3,713 matches
-
de pe lumea cealaltă când mor, să ia alți oameni cu ei. Noi atunci ne-am gândit, că strigoii trebuie să știe o potecă secretă pe unde pot să treacă așa ușor dintr-o lume în alta și am vrea să pândim strigoaica, ca să aflăm drumul pe unde trece ea spre tărâmul celălalt. Vrem să ne ducem și noi să vedem tărâmul celălalt. Dacă-l găsim, poți să vii cu noi și matale! Tata s-a pus pe râs și ne-a
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
10 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Rătăceam, îngândurată, peste urmele fierbinți ale mării. Pescărușii se năpusteau, într-un fel de supremație habotnică, pe sânii dezveliți de capricii, umplându-și cu voluptate ciocurile, de ea. Cu un ochi indiscret, soarele, îi pândea din înalturi, goliciunea. Ici-colo, gândurile mării mă atingeau, sărutându-mi picioarele. Undeva, departe, răsăritul împletea șaluri din crâmpeie de mătase, peste umerii ei, roși de nesupunere. Un crab, tocmai ce se hotărî să-mi cresteze veridicitatea, îmbrâncindu-mă în cleștii
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
se umplură de lacrimi. Zâmbea cerului, ținându-i nemișcată oglinda.Mă ispiteau valurile, care, aduceau cu sine la fiecare zbatere, câte o poveste. Se auzeau strigătele de ajutor ale pieriților, gemetele de plăcere ale îndrăgostiților, freamătul ascuns al coralilor ce pândeau de o eternitate, comorile piraților. Pașii mei mușcau din nisipul îngenunchiat pe sub trupurile, pline de patimi, ale cotropitorilor. Am luat în mână marea și, am mângâiat-o!. Nicicând nu mi se mai cuibărise în palme, avuția lumii... Autor Doina Bezea
AVUȚIA LUMII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2018 din 10 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371336_a_372665]
-
precedentă pentru ca mai dulce îmi era joacă cu batjocora copiilor mai mari. O luăm ... VII. PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE.11, de Sorin Andreica, publicat în Ediția nr. 1019 din 15 octombrie 2013. 2.Copilăria În primii ani de viață mă pândea moartea printr-o boală cruntă iar dacă nu erau bunicii mei să mă ducă la Sighet în spital eram doar o amintire vagă. Câteva din cele ce mi s-au întipărit din anii copilăriei mele și pe care le țin
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
de nemți dintr-un cartier unde se vorbea un dialect nemțesc. Mergeam lunea și veneam sâmbătă luând bătaie împreună cu copilul lor de aceiași vârstă cu mine, el stătea în față ... Citește mai mult 2.CopilăriaIn primii ani de viață mă pândea moartea printr-o boală cruntă iar dacă nu erau bunicii mei să mă ducă la Sighet în spital eram doar o amintire vagă. Câteva din cele ce mi s-au întipărit din anii copilăriei mele și pe care le țin
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
aibe un capăt în afara faptului că poate fi o sferă, galaxia noastră, ... XVIII. PETIȚIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE ÎI, de Sorin Andreica, publicat în Ediția nr. 214 din 02 august 2011. Fragment 2.Copilăria Eu în primii ani de viață mă pândea moartea printr-o boală cruntă iar dacă nu erau bunicii mei să mă ducă la Sighet în spital eram doar o amintire vagă. Câteva din cele ce mi s-au întipărit din anii copilăriei mele și pe care le țin
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
clasei mele de dușmani ai poporului eu am crescut la două familii de nemți dintr-un cartier unde se vorbea un dialect nemțesc. Mergeam lunea și veneam sâmbătă ... Citește mai mult Fragment 2.CopilăriaEu în primii ani de viață mă pândea moartea printr-o boală cruntă iar dacă nu erau bunicii mei să mă ducă la Sighet în spital eram doar o amintire vagă. Câteva din cele ce mi s-au întipărit din anii copilăriei mele și pe care le țin
SORIN ANDREICA [Corola-blog/BlogPost/371276_a_372605]
-
căruntă Și-aduce-a descântec din brumă și scrum. La colț de mesteceni se-ntoarce să-și strige Iubirea de-o vară, s-o strângă la sân, Dar haina-i șireată, rugina-i ajunge În plete, în sânge și-un soare hapsân Pândește-ntre cetini sculptate pe stâncă! În straie de aur, tu tremuri și taci. Mă-ntorc spre tulpină. O rană adâncă Străbate pământul prin lanuri de maci. Ce secetă oarbă mă prinde stângace! Se cerne văzduhul în lacrimi de lut, Tu
ÎNTORS DINTRE GERURI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1773 din 08 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/371585_a_372914]
-
niște vâne de apă ca niște râuri și niște tuneluri săpate. Mă voi duce și îți voi plăti dreptul de a trece pe acolo. Dar vei trece doar tu și comoara ta. Cineva îți va explica traseul și pericolele care pândesc în adânc. -Și dacă mă așteaptă vre-o patrulă romană pe-acolo? Sau dacă e vre-o capcană întinsă mie? -În cel mai probabil caz, dincolo de ziduri, când ieși la lumină! Vei pleca însă la adăpostul nopții iar dincolo de ziduri
