1,607 matches
-
ziua alergăm În toate direcțiile, parcă ne mână cineva să nu mai avem timp să privim În sus la Tatăl. Poate și El se miră de ce alergăm după multe În zadar. Doar El se Îngrijește de noi. Noi să ne ostenim doar cu poruncile Lui. Dar uităm uneori și de noi. În acel zid sunt mii și zeci de mii de bilețele sau acatiste, aș zice eu, În crăpăturile lui. Fiecare caută să-și pună un mic bilet unde au scris
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
mai cațări puțin. De voiești Încerci și Domnul te ajută. Se spune că aceste trepte au fost făcute de un singur călugăr, care a lucrat la ele peste 50 de ani. Cred că-i un sfânt cel ce s-a ostenit și a făcut aceste trepte. Domnul fie binecuvântat și călugărului să-i dea cununa În Împărăția Sa! Loc În Rai să-i facă. Era lună și frumos și Încet-Încet am Început urcarea. Noi n-am fost pregătiți să fi luat
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
bolnav. Dar la televizor ai timp cel puțin o oră din 24. Restul Îl omorâm cu altele pentru trup. Am ajuns comozi și mai trândavi. Din mândrie. Bine ar fi să nu mai dăm vina pe alții și să ne ostenim cu ce ne este de folos. Cu osteneală și milostenie Împletite cu dragoste se câștigă cunună! Ultima zi de pelerinaj (Sâmbătă) Dimineața am fost la slujbă la Sfântul Mormânt al Maicii Domnului, Între orele 6 și 8. Ne-a dus
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
iubesc pe toți la fel Dragii mei copii, nepoți Aș vrea in Rai sa fiu cu voi În viața de Apoi Însă-i greu să ajungi in Rai Dacă fapte bune nu ai De Rai să te-nvrednicești Trebuie, te ostenești Sufletul să-ți curățești! Singurel nu vei putea Credință de n-ai avea Deci să vă rugați mereu Să trimită Dumnezeu Pe Preasfântul Duhul său Împreună să lucrați Taina Domnului s-aflați Inima să n-o-mpietriți Și pe Iisus
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
strigat: Iisus Hristos A Înviat. Bucurie mare-avem De doua mii de ani serbăm Și cu mult drag cântăm. Iisus Hristos A Înviat! Slavă Sfintei Învieri! Ce Gândesc 27.03.2006 Oare cât trăiesc La ce mă gândesc De așa mă ostenesc Am gândit vreodată eu Când mor, cu mine cât iau? Viața-i scurtă pe pământ, Și se duc zile pe rând. Se duc și se grăbesc Eu cu ce mă pregătesc? Fapte bune de-aș lucra, Mântuire aș lua Sufletul
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Și-L hulesc, și-L Îmbrâncesc. Și strigă jurând de rău Piară omu-acesta rău Că se face Dumnezeu Și-ntr-a-noastră Lege mare Vrea să facă strâmtoare Servitorii făr’ de minte Îl dezbracă din veșminte Și cu biciul Îl lovesc Până când Îl ostenesc Din spini cununa-i Împletesc Și pe frunte i-o tocmesc Peste obraz Îl lovesc Și tare Îl batjocoresc. Iisus Crucea o ducea Și de slab se-mpiedica Se-mpiedica-n veșmânt Și cade jos la pământ Fața Lui de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
iarăși nu convingeam pe nimeni. Nichita nu doar că ne refuzase, dar ne și ironiza. Aceasta până într o dimineață când, ieșind noi să ne luăm doza terapeutică la un bufet lacto din Brezoianu, ne-am întâlnit cu el. Era ostenit, tras la față, după o noapte în care se vedea cât de colo că preocuparea principală nu-i fusese dormitul. L am îndemnat, bineînțeles, să ia și el un pahar din licoarea binefăcătoare, ceea ce de această dată a acceptat, cu
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
metri, și putea cu înlesnire să vâneze prepelițile și potârnichile prin lanurile de popușoaie unde eu nu vedeam nimic. Nu pot uita nici astăzi o întâmplare nostimă ce am avut cu el în niște ogoare țărănești. Eu și câinele meu, osteniți, ne odihneam și ne uscam la soare pe un moșinoi. El intrase în niște popușoaie și trăgea la focuri, de se spărgea; când iată că un țăran, atras de împușcăturile lui, alergă furios înspre mine. Da bine, cucoane, îmi zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
