1,898 matches
-
mă încurajau să-mi continui planul, ceilalți nu-mi cereau decât farse; primii erau îndrăgostiții care doreau piese scrise; ultimii erau actorii comici, care, obișnuiți să nu învețe nimic pe de rost, aveau ambiția să strălucească fără să-și dea osteneala să studieze." Goldoni întâlnește și multe reticențe din partea publicului italian, obișnuit cu jocul cu măști. Mascatul este ancorat în tradiția carnavalului, în întreaga Italie, și mai ales la Veneția, unde nobilii de pe vremea aceea erau obligați să poarte mască (bautta
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de la Milano, și apoi, instalată confortabil în tren, deschise geanta și scoase invitația. Neil avea dreptate să fie uluit la vederea acesteia. La urma urmei, ea pusese atâtea lucruri pe seama acelei relații. Și iată dovada că nici măcar nu-și dăduseră osteneala să se căsătorească până acum. Lucru care o șoca. Și, mai mult ca orice altceva, o rănea profund. Se hotărâse deja să nu se ducă. N-ar servi la nimic. Era mirată că se gândiseră să o cheme. Își închipuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
urmă o să mâncăm fasole cu pâine prăjită sau o să comandăm curry. O urmă în bucătărie, cu mâinile în jurul taliei ei, și se uită prin gemulețul de la cuptor. —Și te-ai și apucat? Chiar nu era nevoie să îți dai atâta osteneală. — Durează destul de mult, îi spuse ea. Dar totul e în ordine. Și apoi se gândi că mai trebuia să scoată rața din cuptor, să o taie și să o lase la răcit, și apoi trebuia să facă și compotul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cam greu de evitat - aproape în fiecare zi exista câte o petrecere în câte un departament, iar oamenii veneau la birou cu căciulițe de Moș Crăciun, fredonând colinde pe holuri și în lift. În departamentul ei, nu-și dădu nimeni osteneala să organizeze vreun chef, dar altă socoteală era cu petrecerea oficială de Crăciun a companiei. Acolo prezența era obligatorie. Oamenii și-așa ne consideră destul de jalnici, nu putem lipsi, îi spuse James Hutton. Cu toate că, între noi fie vorba, nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
în taină că Nieve îl va răpi până la urmă pe Max Christie din brațele lui Lilith. Dar poate că Max era mai deștept decât Nieve. Nu știa încă ce părere avea despre faptul că Nieve și Aidan nu-și dăduseră osteneala să se căsătorească până atunci. Cumva, acest aspect o jignea și o rănea și mai mult. Gândindu-se la ei în ultimii zece ani, și-i imaginase soț și soție. Se întrebase chiar dacă aveau copii. Aidan își dorise mult copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu însuflețire. —Ai venit ca să creezi probleme? o întrebă el. I-am spus lui Nieve că o să creezi probleme. Fii serios! râse ea. Am alte lucruri mai bune de făcut decât să vă fac vouă probleme. Nu prea meritați atâta osteneală, sincer. Toată lumea spune că ai luat-o razna după ce am plecat. — Nu poți să crezi ce spune toată lumea, zise Darcey liniștită. Știu că s-ar putea să te șocheze, însă când oamenii sunt părăsiți, se mai întâmplă să își și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
evidentă a purtării ei în legătură cu Aidan - se pricepuse și să-i aranjeze lui Darcey întâlniri cu băieți. Ea organizase călătoriile în străinătate, cu toate că Darcey vorbise cu localnicii, odată ajunse acolo. Fără Nieve, Darcey știa că nu și-ar fi dat osteneala să facă așa ceva. Nieve era voința din spatele tuturor experiențelor ei de tinerețe și acum nu mai putea - așa cum făcuse în ultimii zece ani - să ignore lucrurile bune care făcuseră parte din prietenia lor. E adevărat că ne-am certat, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
seara aceea, nu mai știa ce își dorea. —E o prostie, se plânse, stând alături de el în balansoar. Am nevoie de bani. Avem nevoie de bani. Dar o parte din mine pur și simplu nu mai vrea să-și dea osteneala. Iubito, poate că avem nevoie de bani, dar nu de foarte mulți, îi zise Aidan. De fiecare dată când te gândești la finanțele noastre, uiți că și eu am o slujbă bine plătită. Și că salariul meu poate acoperi cheltuielile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
