1,637 matches
-
răsufla, simțindu-i trupul puternic aproape și hainele care miroseau frumos. După vreo jumătate de ceas, învățase. Placa veche hârâia încă un tangou: Ilona, Calvar mi-e viața fără tine, Că-n nopțile senine, Ce dulce, dragă, Mi-ai cedat... Ostenise. Își ascultă bătăile inimii. Se lipi de fereastră și privi afară, în curte, câinii se întinseseră la soare, cu capetele pe labele puternice. Să fi fost trei după masă. Îi era frică și parcă era și bucuroasă că se afla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
el nici dă-te mai încolo! - -La luat Dumnezeu, că așa e el: îi strânge pe ăi buni! - Acu ramaseși singură, coană Florico... Tilică o privea cu coada ochiului. Își aducea aminte de întîlnirea de la pompă. Când simți că femeia ostenise, o chemă lângă el: - Mai stai colea, că ți-o fi ajungând... Muierea iar se puse pe plîns: - Sărăcuțaaa de mine... - Lasă lacrimile, că ți se duc ochii, o rugă frizerul. 293 f Aglaia morfolea o ciozvârtă de curcan în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
apropie de urechea Stăpînului: ... Și din gură, floare rară, Să-ți iasă la primăvară. Viermii prin a tale plete, Dulce, cum să se desfete... Gheorghe nu mai bău. Bozoncea se făcuse albastru la obraz. Turna vinul în el și nu ostenea. Sâmbătă, pe la patru după masă, a plecat Paraschiv. La ușă, Treanță i-a șoptit înspăimîntat: - Bagă de seamă, bagă de seamă... Pungașul i-a râs în nas: - Taci, fleoarță, din gură! Paguba dracului! Afară, ningea mărunt, cu fulgi mici și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mă, săracu... Pe fața lui înghețată se scurgeau lacrimi mari. Hoțul le simțea alunecîndu-i pe gât și pe piept și o durere fierbinte îi apăsa inima. Privea zăpada spulberată de copitele cailor, înghesuiala dimprejur și nu mai înțelegea nimic. Era ostenit, ostenit... La casa ibovnicei ardea lampa. A bătut în geam. - Cine-i? s-a auzit dinăuntru glasul femeii. - Eu, Paraschiv. I-a deschis. Țiganca îl aștepta cu masa întinsă, numa-ntr-un capot, cu privirile speriate și cu poftă de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
uitați, cântați, că bag șișul în voi! Gagica se târa pe zăpadă și-l ruga: - Nu mai da, Bozonceo, nu mai da! Iartă-mă! Iartă-mă! Avea mâinile roșii de frig și pe spinare i se bășica pielea. Stăpânul nu ostenise: - Mai na! Mai na! - Las-o! strigă Mînă-mică de sus, de pe trepte. 307 Starostele nu mai auzea. I se măriseră ochii și-și căuta cuțitul, să-i taie nasul ibovnicei. Îl durea rana de la mână, că-l pălise și pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Lui Matei potopul îi urnise dulapul cu scule. Meșterul, numai în izmene, alerga cu Petre, tinînd niște prăjini în mână, să-l oprească. Cizmarul abia adunase pantofii clienților. Ploaia îi furase calapoadele, care pluteau spre rampă. Într-un târziu, ploaia ostenise. Mai bătea rar și rece. Stere privea de pe scările lui de piatră mahalaua înecată toată sub o gârlă galbenă. 322 Apa bătuse și la geamurile pivniței lui. Ieșiseră copiii s-adune cotețele, suiți în albii. Apele scăzuseră. Locul rămăsese dedesubt
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
împrimăvăra, slăbeau, se făceau ca foița, împușcau francul. Aveau case grele, câte șase-șapte copii, toți flămânzi și bolnavi. Dumitru mai ținea sub acoperiș și-o muiere oloagă. Căra la ai lui tot ce găsea, pe ce punea mâna. În zori, ostenit de nopțile pierdute, împărțea plozilor bucățile de pâine furate de la petrecere și ascunse prin buzunarele lui largi. Bacșișurile le strângea muierea și le ascundea sub saltea. Cine -lar fi văzut mîngîindu-și copiii murdari n-ar fi recunoscut în el pe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Te-a ajuns ura ta... În glasul lor era și groază, și milă, și dușmănie. - Dați-vă aproape, nea Dumitre, le spuse Anghel. Dați-vă aproape și cântați mai departe. Nu se poate să nu scăpăm de aici... - Să nu ostenești! îi striga starostele din zăpadă, înghețat. Lupii se întoarseră, încercară de câteva ori să se apropie de cei căzuți, dar cântecul contrabasului îi speria. 341 Anghel albise și el, și în jurul gurii făcuse o spumă care îngheța, învîrtea înverșunat arcușul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să am putere! Se mai liniști. - Numai să nu pună laba pe mine, că nu vreau să mor legat! Până atunci, dac-o fi să se-ntîmple, nu mă uit! Cât e de petrecut, să petrecem, că tot la salamet ieșim! Ostenise. Tăcu. Se încruntase și degeaba erau și dezmierdările gagicii. Parcă nu mai avea poftă de nimic. Nu se atingea de mâncare. Cerea numai de băutură, cu ochii lui reci, așezați în pământ. După aia Gheorghe 1-a visat vreo lună
