1,604 matches
-
simpatic, deoarece refuză să creadă în autenticitatea scrisorii de amor. Stefan Tipatescu, este tipul junelui-prim, fixat într-un triunghi conjugal banal și tihnit, bănuit de toți.El administrează județul ca pe propria moșie având o mentalitate de stăpân medieval: e orgolios, abuziv, încalcă legea si admite micile matrapazlacuri ale lui Pristanda, pentru că acesta îl foloseste. Însă, de fapt, este ținut din scurt de o femeie voluntară și se multumește cu tihna burgheză pe care i-o asigură Zoe: "mușia-i moșie, foncția-foncție
LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ GHID DE PREGĂTIRE PENTRU EXAMENE ŞCOLARE by CRINA- MIHAELA CHIRIAC () [Corola-publishinghouse/Science/625_a_1292]
-
s-au găsit și în timpul său, dar care să-l tragă în jos, în afară de unul sau de doi, nu! Afiliat la cercul simboliștilor, Bacovia n are „mentalitatea detestabilă” a unora dintre ei, care ripostau dur oricăror critici și se manifestau orgolios, ostentativ, ca niște răsfățați, în toate situațiile. într-un comentariu la „Vieața nouă” (nr. 1, 1914), Ibrăileanu amintește cîteva din aceste atitudini: „N-am văzut oare pe un decadent scriind întruna numai despre El și rudele sale - și insultînd un
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
i-a ghidat, îndeosebi în tinerețe, conduita. „Cu cît devin mai nefericit, cu atît devin mai mîndru”, spunea despre sine Baudelaire. Prin comparație cu el, Bacovia n-a avut mîndria nefericirii. Deși, nu o dată, superlativă, tristețea lui e prea puțin orgolioasă. „Poetul începe acolo unde sfîrșește omul”, scria undeva Ortega. în cazul lui Bacovia, poetul nici nu se desparte de om. Sînt atît de asemănători, încît adesea de confundă. „Bacovia e o floare ciudată”, a spus d-l Nicolae Breban în
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
asimilat. La sfîrșitul deceniului al treilea, Barbu îl considera depășit: „interregnul lui Bacovia s-a terminat”, afirma el într-un interviu dat lui Paul B. Marian. Ce părere o fi avut însă, ulterior, cînd, împreună cu Arghezi, Bacovia prindea din ce în ce mai tare? Orgolios și refractar, va fi acceptat senin explicațiile criticilor? Nu-i ușor să fii înfrînt (căci e o înfrîngere cînd tu te crezi primul și ceilalți te clasifică al treilea sau al patrulea) de cineva pe care îl considerai scos din
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
suficiente mijloace financiare din drepturile de autor pentru a o părăsi pe Grace, așa cum își imagina de multă vreme? Războaiele purtate de Yourcenar cu editorii relevă tenacitatea ei. Chiar dacă recunoștea că nu are întotdeauna dreptate nu voia să fie intimidată; orgolioasă, își croia drum înainte, provocându-i în epistole detaliate pe tot parcursul drumului, până în instanță. Recompensa financiară juca desigur un rol, dar banii nu erau motivul determinant; trebuia să creadă că editorul îi recunoște celebritatea, îi apreciază talentul, o tratează
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
a raționa îndelung asupra unei situații defavorabile, respectiv de a se fixa obsesiv asupra conflictului apărut. Gelozia reacțională exprimă, de fapt, mai mult o criză de gelozie și nu un delir propriu-zis, ea fiind favorizată de un fond de „hiperestezie” orgolioasă sau, altfel spus, de o suspiciune crescută, care dezvoltă tendințe de dragoste captativă (sau de dragoste posesivă). Gelozia delirantă de structură paranoică desemnează, în fapt, delirul sistematizant de gelozie, în care fondul înnăscut de suspiciune și de neîncredere al persoanei
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
te pun în mormânt pînă nu-ți voi aduce-nainte Capul și armele aceluia, care-ndrăzni să te-omoare, Șase perechi de troieni, toți oameni aleși, înaintea Rugului am să-i înjunghii ca eu să răzbun a ta moarte”. Spre deosebire de orgoliosul Achille, care se prezintă prin excelență ca un erou al „pasiunii și al gloriei”, Hector ni se înfățișează în epopee ca un cerebral, ca un om care-și închină toate forțele unui ideal înălțător: salvarea patriei sale dragi. Așa cum arată
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
fost? Mi-a năzărit că-n cort intrat-au toate Nălucile acelor morți prin mine, Amenințând că mâine răzbunarea Pe creștetul lui Richard va cădea”. Un fenomen psihic asemănător de reducere, prin intermediul unui efort propriu de conștientizare, a unui „Eu” orgolios și hipertrofiat la măsura unor sentimente firești și normale, are loc în cazul regelui Lear. Caracterul acestui rege era — ne spune W. Shakespeare — puternic atins de morbul trufiei, înfumurării, aroganței: el considera că regalitatea este un bun doar al său
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Elegiile Duineze ale lui Rilke la Elegiile, Nodurile și semnele lui Nichita Stănescu. În special din imaginarul poetic al ultimului sunt preluate simboluri și atitudini antologice: sfera și piatra, litera și osul, îngerul și pasărea, teroarea și jubilația zborului, retragerea orgolioasă în sine, conceptualizarea excesivă etc. etc. Suita următoare de versuri, bunăoară, este mult prea apăsat stănesciană pentru a înșela vigilența unui potențial vânător de insule intertextuale: "Urc și cobor ritmic/ mai repede decât în afara/ mea/ mai încet decât înăuntrul meu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