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
ea va putea căuta telefonul în rucsac, Iuliana ațipise încovrigată cu spatele la el, strângând temătoare un colț de pătură sub bărbie. Bărbatul de lângă ea dormise liniștit, după ce încuiase toate ușile cu mare zgomot și avertizări verbale pline de cuvinte triviale. O pândise un timp, cu ochii întredeschiși, până s-a asigurat că este destul de înfricoșată. Curând, obosit și amețit de coniacul pe care-l băuse până la ultimul strop, a adormit cu o mână întinsă peste șoldurile fetei, într-un gest de apropiere
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
cu picioarele înainte și femeile care așteptaseră lângă ea atâtea ceasuri se minunau de unde mai avea puterea să sufle. Și-n loc să scalde în apă călduță cu un fir de busuioc și-un bănuț de argint pe feciorul acela pândit de atâta vreme, se bucurau să vadă o copilă dolofană plesnind de sănătate, unul dintre acei oameni cu trup făurit să poarte sufletul un veac și să nu se atingă orice boală de el! A mai oftat nevasta odată și
„SURÂSUL UMBRELOR” – UN ROMAN CARE MERITĂ CITIT! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 873 din 22 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/374896_a_376225]
-
Toate Articolele Autorului Puțin black pe-un fond de Friday Așteptăm un an cuminți Și parcă ieșiți din minți Nu ne mai culcăm de Monday. Disperați să punem mâna Pe ofertă, până-n Sunday, Puțin black pe-un fond de Friday Pândim toată săptămâna. Stăm cu ochii-n monitoare Și cu mâinile pe mouse, Neieșind deloc din house, Ca să prindem fiecare Puțin black pe-un fond de Friday. Referință Bibliografică: Rondelul marilor reduceri / Mihai Manolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1784
RONDELUL MARILOR REDUCERI de MIHAI MANOLESCU în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374995_a_376324]
-
Poetica aceasta fermecătoare pare a avertiza delicat, pare a fi un crez artistic geamăn pictorului și poetului artist, devotat esteticii sale ca destin: noi, oamenii flori, mai visăm la o lume ca un templu al iubirii. „Doamne, ce confuzie ne pândește pe noi, cei sortiți fericiți, abandonați prea curând. Iată, alături, o ilustrată rechemând fluxul alterat al memoriei.” (Floare de colț) Concluziile acestei lecturi, ar trebui să urmeze drumul florilor și al iubirii, cu aceeași tenacitate în frumusețea versurilor poetei Carmen
SERI LITERARE-BACĂU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374992_a_376321]
-
dric aseară) Să-l îmbrac, n-aș vrea, dar iarna bate pe la uși și zbiară. Vin ghețarii disperării, să ne-nchidă verzi hotare Și mi-e lacrima un țurțur, când nu mai miros o floare; Corbii se-nvârtesc deasupra, și pândesc cu disperare În pustiul dintre ceruri, prada viselor amare. Aș plăti la vama sorții, cu albastrul din privire Și sub talpa neputinței, nici nu mi-aș ieși din fire; Doar s-alung pustietatea. Lui Odin să-i cer o cupă
DANSUL NOTELOR FUNEBRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375085_a_376414]
-
aprilie”), iar poeta vibrează la unison cu toate energiile pozitive ale renașterii. Dar și aici: La granița sorții stă ura/ Și-arogă secundele vii...”, dovedind, o dată în plus, că binele nu poate exista fără rău, fapt ce subliniază pericolul care pândește echilibrul tot mai precar al lumii vii. Și totuși, poeta ne demonstrează că speranța nu moare niciodată: „Pe-aripi de nori mă-ncumet iar să zbor/.../ Renasc din ploi și lacrimi, ca o boare/.../ Pe mal de sori dezbrac nefericirea
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
pașii zilei tale un mers, și nu o împleticire?” Totuși, există speranța într-o reformă spirituală a fiecăruia dintre noi, dând importanță educației în spiritul corectitudinii și dreptății, sentimentului de apartenență la comunitate și dorința binelui ei, fără de care ne pândește dureroasa izolare, și nu mai puțin importantă ar fi luarea în considerare a inteligenței noastre, discernământului care ne deosebește de animalitate și care determină comportamentul moral. Pentru că, vorba înțeleptului, natura ne aseamănă. Diferența o face educația noastră. Referință Bibliografică: ORDINEA
ORDINEA ȘI HAOSUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374093_a_375422]
-
iunie 2016 Toate Articolele Autorului Trecea un om pe drum cărând petale Cu cai de foc și bici sculptat în scrum, purta pe brațe, raze de vestale, și, umbra lor, era muiată-n fum. Galop de pietre își struneau zăbala pândind cu ciob de aripi drumul strâmt, sub pașii amorțiți strângând rafala ațâțător de rece, dintr-un vânt. Icoane, dezvelite pe sub plete scotea din tolba-i roasă de amurg, roșea, a umbră, vara-n chip de fete, când pași-i se