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ținîndu-l de gît: - Sufletelu meu, sufletelu meu... Îl pupa și nu-i mai dădea drumul. Mașina i-a lăsat la capul Cuțaridei. De acolo au luat-o spre groapă, că ieșise soarele. Pământul maidanului scotea aburi calzi, și ei umblau osteniți de bătăi. Gheorghe nu spunea nimic. Îl ținea o scârbă de om și o dușmănie. - Ce-i, gîlmă? îl înghiontea cel tânăr. Ce-ai pus capul în noroi? Scăparăm, scăparăm! Noi să fim sănătoși și să-l găsim pe cumnatul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
italiană. Îi plac gemele grecești, covoarele persane și traducerile elisabetane din Cupido și Psyche 1 și din Hypnerotomachia 2, legăturile cărților, edițiile vechi și textele cu margine albă cât mai lată. E deosebit de sensibil la valoarea mediului estetic și nu ostenește niciodată descriindu-ne Încăperile În care a locuit sau În care i-ar fi plăcut să locuiască. Era bântuit de acea stranie iubire pentru culoarea verde, lucru ce Întotdeauna semnalează la indivizi temperamentul artistic subtil, iar la națiuni s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
atacatorii s-au îndepărtat, le-a dat la toți de înțeles că nu se punea problema pentru el să respecte un tratat impus prin constrângere, teroare și sacrilegiu. A doua zi după această agresiune, în vreme ce Clement al VII-lea nu ostenea să tune și să fulgere împotriva împăratului și aliaților lui, a ajuns la Roma vestea victoriei obținute de sultanul Soliman la Mohács și a morții regelui maghiarilor, cumnat al împăratului. Papa m-a chemat pentru a mă întreba dacă eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vor fi fiind ei, nu păreau deloc niște cotizanți fervenți la fondul universal de cultivare a manierelor elegante. N-am idee cât trecuse de când stăteam În picioare, fierbând În sinea mea și neștiind ce să fac. Nici nu m-am ostenit cu vreo Încercare de a deschide ușa pe care intrasem; eram sigur că e Încuiată. Stai cuminte, m-am sfătuit pacifist, până la urmă cineva trebuie să apară de undeva, să spună ceva, să risipească Într-un fel sau altul liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Înainte de a ridica receptorul am știut cine mă suna, și nu numai fiindcă de pe ecranul aparatului mă fixa fizionomia preocupată a Evelinei Fontaine. - În cât timp poți fi gata de o plimbare nocturnă? m-a Întrebat ea, fără a se osteni să-mi ceară scuze pentru ora nepotrivită la care mă apela. Nu e neapărat necesar să te bărbierești, e o Întâlnire de lucru, a adăugat fără umor. - Un sfert de oră e mult? m-am interesat la rândul meu. - Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu dublul trădător, partenerul măsluit din devastatoarea noapte de pocher. Bănuiesc că recunoști secvența, ai văzut-o În nenumărate filme proaste... Cu puținii bani pe care Îi mai avea, descinde direct la cazinoul din Monte Carlo, fără a se mai osteni măcar de formă să Închirieze o cameră la hotel. Joacă și pierde tot. Calm, iese afară și o pornește, mângâind În transă metalul rece al unui revolver ascuns În buzunar, pe aleea care reprezintă ultimul drum al celor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Preventiv e bună și ea, desigur, dar să mă ierte cei de sus - de domnii Ceilalți vorbesc -, dacă o luăm așa... - Nu e nevoie s-o luăm În nici un fel, mi-a Întrerupt Howard Începutul nepotrivit de persiflare. Nu te osteni să ridiculizezi o angoasă care ți se pare ție lipsită de obiect; ai putea să greșești prin exces de optimism de sens contrar. - Dar aș putea și să am dreptate, recunoaște... - Ai putea, dar n-ai, mi-a răspuns Roger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
SUA, am eu o problemă cu chestia asta, s-ar putea să greșesc, dar nu cred... Ne-am salutat, am schimbat câteva fraze convenționale și m-am retras: Întrerupsesem o discuție care Îi interesa pe amândoi deopotrivă, nu s-au ostenit nici măcar să schimbe vorba. Au tăcut, pur și simplu, sugerându-mi că deranjam, și eu am Înțeles aluzia, nu foarte delicată, de altfel. Am ieșit și l-am lăsat acolo. Asta se Întâmpla marți; de atunci, nu-mi aduc aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
