2,905 matches
-
violență provine dintr-o colcăială invizibilă de păcate vechi și ambiții sălbatice, un oraș al lăcomiei și al disperării. Orașul lui Marlowe e înfrățit cu „Poisonville” - pronunția voit defectuoasă a lui Personville -, din romanul Red Harvest al lui Dashiell Hammett. Otrava există pretutindeni: în clădiri, în oameni, în bani. E însăși esența acestui univers descentrat, decerebrat, devitalizat (cu ironia lui devastatoare, Jim Thompson botează cu numele Central City localitatea din romanul The Killer Inside Me - evident, din Texas!). Doar forțele maligne
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sălbăticie, alienare sau cinism. „Viața modernă” e una eminamente violentă, a energiei devastatoare și a morții, a singurătății stelare, a crimei și păcatului. The Long Goodbye oferă una dintre cele mai puternice embleme ale orașului tentacular, sucombând de propria sa otravă, frenetic și rapace, învins și muribund: Când am ajuns acasă, mi-am făcut un cocteil tare, am rămas în picioare lângă fereastra larg deschisă din living-room, sorbind din pahar și ascultând cum se întețește traficul pe bulevard și uitându-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fie alcătuită exclusiv din elemente la îndemâna oricărui individ. Întâmplătorul, accidentalul, improbabilul trebuie eliminate cu energie, ca elemente parazitare ale unei construcții bazate pe logică și plauzibilitate și nu pe libertatea de a fantasma a autorului. A nu se apela la otrăvuri fantastice sau efecte nelalocul lor, cum ar fi moartea din cauza unor doze nepotrivite de medicament etc. A nu se folosi pistoale cu amortizor (nu funcționează, deoarece încărcătorul și țeava nu sunt unite), nici șerpi care se cațără pe parâme (Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dintre Laurel Canyon și Griffith Park a sărit la beregata ex-scenaristului. Confruntarea a durat multă vreme - așa cum o dovedesc scrisorile lui Chandler, în care săgețile spre Cetatea Filmului țintesc inima fenomenului: Personal, cred că Hollywoodul e, pentru orice scriitor, o otravă, cimitirul talentului (Chandler, 2000, p. 17). Zece ani după această săgeată înfiptă în punctul vital al industriei filmului, în 1949, viața de la Hollywood i se pare „falsă”. Pe de altă parte, caracterul social-utopic al Hollywoodului îl determină să scoată și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
fără de margini. M-ai scăpat, nărodule, din mână. Mai sunt încă treizeci de minute și puteți să mă pupați în cur toți deodată sau chiar pe rând, dacă asta vă va fi voia. Tâmpiților, am băut toată cutia cu creolină, otravă ce-i sigur că într-o jumătate de oră își va face efectul. Atât mai durează până sosește salvarea prin moarte. Cercetând în cameră, Leonida a realizat că Dumitrescu nu băuse de fapt creolină și l-a luat la rost
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
provocate propriei persoane sau altcuiva. Autodeprecierea și ura față de sine apar constant în scrierile filosoafei Simone Weil. Este vorba, mai întâi de toate, de o ură față de sine ca evreică. Se știe că ea voia să curețe religia creștină de „otrăvurile amestecate cu adevărul” care erau, în opinia ei, de sorginte ebraică. Dar aici avem de-a face și cu o ură de sine globală. „Orice aș face, știu perfect că nu este bine. Căci ceea ce fac nu poate fi bine
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
s-au schimbat împrejur, numai sufletul nostru a rămas același legat de doctrina ce constituie forța noastră morală întemeiată pe un ideal ce nimic nu-l poate zdruncina. Ani de zile am dezvăluit cu curaj răul ce-l desăvârșea politicianismul, otrava ce demagogia strecura în toate părțile, secătuind forțele vii ale nației. Am cerut încontinuu o mare reformă constituțională, reorganizarea statului printr-o descentralizare administrativă; organizarea muncii obștești, vieții economice și, mai ales, întronarea unei renașteri spirituale, care să îngăduie o
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
sisific. Chinul și absența lui se succed cu repeziciune, coexistă sau, atingând apogeul, iau fiecare atributele celuilalt, devenind, ca la Eminescu, „chin dulce” și „farmec dureros”. Fundamentală este percepția existenței îndreptate inexorabil spre „amurg”, al cărui potir e „plin cu otrave”. Acum, moartea nu mai apare ipostaziată, iar scenariile de hăituire cedează pasul unui alt topos, al chemării thanatice, îmbrăcând forma soliei mute, neutre, dar și a îmbierii cvasierotice ori a imperativului brutal (Oberon). Neființa este prevestită și de peisajul celest
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
