117,390 matches
-
cîteva scurte fragmente în acest mini-serial. Este una dintre cele mai frapante viziuni ale scenelor de viață tipic pariziene. Reproducem întîi începutul: "Leon de Lora, pictorul nostru peisagist, face parte din una dintre cele mai alese familii Roussillon, spaniolă de origine, si care, dacă se recomandă prin vechimea rasei ei, de o sută de ani trebuie să știm că se află pradă sărăciei proverbiale a nobililor hidalgo. Venit gol-pușcă la Paris, din departamentul, Pirineilor orientali, cu suma de unsprezece franci în
Comedianti fãrã a sti by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17455_a_18780]
-
Ministerul Industriilor și Mertului" (AC 27, 1999, 9). Sufixul -an a fost analizat în detaliu, cu cîteva decenii în urmă, de Marieta Pietreanu (în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, ÎI, București, Editura Academiei, 1960); de origine slavă, el e interesant mai ales prin valorile sale augmentative (băietan, puștan, juncan etc.) și prin conotațiile peiorative (în lungan, grăsan, bețivan; bădăran, ghiorlan, modîrlan, țopîrlan), mai apare, popular, în nume proprii de animale (Lupan, Iepuran, Duman; în seria de
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
interesante din punct de vedere stilistic. În 1960, autoarea articolului citat afirmă că sufixul nu este productiv: fapt adevărat doar dacă nu ținem cont de registrele oralității colocviale. Sufixul -an poate fi găsit în mai multe cuvinte argotice, unele de origine țigăneasca, mai vechi sau mai recente. Dacă etimologia adjectivului și substantivului barosan nu e certă (alături de derivarea din baros cu sufixul -an propunîndu-se și sintagma baro șan "ești mare"), pentru molan "vin", format de la țigănescul mol, explicația e sigură. Circulă
"Mertan" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17485_a_18810]
-
Cunningham, James Engell, Andrew Sanders), critici neo-marxisti (Terry Eagleton), adepți ai "studiilor afro-americane" (Henry Louis Gates jr.), noul istorism (Stephen Greenblatt), adepți ai "political corectness" (Richard Pells), deconstructivisti (Barbara Johnson); schimbând criteriile, mai sunt prezenți an această carte-dialog universitari de origine română (Sorin Alexandrescu, Irina Grigorescu-Pană, Ștefan Stoenescu și Mihai Spăriosu, acesta din urmă prin intermediul unei cărți comentate de autoare), poeți (Alan Brownjohn, Seamus Heaney), prozatori (Paul Bailey). Au rămas an afara acestei rapide clasificări: Helen Vendler - preda poezie engleză și
Bibliografie postmodernă în interviuri by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17499_a_18824]
-
holul salonului de carte. Când ridic capul zăresc, nu departe de mine, un domn înalt care mă privește zâmbind, în timp ce își aranjează cu eleganță un fular, foarte lung, albastru. Nu-mi vine să-mi cred ochilor! Este celebrul scriitor, de origine haitiană, Dany Laferriere! Fotografiile lui sunt afișate pe panouri imense, peste tot la Salonul de carte. Se apropie de mine privindu-mi ecusonul și îmi spune, zâmbind din nou: „Pe al meu l-am uitat acasă, cum o să mai intru
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
procesul formării după anul 1285, a Țărilor Românești. Volumul „Prinții Cumanilor” publicat în 1994, se află la Biblioteca Academiei Române, la București, acoperind cu documente, o perioadă slab reprezentată și controversată istoric. În concluzie, fusesem în vizită la un nobil de origine cumană, Alteța Sa Eugen Eni Khan Caraghiaur, al 51lea Șef al casei Cumane de România, descendent pe fir direct al casei Cumane de Panciu ca succesor al tatălui său Ștefan Caraghiaur, care a murit în 1978 la Montréal. În anul 1948
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
o muncă titanică și geniu iată ce reprezenta omul din fața mea. Răsfoind cartea am aflat cum i s-a declanșat dragostea pentru sunetele limbilor necunoscute lui. Copil fiind, locuia la Paris, într-un cartier de imigranți, familia sa fiind de origine tunisiană. Vecinii italieni l-au strigat într-o zi: „hei, bambino!” Acest „bambino”, așa de melodios și de jucăuș, i-a făcut cunoscută energia dulce a limbii italiene și a dat un nume primilor săi ani de viață. Bambino! sonoritate
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
o literă poate fi adesea desemnată în mai multe feluri: litera L este citită le, el sau li; G - ghe, ge, gî etc. Prima formă predomina în siglele autohtone; anumite sigle sînt însă împrumutate cu pronunția lor din limba de origine; evident, cele mai multe, în prezent, sînt preluate din engleză. Nu cred că la noi uzul să accepte citirea adaptată, mai ales a siglelor de circulație internațională, de pildă a numelor de firme foarte cunoscute. Dacă apare vreodată, rostirea i-be-me pentru IBM
CD, DJ, CV etc. by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17514_a_18839]
-
