21,114 matches
-
o hrănești cu celule bune, care se divid, grăsimea țesutului tău subcutanat îți trimite reprezentanți importanți care dăruiesc inimii tale microin formații utile, despre dușmanii tăi nemiloși, mușchii tăi, striați și netezi, defilează într-o încordare și un peristaltism nemaivăzut, oasele tale îți trimit apendicele tău xifoid, să mulțumească inimii tale, bătând. jucării în picioare, lipită de bara de metal rece, care desparte pe cei ce se întorc de cei ce îi așteaptă urmăresc, prin deschiderea nemilos de scurtă a ușilor
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pe el! Hai, prindeți-vă de scurmace și roata-mprejur! (Muzică aiurită, balet grotesc) Bun așa! Acuma, huștiuliuc în baltă, că acuși se luminează de ziuă. (Dispar după o buturugă de lângă iaz. Crește ușor lumina.) DĂNILĂ (se scoală în capul oaselor): Iaca na! S-a făcut dimineață. Bun somn am tras! După trebușoara asta, cred că n-oi mai avea pricină cu carul. Sus ai noștri! (Se dă jos din car. În culise, behăit de capră.) Aha, au început să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
am trimis acuma, nu prea știe de șagă. Aha, intră în culcușul ursului. Acuma țin-te Dănilă să nu plesnești de râs! În culise, mormăit întărâtat de urs. Vocea lui Codârlic) CODÂRLIC: Hei, stăi, stăi bre! Măi... măi bunicule... Valeu, oasele mele... DĂNILĂ: Frumos îl joacă, brava Moș Martine! Uitați-vă oameni buni, i-au crescut dracului ochii în cap cât cepele cele bulgărești! CODÂRLIC: Valeu, lasă-mă, gata, mă dau bătut. (Apare un urs cu Codârlic în brațe. Îl trântește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
decapitare) POSACUL: Chââmmm! ... PRICINĂ: Îi tai din zestre, ce-ai crezut tu?! Așa. Acuma să pășească la vedere iubita noastră fată mijlocie, Dana, și să ne spună dacă i-a rămas cumva gândul și vrerea la vreunul din feciorii de os împărătesc întâlniți la sindrofii sau la iarbă verde. DANA: Mărite tată, față de tine nimic nu poate fi ascuns. Mi-a rămas ce-ai zis, cum nu, însă ce pot ști eu? Socoți oare că Fudul-Voievod, feciorul lui Degeaba-Împărat, mi-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ei. Se vorbea despre ei așa, misterios, de parcă nimeni nu-i cunoștea. Nu făceau o treabă de toată mâna Apa nu curgea la pompă, la chiuvetă. Pe nicăieri. Nici urmă. Dacă vă spun! Așa că tanti de la dispensar, prevăzătoare până în măduva oaselor, cărase după dumneaei o sticlă. Și ne îngăduia să bem o gură. Maximum două. Cât să se ducă pastila. Era o tehnică specială. Să nu consumi prea mult. Să ajungă la toți. Să te gândești și la colectiv. Așa. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
și în câteva ceasuri bune se găseau în cabinetul doctorului Angherliu. Examinându-i rana de la cap, doctorul a conchis: Dinspre asta poate trăi și o sută de ani, dacă are zile. A avut mare noroc că lovitura a alunecat pe osul capului. Cum s-ar spune, este tare de cap... Dacă ar fi fost lovit în plin, nu prea cred că mai ajungea la mine. Se va face bine. Dacă în următoarele zile situația se înrăutățește, îl aduceți aici. Dacă nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
bine. Dacă în următoarele zile situația se înrăutățește, îl aduceți aici. Dacă nu... ne vedem peste o lună... A treia zi, un soare palid își arăta fața cu timiditate de după norii groși fugăriți de vânt. Costăchel se ridicase în capul oaselor și se uita prin gazetele cumpărate din târg. Încă simțea amețeală și durerea îl trudea cumplit... O bătaie în poartă i a atras atenția. Măriucă, vezi, te rog, cine-i la poartă. Cum latră câinii, nu-i a om cunoscut
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
țărișoara ceea a noastră?” O scos busola din căptușela hainei, unde ședea în siguranță. „Uite, Costăchele! Dacă mergem în direcția asta, cu ajutorul lui Dumnezeu... Of! Doamne!” S-o oprit din vorbit, iar lacrimile îi curgeau pe obrazul numai piele și os. Ceva parcă m o împuns în inimă... L-am lăsat o vreme... „Și de ce n-am merge?” - m-am trezit eu vorbind. Atunci Filip s-o uitat la mine cu niște ochi limpezi ca azurul și m-o întrebat: „Chiar
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
