1,933 matches
-
s-o numim calitate, căci atunci ea pare să facă parte dintre multe alte calități), aceea de a fi bun la suflet. Iar dacă adevărata bunătate nu se poate învăța, și este dată numai prin naștere, la ce bun toate ostenelile religiei și filozofiei? În relația cu „organele de stat“ (adică Securitatea; termenul „organele“ sună aici foarte convenabil, pentru că „ei“ reprezentau de fapt fibra genitală a statului, „aparatul“ genital și obsesia falocratică a totalitarismului), am găsit un teren „neutru“ de suspiciune
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
la deal, oftînd prelung. Are momente cînd, revoltat de-a binelea, se oprește, cumpănind dacă nu-i mai cu cap să se întoarcă la hotel. De-acolo, prin telefon, sigur îi va putea spune vreo două Lilianei, să-și răzbune osteneala și timpul pierdut. Dar se răzgîndește imediat, zicîndu-și că, măcar pentru setea lui de cunoaștere, tot merită să-i facă o vizită. Și-apoi toată osteneala și vremea irosită îi sînt răsplătite de căldura vocii: un timbru plăcut, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
acolo, prin telefon, sigur îi va putea spune vreo două Lilianei, să-și răzbune osteneala și timpul pierdut. Dar se răzgîndește imediat, zicîndu-și că, măcar pentru setea lui de cunoaștere, tot merită să-i facă o vizită. Și-apoi toată osteneala și vremea irosită îi sînt răsplătite de căldura vocii: un timbru plăcut, cu o inflexiune ce-i amintește de Teona... "Teona!..." se cutremură Mihai, încetinind pasul. Doi ochi mari, albaștri, luminînd trist întunericul acelui Mercedes alb... Apoi, nimic... Amețit, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
aceea, după ce mi-ai spus că-s frumoasă, l-am urît pe soțul meu. Nu trebuie să te căsătorești, din caritate, cu o femeie, nici să dovedești noblețea ta sufletească. Iar dacă ai făcut-o, se impune să-ți dai osteneala s-o simți și să se simtă soția ta... Mîna lui Mihai s-a oprit brusc, după ce, clipe în șir, întîlnind degetele Lilianei, le-a atins într-o mișcare domoală, ca un sărut prelung. Liliana mișcă brațul și întoarce palma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
recitat fiică-ta cînd m-a întîlnit acum cîteva minute... Apropierea ei continuă îl tulbură pe Mihai... Sărutul e același de acum paisprezece ani. Doar palmele femeii au în ele altă viață; exprimă o febră a căutării, un semn de osteneală și de abandon în același timp. Întreaga ei ființă, ca o felină uriașă, se arcuiește fără convingere, dar cu o înaltă știință, și nu ca să se elibereze... Lasă-le!... șoptește Tamara iar glasul ei zdrobit, înecat în căldura cețoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
mai bun! Pentru că, pe atunci, erau amîndoi tineri, cu sufletul pur, animați de idealuri mari. Asemănarea îi împrietenise. Ți-a fost greu să pleci așa, pe nepusă masă? Mi-ar fi fost și mai greu să refuz întîlnirea! De altfel, osteneala, oricare ar fi fost ea, mi-e răsplătită numai de ascultarea acestui cîntec, aici, pe meleagurile unde s-a născut... Oprește! atinge Liliana umărul șoferului cu palma, întinzîndu-i totodată cîteva bancnote. Ține minte! aruncă o privire scurtă lui Mihai cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
vrea Mihai să-i răspundă, însă hotărăște că e mai bine să tacă și s-o privească la fel de calm ca pînă acum. Ei da, ăsta-i adevărul! răsuflă Tamara prelung, semn că s-a eliberat de-o povară. Nu înțeleg osteneala ta de-acum! se miră, puțin ironic, Mihai. În Ardeal există doar o femeie căreia i se spune Fana... adăugă el trist. I se spune după împrejurare, coboară Tamara tonul, parcă să intre în rezonanță cu tristețea bărbatului. Numele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și ca-ntr-un fel de triumf, în capitală, grecii cam în bătaie de joc se minunau cum de mântuise el așa de iute și ușor o treabă pentru care împăratului Basilios, nimicitorului bulgarilor (Bulgaroktonos) îi trebuise atâția ani, atâta osteneală și atâtea sacrificii. a doua campanie fără ispravă în anul 1186. Abia era deșartă și măturată Moesia de oști împărătești, când iată că frații Petru și Asan trecură din nou Dunărea pe malul drept, cu putere adunată și cu însemnate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
