1,597 matches
-
rușii îi par cei mai nefericiți și frustrați, pentru că toți îi consideră imperialiști și agresori, când ei, de fapt, nu sunt decât reprezentanții unui teritoriu în care domnesc haosul și sărăcia...). Despre noi, basarabenii, eu și Vitalie, spune că suntem orgolioși și foarte atenți în comportament, niște antisovietici bine camuflați (deși faptul că nu prea comunicăm cu colegii noștri din fosta Uniune Sovietică ne trădează într-un fel), n-am gafat deloc pe timpul călătoriei, însă ne asigură că în roman vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
personalități-țintă ale persuasiunilor brutale ale securității, directe sau perfide, laterale, prin mediu sau membrii familiei, nu va putea înțelege lupta și drama acestor oameni, pe umerii cărora apăsa întreaga tradiție și răspundere a „vechii Românii”, o Românie părăsită de Vestul orgolios și îmbibat de victoria sa contra nazismului, fraternizând în luptă și, cum am văzut, uneori și în ideologie cu Rusia lui Stalin. Acești intelectuali de vârf, mulți dintre ei cu doctorate în Apus și privind neclintit spre valorile sale, deodată
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
000! Scontând bineînțeles, pe efectul de groază și paralizie pe care acest val enorm al represiunii îl va crea în populația țării!Ă Începând însă cu al doilea volum, Cezar și Nichita vor arăta stăpânire deplină a mijloacelor și o orgolioasă ambiție de a propune nu numai un timbru aparte literar, dar și o viziune proprie. Prin ’72-’73, la întoarcerea de la o bursă, de la Iowa, America - bursă pe care au obținut-o mulți scriitori de prima mărime, inițiată și susținută
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vorbit” după mai bine de un deceniu de înstrăinare „în aceeași țară, în aceeași cultură”, abia la Paris, în casa prietenului meu, romancierul Virgil Tănase. (Care, generos, cum a fost și cu mine, și cu alți scriitori români propășiți în orgoliosul Paris, l-a ajutat să-și publice la editura sârbului Dimitrievici de la Laussanne, L’âge d’homme, excelenta sa monografie despre Gogol.Ă 2 Am vorbit mai sus de boala pe care am făcut-o, cu un an înainte de debut
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
reflexive! Și nu din neputință, din incapacitate, ci... pentru că reflexivitatea, Gândul, chiar în formele sale cele mai simple, nu... se vinde sau se vinde prost, azi, când criteriul reclamei, al vandabilității întunecă multe valori. Noi, artiștii, „slujitorii gloriei”, o respingem orgolioși, când Ea nu respectă minima moralia, când trișează la rândul ei, coborând, zeitate cum e, în rândurile gloatei capricioase sau vanitoase. Deoarece, credem noi împreună cu alții, gloria - ca o formă înaltă a succesului! - trebuie să fie o răsplată a orgoliului
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ambasadă a Chinei în Europa, și în acest fel, cu ajutorul marelui imperiu care se deștepta din amorțeala dogmatică lăsată de Mao, a reușit să se infiltreze și în „cearta Vietnamului”, ceartă și război care a creat celui mai puternic și orgolios stat al lumii, SUA, o rană și tulburări enorme, nestinse definitiv nici până azi. (Bush astăzi își bazează popularitatea și succesul mediatic și a îndrăznit cele două războaie asiatice, terminate iute și pozitiv, nu numai pe nevoia de petrol, dar
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în epoci de tiranie socială; a fost posibilă, o afirmăm încă o dată, și sub comuniști. Vorbind de puternica presiune pe care o fac asupra societății române libere, după ’89, valorile americane - presiune ce se face simțită, de altfel, și în orgolioasa Europă occidentală, la noi însă acest „proces” e resimțit mai acut, mai brutal din motivele cunoscute - revenim, iată, tratând cuvântul „carieră”, și la complementarul său, noțiunea de „succes”; în ceea ce mă privește și de o bună bucată de vreme, după
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-mi aplice eticheta „dușmănos” - Ceaușescu însuși subliniază faptul că m-am „esprimat” doar negativ la adresa acestor „Teze...”, și nu criticasem întregul mod și aparatul comunist de conducere. Deci... cu puțin curaj și cu o minimă solidaritate, colegii mei, prestigioși și orgolioși „maeștri ai culturii”, în frunte cu Stancu, Bogza, Jebeleanu și alți câțiva, ar fi putut dacă nu să mă apere, să-mi apere punctul de vedere și curajoasa demisie, măcar să nu fi semnat acel rușinos raport care, azi, aruncă o
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