produs de părăsirea Rusiei era total eclipsat de chinuitorul gând că fără Roșii sau cu Roșii, scrisorile de la Tamara vor continua să sosească, În mod miraculos și inutil, În sudul Crimeii, căutând acolo un destinatar care evadase și vor bate ostenite din aripi ca niște fluturi nedumeriți lăsați În libertate Într-o regiune nefamiliară, la o altitudine nepotrivită, Într-o floră necunoscută. Capitolul 13 1 În 1919, o mulțime de Nabokovi - de fapt trei familii - au fugit din Rusia În Europa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
și un suport al profundei mele nostalgii. Pe plan emoțional eram În situația unui om, care, pierzând o femeie, rudă apropiată, Își dă seama - prea târziu - că din cauza unei leneveli a sufletului omenesc drogat de rutină, nici nu s-a ostenit s-o cunoască așa cum ar fi meritat ea pe deplin, nici nu i-a arătat clar dovada afecțiunii lui, de care atunci nu-și dădea seama și care pe urmă a rămas nedezvăluită. Mă usturau ochii meditând lângă foc, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
știe despre o țară Îndepărtată pe care nimeni n-o cunoaște. Curios, nu eram foarte popular printre colegii mei. Nici măcar o dată În cei trei ani petrecuți la Cambridge - repet: nici măcar o dată, n-am vizitat Biblioteca Universitară, nici măcar nu m-am ostenit să aflu unde e (acum știu unde este noul ei loc) sau să aflu dacă există o bibliotecă a colegiului care Împrumută cărți pentru acasă. Chiuleam de la cursuri. Fugeam la Londra sau În alte părți. Întrețineam mai multe legături amoroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
muncă forțată de la Solovki sau din temnița Lubianka. Rosti cutremurat de groază numele lui Ejov și Iagoda, dar uitase complet de predecesorii lor, Urițki și Dzerjinski. Deși odată cu trecerea timpului Învățase să judece mai corect problemele sovietice contemporane, nu se ostenea să-și reconsidere ideile preconcepute din tinerețe și Încă mai vedea În scurta domnie a lui Lenin, un fel de strălucitor quinquennium Neronis. S-a uitat la ceas, eu m-am uitat la al meu și ne-am despărțit, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Grünewald se petreceau lucruri ciudate. Vederea unui schelet de pat din fier care-și expunea anatomia arcurilor În mijlocul unei poienițe sau prezența unui manechin de croitorie negru, lungit sub un gherghin Înflorit, te făceau să te Întrebi cine oare se ostenise să care aceste obiecte și altele răspândite peste tot, Într-un loc atât de depărtat dintr-o pădure fără poteci. Odată am descoperit o oglindă grav mutilată, dar Încă promptă, plină de reflexii silvestre - de parcă s-ar fi Îmbătat combinând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ușă mă opresc să-mi savurez victoria. Stomacul, KO, pare învins. Damfurile localului, atât de îmbietoare: acreala berii răsuflate, jegul pardoselii nespălate, râncezeala micilor, fumăraia de Carpați și Mărășești, amestecate, revărsate, ca dintr-un șip atunci desfăcut, cu sudoarea trupurilor ostenite de-atâta băut. Neabătuta beție din multilaterala noastră dezvoltată, tot ce ne-a mai rămas, băutul întruna, zi de zi, ceas de ceas, halbă după halbă. „Ăsta-i damful ce-mi place“, mormăi victorios că, în sfârșit, e pace în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zi ce trece, cum Biblioteca amorțește. O lâncezeală întinsă ca o pată de mucigai lățită peste tot. Începând cu programul boieresc, de vară, de la 8 la 14, continuând cu degringolada serviciilor și sfârșind cu praful pe care nimeni nu se ostenește să-l șteargă de pe cărțile sau colecțiile de ziare aduse la masă. Femeile de serviciu își povestesc cine știe ce aventuri din piață sau de pe strada lor, depozitarii sunt prea intelectuali pentru a se coborî la o banală cârpă de praf, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu articulații șubrede și strâmbă imperceptibil din buze. O cucoană distinsă, fără îndoială, cu maniere cuceritoare ― îți amintea de fluturii aceia splendizi prinși cu acul în cutii de sticlă, "ce zglobii trebuie să fi fost odată!" ― și cam aici interesul ostenea. ― Nu mă crezi, râse maiorul. Ești prea tânăr pentru ca frăgezimea obrajilor să nu conteze enorm deși, întîmplător, ai Melaniei sânt foarte proaspeți. Femeia asta are un farmec de o esență cu totul specială. Nu, n-ai să întorci capul niciodată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]