1,646 matches
-
în literatura română contemporană. Am mai spus-o, realitatea filtrată de ochii naivi, copilăroși, sexualitatea descoperită în catifeaua naivității copilărești sunt deja algoritmi osificați în cazul unui noian de epigoni cărtărescieni, unii cu multe realizări notabile. Mircișor ar merita un Orbitor 4, al maturității. Este un personaj oglindă care, în ciuda obsesiei cufundării în adâncuri, în introspecție, în vis, în catacombele inconștientului are întotdeauna o singură revelație, ce-l ține invariabil la suprafața superficială: se găsește pe sine (sau, mă rog, își
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și creier Nu pot savura capriciile unui scriitor, oricât de mare ar fi el. Nu pot s-o fac pe mironosița din ordinul sfânt al filologiei dure și pure și să afirm sus și tare că aș citi la nesfârșit Orbitor. M-aș fi mulțumit cu primul volum. Îmi vine să iau cele 1.000 de pagini și să le aduc la o onorabilă jumătate. O aripă ar fi fost de ajuns. Dar a apărut un corp dezamăgitor și o aripă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
a face gestul „necompromisului“. A mai fost în vara asta și marea dezamăgire Caius Dobrescu din a cărui „teză de doctorat“ am citit o sută de pagini (iar asta din respect pentru eseistul excelent Caius) și am depus frumos armele. Orbitor 3 e mai lizibil, dar și insuportabil orgolios, instaurând o omnisciență megalomanică deja tiranică. Artizanalul învinge de prea multe ori dorința de a transmite textul. Ultimul Orbitor are calitatea că oferă o mie de argumente teoretice și estetice „gata servite
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
iar asta din respect pentru eseistul excelent Caius) și am depus frumos armele. Orbitor 3 e mai lizibil, dar și insuportabil orgolios, instaurând o omnisciență megalomanică deja tiranică. Artizanalul învinge de prea multe ori dorința de a transmite textul. Ultimul Orbitor are calitatea că oferă o mie de argumente teoretice și estetice „gata servite“ pentru propria-i adulare. Până aici merge autoreflexivitatea. E obositor, e de citit din când în când de dragul scriitorului Cărtărescu, un tip care și-a câștigat meritul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
prolix, o așezăm în istoriile literare și așteptăm să vedem ce se va întâmpla. Dar nu e cazul nici să ne inflamăm alături de doritorii de bășcălie, nici să mimăm orgasmul dimpreună cu sufletele prea sensibile la literele frumoase. Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa dreaptă, Editura Humanitas, 2007 TRIMISUL NOSTRU SPECIAL Lecția de dans Florin L|Z|RESCU Am aflat recent, cu surprindere, că, pe lângă calitățile lui din domeniul literaturii, un prieten de-al meu a luat lecții de dans și că-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
fixează cu disperare ochii femeii, în așteptarea rezolvării misterului care a pus stăpânire pe ființa lui. Iar amintirea nu vrea să iasă din sertarul în care a fost închisă acum multă vreme. Brusc, mintea lui e invadată de o lumină orbitoare care se strecoară prin toate cotloanele prăfuite ale creierului brăzdat de riduri și descoperă câteva litere uitate într un ungher. Literele sunt încă neclare, văzute parcă prin ochii unui miop. Apoi lumina orbitoare scade treptat, iar literele capătă contur și
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
mintea lui e invadată de o lumină orbitoare care se strecoară prin toate cotloanele prăfuite ale creierului brăzdat de riduri și descoperă câteva litere uitate într un ungher. Literele sunt încă neclare, văzute parcă prin ochii unui miop. Apoi lumina orbitoare scade treptat, iar literele capătă contur și devin inteligibile. Agatha. Da, femeia din afiș are exact ochii Agathei, cea mult iubită. Agatha, cea pierdută definitiv acum oare câte zeci de ani? Ochii bătrânului se umezesc. Mâna lui dreaptă continuă să
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
aproape îmbrățișați, ca într-un dans satanic al cărui rost nu-l înțelegea. Încet, încet puterile le-au scăzut și dorința de a rămâne împreună devenise o simplă iluzie. Dar nu. Zguduirile și smuciturile încetară deodată și o lumină albă, orbitoare cobora din înalturi. Acum știau că se află sus de tot, poate tocmai acolo unde de atâta timp nădăjduiseră să ajungă. În jur, se vedea până hăt-departe. Puțini călători se aflu aici, de aceea fiecare își vedea de drumul său
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și somn. Am rămas așa, cu gândurile rătăcite și ațipite, câteva minute. Când soarele a început să-mi ardă fața, am încercat cu o mică disperare, înfrânt, să-mi schimb locul, dar căldura se instalase pretutindeni, umbra dispăruse, lumina devenise orbitoare. În cameră persista un miros de lucruri vechi, trecute prin timp. Îndată ce m-am obișnuit cu semiobscuritatea, m-am apropiat de un fotoliu demodat, stilul începutului de secol douăzeci, plușat, cu rotile și speteaza lăsată pe spate. Înainte de a mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