crede”, nevoia lui de Zei e mai mare decât toată știința critică și rațională a lumii, iar patosul său atinge cele mai înalte vârfuri ale inspirației, ale geniului poetic. Poezia văzută aici ca „o altă rațiune”, o „iraționalitate” care, alături de orgolioasa și dominanta rațiune a ultimelor secole, ne ajută nu numai să înțelegem, dar și să fim! În plenitudinea ființei noastre, actuale și eterne, în acel orgoliu pe care înșiși Zeii îl așteaptă din partea noastră, recompensă a „răbdării lor” față de limitele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Europei”, a fost, desigur, Nietzsche, care, în plin triumf și spirit triumfalist - acest „spirit” blestemat, care s-a repetat apoi, întocmai ca un blestem al zeilor, în zilele primelor victorii hitleriste! -, după victoria contra francezilor și în timpul păcii, penibile pentru orgolioasa patrie a lui Voltaire, de la Versailles, a fost unicul din întreaga elită intelectuală a Germaniei, abia unificate, care s-a distanțat în mod categoric de „prusianismul” arogant și „fals călăuzitor” prin istorie, izolându-se astfel încă o dată de colegii săi
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
vieții și a carierei mele, cât, mai ales, prin acele cărți ale mele, numite romane, care au reușit - și în măsura în care au reușit! -, în indiferența faptului de a fi fost zămislite într-un spațiu „periferic”, dintr-un material „ignobil”, limba, față de orgolioasele spații și „materiale” ale Apusului european! - să afirme, cu mijloacele epicului major, problemele omului contemporan, dar și numai în măsura în care „celălalt”, insul etern și universal, se va putea recunoaște în ele. Și, în acest fel, propria mea existență, în esențialitatea ei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
artei pentru artă, au umplut bibliotecile cu mii și mii de volume, s-au străduit chinuindu-se și asudând, încât au realizat infernul pe pământ pentru existența lor fragilă și trecătoare. Iago, lui Roderigo: Corpul mi-e grădină; voința grădinar. Orgoliosul e un nou Prometeu, în înțelesul că e vultur care-și roade singur măruntaiele. Altădată stilul suferea de groază de cuvântul propriu. Astăzi e principiu artistic în literatură. Cezar și primejdia sunt doi lei gemeni dintre care Cezar s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
seniorul îl ridica și îl săruta. Matei îl numește pe Ștefan aliat și nu-i cere să se prezinte în fața sa pentru a presta jurământul de credință, așa cum a făcut-o Cazimir în toată domnia. Deși era un rege foarte orgolios, Matei reușește să uite înfrângerea din 1467 și-i oferea domnului român un loc de refugiu în regat. Așadar, nu era nimic umilitor în tratatul dintre Ștefan cel Mare și Matei Corvin. După cucerirea Caffei de către turci (6 august 1475
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și bogați. Că el (cardinalul) se teme că, dacă se va grăbi să meargă, va băga statul polon într-o mare nenorocire”. Era din partea cardinalului un îndemn frățesc la prudență, de care Ioan Albert ar fi trebuit să țină seama. Orgolios, regele l-a apostrofat pe episcopul Creslau: „Mi-aș arde cămașa dacă aș ști că-mi cunoaște planul meu ascuns. Pleacă, deci, și lasă-mă pe mine să-mi bat capul; tu ai să îngrijești de cele sfinte și să
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
la Ministerul Culturii, nici în altă ramură guvermantală, ci în Comitetul Central. Trimiterea lui Ion Iliescu la așa numita ”școală a vieții”, după 1 iulie 1971, a fost ca un vis rău pentru tânărul ambițios, care împlinise 41 de ani. Orgolios din fire, niciodată n-a recunoscut că Nicolae Ceaușescu l-a scos din funcția de secretar al Comitetului Central al P.C.R., explicând că a rugat Comitetul Executiv să fie scos din această funcție. Același lucru, pe care un salariat dat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trece drept ceva sistematic, atunci e din cauza micimii de proiect. Sau din cauză că acesta e slujit nu de orgoliu, ci de vanitate. Pentru că orgoliul nu suferă satisfacții sub efort, compensații nemeritate, pe când vanitatea umblă după aplauze și le primește oricum. Un orgolios nu acceptă să fie lăudat pe nemerit, pe când un vanitos e dinainte pregătit pentru flatări. Orgoliul e o exigență interioară înainte de a fi un păcat și un comportament. Iar pe dinafară poate trece drept modestie, poate fi socializat ca modestie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
problematizată afacerea. Un Nobel, belit prin 1930-1940-1950, fie și de Blaga, ar fi însemnat ceva: o încurajare, o atenție, o măslină. În zilele noastre, globalizatoare, singuri paraii mai contează, rezultați din convertirea suedezelor coroane, ele însele preschimbate în euro. Sartre, orgolios, l-a refuzat. Mauriac, mi se pare, l-a acceptat, având el nevoie de fonduri importante pentru a-și schimba faianța din baie. Aduce, dreptu-i, câteva traducții în limbi etranjere. Nu multe. Nici creșteri spectaculoase de tiraj nu suscită automaticamente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