este preschimbata prin imaginea poetica ăntr-un univers al ficțiunii mai adevărat decât cel din ănvătăturile social-istorice ale epocii. Disputa dintre adepții realității date și cei ai idealității visate nu este, de altfel, atât de nouă, ea are ăndepărtate și nobile origini. Căile doar de a impune realitățile și ideologiile au fost diferite an secolul nostru, cel al tuturor totalitarismelor. "Clasicii vedeau idei, romanticii vedeau sentimente", susținea ăntr-un eseu din 1966 tânărul Nichita Stănescu, considerându-se astfel pe șine romantic. Se ănsela
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
să nu furi", "să nu ucizi", "să nu..."), dar și cele tradiționale: omenie (greu de tradus an alte limbi), demnitate (nu "trufie" ori "aroganță"), solidaritate (ăntr-un studiu asupra "formulelor de politețe", ajunsesem la concluzia că sistemul bunei cuviințe românești are origini rurale - spre deosebire, de pildă, de cortesia italiană - si derivă dintr-o solidaritate istorică, nu de "gașca" ori de "mafie", a unui neam năpăstuit de istorie), munca acerbă - a brazdei iubite -, cinste - an cadrul obștii țărănești, studiate și explicate de
Bradul si toporul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17495_a_18820]
-
ele, de pe culmile unei lucidități care nu îl împiedică să fie senin. Răspunsul e următorul: devenind ceea ce el numește un ins dezrădăcinat, dar numai în primă accepțiune pe care o dă Larousse-ul. Todorov se declară pe șine cetățean francez, de origine bulgară, si călător peste Ocean. Oricare dintre aceste repere de identitate ar fi omis din prezentare, Todorov nu ar mai fi același. Depeizîndu-se, autorul este unul dintre acei foarte, extrem de rări oameni care au izbutit să-și găsească un spațiu
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
care firește, și-au avut și ele rolul lor. Aceste premise sînt expuse foarte clar într-un preambul al cărții, care mie mi s-a părut cel mai important din întreg volumul: "Individul nu trăiește o tragedie pierzîndu-și cultură de origine, cu condiția de a dobîndi o altă; constitutiv pentru umanitatea noastră este faptul de a avea o limbă, nu de a avea o anumita limba" (sublinierea mea, pagina 27). Acesta nu este un crez personal, ci o axioma filozofica. Pe
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
fie și acesta un univers filozofic, clădit pe principiile solide (dar oare mai puțin utopice, paradoxal cum ar părea o asemenea afirmație?) este mai curînd himera tragică a vietii deztăratilor la sfîrșit de secol 20. Pentru Sorin Alexandrescu, cultura de origine rămîne cultură. Ea nu poate deveni un simplu exemplar în mai multe altele posibile. Or, Todorov susține senin contrariul, mergînd pînă la a sugera că un individ poate deveni cetățean al mai multor lumi, dar timpul nu-i permite mai
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
senin contrariul, mergînd pînă la a sugera că un individ poate deveni cetățean al mai multor lumi, dar timpul nu-i permite mai mult de două asemenea experiențe. Cu alte cuvinte, viața e prea scurtă ca să fim americani francezi de origine bulgară. Dar, teoretic, nimic nu ne-ar putea împiedica să ne constituim identitatea dintr-un număr nesfîrșit de adjective desemnînd naționalități. Trăim în epoca multiculturalismului, nu? De ce nu am fi, în propriul nostru sine, multiculturali? M-a surprins, plăcut și
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
admirîndu-l atît de mult, un alt volum, apărut la începutul anilor '90, despre istoria gîndirii xenofobe în filozofia franceză. Acolo, Todorov face o tipologie, sau mai bine zis o galerie a comportamentelor interculturale. Între cei ce își schimbă cultură de origine, el distinge următoarele tipuri, pe care doar le enunț, pentru că în mare numele explică totul: asimilatorul, profitorul, turistul, impresionistul, asimilatul, exotul, exilatul, alegoristul, dezamăgitul și filozoful. Todorov însuși s-ar încadra, așa cum singur se descrie, în această ultima categorie, a
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
enunț, pentru că în mare numele explică totul: asimilatorul, profitorul, turistul, impresionistul, asimilatul, exotul, exilatul, alegoristul, dezamăgitul și filozoful. Todorov însuși s-ar încadra, așa cum singur se descrie, în această ultima categorie, a filozofului. Filozof este acela care, schimbîndu-și cultură de origine, capătă nu numai o mai bună înțelegere a celei nou-descoperite, ci și a celei vechi, izbutind că din intersecția lor să iși conceapă propriul său spațiu vital. Sigur, e categoria cea mai bună, cea în care oricine ar aspiră să
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
Beldiman. Despre poezia lui Conachi crede că era bătrînicioasa ("nu îi lipseau cuvintele poetice pline de frăgezime pe care poezia populară le-a avut totdeauna din belșug"). Are cuvinte de apreciere pentru corifeii Școlii Ardelene ("Petru Maior este teoreticianul teoriei originii românilor"). De îngustimea Școlii Ardelene a scăpat Budai-Deleanu, în Țiganiada că și în Cei trei viteji, "e o altă țesătura și alt spirit". Și "Ceea ce este frumos, înainte de toate, la Budai-Deleanu este strămutarea formei lui Ariosto în biată romanesca ardeleana