Cerb), de privighetoare (Trif nebun, Filomela), de „măiastra cu trupușoru-n fum” (Măiastra) ori de Elisafta. Ivită din nou, certitudinea dispariției brutale ( Nu cules ci smuls) se împletește și cu o încuviințare fatalistă, mioritică (Dintr-o iarnă). Cu toate acestea, eludând „otrăvurile amurgului”, sufletul „se visează nemuritor” (Veniți, adieri) sau „tânăr, iluminat, fericit” (Descrescendo). Concomitent, se produce o erupție a religiozității, căci sublimul naturii este interpretat ca „o gură de rai”, adică adeverire a divinității și posibilitate de mântuire. E parcursă întreaga
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
că relevă o natură veritabilă, profundă, esențială, a lucrurilor, și nu simpla lor aparență. Arta poetică e una a făuririi de „viziuni”. Lirica dobândește în consecință o factură foarte personală, rezultată dintr-o împăcare a spiritului reflexiv, chinuit mereu de otrava îndoielii, cu o sensibilitate genuină, care-și păstrează intactă naivitatea copilărească; singularitatea, împinsă până la bizarerie, izbutește astfel să împrumute aspectul anonim al creației populare și nota ei națională atât de pregnantă. Din aliajul rar de cultură solidă, sensibilitate metafizică și
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
Diana: „În cea oglindă mișcătoare/Vrei să zărești un straniu joc./ O apă vecinic călătoare/ Sub ochiul tău rămas pe loc.” Sau, în cuvintele poetei: „Durerea, orgoliul de-a nu mă divide,/și strania poftă de-a fi suverană,/ Provoacă otrava pe care-o înghite/Naiva din suflet, podoaba mea, rană./ Pierzând cu voință dovezile sorții./ Nici vieții m-adaug, nici liniștei morții.” Cele două ipostaze fundamentale (imagini obsedante) ale acestei poezii sunt sufletul și umbra, configurate sub semnul, trist și
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
până atunci. Majoritatea operelor sunt orientate politicește și vădesc o poziție din ce în ce mai combativă a autorului. Această constatare se referă de altfel nu numai la literatura temelor noi, dar aproape la întreaga literatură. Dacă în Păuna Mică, Oameni la pândă, Sbucium, Otravă și altele, poziția ideologică a autorilor este încă confuză, în Desculț, Negura, Zilele vieții tale și Evadarea ea se definește mai precis. Mai ales Negura este o viguroasă demascare a provocatorilor războiului antisovietic. Totodată însă, niciunul dintre aceste romane nu
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
decizia greșită. Isus știa ce urma să se Întâmple cu ucenicul său? Firește, răspunde Origen, dar Încercările Lui de a-l Îndepărta sau păzi de Satana au fost sistematic refuzate. Când și-a dat seama că diavolul și-a strecurat otrava În inima lui Iuda, Isus Îi Încredințează „punga apostolilor”, banii primiți În dar. În felul acesta El Îi reînnoiește Încrederea, sperând că gestul va avea un efect pozitiv. De asemenea, atunci când Isus Își binecuvântează apostolii, El Îl binecuvântează automat și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
talentele adevărate” și de a contribui la „înfrățirea tuturor curentelor literare”, intenție care nu se va realiza însă. În paginile publicației apar două texte de G. M. Zamfirescu (Vox clamantis și Ascultă Chrysis), o poezie postumă a lui M. Săulescu (Otravă), ca și versuri de Dem. Gâlman. Se publică, de asemenea, cronici și articole despre autori ca M. Săulescu și I. Chiru-Nanov, iar în al treilea număr, O. Goga, ministru al Cultelor și Artelor, lansează un Apel pentru ridicarea unui monument
BRAZDE ADANCI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285873_a_287202]
-
formarea semnalului efector; conducerea semnalului nervos central spre mușchi; excitarea mușchiului și apariția acțiunii motrice. În medicină - după V. Rusu (1983) -, reacția reprezintă orice modificare produsă în organism sub efectul unui agent patogen de o substanță cu origine endogenă (medicament, otravă). În fiziologie, reacția constă în orice formă de răspuns la un stimul. În condițiile reducerii mișcării, organismul reacționează determinând apariția unor modificări funcționale și metabolice la nivelul organelor și sistemelor. Modificările sunt aceleași, indiferent de grupa de vârstă a pacientului
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
boier care avea moară. într-un rând năpădiseră moara puzderie de guzgani. N-avea chip boierul să mai ție nimic, spărgeau, ducă-se pe pustii, sacii omenești, încai pe cei boierești îi făcuseră ferfeniță. Au ucis și mâțele iar de otravă nu se atingeau. Făgăduind boierul o mie de galbeni celui care l-ar scăpa de pacoste, într-o zi se înfățoșă un spân care, pe lângă mie, mai ceru un căpăstru nou. Cu căpăstrul acela spânul a făcut semne prin moară
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