liniște, ca și când s-ar fi întors de la cea mai obicinuită și mai banală preumblare, el ne zicea: Ei bine, domnilor, asta nu mi-i întâia oară când stau câte cinci și șase ceasuri în mare. Pe mine apa nu mă ostenește; când înot cu fața în sus îmi trebuie o mișcare din palme aproape nesimțită, ca să mă susțin la suprafață. Astfel eu pot ceti, mânca și chiar dormi pe apă. Precum un om doarme pe un pat cât de strâmt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ne spunea toate aceste într-un mod așa de natural, aș putea zice naiv, încât nu-și făcea nici un merit din această însușire a lui de a putea să vagabondeze în toată siguranța ceasuri întregi pe mare, fără să se ostenească, fără să-l sugă apa, fără să-l apuce cârcei. Vestea revenirii lui se răspândi cu iuțeala fulgerului între toți oaspeții din Ostanda, și o bucurie nespusă întovărășită de o mare admirațiune cuprinse inimile tuturor. Imediat ziarul băilor scoase un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
de civilizație? Desigur, civilizația Însemnând un plus de complexitate, deci de scădere a entropiei, va induce, În compensare, o creștere corespunzătoare a entropiei, deci a dezordinii, În mediu. Să exemplific. De pildă cu transportul. În zorii civilizației, pe când omul se ostenea să umble pe propriile picioare, se putea spune că această necesitate umană nu aducea nici un prejudiciu mediului: omul consuma pentru aceasta propria sa energie biologică, iar urma pașilor săi se pierdea aproape instantaneu. Și oricum, direcția pașilor săi se schimba
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
la propriu și la figurat, ajuns eroul unui fapt banal: și-a prăpădit cheile casei undeva prin zăpadă. L’am mângâiat cu sfatul de a aștepta, chiar chelfănit de nevastă, primăvara și, implicit topirea zăpezii; oricum, nimeni nu se va osteni s’o curățe până atunci... Cum n’a făcut-o toată iarna, astfel Încât se poate Învăța geologie și număra ninsorile În stratificarea omătului. Ca inelele copacilor. Și nu numai atât, căci de stratificarea abia pomenită se leagă și Înțelegătoarea natură
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
grămoșteni posibil să fi avut o configurație anatomică apropiată celei de bot de arici, lucru preluat de tradiția orală a obștii și împământenit cu mult respect între semeni. Cu bunicul mă întâlneam destul de puțin și doar seara când revenea acasă ostenit și stors de muncă. Noi, nepoții, ne adunam grămăjoară în jurul său, ne așeza pe genunchii săi trudiți de munca câmpului, ne cântărea pe fiecare din priviri și ne spunea de fiecare dată același lucru: „Țineți minte, iubiții lu’ tataia, voi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Iar În ce te privește pe tine, ai să vii la mine la toamnă! Ai Înțeles? În toamnă, lucrurile se petrecură așa cum nu se vor mai petrece În buna noastră țară românească - și pentru care, vă asigur, face să vă ostenesc cu această Înșirare, astăzi de poveste. Mihalache Popescu mi-a cerut să-i fac o cerere de subsidiu pentru studiul cântului și, cu avizul maestrului meu de la Sf. Sava, căruia, cum spuneam, nu-i prea Învățam solfegiile cele anoste și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
un eufemism cinic: feuilles de roses (Cunilingue Îi spune Montaigne pe latinește). Una, mai stilată, se masturba de zor cu-n deșt băgat În gura larg deschisă spre tine și În care te poftea să scuipi, În timp ce masculul conștiincios se ostenea În funcția lui simplă de când lumea. Alta, indignată că nu găsise până atunci doi bărbați inteligenți care să convină a se drăgosti amândoi cu ea și deodată, mă admonesta cam așa: „Voi sunteți niște imbecili care nu Înțelegeți nimic din
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor, dar cu o serioasă clientelă particulară; cum și bunul renume ce-i da restaurantul Europa condus de Crivda, fostul tovarăș și om de meserie al lui Gherea la restaurantul gării Ploiești, cele bru prin sarmalele lui, pentru care se ostenea lumea să vie cu trenul de la București; cum și, mai ales, de exce lenta reputație de care se bucura ospitaliera prăvălioară a „madamei din pasaj“, cu plăcintele ei de casă, cu brânză, cu vișine, cu mere sau cu cremă de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
I-a Îngropat pe toți Olga: pe soțul zamparagiu și cartofor, pozând avantajos În fotografie; ca și pe Tode, iubitul din tinerețe, frumușel și cilibiu, cu mustața În furculiță, cum se spunea și cum mi-l arată fotografiile. Nu mai ostenea, frumoasa și iubeața de odinioară, cu poves tirea dragostelor ei, cu fotografiile martore Întinse toate pe masă și cu pasiunea ei Încă și azi de grande amoureuse, Îndemnân du-mă pe mine, care compătimesc și sufăr cu toate dragostele de pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
