă bucata de hârtie pe asfalt. O rafală de vânt o mătură de pe șosea în șanț, unde nimeri pe o moviliță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi ridicat prea repede în picioare. Toată sala licărea, ca un câmp de soia în vântul de august. Oamenii ăștia se adunau aici pe când nici nu se punea problema de proiecte de construcție. De când existau prerii destul de întinse încât să orbească și să înnebunească, oamenii s-au adunat aici ca să se certe, doar ca să-și dovedească lor înșiși că nu sunt singuri. Publicul era la fel de scindat ca fratele ei. Și mai rău: ca ea. Participanții la dezbatere își dădeau târcoale, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ca o stîncă, cu ochii Închiși, cu trăsăturile Înțepenite În Încremenirea de nepătruns a morții. Încă trăia, dar Într-o parte avea tîmpla zdrobită - o rană oribilă, deschisă, pe care o căpătase pe cînd hoinărea prin clădire beat și aproape orbit de alcoolul ieftin, sau „poșirca“ pe care o băuse, după care se prăbușise peste un maldăr de bare de fier și-și strivise capul de ele. Pata neagră se prelinsese În jos pe față și pe pămînt, dar rana nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Fața sa mică, roșie, greoaie, este umflată de furie Înăbușită și de disperare: pe măsură ce larma nesfîrșită a glasurilor se Întețește, izbucnește În hohote de rîs dement, Își smulge violent banderola gulerului care parcă-l Înăbușă și se repede amețit și orbit ca un om chinuit de dureri de dinți. Iar ei continuă să apeleze la el cu speranța nezdruncinată și Încrederea copiilor creduli că un singur cuvînt din partea comandantului lor infailibil va rezolva totul: unul Îi spune că și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
o stea. Poate pe o planetă. Pentru că stelele ard. Nu te poți cățăra și ghemui pe ele, că te prăjești. Uitați-vă la Soare, dacă puteți. Soarele e și el o stea. Adică mai bine nu vă uitați, că puteți orbi. Ați înțeles că nu se poate naște o fetiță pe așa ceva? Primul lucru pe care l-am observat la Ana sunt pantofii ei albaștri. Niște pantofi fermecați. Ana umblă mult prin lume, iar ei, pantofii, nu se tocesc niciodată și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
refuzăm categoric: să fim slujitorii celor mari ai acestei lumi, primind favoruri din partea lor și susținând interesele lor tulburi; să fim slujitori ai idolilor societății moderne: banul, plăcerea, succesul și faima; să fim slujitori ai ideologiilor, care țintesc să ne orbească și să ne pună călușul în gură, luându-ne libertatea de a gândi și de a spune adevărul; să fim slujitorii oricărei instituții u-mane, care caută să ne subjuge și să ne manipuleze; să fim, în sfârșit, slujitorii nedreptății și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
-l făcuse să tresară printre aceste amintiri era amănuntul că existența cotidiană a Zeului Adormit, inconștient dar hrănit și antrenat printr-un sistem complex de mașini. Ierarhia întreagă a Templului era organizată pentru a menține funcționarea organismului. Lumina care-l orbi pe Gosseyn în acea clipă îl răni pentru că în același fel erau îngrijite și corpurile lui succesive. Preț de câteva secunde, ideea i se păru prea fantastică. Un corp al lui Gosseyn, aici, în ceea ce era acum cartierul general al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]