învățat cu ajutorul Lui Dumnezeu, au fost primii la scoală și liceu și chiar șef de promoție unul din ei in 1988. Apoi la facultate au dat și au reușit, Dumnezeu așa a vrut ca să îi răsplătească pentru munca lor și osteneala părinților. Vedeți Mâna protectoare a Lui Dumnezeu! Noi fiecare am făcut partea noastră și Dumnezeu a binecuvântat și au reușit fiecare la timpul lui. Copiii au ascultat sfatul mamei și a profesorului și au reușit. Slavă Domnului. Eu între timp
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
ușa și am intrat. — Mulțumesc, Herr Gruber, i-am spus și am Închis ușa liftului. — Heil Hitler! zise el. Liftul Începuse să urce, așa că am strigat: — Heil Hitler! Nu omiți un astfel de salut cu cineva ca Gruber. Nu merită osteneala. Dar Într-o bună zi am s-o bat măr pe nevăstuica asta, doar așa, din pură plăcere. Împart etajul 4 cu un dentist „german“, cu un agent de asigurări „german“, cu o agenție de plasare de forță de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Poate am stat eu prea mult timp aici. Păi s-a găsit În grădină o canistră de benzină, așa că bănuiesc că asta Înlătură orice dubiu. — Auzi, Wilhelm, te superi dacă arunc o scurtă privire pe-aici? M-ai scăpa de osteneala de a completa niște hârțoage. Mai devreme sau mai târziu, oricum trebuie să mă lase să mă uit pe aici. Nici o problemă, mergeți, Herr Gunther, zise el deschizându-mi poarta. Nu că ar prea multe de văzut. Mă Îndoiesc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
Künstler Eck, pe Alt Kölln. Acolo e liniște și nu vom fi deranjați. La Künstler Eck, am repetat. Îl găsesc eu. M-am Întors, Îndreptându-mă spre ușile din sticlă. −A, Bernie, să nu uiți să-mi aduci ceva pentru osteneală, da? Orășelul de sine stătător Alt Kölln, de multă vreme Înghițit de capitală, este o mică insulă pe râul Spree. În mare parte, a făcut loc muzeelor, dobândindu-și astfel el Însuși porecla de „Insula Muzeu“. Trebuie să mărturisesc, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
493, Divizia Centrală Omucideri M-am întors și l-am văzut pe Millard uitându-se la mine. — Vreau s-aud părerea ta, dar nu sta prea mult pe gânduri, mi-a cerut el. Mi-am pipăit buzunarul rupt. — Merită toată osteneala asta, domnule locotenent? Millard îmi zâmbi. Am remarcat că hainele mototolite și barba nerasă nu îi afectau aerul distins. — Eu, unul, așa cred. Și partenerul tău crede la fel. — Lee e plecat la vânătoare de vrăjitoare, domnule locotenent. — Poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dau de vreuna care seamănă cu Betty Short, am s-o previn că intersecția 39th cu Norton e la numai câțiva kilometri și am s-o îndemn la prudență. Dar cele mai multe târfe erau cioroaice și blonde vopsite, care nu meritau osteneala să le previn. Nu meritau decât să fie arestate atunci când nu-mi făceam norma. Erau totuși femei, ceea ce făcea ca mintea să-mi zboare aiurea cu ușurință. Mă gândeam că ar fi niște înlocuitoare facile ale soției mele ce stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
intre. „ABERDEEN JOURNAL LTD.“ era gravat cu litere aurite pe granit șlefuit chiar lângă ușa rotativă de la recepție, deasupra unei plăci de alamă care prezenta istoria ziarului. „FONDAT DE JAMES CHALMERS ÎN 1748...“ bla, bla, bla. Logan nu-și dădu osteneala să citească mai departe. Pereții liliachii din zona recepției erau goi. Doar o placă din lemn sculptată, care comemora angajații ziarului pieriți În cel de-al Doilea Război Mondial, spărgea monotonia. Logan se aștepta la ceva mai jurnalistic: pagini principale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se reexamineze sentințele. Întreaga Romă fu cuprinsă de o emoție neașteptată. El porunci: — Condamnații să fie înștiințați de îndată și nici unul să nu mai petreacă o altă noapte de spaimă. Își dădu seama că într-o zi - „cu mai puțină osteneală decât Augustus“ - cucerise Roma. Pe când ovațiile se loveau asemenea unor valuri de baza tribunei, avu vreme să observe tăcerea dezorientată a senatorilor, mânia înăbușită și stupefacția de pe chipul lui Sertorius Macro; în câteva secunde, înțeleseseră cu toții că puterea le scăpase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când Îl consider ceva grozav de greu? Vezi-ți de treabă, fetițo, du-te dracului În lume și visează cai verzi pe pereți! Lasă-i pe alții să scrie toate prostiile netrăite și fără sare, dacă tu, În loc să-ți dai osteneala să scrii, te uiți mereu la ceas, doar-doar va trece mai iute timpul de scris. Du-te dracului! Dacă nu ești În stare să scoți nimic din tine, du-te dracului! Dar să nu te mai prind că visezi, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