TRECEA UN OM PE DRUM... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375379_a_376708]
-
subsuoară. Simțindu-se la strâmtorare, Se zbate vulpea-n disperare Și reușește, nu știu cum, Să scape de dușmanul brun. Apoi, cumătra îngâmfată Se face mică deodată, Pornește și mai hămesită Spre păduricea înverzită. De-atuncea umblă-n lung și-n lat, Pândind ceva pentru mâncat, Dar se ferește foarte tare, De iepurii ce-i ies în cale. Morala: Iar tu, copile, nu uita, Nu fi-ngâmfat în viața ta, Nici lacom și nici mincinos, Căci îți va merge-anevoios! (din volumul "Universul copilăriei
VISUL VULPII de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375399_a_376728]
-
a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici salturi de bucurie nu facem, dar parcă ne uităm mai deschis, mai demn în ograda proprie și în cea a vecinilor, pândind șanse și căutând căi de ameliorare, încercând câte ceva prin propriile ... Citește mai mult Dacă un observator imparțial s-ar teleporta ca prin minune în România anului curent și ar arunca o privire dezinteresată asupra stării națiunii, ar constata cu oarecare
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
a Europei. Să se fi adeverit în fine chemarea din refrenul repetat până la exasperare, ”Deșteaptă-te române”? Sigur, nici salturi de bucurie nu facem, dar parcă ne uităm mai deschis, mai demn în ograda proprie și în cea a vecinilor, pândind șanse și căutând căi de ameliorare, încercând câte ceva prin propriile ... XXX. GABRIELA CĂLUȚIU SONNENBERG - ROMÂNUL CĂLĂTOR, de Gabriela Căluțiu Sonnenberg , publicat în Ediția nr. 1382 din 13 octombrie 2014. Paradox Rară viețuitoare ar fi românul de nu s-ar întâlni
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
de șlefuită, mai fină decât ácele de gheață, cu perla soră în adânc dospită, pe funia mării aș călca îngust stârnind arìpi, aplauze înalte, cu spumele țâșnind din valuri sparte șampaniile s-ar desface brusc, ce frământare ar începe atunci pândind ivirea care nu mai vine, și țărmurile s-ar certa pe mine zvârlind cu vești din ce în ce mai lungi, în sân adâncul îmi înfipse crinii, mi-am pus pe umăr pescăruș de pază, șiroaie din mătăsurile mării, să urc încet spre seara
PRIMENIRE de ELISABETA ISANOS în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375486_a_376815]
-
încercând să ne învinovățim pentru nefericirea noastră. Înțeleg mai ușor și accept mai senin nefericirea ta, căci tu ești tu și nu ai aceleași dureri ca mine. De ce m-aș face părtaș al durerii tale, dacă simt în mine cum pândește durerea mea și, măcar demonstrativ, vreau să impresionez, ceea ce simt eu nu poate simți nimeni, niciodată, de ce să nu mă gândesc că dreptul meu la durere și fericire nu are nicio legătură cu tine sau altcineva? Citește mai mult RISIPATot
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
încercând să ne învinovățim pentru nefericirea noastră. Înțeleg mai ușor și accept mai senin nefericirea ta, căci tu ești tu și nu ai aceleași dureri ca mine. De ce m-aș face părtaș al durerii tale, dacă simt în mine cum pândește durerea mea și, măcar demonstrativ, vreau să impresionez, ceea ce simt eu nu poate simți nimeni, niciodată, de ce să nu mă gândesc că dreptul meu la durere și fericire nu are nicio legătură cu tine sau altcineva?... XXIII. PRIMĂVARA, de Camelia
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
serilor pierdute pe caldarâmul așteptării stins, și-mi leg genunchii pe zăpezi trecute ce-au ars în focul de târziu încins. Te-am așteptat cu-obraji de primăveri să bei licoarea-ncinsă-a altor buze, strângând pelinul înroșit din frunze pândind prin dorul viselor din seri. Cearceaf din păpădie îți făceai pe trupul ei, tu odihnindu-ți trupul, pătări de țipăt ascundeai sub nucul strângând tot rodul cu-nfloriri de mai. Și. iar zâmbeai cu nepăsări de vânt când îți vorbeam
TREMUR TÂRZIU de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371830_a_373159]
-
spaimă, În piramide trupul încerci să-ți ocrotești, Uitând că fiecare din ele are-o taină, Ce trebuie s-o afli de vrei să mai trăiești. Mumii în sarcofage, te lasă fără voce, Capcane-n labirinturi, tot pasul ți-l pândesc, Statui cu chipuri hâde-ncruntate și atroce, Nemulțumite-n față, ca un blestem privesc. Ce-ai căutat acolo, te macină-ntrebarea În zbuciumul agonic ieșirea de-a găsi. Ca o lumină rece, te-nvăluie uitarea Și-n prăbușirea scurtă, de tine nu
PRINTRE PIRAMIDE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1429 din 29 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371992_a_373321]