gardianului din ghereta porții. S-au oprit în mijlocul drumului sub rafalele zloatei. Începând din față, numărați! - a ordonat cerberul. Unu... doi... trei... se auzeau glasurile deținuților, pierdute în vălmășagul vântului nemilos... De o săptămână atmosfera devenise violentă. Vântul pătrundea până la os. Deținuții nu aveau unde să se adăpostească. Târnăcopul și lopata au devenit obiecte de tortură. Roaba... calvar. Din adăposturile lor, gardienii urlau ca scoși din minți: „Mișcați-vă, trântorilor! Dacă nu faceți norma, nu mâncați! Ce credeți voi? Aici îi
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
știu? Colivă, scrie Petrache! Colivă! Râde hârb de oală spartă - a răspuns Petrache, cu un crâmpei de zâmbet răsărit în colțul gurii... Și atât. Vara i-a găsit cu rândurile subțiate... Mulți deținuți nu au mai apucat să-și încălzească oasele rebegite la soarele verii... O coloană lungă tălăzuia prin colbul drumului dintre stufării. Era un nou lot de deținuți. Îi aduceau să înlocuiască morții și să mărească forța de lucru - cum gândeau sus-pușii... În acea seară, Costăchel se simțea trist
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
câteva scândurele să i-l imobilizăm. Nană Marie, dă-ne matale repede niște sfoară mai groasă, avem mare trebuință. Așa bandajat îl transportară la spital. Trei luni în șir purtă Costache Deleanu gipsul greu și incomod. Făcu mai multe controale. Osul bătrân se lipea greu. Doctorul care îl îngrijea îl iscodi: Te văd om în vârstă și înțelept, așa îmi pare, ce-ți veni să tai un copac înainte de a-i cădea frunza? Îmi stătea în cale dom' doctor, ș-apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de amorțeală totală, nemirându-se deloc de persoana care i-l ceruse și nepunându-și întrebarea cum de a pătruns dânsa în casa ei. Se scurseră, astfel, câteva clipe. Realizând, totuși, după un oarecare răstimp, se ridică brusc în capul oaselor și căscă ochii larg. - Ce ți s-a întâmplat, Adriana?, zise mai departe, fără șovăială, direct și hotărât, Luiza, stând dreaptă și cu brațele încrucișate. - Ah, tu erai, Luiza?!, bâlbâi buimăcită Adriana, ca un om care nu s-a trezit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din care tânărul deduse numaidecât că cei cu care avea de-a face erau, pe deasupra, și francmasoni! Acest important amănunt produse o impresie deosebită asupra sa; erau primii francmasoni, pe care ajunsese el să îi cunoască în carne și în oase; era din ce în ce mai entuziast! Totuși, din cauza însemnătății mici a dialogului dintre ei și Șerban, voi renunța la ambiția de a-l reda aici, specificând numai că, după ce băiatul își dezvăluise numele său și adresa unde locuia (i se spusese că ea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
greu neastâmpărul nervos din el și să adoarmă, era mai în permanență hărțuit și hăituit năprasnic, aproape cu cruzime, de tot felul de îndelungi coșmaruri lugubre. În urma unei astfel de nopți albe, ce-l chinuise și-l înspăimântase până în măduva oaselor lui, trezindu-se brusc și violent, acoperit tot de o sudoare rece și grea, Șerban se porni să vorbească tainic cu sine însuși, scuturat fiind de toți fiorii spaimei. Se gândea astfel: „Am tot mai des și mai des coșmaruri
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
venera adânc și își făcuse deja un scop în viață din a le obține și a le consuma cu lăcomie. Acest scop îi era de neclintit. Era de-a binelea înnebunit după ele, obsedat până peste orice limită, până în măduva oaselor lui. În viziunea lui viciată, efectul acela halucinogen ar fi meritat orice fel de sacrificiu, și niciun sacrificiu nu era prea mare. Poate, de aceea, dacă - să zicem - ar fi avut posibilitatea aceasta, el chiar și-ar fi pus acele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
cu capul. Nu se putea ridica singură din pat. Noi am apucat-o de umeri și de spate și am ajutat-o să se ridice. Maria îi puse cana în mâini și o ajută să bea. Era numai pielea și osul, printre firele puține de păr pe care le mai avea pe cap, se vedeau păduchii. Corpul ei era acoperit cu o haină care abia se mai ținea pe ea. Părea un deținut din lagărele de concentrare. Băuse toată apa din