grijile mele, nu crezi? Știind însă de ce e în stare Constable și ceilalți din Sfat, Rhyme nu era prea sigur de asta. Bell îi făcu semn cu capul Magicianului și îl întrebă pe Rhyme: - Dar de ce să își fi dat osteneala să plănuiască toată chestia cu Constable și să plănuiască falsa evadare? Sellitto fu cel care îi dădu replica: - Clar, ca să, știi tu, ca să ne păcălească și să ne distragă atenția de la circ și să aibă timp să planteze bomba acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Chiar ar fi trebuit să spun mai multe ca s-o apăr pe fata de la casă; mă scoate din sărite câteodată cât de lipsit de dinamism am devenit, dar niciodată nu mi se pare că ar merita să-mi dau osteneala. Știu că Judy nu are intenții rele - e femeia cea mai generoasă și mai plină de compasiune cu putință, dacă știi cum să o iei, ca să zic așa, și ar fi îngrozită dacă i s-ar spune că are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vin. —Păi, Îl cheamă Nigel și este consultant financiar independent. Pe bune, un bărbat care nu știe tot ce e de știut despre fonduri de investiție și cum să-ți organizezi portofoliul de afaceri ca să economisești plata taxelor, nu merită osteneala. Ronnie remarcă că el părea extrem de normal și cu picioarele pe pământ pentru Sylvia. —Ai dreptate. Ce ciudat, nu m-am gândit la asta. — Cred că În mod subconștient ai decis că te-ai săturat să mai Încerci să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
sau cuvintele omise, nu totdeauna din motive limpezi, de către Unamuno din versiunea Cassou, rescriind astfel, în spiritul lui de auto[r]traducător, o nouă versiune destinată, aici și acum, cititorilor români. (Sau, ideal, oricăror cititori, dacă cineva și-ar da osteneala să retraducă textul românesc în orice altă limbă, inclusiv în spaniola originară...) Cum se face un roman se țese în jurul actualității celei mai stringente, Unamuno își trăiește istoria și o exorcizează într-o carte care se proiectează până în copilăria sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nici sufletele celorlalți oameni și chiar ale tuturor lucrurilor nu sunt, și încă nemuritoare exact în sensul în care credeau catolicii naivi din Evul Mediu, atunci, dacă nu așa stau lucrurile, nimic n-are valoare și nicio strădanie nu merită osteneala. Și de aici doctrina plictisului a lui Leopardi după ce i-a pierit amăgirea supremă, ch’io eterno mi credei, aceea de a se crede etern. Și așa se explică și împrejurarea că trei dintre autorii cei mai îndrăgiți de don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să-l las să moară dacă mă voi teme să nu fiu nevoit să-l ucid. Și nu vreau să mai lungesc această post-prefață, căci am spus destul ca să-i las alegerea prietenului meu Víctor Goti, căruia-i mulțumesc pentru osteneală. M. de U. I Când apăru în poarta casei sale, Augusto întinse brațul drept, cu palma în jos și deschisă, și, îndreptându-și ochii spre cer, rămase o clipă încremenit în această atitudine statuară și augustă. Nu însemna că lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
un unchi și-o mătușă... — Din partea tatălui sau a mamei? — Nu știu decât că-i sunt unchi și mătușă. Destul, ba chiar prea mult. — Dă lecții de pian. — Și cântă bine? Asta nu mai știu. — Bine, bine, destul; ține pentru osteneală. — Mulțumesc, domnule, mulțumesc. Mai poftiți ceva? Doriți să-i duc ceva? Poate... Poate... Da’ nu acum... Rămâi sănătoasă! — Vă stau la dispoziție, domnule, și nicio grijă, contați pe discreția mea. „Prin urmare, așa vasăzică, domnule,- își spunea Augusto despărțindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
literare și mai mult sau mai puțin filozofice, dovedind că le cunoștea destul de bine, ceea ce n-a lipsit, evident, să mă flateze, apoi a început să-mi povestească viața și nefericirile sale. L-am oprit, poftindu-l să-și cruțe osteneala, deoarece despre vicisitudinile vieții lui știam la fel de mult ca și el, și i-am demonstrat-o citându-i cele mai intime amănunte, inclusiv pe cele pe care și le socotea cele mai secrete. M-a privit cu ochii plini de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]