1,745 matches
-
mântuirii. Similitudinea pe care o face cu Origen este una evidentă: de ce oare șarpele s-a îndreptat spre Eva și nu spre Adam? Precum am arătat din scurta analiza a lui George Racoveanu, un fapt este indubitabil: Iuda, vânzătorul, a păcătuit. Se pune atunci întrebarea firească: putea Iuda să nu păcătuiască? Putea. Dacă da, atunci cum? Rămânea jertfa lui Hristos neîmplinită? Nu. Căci se găsea o altă cale a jertfei. Va putea cineva spune că totuși Dumnezeu știa că Iuda va
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
evidentă: de ce oare șarpele s-a îndreptat spre Eva și nu spre Adam? Precum am arătat din scurta analiza a lui George Racoveanu, un fapt este indubitabil: Iuda, vânzătorul, a păcătuit. Se pune atunci întrebarea firească: putea Iuda să nu păcătuiască? Putea. Dacă da, atunci cum? Rămânea jertfa lui Hristos neîmplinită? Nu. Căci se găsea o altă cale a jertfei. Va putea cineva spune că totuși Dumnezeu știa că Iuda va greși? Aceasta nu presupune că Iuda era predestinat păcatului, ci
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
se găsea o altă cale a jertfei. Va putea cineva spune că totuși Dumnezeu știa că Iuda va greși? Aceasta nu presupune că Iuda era predestinat păcatului, ci numai că Dumnezeu, care le știa pe toate, știa că Iuda va păcătui. Știa, dar nu decisese El. Prin urmare, Iuda a păcătuit din libera lui hotărâre, și nu ca urmare a deciziei divine 12. Astfel, împotriva acestei hotărâri, orice exercițiu de gândire nu mai reprezintă un simplu joc, ci un păcat. Ceea ce
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
spune că totuși Dumnezeu știa că Iuda va greși? Aceasta nu presupune că Iuda era predestinat păcatului, ci numai că Dumnezeu, care le știa pe toate, știa că Iuda va păcătui. Știa, dar nu decisese El. Prin urmare, Iuda a păcătuit din libera lui hotărâre, și nu ca urmare a deciziei divine 12. Astfel, împotriva acestei hotărâri, orice exercițiu de gândire nu mai reprezintă un simplu joc, ci un păcat. Ceea ce se poate adăuga este numai un smerit amin, adică așa
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
nr. 3, 12 aprilie 1936, text reprodus în Nae Ionescu, Teologia. Integrala publicisticii religioase, ediție, introducere și note de Dora Mezdrea, Sibiu, Deisis, 2003, pp. 68-69: "Iar Dumnezeu a știut-o mai dinainte - e vorba despre faptul că Iuda va păcătui (n.n. C.M.) - pentru că Dumnezeu, la care nu există mai dinainte și mai pe urmă, știa chiar liberele hotărâri ale oamenilor, înainte ca aceștia să hotărască. A, desigur, nimic nu se întâmplă în lumea aceasta fără voia lui Dumnezeu. Dar e
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
hotărârea lor... Omul nu-și poate tulbura decât ordinea lui; pe a lui Dumnezeu nu; dar pe a lui, da; pe a lui și-o poate tulbura, și își poate pierde sufletul, adică mântuirea. Și așa, prin voia lui, a păcătuit Iuda când a vândut pe Hristos; și și-a pierdut sufletul; și e blestemat; și se va chinui; în veac și în veac, și dincolo de veac. Așa cum a hotărât Dumnezeu nu după voia Lui, ci după greul păcat al lui
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
viei apăru, zicându-i: „Doamne ajută, frate Vasile, și aici îți faci rugăciunea?!”. „Auzii tocând”; zise Vasile cu glasul stins și îndepărtânduse își făcea mereu cruci, mulțumind lui Dumnezeu că i-a ajutat să nu cadă în ispită și să păcătuiască. 16. Blândețea (forța care preface răul în bine) Sfântul Macarie Egipteanul se reîntorcea cu un elev deal său, la locuința din pustie. Având de urcat un mic deal, discipolul care era tânăr avea un avans de câteva sute de metri
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
eu am auzit-o și care a căzut în sufletul meu curat, ca o otravă dulce. N-am mai pututo uita niciodată. Toate gândurile și închipuirile necurate s-au făcut tot mai vii în sufletul meu, până ce în curând am păcătuit. Nu aveam încă împliniți 14 ani. Prima dată m-am îngrozit după păcatul meu, dar n-m mai putut scăpa. Ca să nu fiu sub ochii părinților am plecat din oraș în oraș, până am ajuns aici, trăind trei ani de
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
și pentru că m-au iertat acum plec spre casă. Știu că mă așteaptă umilința, clevetirile multora, o viață mai puțin îndestulată, căci tata de supărare a murit; dar pentru că m-am îndreptat și mi-am revenit, nu vreau să mai păcătuiesc, chiar dacă îmi va da cineva toate bogățiile lumii. Mai bucuroasă vreau să trăiesc mai modestă în lume, numai să am sufletul curat... Asta mi-e pățania, Părinte; mare rău mi-a făcut tânărul acela cu gluma lui; n-am știut
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
spovedanie și nu spui păcatele, e păcat. Când îți auzi copiii mințind, blestemând, înjurând, grăind de rău, etc. și taci și nu-i mustri, este păcat. Când copiii tăi fac fapte rele și tu taci, e păcat. Când semenul tău păcătuiește și tu îi vezi sau știi păcatele și nu-l sfătuiești de bine și taci, e păcat. Când nu-ți înveți copiii să meargă la biserică, să se spovedească, să se împărtășească, să facă fapte bune, să fie respectuoși cu
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