următor (1188) când împăratul și plecă din nou în campanie, acuma însă din capul locului cu și mai puțină izbândă decât în anul trecut. Trei luni împresură în zadar mica cetățuie Lovițos, deși nu lipsi de a-și da toată osteneala pentru a o lua și în totului tot se alese numai cu câștigul că prinse pe soția lui Asan și că primi ostatic pe fratele al doilea al acestuia, anume Ioan (Ioannitius, Kalojoannes). Deși cestiunea acestui război stătea acum mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ca martor al celor văzute de dânsul, merită deplină crezare. Toată viața de mai-nainte a acestui împărat de acum, Alexios Angelos, dovedește însă că el n-a luat niciodată parte împreună cu frate-său Isaac Angelos la războaiele, pericolele și ostenelele romilor, drept care nici n-a câștigat hlamida de purpură și coroana prin meritul lui propriu, ci prin întîmplarea unui noroc orb. Ar fi o cimilitură greu de dezlegat ca acest om, care n-a luat parte la campaniile numeroase ale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oștirii, ar înmulți prăzile, l-ar pune pe Chrysos în poziție grea, ba l-ar aduce poate la desnădăjduire; pe când atacîndu-se chiar de la-nceput neînvinsa cetate și stâncile ei, cu neputință de a fi urcate, urmarea neapărată ar fi numai osteneli zădarnice și o măcelărire de prisos a oștirii proprii. Dar oricât de cuminte și admisibil era acest sfat, eunucii, oamenii de casă, curtenii mai înalți și pajii imberbi ai împăratului i se opuseră cu viociune și îndărătnicie și se făcură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a cărui împresurare se hotărâse, a urmat în chipul următor: mareșalul Gottfried de Villehardouin conducea avangarda, corpul principal era sub contele Ludovic de Blois, ariergarda sub bătrânul doge Dandolo. Lucrările de-mpresurare începură cu mare zel, și ei nu cruțară nici o osteneală pentru a submina zidurile masive și puternice ale cetății și a le dărâma prin foc și puterea mașinelor; dar, fiindcă împotrivirea celor împresurați era tot atât de mânioasă și energică, toată osteneala împresurătorilor era de foarte puțin folos și, din cauza precumpănirii numerice
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de-mpresurare începură cu mare zel, și ei nu cruțară nici o osteneală pentru a submina zidurile masive și puternice ale cetății și a le dărâma prin foc și puterea mașinelor; dar, fiindcă împotrivirea celor împresurați era tot atât de mânioasă și energică, toată osteneala împresurătorilor era de foarte puțin folos și, din cauza precumpănirii numerice a partidului rebelilor și ajutătorilor lor, nu prezenta decât puțină perspectivă de succes. Astfel stătură față-n față amândouă părțile mai multe zile de-a rândul fără a se hotărî
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-și întinde mai departe granițele. Fiece oraș sau regiune adaos la romei primi veste formală despre aceasta prin scrisori proprii împărătești, întărite cu pecetea statului. Căderea orașului Tessalonic. Dar împăratul Vatatzes era menit să facă încă o cucerire tot fără osteneală și vărsare de sânge. La Tessalonic domnea Dimitrie, fiul lui Teodor Comnenos (Angelus), un tânăr cu mințile ușoare, iubitor de petreceri, care mai nu se ocupa cu afacerile serioase ale stăpânirii, însă îndaltmintrelea era crescut nalt și subțire și frumos
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și lacome, pentru că făclia patimelor e pururea mai aprinzăcioasă decât aceea a rațiunii treze și a științei și pentru că scoaterea la iveală a elementului egoistic dintr-un popor nu-i numai mai ademenitoare, ci se poate executa cu mai puțină osteneală decât îmblînzirea propriului suflet prin ideea strictă a dreptului și prin supărătoarele principii ale virtuții. Trecerea de sub supremația bizantină sub cea turcească a încurajat mai târziu tot atât de mult aceste tendențe demoralizatoare și astfel se întîmplă că pe lângă multe alte calități
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oaste de secui era acum parte prinsă și legată în mînile biruitorului, parte fără viață așternută în păduri și mlaștini și numai prea puțini fugari ajunseră cu zor-nevoie în patria lor. Și voievodul Niclas își pierdu viața și cu mare osteneală îi scăpară cadavrul în Ardeal. Cei mai de samă subconducători rămaseră asemenea morți pe câmpul de luptă. De vreme ce, din cauza învingerii suferite, împreunarea plănuită a celor două corpuri de oaste ungurească a trebuit să rămâie neîmplinită, de aceea nu i-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a cărui corp de căpetenie suferise puțin, se retrase în fugă prefăcută până sub zidurile capitalei, se ascunse neobservat cu 500 de luptători aleși și cu mulți voluntari în șanțul ce înconjura orașul, năvăli fără veste și ocupă cu puțină osteneală tabăra lui Musa, pe când acesta gonea și lovea rău corpurile de armată inamică ce se prefăceau că fug, nimici