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
francez, pe subiecte românești, el e "contemporan cu curentul autohton". E surprinzătoare observația că "Grigore Alexandrescu nu poate fi separat de Voltaire", lamartinismul lui Heliade, poezia lui Alecsandri care putea la urma urmei fi "creată și de un francez că origine. Pentru că poetului, pe lîngă că a fost tributar lecturilor franceze, i-ar fi lipsit marea convingere și marea pasiune, trăit prin saloane și plimbat prin străinătate, n-a avut parte (chiar în poeziile lui scrise la Mircesti) de necesară notă
N. Iorga- istoric literar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17518_a_18843]
-
ar trebui în nici un caz să constituie un motiv de neglijare ori minimalizare a fundalului aberant al unei culturi "planificate", al unei creații înțelese că o "imensă uzina", pusă în slujba partidului-stat. De altminteri e bine să știm că la originea comportării comuniștilor față de intelectuali stă ideea leninista, potrivit căreia intelighentul, "în realitate, nu este creierul, ci fecalele (...) națiunii". Idee conținuta într-o scrisoare către Maxim Gorki, datata 15 septembrie 1919... Una din contribuțiile demne de interes în direcția investigării acestui
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
să-ți devină profesie, asta e părerea mea". * În cadrul studiilor lingvistice, limba cehă era predată de soția lui Român Jakobson, "o femeie central-europeană, culta și rafinată" și de dragul ei s-a dus la Praga, pentru a se perfecționă. Datoriei față de origini și vizitelor la bunicii budapestani li se datoreaza învățarea maghiarei - "cea mai grea limba pe care o vorbesc". Față de ea, sîrbo-croată i s-a părut ușoară și a trebuit să o învețe din rațiuni practice: persoană care predă această limbă
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
aventură spirituală, un fel de 1001 de nopți spuse în 66 de zile și trăite la București, în două ore și jumătate. Trupa de teatru a Gomelezilor își va uni nu numai talentul, dar își va împleti religiile, sexele, descendentele, originile culturale, pentru a le exprimă scenic cu ajutorul a variate mijloace - ale pantomimei, barocului, expresionismului, commediei dell'arte. Un amestec de stiluri, ca și de origini. Trupa lui Gomelez este astfel o trupă universală, de esențe amestecate, cum ar fi, să
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
a Gomelezilor își va uni nu numai talentul, dar își va împleti religiile, sexele, descendentele, originile culturale, pentru a le exprimă scenic cu ajutorul a variate mijloace - ale pantomimei, barocului, expresionismului, commediei dell'arte. Un amestec de stiluri, ca și de origini. Trupa lui Gomelez este astfel o trupă universală, de esențe amestecate, cum ar fi, să zicem, trupa lui Peter Brook din Mahabharata, iar mesajul reprezentației lor teatrale nu poate fi, în consecință, decît universal. Această convenție numită teatru se bazează
1001 de nopti în 66 de zile by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17521_a_18846]
-
război, nu se supusese Conferinței de Pace. În acest sens Antanta conta aproape exclusiv pe potențialul României, actor al războiului ce-și declarase reîntregirea teritorială la 1 Decembrie 1918. Determinat și de imperativul curmării actelor de teroare în contra populației de origine română, aflată încă sub administrație și ocupație maghiară, Guvernul român decide, de acord cu Comandamentul Armatei Franceze din Ungaria, ocuparea militară a zonei. Ofensiva începea pe 16 aprilie 1919. Apelând la detalii inedite, din presa vremii și chiar din Buletinele
O pagină de istorie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/17551_a_18876]
-
devoteze - cum subliniază Virgil Cândea - "publicării operelor părintelui sau, pe lângă activitatea sa de diplomat și mai ales de poet, care i-a conferit un loc de seamă în literatura rusă modernă" (p. XXXIX)2. Sprijinit de regina Carolina (germană de origine), soția regelui George ÎI, Antioh a încredințat voluminosul manuscris al operei, ce putea interesa imediat cercurile europene, pastorului-istoric Nicholas Tindal, care l-a tradus în engleză - cum se va vedea - cu unele comprimări și prelucrări, tipărind în cel mai scurt
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
și cea continuă, adoptată în ediția facsimilată (vezi p. LIV-LV, CIII-CIV): Praefatio (p. 1-49, resp. 1-49; cuprinde III capitole). Incrementa Aulae Othmannicae sive Aliothmannicae Historiae Synopsis, modificat de altă mâna: Incrementorum & Decrementorum Aulae Othmannicae sive Aliothmannicae Historiae a prima Gentis origine ad Nostră usque tempora deductae libri tres (p. 1-246, resp. 50-295). Liber I (p. 1-80, resp. 50-129; cuprinde IX capitole, de la Suleiman Shah până la Murad ÎI). Liber ÎI (p. 81-246, resp. 130-295; cuprinde XII capitole, de la sSultan Mehmed IIt până la
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]