înălțime la care au fost silite să lupte. Personalul de la sol, surprins de rapiditatea atacului, rămăsese înmărmurit. Tot astfel, țăranii de pe câmp, muncitorii de la fabrica "Apretura" din vecinătatea aerodromului, toți au fost spectatorii și martorii acelei lupte sângeroase, în lumina orbitoare a soarelui de vară, în zgomotul exploziilor, în țăcănitul asurzitor al mitralierelor, în urletul fantastic al motoarelor, în timp ce pretutindeni se înălțau spre cer volutele de fum ale avioanelor doborâte ce ardeau. Apoi, brusc, s-a așternut tăcerea, se auzea doar
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
iubită sâmburele ideal al personalității sale, acest sâmbure de diamant, cunoscut numai de cel ce iubește, e îndrăgit și ființa iubită nu știe ce comoară ascunde. Iar dacă prin iubirea mea, care dezlănțuie un foc imens și aruncă o lumină orbitoare asupra ființei iubite, nu i se descoperă acest diamant, se vede bine cât de mare pedeapsă îndură cine nu răspunde marii iubiri. Îmi imaginez bine cum cineva își poate rata personalitatea, fiindcă nu a știut răspunde unei iubiri în adevăr
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
noi doi e o piedică fatală: nu sunt iubit fiindcă sunt urât (ca Michelangelo), bolnav, infirm, sau când între noi există o inadecvare fiziologică. Și atunci, ființa iubită dându și seama de măreția iubirii mele, dându-și seama de lumina orbitoare ce cade și învăluie sâmburele personalității sale, se sacrifică, se dăruiește acestei mari iubiri. Bineînțeles, cuvântul „se sacrifică“ nu are aici decât sensul sacrificării pur fizice, căci, așa cum termenul spune, corpul astfel dăruit devine sacru. Nimic negativ nu se întâmplă
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și timpul născocind moduri de comunicare rapidă. Ackroyd închipuie o lume a tihnei, în care somnul e activitatea principală. E oare vorba de o distopie? Putem lua lumina drept o maximizare a spaimei? Putem, dar cu o condiție: să fie orbitoare. Iar în acest roman lumina chiar orbește oamenii. Moartea e orbirea finală. Nu se știe mai nimic despre trecut, dar nimănui nu-i pasă. Platon se simte chemat să înțeleagă ce nu mai există, ce a fost. Strădaniile lui au
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
-i păsa de rest: era nemulțumită, dar nemulțumirea ei era viguroasă și constructivă; era sensibilă, dar într-un mod clar, bun, care îi arăta că e vie. Cum stătea acolo, calmă și detașată, privind la cerul inundat de un soare orbitor, știa că își are un rol al ei, special, și poza teatral. Dar era un sentiment minunat. Autorul se preface că e foarte prezent în text, când de fapt își retrage emoțiile și ne lasă în compania unei simple foi
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
povestea Scufiței Roșii și o preface într-o istorie a pierderii mărului biblic (iubirea). Ultima privire descrie mai direct amintirea tatălui pe moarte: Era așa de ușor. L-au dus afară să vadă ultima oară grădina. Soarele de toamnă era orbitor. L-au pus binișor jos. Greul era mâhnirea, nu povara. Ceru să fie lăsat acolo. "Stânga-mprejur!" Străfulgerare a ce a fost cândva. Cum să nu-l asculți? Familia se conformează, cu stângăcie. Pe loc repaus. Mergeți. Așteptați înăuntru. Un
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lipsă de recunoștință. Ei rămân marii anonimi, invincibilii anonimi. Laudă invincibililor anonimi ! Se spune că în artă, talentul și șansa aduc izbânda, în politică minciuna și calomnia, în știință numai munca. Dar dacă în artă izbânda este învăluită de o orbitoare glorie, în politică de un perfid extaz, în știință izbânda este cufundată într-o imperturbabilă tăcere. Posteritatea, după decenii sau secole va reface o pare din dreptate, clasând lucrurile într-o ordine cât de cât firească. Coborând la clipa de
MESAJ DE FELICITARE. In: PE SUIŞUL UNUI VEAC by Gheorghe Todoran () [Corola-publishinghouse/Memoirs/420_a_1001]
-
călătorie care ținea loc de pașaport pentru un drum fără întoarcere, o plecare pentru totdeauna. Mă îmbarcasem cu o puternică dorință de a pleca, de a scăpa de acea închisoare nevăzută, de așteptarea în care trăisem. O dorință dublată de orbitoarea imagine a vieții noastre viitoare, așa cum mi-o închipuiam într-un Occident de lumină și de libertate, care urmau după întunericul și închisorile din România. La această imagine contribuia, fără îndoială, amintirea copilăriei mele, anii dinainte de război petrecuți în capitalele
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