lui Lucian Vasiliu? Ai călătorit în Franța, în Germania, în Belgia, în S. U. A., în China... Ai resimțit "șocul civilizațiilor" ca o accentuare a anonimatului în care trăiește scriitorul (universal) dintotdeauna sau ca o accedere spre universalitate...? Nu sunt un orgolios. Mă dăruiesc celorlalți. Pe unde am avut șansa călătoriei culturale, m-am simțit ca o ramură de gutui înflorit în ograda bunicii mele de la țară. Așadar, pretutindeni fiind, mă regăseam în pântecul matern, moldo-român, european... Cu Aurel Dumitrașcu ai avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
E foarte frumos să faci parte din breasla artiștilor naivi, deoarece acești oameni sunt cu totul deosebiți, atât prin ceea ce fac, cât și prin ceea ce simt ei. Îi cunoști de la o poștă, sunt puțin cu capul în nori, veseli, ingenioși, orgolioși și mândri, dar pot fi și de o bunătate pâinea lui Dumnezeu. Artiștii naivi se împart în mai multe categorii, după cum și arta lor se împarte în mai multe tipuri. Când spun artist naiv, mă gândesc în primul rând la
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
optimism este noutatea apropierii dintre cele două ramuri fraterne, medicii și naturaliștii. După cum știm, uniți la început, chiar omogeni (să luăm doar cazul semnificativ oferit de Iacob Cihac, care a fost totodată medic și naturalist), vremurile (și caracterele omenești prea orgolioase) i-au îndepărtat pe medici de naturaliști. Fiecare dintre aceste părți a devenit nu numai independentă, ci, mai cu seamă ostilă una alteia. Când știința este puțină, ifosul mult este", scrie un contemporan al începuturilor acestei Societăți, grecul Panthatheos din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
dintre evocatorii plini de har ai lumii evreiești din România antebelică, în reprezentări cu amplitudine de frescă. Ghetto veac XX, cu tot prisosul de „pitoresc documentar“ care i s-a reproșat, cu tot ebra ismul său „mesianic, dogmatic și specific orgolios“ (Pompiliu Constantinescu), proiectează pe vaste pânze imaginea unei complexe umanități, tipologie extrem de bogată și de pregnantă. În Gablonz-Magazin Universel, roman de factură balzaciană, sunt explorate mediile burgheziei comerciale și financiare, terenul propriu de acțiune (și ascensiune) al incriminatului Avramuț, un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
poezia românească au mai pierdut un exponent însemnat, pe Dan Laurențiu. În noaptea cea mai lungă a acestei ierni*, poetul a părăsit lumea noastră fizică. Împlinise, în august, șaizeci și unu de ani. Născut în zodia leului, Dan Laurențiu era orgolios și egolatru. Avea despre valoarea proprie cea mai înaltă idee și o afirma ritos, cu ostentație, în orice împrejurare. Își irita contem poranii, ca altădată Macedonski, prin superbie, prin ricanări dis prețuitoare și prin preocuparea exclusivă de sine, cum apărea
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
fidel de pe acest pământ trecător al oamenilor Doamne de ce m-ai părăsit pe această 154 AMINTIRI ȘI PORTRETE LITERARE grămadă de gunoi a oamenilor Tu știi că ți-am slujit la porțile aurite cu dragostea și moartea cu scrisul meu orgolios și care te slăveau pe tine Doamne de ce m-ai părăsit în ceasul deznădejdii... Poate că acum spiritul poetului, acolo unde se află, a primit mult râvnitele răspunsuri. O fiică a Bărăganului Am vorbit altă dată despre risipirea valorilor, un
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Citadin. Și-l freacă pe Marian cu originea lui pură. Care îi dă și niscai drepturi. Normal că Marian nu suportă umilința. Ce țăroaia, mă, că io de la paișpe ani am plecat la școli prin București. Înalte școli profesionale. Navetist orgolios. Naveta e o lecție de viață Cunoști lume căcălău în autobuz. Sau doar acolo. Navetistul e un filosof. Ca să fii filosof trebuie ca în timpul navetei să iei contact cu păsurile populației și să meditezi apoi. Ori numai navetistul se încadrează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cutare lucru, anumite evenimente grave din viața noastră le-am fi putut evita. Dar, iată!, un simplu incident monden, un dez acord Întâmplător și o temă de principiu, sau ritualul vizitelor duminicale neglijat, Împrejurări mărunte și neluate În seamă de orgolioasa și blestemata noastră logică masculină, fură de ajuns ca una dintre ele să ia, râzând, otravă, iar cealaltă să tragă, jucându-se parcă, drept În inimă. Romantisme Întârziate?... Taine feminine cu neputință de pătruns?... și cum ne va fi oare
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]