pe deplin părțile de trupe pe cari Musa le lăsase spre paza taberei sau cari se refugiase într-acolo. Când Musa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de tecnică, nealegând din regiunea întregului decât ceea ce-i convine cu delăturarea adeseori a unor părți cu totul esențiale a artei, atuncea artea dramatică e mai mult prada diletantismului decât orcare alta. Căci nicăiri diletantismul nu face succese mai fără osteneală, nicăiri nu culege pentru vanitatea lui personală un seceriș mai bogat fără osteneala sămănatului și a coptului; pentru că numai în această arte omul angajează individualitatea sa și pentru că bucuria succesului și impresiunea izvorâtă adesea din nesecabilea putere a poetului devin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a unor părți cu totul esențiale a artei, atuncea artea dramatică e mai mult prada diletantismului decât orcare alta. Căci nicăiri diletantismul nu face succese mai fără osteneală, nicăiri nu culege pentru vanitatea lui personală un seceriș mai bogat fără osteneala sămănatului și a coptului; pentru că numai în această arte omul angajează individualitatea sa și pentru că bucuria succesului și impresiunea izvorâtă adesea din nesecabilea putere a poetului devin o satisfacție (Genuss) pentru personalitatea proprie. Care arte dar e mai însărcinată de-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
o deplină nepăsare față cu ea. Că într-o asemenea stare se pierde fără urmă și bunul ce găsește p-ici, pe colea o vorbă nimerită, un semn nimerit, e urmarea unei degenerări generale în care nu-ți mai dai osteneala neci de-a secreta ce e mai solid și mai sănătos în totul. Cauza acestui fenomen este aceeași ce-am recunoscut-o mai sus pentru chipul (Gestalt) a artei dramatice. Bătaia pe (imediatitatea) nemijlocirea simțirei fără studiu, școală sau o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
activități literarii la cari trebuie câștigarea și manipularea (Bewaeltigung) unui material avut. Aci colportează el cu unele figuri retorice stătut[e], amestecate într-un jargon cari se câștigă așa de ieften și cari se pun în circulațiune atât de fără osteneală. Cum cutează cineva în artea dramatică să se apuce de lucru fără cultură (preliminară) prealabilă și fără tecnică, sprijinit numai pe un vioi instinct de imitațiune, și cum își espune lucrul său sub ochii lumei, tot așa e și critica
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
n2 Tudora Adeseaori darul conces cu prodigalitate a unui fizic ideal ne face să ni pară rău că acest avantagiu a cufundat individul într-o comoditate leneșă și [l-a] legănat în ideea că natura îl va duce fără vro osteneală la ținta dorită. E pretutindene spectacolul cel mai nemângâiat de a nu vedea darurile natnrale (preschimbate) schimbate într-o proprietate spirituală (morală), de-a nu vedea făcut din ele un apel puternic unei dezvoltări libere, e trist pentru că conține oarecum
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cel rar de-a potența cu libertate simțirea subiectivă și de-a se putea transpune în starea cea mai înălțată ce-ar pretinde-o caracterul în situațiunile sale din deosebite ori și totuși de-a găsi în orce moment fără osteneală trecerea din cea mai internă emoțiune a sufletului la chietudinea reflexiunei; așadar acest secret constă din jocul cel minunat de-a trata caracterul ce-avem a-l reprezenta ca pe-un obiect și de-a fi totodată el însuși, cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
când viitorul actor a fost dus de timpuriu încă în cercuri în care sunetul curat a limbei lui materne s-a strecurat în urechea sa și a prins rădăcini, el a apucat prin asta cu mult înaintea acelora cari cu osteneală abia trebuie să se ridice în elementul cel curat al limbei lor. Când Quintilian cere ca la creșterea viitorului orator să se ia în băgare de seamă tocmai și aceea cumcă până și doicele să vorbească fără greșele, pentru că pe
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
prin această liniște simulată, să simtă turburarea în care se află Beaumarchais. Această turburare trebuie să coloreze tonul întregei sale narațiuni. Beaumarchais se reculege la liniște; el, după cât îi permite turburarea lui, narează fără afect, deși trebuie să se simtă osteneala ce-l costă de-a se reculege în rolul unui narator liniștit. Neliniștea internă ce-l animă pe Beaumarchais să se vadă cu deosebire în pauzele și întreruperile pe cari le conține narațiunea; aceste pauze sânt totodată espresiunea lucrărei interne
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]