atitudine, încetinirea sau suspendarea respirației, răcirea extremităților corpului, levitația și stigmatele, drept o stare de slăbiciune a subiectului contemplativ. Dincolo de asemenea fenomene, esența unirii mistice, în care culminează viața religioasă, e pur spirituală și constă din descoperirea luminii dumnezeiești de orbitoare strălucire și frumusețe, de infinită măreție și afectivitate în sufletul contemplativului. Evidența supranaturală a acestei lumini e atât de imperioasă și de categorică încât misticul, care o experimentează într-o stare de fericire paradisiacă, știe imediat că nu poate fi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
omului pentru Dumnezeu. Sentimentul nimicniciei proprii pe care îl încearcă misticul nu e un sentiment de îngrozire, ci unul de creatură mărginită, vremelnică și păcătoasă, conturată ca în lumină de fulger în infinitul strălucirii dumnezeiești, ce-l inundă. În viforul orbitor al contemplației unitive, omul nu are impresia, pe care Schopenhauer o atribuie contemplativului estetic, că tot ce se petrece în chip extraordinar, supraomenesc și ceresc, ar fi propria lui reprezentare, ca eu în care e condensată lumea în acel moment
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de dezmăț politic, în care omul tehnic și gîndurile sale concrete sînt practic eliminate, este Rusia bolșevică, loc în care oricine, oricît ar fi de stupid, ar observa conflictul strivitor dintre tehnică și politică: "Înflorirea politică este de-a dreptul orbitoare în pămîntul fostei împărății rusești: consilii, întruniri, decrete, manifeste, broșură de propagandă, teatru de propagandă, tren de propagandă; raiul creaturii politice. Dar atît. Pentru alte lucruri care nu se pot realiza prin decrete, broșuri și vagon retoric, nu mai e
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
erau de argint, draperiile din purpură, tapițeriile erau brodate cu aur, policandrele din aur masiv, iar mobilele erau fin încrustate din fildeș, aur, sidef. în acest palat trăiau împărații Bizanțului. Existau și alte palate, al căror lux era de asemenea orbitor pentru cavalerii barbari, - cum îi socoteau bizantinii- veniți din Apusul Europei. Palate bogate se găseau în toate orașele mari prin care aveau să treacă ei. Luxul în care trăia clasa stăpînitoare din Orient sporea pofta de avere a cruciaților” .( Ilie
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
destructiva a armelor nucleare nu se limitează doar la intensitatea exploziei. Undele de șoc se propagă de la locul detonării cu o viteză incredibilă și cu o forță atât de mare încât pot distruge clădirile din calea lor. Radiațiile termice, lumina orbitoare și căldura extremă emanata de explozie cauzează arsuri letale. Unii oameni de știință au ajuns la concluzia că în timpul unui război nuclear fumul degajat de o serie de explozii ar acoperi întreaga atmosferă, cauzând așa-numita ”iarnă nucleară”, care ar
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Doina-Mirela IORDAN, Gigliola LASCU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93157]
-
De aceea, în religia barocă, adevărul despre Dumnezeu poate fi exprimat prin imagini analogice (Mielul, Mirele) ; el poate fi exprimat, de asemenea, prin perechi de termeni contradictorii sau opuși, ca în expresia lui Vaughan deep but dazzling darkness (adânc, dar orbitor întuneric). Spiritului neoclasic îi plac distincțiile clare și înlănțuirea logică a ideilor : treceri metonimice de la gen la specie, sau de la particular la specie. Spiritul baroc însă invocă un univers format din multe lumi, dar din lumi care sânt toate legate
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
său inițial. Tesla a arătat în autobiografia sa că în numeroase ocazii a experimentat moment detaliate de inspirație. În timpul copilăriei a avut multe episoade de boală. Avea o afecțiune foarte ciudată, care se manifesta prin apariția unor fascicule de lumină orbitoare în fața ochilor, adesea însoțite de halucinații. Uneori, aceste halucinații îi dădeau soluția la problemele care îl preocupau. Dacă în anii ’30 ai secolului XX, invențiile lui Tesla erau publice, după moartea sa, în ianuarie 1943, au fost sechestrate și ascunse
Caleidoscop by Feldioara Bogza () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93520]
-
nu cumva acestea să se rătăcească, intuiește poate că ele vor fi documente sub ochii celor ce vor vrea să fie înțelegători. Răsturnarea valorilor se petrece atunci, în acei ani, iar ea este victimă tragică a acestor răsturnări. Talentul țâșnește orbitor, suculent aproape, din fiecare construcție epistolară, fie că evocă Crușețul, fie că își descrie deplorabila situație materială, fie că își declară incendiar dragostea ei maternă. Amintirile despre Crușeț sunt catifelate: conacul, moșia, nașterea Mumei, sunt puncte care produc scintilații în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]