text al lui Liviu Antonesei funcționează ca un magnet ce atrage, eficient și irepresibil, cele mai variate influențe culturale. După cum, la fel, odată cu primele texte din Căutarea căutării (1978-1989) sunt evidente și racordarea la o poetică generaționistă, și refuzul ei orgolios, în numele căutării notei particularizante. La o plasare oarecum reverențioasă față de miezul tare al poeziei optzeciste trimite, mai întâi, seria de referințe livrești de tot felul risipite din texte sau din peritexte: primul text al cărții, Ca și cum, este dedicat "Memoriei lui
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alte utopii culturale) "inima mea credincioasă tuturor utopiilor" , pe de altă parte, refuzul, nu-ul aruncat, la fel de decis, oricărei forme de autoritate coercitivă. Dintre cele două tipuri de raportare la ontos și poesis, firește, poetul pare a și-o asuma, orgolios, doar pe cea de-a doua. Intrarea în scenă a lui Daniel Corbu este, de altfel, pusă sub semnul refuzului restaurator. O dovedesc, mai întâi, elementele de paratext: titluri de cărți precum Plimbarea prin flăcări (Cartea Românească, București, 1988), Preludii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi nevoit/ în cele din urmă/ să ies revoltat în stradă", promite el la sfârșitul unui poem rupt realității din motive politice, inclus în Despărțirea de silabe (Editura Tipo Moldova, Iași, 2002). Revolta nu poate presupune altceva decât o poezie orgolioasă, ce promovează perfect lucid distanțarea de realul contondent și în special de acea "mulțime pestriță prin limbi fără noi", drept pentru care se organizează adesea în jurul unui leitmotiv edificator din acest punct de vedere. Zidul (Editura Cronica, Iași, 2008), spre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Psyche, Cartea Românească, București, 1989) pecetluiesc această mitologie poetică, a creatorului pe deplin conștient de harul care îl încadrează, cu justețe, în familia celor aleși s-a și vorbit adesea, în cazul acestui autor din Zodia Leului peste măsură de orgolios, despre "mitologia romantică, în latură hiperioniană, orgolios astrală, detașată de contingent" (Eugen Simion) sau chiar despre "întâiul efect notabil în lirica românească de după Al Doilea Război Mondial al acelui Eminescu plutonic pe care I. Negoițescu l-a dezgropat din postume
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mitologie poetică, a creatorului pe deplin conștient de harul care îl încadrează, cu justețe, în familia celor aleși s-a și vorbit adesea, în cazul acestui autor din Zodia Leului peste măsură de orgolios, despre "mitologia romantică, în latură hiperioniană, orgolios astrală, detașată de contingent" (Eugen Simion) sau chiar despre "întâiul efect notabil în lirica românească de după Al Doilea Război Mondial al acelui Eminescu plutonic pe care I. Negoițescu l-a dezgropat din postume" (Nicolae Manolescu). Uvertura Călătoriei de seară este
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
față, "aripile albe", bufnița de pe umeri și egreta sunt în mod evident însemnele nobleței, mărcile singularității naturii poetice. În numeroase alte poeme din volumele enumerate mai sus apar alte și alte embleme ale diferenței înnobilatoare, prin care poetul se delimitează, orgolios, de o exterioritate ce reprezintă majoritatea numerică, dar și minoritatea spirituală. El cântă "dimineața unui geniu/ mort la țărmul mării negre/ unde bat valuri alegre/ din mileniu în mileniu", umblă "în toga albastră a celui stingându-se/ pe țărmul galben
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
într-o splendidă banalitate/ de gesturi/ și un buchet de flori/ proaspăt ucise" (Nu știu...). A nu se înțelege însă că acest gen de sentință versificată se schimbă, vreodată, total în rechizitoriu adus acestei exteriorități inferioare. Retras într-o singurătate orgolioasă, care îi mediază relevarea adevăratei identități ("singurătatea/ mă conduce cu eleganță/ spre mine însumi/ în punctul de intersecție/ cu celălalt EU nevăzut" Singurătatea...), poetul Doru Maximovici se ambiționează să își transforme dezamăgirile diurne și sângerările nocturne în enunțuri constituite adesea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
îndeletniciri: situarea fără drept de apel a operei sale pe teritoriul poietic delimitat exclusiv de maniera reducționistă ut pictura poesis. Ce-i drept, încă de la început, poeta însăși nu a părut a-și refuza capriciul asumării și afirmării! constante, uneori orgolioase, a dublei sale vocații. A se vedea titlurile și cea mai mare parte a textelor incluse în primele două volume, După vernisaj (Universitas XXI, Iași, 2001) și Acuarele vulnerabile (Universitas XXI, Iași, 2003), dar și titlurile de poeme din celelalte