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu o judecă defel, o înțelegea foarte bine. Sărmana soră, la cei șaizeci de ani, și încă cu boala ei, nu mai avea puteri să poarte două gospodării. Din cauza muncii și a frigului, își are mâinile deformate, i se deformează oasele. La început, se gândi că unul din cei trei copii ai lor va trăi pe locul buneilor, ultimul va rămâne cu ei, iar pe al treilea îl vor ajuta să-și ridice casă. Așa vor avea fiecare din ei ceva
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
erau cojoacele! „Acesta trebuie să fie călduros!”, se gândi el și se apropie să-l vadă. Băieții care-l vindeau, cum îl văzu, începură să-și laude marfa. - Hai, moșule, cumpără-ți un cojoc acum la bătrânețe, să-ți încălzească oasele, că meriți, ce zici? Așa cojoc nu vei găsi nicăieri, pune mâna și vezi ce lucru este, ce calitate. Nici nu te mai gândi, hai, măsoară-l și ai să te convingi singur! „Da ce dacă încerc, doar nu se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cât a putut, fură ceia ca-n codru, au prins-o, au vrut s-o bage în pușcărie, dar și de asta a scăpat, a scăpat că-i frumoasă, că de era una slută, ocna o mânca, acolo îi putrezeau oasele, așa-mi mâncă mie sufletul, că m-aș duce în lume la soru-mea... Stă la țară lângă Târgoviște, în casa părintească, zice soru-mea: hai Ană și-ți du bătrânețile aici, destul ai robit în fabrică, am lucrat la fabrica de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
facă nimic, fiindcă totul este de-a gata, și așa se trezesc că viața li se duce în pustiu. Majoritatea beau". Mă uit la femeia aceea frumoasă și tristă și tare aș vrea să pot trăi fără să-mi rup oasele cu o slujbă. Aide era acasă la părinții ei de o săptămână. Aștepta să-și susțină licența care echivala cu o cununie științifică. Învățase în facultate cu mare poftă, învăța ca și cum ar mușca dintr-un măr, acum urma să primească
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
atunci trebuie să-ți găsești o îndeletnicire rentabilă. Oțelul românesc. Uite, dom'le, cum nu s-a gândit la o asemenea pleașcă?! Ăștia produc oțel cu nemiluita, deși cheltuiesc mai mult decât primesc pe el, oamenii trebuie să-și rupă oasele cu ceva, managerii sunt băieți buni, afacerea este grasă și pe termen lung. De ce nu s-a gândit până acum la o astfel de afacere cinstită? Începe să sară prin încăpere ca un apucat, chiuie de se zguduie pereții, dar
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o sfoară, are dinți puternici și un zâmbet nesfârșit i s-a lipit de față, Silvia îl prinde de mijloc și îl învârte, dă capul pe spate și începe să cânte ceva atât de dureros că îți intră durerea în oase, picioarele ei bat pasul pe loc într-un dans frenetic, tânărul a intrat în ritmul Silviei, se dezlănțuie ca într-un delir, se face liniște, o liniște nefirească, cei din jur îi privesc încremeniți, o bătrână cu un adolescent dansează
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nefirească, cei din jur îi privesc încremeniți, o bătrână cu un adolescent dansează ca scoși din minți, vocea Silviei se aude până departe, e ca un muget de animal înjunghiat, își ia partenerul în brațe, îl strânge să-i rupă oasele și se prăbușește la pământ într-un hohot de plâns, se târăște cu greu, bălăngănindu-se spre grupul din care s-a extras, se așează cu capul în poala lui Mihai, acesta zâmbește încurcat, Silvia mormăie în timp ce adoarme: "Să scoți
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bătându-și joc de toți bărbații pe care îi întâlnește în cale, alta sfioasă și încriptată, una de succes, alta trăind în sărăcie cu un fel de artă, exemplară profesional, fără loc de muncă și fără rost, dezamăgită până în măduva oaselor dar constant bună, fundamental bună, având o viață interioară complet paralelă cu viața ei de zi cu zi, trăiește în propria ei ficțiune cu voluptatea sinucigașului, avortată de tranziție, de o societate care nu are nevoie de profesioniști ci de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
apărut, da, e la braț cu o femeie, are o mină de om transportat, femeia e mai mare cu un cap decât el, o femeie rasată, din cele cu sângele subțire și glezne fragile, durerea din coșul pieptului scurmă în oase, soarele a dispărut, se așterne o tăcere de mormânt, ea cade în spațiu cum cazi într-un hău, dirijorul trece pe lângă ea în fugă și o atinge, nu mai contează, nimic nu mai contează, drumul Golgotei este fără întoarcere, cerul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]