maronii. De aici se duce prin parc, face un tur pe aleile cu pietriș, ajunge pe malul Dunării, latră, un lătrat ca un fel de salut către șlepurile care se întâmplă să treacă pe Dunăre, bea apă și se întoarce ostenit acasă. Aici să adaug că Nero, sub aparența lui înfricoșătoare, e cea mai blândă făptură pe care am văzut-o: nu numai că nu mușcă pe nimeni, dar se lasă călărit cu îngăduință și chiar cu un fel de generozitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
e satisfăcut că a dus treaba la bun sfârșit. -Acum, hai, culcă-te, visează, știu că arzi de nerăbdare să descoperi ce se petrece jos în orășel, unde a căzut cadavrul îngerului... Mă grăbesc să-i dau ascultare: chiar sunt ostenit și sigur somnul va pune stăpânire pe mine de îndată. Așa cum presupune condorul vorbitor, abia aștept să zăresc în vis căderea pe pământ a îngerului trimis de noi. Truman surâde (deși niciodată nu mi-aș fi închipuit că păsările pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
avem încredere nesfârșită în mila Domnului: „Qui dat lasso virtutem... fortitudinem et robur multiplicat...” - El dă tărie celui obosit... și cei ce se încred în Domnul, își înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii, aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc”. (Is 40,20-24). V - Să avem pururi o dorință vie de a plăcea în toate bunului Dumnezeu, străduindu-ne din răsputeri de a executa în toate și întotdeauna voința preasfântă a lui Dumnezeu, în aceasta rezumându-se începutul, programul și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de orice importanță, într-atât de puțin în gesturile, gândurile și simțămintele sale, încât mi se părea zadarnic a încerca să pun rânduială în această grămadă mocirlită pe care obișnuim s-o numim în chip pompos „pasiunile omenești“... Mă simt ostenit... de iluziile mele, de dorințele mele, de această realitate care mă împresoară și mi se oferă. Dintr-odată, a fost în mine ca o sfâșiere, ca o dedublare: două erau ființele din mine, jalnice amândouă, dar bătăioase și pline de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
În drum, am avut oarecari cheltuieli și, de, cum nu-mi place să-mi refuz oarecari nimicuri plăcute...“ (N.V. Gogol - Hlestakov din Revizorul ) A fost, poate, singura mea bucurie. Căci Bucureștiul e la fel și noi suntem aceiași, doar mai osteniți puțin... Fiecare zi aduce după sine o mulțime de neplăceri și un foarte mic număr de realizări. Ultimele trei zile s-au ținut Consfătuirile... Au fost zile de nesfârșite întârzieri, de necontenită goană și nervozitate, mai cu seamă pentru cei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
De acum încolo însă, vreau să mă las de această cumințenie ca de o haină prea strâmtă și uzată. De acum încolo, în relațiile mele cu oamenii vreau nebunia ori nimic! La răspântie Am umblat jumate de drum. și am ostenit. Să poposim, Suflete, și să chibzuim: Amândoi am umblat jumate de drum și tare am fost cuminți! Pe nime n-am supărat, nimic străin n-am luat, Câte-am avut, toate le-am dat! Ne-am secat merindele, ne-am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cuminți! Pe nime n-am supărat, nimic străin n-am luat, Câte-am avut, toate le-am dat! Ne-am secat merindele, ne-am zdrențuit straiele, ne-am tocit ciubotele... și am ajuns doar la jumate de drum. și am ostenit. și nu mai avem de nici unele, Că tare cuminți am mai fost! Ce ne facem, Suflete? Vom zvârli ciubotele. Vom lepăda straiele. Vom lăsa drumurile și vom porni haihui, tot peste câmpii, tot peste păduri, călcând la pământ grânele, scuturând
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
La un moment dat, Alice ieși să pregătească cafeaua. — Doamne, ce l-au mai bătut! îmi șopti în taină Ariadna. Doamne, ce l-au mai bătut pe bietul băiat! Epilog Odihnește-te... În amintirea lui Mihai Rădulescu Ochii mei au ostenit să lucească, buzele mele să surâdă, gura mea să rostească: „Cred în Fericire ca într-unul Dumnezeu...“ Inima a ostenit să spere, Mâinile să clădească, sufletul să zboare mereu către o Fericire care logic, practic, biologic nu poate fi! Optimismul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]