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
2004), Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu (2010), Premiul revistei "Observator cultural" (2010), Premiul revistei "Transilvania" (2010), Premiul pentru roman, Alba-Iulia (2010). Dacă e să cădem, cu bună știință, în capcanele întinse de auctorele, tracasat, histrionic și iconoclast al orgolioaselor Scrieri alese (Editura Pan, Iași, 1992), tahigrafiile de început, semnate cu cernelurile nevrozelor postmoderne de Ovidiu Nimigean, ne par rupte dintr-o uriașă suferință declanșată de pierderea încrederii în literatură: "ajuns la marginile literaturii urlu ca un câine/ ce adulmecă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
apele astea. Ce chin!// Dac-ar veni vasul fantomă,/ cu vele mari cât o sete!// Cine jupoaie noaptea de piei?". O asemenea tensiune poetică este, totuși, destul de rară; în general, poetul își estompează fervoarea dicțiunii, în numele unei detașări demne, oarecum orgolioase. În ciuda ecourilor favorabile stârnite de asemenea versuri (să nu uităm că volumul debutantului fusese lăudat, între alții, de G. Călinescu, Al. Piru, Vladimir Streinu, Ovid S. Crohmălniceanu), Mircea Popovici refuză o perioadă îndelungată o a doua apariție editorială (doar după
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care colorează (sic!) abundent paleta lirică a lui Mircea Popovici. Peste tot, de altfel, poetul este pe deplin conștient de propria apetență pentru acest anacronism tematic, structural și expresiv; își expune, prin urmare, propria panoplie lirică cu o dezinvoltură aproape orgolioasă, când nu și-o contemplă, el însuși, cum grano solis. Din această perspectivă, cartea următoare de poeme, General Museum (Editura Cronica, Iași, 2001), poate fi citită aproape ca o declarație de credință. Poema ce dă titlul volumului nu este decât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
caută altceva, "nordul obiectelor/ noaptea lor boreală în care supraviețuiesc" (Presiunea luminii). Nu obiectele, așadar, ci nordul lor ascuns, în care poetul însuși se descoperă. Nu este singurul poem în care el se arată convins de faptul că în fond orgoliosul creator se oglindește în toate sau oglindește toate într-un sine devenit, prin urmare, echivalent cu universul întreg. Imagine veche în literatură, exprimată însă într-o manieră specifică: "Toate sălășluiesc în adâncul/ sufletului nostru// cel ce prieten sieși nu poate
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
înnobilatoare (a se vedea, bunăoară, seria de autoportrete din Agenția de eufemisme: autoportret cu blestem, autoportret în oglinzile somnului, autoportret cu prăpastie, autoportret cu iluzie etc.). Statuat din nou, în fond, drept demiurgic, în maniera poeziei moderniste, el își declamă orgolios drepturile po(i)etice, preocupat a da seamă aici de propriile tribulații în căutarea identității de suprafață și de adâncime. Rezultatul constă într-o serie de egografii ale diferitelor vârste poetice și biografice, adesea îngemănate. Mai bine golan din Triunghiuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
alergătorului de cursă lungă". Discret și cumpătat inclusiv în frecvența aparițiilor editoriale, indiferent la toate módele poetice mai mult sau mai puțin perisabile la care majoritatea versificatorilor aderă, desigur mimetic și neconvingător, Valentin Talpalaru își poartă, fără a sângera vizibil, "orgolioasele mele tristeți" (între care, probabil, și cea determinată de tratamentul injust al criticilor moldavi de prim rang, în ale căror grații cu siguranță nu se află), refuzând totuși constant să adere la vreun grup de influență care să îl propulseze
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
semnate de Mihai Ursachi, Inel cu enigmă (Editura Junimea, Iași, 1970), Missa Solemnis (Editura Eminescu, București, 1971), Poezii (Editura Junimea, Iași, 1971), Poemul de purpură și alte poeme (Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1974). Masca preferată este, deocamdată, aceea anunțată, cu superbia orgolioasă a pozei neoromantice, în Solie ("Eu sunt ambasadorul Melancoliei,/ Și iată,/ Mult prea duioasele mele scrisori/ De acreditare:") și detaliată în Prima scrisoare, "Dată azi, în cetatea Mâhnire", de cel mai cunoscut alter al poetului: "Noi, Padișahul/ Întregii Melancolii,/ Împărat
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
atitudinile existențiale consacrate (visul, temporalitatea grandioasă, logodna extinsă la nivelul elementelor cosmice, devenită chiar principiu otologic). Comentând aceste versuri într-un context în care detaliază formele de "răzmeriță a eului creator împotriva disciplinei ce și-a impus-o printr-un orgolios exces volițional", Gheorghe Grigurcu pomenește de altfel "demența cosmică", specific romantică. Oricât de puțin probabil ar părea, ținta ironiei nu este totuși retorica romantică. Semantica celor două motive din al doilea vers, și în special marcarea lor prin majusculă trimite
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]