dormitor. ― Du-te! strigă Desdemona după el. Puțin Îmi pasă! Dar ține minte: când nevasta ta turcoaică o să-și dea jos masca, să nu dai fuga Înapoi În sat! Dar Lefty plecase. Sunetul pașilor lui se stinse. Desdemona simți cum otrava misterioasă Îi inundă din nou sângele. Dar nu băgă de seamă. ― Nu-mi place să mănânc singură! strigă, dar n-o auzi nimeni. Se stârnise vântul din vale, așa cum se stârnea În fiecare după-amiază. Bătea prin ferestrele deschise ale casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
apartament, ci și În alte zece sau cincisprezece, apoi În douăzeci sau douăzeci și cinci, fiecare casă aprinzându-și vecina, până când străzi Întregi ajung să ardă. Mirosul lucrurilor care ard, deși nu-s menite să ardă, adie peste oraș: cremă de ghete, otravă de șobolani, pastă de dinți, corzi de pian, centuri de hernie, leagăne de copil, haltere. Și păr și piele. De-acum păr și piele. Pe chei, Lefty și Desdemona stau În picioare alături de toți ceilalți, lângă oameni prea buimăciți ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ocazie să colinde prin ținutul copilăriei sale. Pe doctor Îl chema Müller. German prin naștere, se lepăda de rasa sa atunci când venea vorba de mâncare. Cu vinovăție postbelică, condamna bratvurștul, sauerbraten și Königsberger Klopse ca pe niște mâncăruri vecine cu otrava. Erau Hitlerul alimentelor. În schimb, considera propria noastră dietă grecească - vinetele plutind În sos de roșii, sosurile de castraveți și pasta de pește cu ouă, pilaful, stafidele și smochinele - ca având putere de vindecare, ca niște medicamente miraculoase, dătătoare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să plâng imediat. Am plâns multă vreme, Încercând să nu fac zgomot. În timp ce suspinam, spuneam tot felul de lucruri, În șoapte Îndurerate. „De ce nu mă placi?“ spuneam și „Îmi pare rău, Îmi pare rău!“ Nu-mi păsa cum sună. Aveam otravă În organism și trebuia să mă curăț de ea. În timp ce-i dădeam așa Înainte, am auzit ușa de jos trântindu-se. M-am șters la nas pe cearșafuri, am Încercat să mă calmez și am tras cu urechea. Am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aproape că le dădu un atac de cord celorlalți, care fură luați pe nepregătite. S-a început să se braveze. Ce am face dacă ar veni Gardienii? I-am lua de gât și i-am târî prin colbul străzilor și otrava apelor din pârâurile orașului. Și tot așa mai departe. Velail? se auzi la un moment dat o voce pițigăiată. Uită-te un pic! "Velail" nu i-a atras atenția numai lui, ci și celorlalți de lângă el, adică nouă. Pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care s-a depus pe pervazul geamului. I-am arătat-o și apoi am băgat-o în gură până să se topească în mâna mea. Fu surprins și era bulversat. Oare cum de puteam fi așa de iresponsabil? Să înghit otravă? Mi-am dus imediat mâinile la gât și m-am schimonosit a durere. Vladimir stătea relaxat mai spre ușă și privea ușor amuzat scena de teatru. Sergiu, pe de altă parte, și ceilalți din sală s-au repezit spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
o floare, iar eternitatea devenea claustrofobă, în timp ce un milimetru pătrat reprezenta o imensitate incredibilă și o risipă nerușinată de spațiu dacă nu reușeam s-o acopăr cu mobila de la groapa de gunoi. Apa era deopotrivă și elixir al vieții și otravă perversă pusă pe Pământ de extratereștri din copacul strâmb al grădinii ochiului de geam. Piciorul stâng era mâna dreaptă, iar degetul mic de la mâna stângă corespundea pleoapei stângi. Aveam unghii în loc de ochi și piele tăbăcită în loc de urechi. Miroseam cu pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
uităm! Ești condamnat pentru faptele și acțiunile tale din timpul ocupării postului de Ministru. Condamnați vor fi și cei care vor fi găsiți vinovați de crime ce le-au făcut în timpul despotismului tău! Și ce mai aștepți? făcu el cu otravă. Omoară-mă! Nu! Soția mea va da pedeapsa! Cu aceste cuvinte, plecă din Sală și ieși pe vârful muntelui, căci Palatul are temelia sprijinită pe vârfurile a patru masive. Anturajul său și ceilalți prezenți în cameră părăsiră și ei încăperea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oficial ală turi de ea. — Nu e cazul, murmură, ușor descumpănit. Nu și a revenit încă din mirare. — De ce nu? îl repede Livia. Augustus i-l arată din ochi pe cubicular, îndemnând-o să se stăpânească. — Dar e vorba de otravă! Repetă ca într-o incantație: — Otravă. Magie și otravă. Accentuează încă o dată: — Otravă. Îl fixează cu duritate: — Ai în fața ta toate elementele magiei, și tu îți pui în conti nuare palma peste ochi. Folosirea cadavrelor... Observă fața îngrozită a lui
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]