și nu voi să se mai spovedească mai departe, îndreptându-se spre ieșire. Atunci Petru îi zise cu durere: Iuda, Iuda, nu-i de ajuns să te mărturisești, ci se cade să plângi din toată inima și să nu mai păcătuiești. 110. Sfânta Spovedanie și Sfânta Împărtășanie O femeie, care ducea o viață plină de păcate, se hotărî să numai greșească deloc. Și reuși, dar se simțea tulburată și avea sufletul împovărat. Se duse la preot și-i spuse ce avea
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
Dubček, propulsat în fruntea PC cehoslovac (PCT) la 5 ianuarie 1968, și a fost înăbușită de sosirea a aproape 500000 soldați ai Tratatului de la Varșovia la 21 august 1968. Potrivit interpretării dominante, această reformă a regimului și partidului comunist a păcătuit prin faptul că a venit prea târziu - în raport cu destalinizarea* - sau prea devreme - în raport cu perestroika. Totuși, într-o altă lectură, această reformă nu ar fi fost administrată „de sus” unei societăți amorfe, ci ar constitui împlinirea unei interacțiuni, de-a lungul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
preconizează și susține în felul acesta ideea că omul este un fel de marionetă, prizonier al situației, un instrument al ei, o „funcție a situației”, care acționează numai după împrejurări. După cum remarcăm, punctul de vedere situațional, deși mai aproape de realitate, păcătuiește, la fel ca primul, printr‑o serie de unilateralizări și absolutizări. Astfel, dacă în prima modalitate se absolutiza rolul interiorului, al laturii psihologice, în cea de a doua se absolutizează rolul exteriorului, al situațiilor exterioare persoanei. Punctul de vedere situațional
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
fapt iarăși inexact, deoarece în conduite particulare nevoile se contopesc, se amestecă unele cu altele. În fine, listele de nevoi erau construite prin observarea comportamentului exterior; or, fenomenele motivaționale sunt intime, dinamice, fluctuante. Așadar, dacă teoria lui Taylor despre motivație păcătuia prin emiterea unor prezumții simplificate despre natura umană, nefondate științific și, deci, prin absolutizarea doar a unui tip de motiv, teoriile bazate pe liste de trebuințe și motive păcătuiesc prin caracterul lor eclectic, prin încercarea de cuprindere neselectivă și neargumentată
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sunt intime, dinamice, fluctuante. Așadar, dacă teoria lui Taylor despre motivație păcătuia prin emiterea unor prezumții simplificate despre natura umană, nefondate științific și, deci, prin absolutizarea doar a unui tip de motiv, teoriile bazate pe liste de trebuințe și motive păcătuiesc prin caracterul lor eclectic, prin încercarea de cuprindere neselectivă și neargumentată a cât mai multor motive între care nu se stabilesc nici corelații, nici predominanța unora asupra altora. În aceste condiții, Maslow propune propria sa teorie asupra motivației umane, cunoscută
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Marsan, 2005, p. 15). # Deși, cu mici diferențe, toate definițiile date și încă multe altele sugerează că, în esență, conflictul poate fi redus la lupta dintre elementele oponente sau incompatibile. Surprinderea acestui aspect este, fără îndoială, importantă. Numai că formulările păcătuiesc printr-o prea mare generalitate. Neconținând suficiente informații referitoare la contextele sociale în care apar conflictele, la încarcătura lor psihologică și la funcțiile, ele răman vagi și neoperante. Considerăm, de aceea, că dacă dorim să ne formăm o imagine corespunzătoare
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
și globalizantă. Ea cuprinde, Într-adevăr, toate excluderile, segregările sau discriminările, precum și toate dezavantajele care afectează minoritățile sau grupurile deviante, bachiar toate formele de dominație și exploatare considerate nedrepte sau ilegitime. În plus, utilizările explicative curente ale expresiei „rasism instituțional” păcătuiesc printr-o prea mare generalizare. Așa cum remarca Michael Banton, stigmatizăm astfel inegalitățile observate, fără a le determina Însă cauzele (Banton, 1997, p. 46). Și presupunem prea curând că problema intenționalității acestor comportamente este rezolvată: intențiile actorilor sunt neglijate aici din
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cugetă la anii neamurilor trecute" (Deut 32, 7). Pentru evrei, orice calamitate istorică era considerată o pedeapsă dată de Yahwe. Numai catastrofele istorice îi aduceau pe drumul cel bun: Însă când au strigat ei către Domnul și au zis: "Am păcătuit părăsind pe Domnul și apucându-ne să slujim baalilor și astartelor; acum însă izbăvește-ne din mâinile vrăjmașilor și-ți vom sluji Ție"" (I Regi 12, 10). După înfrângerea militară și exilul în Babilon, când se părea că promisiunile lui
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
este capabil să înțeleagă trecutul și să creeze viitorul. Când Hegel a încercat să le facă pe amândouă, observă Tillich, el s-a făcut vinovat de hybris, de aici urmând tragedia sistemului său96. Schelling, chiar mai mult decât el, a păcătuit prin ideea că lumea poate ajunge la final cu propria sa existență. Ceea ce teologia nu a reusit explicarea sensului ultim al lumii Hegel încearcă să facă cu ajutorul filozofiei: "Strădania noastră intelectuală este de a arăta că ceea ce a fost intenționat
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
că trebuie a să zice ea adevărat nobilă. Iar, din contră, dacă cineva întru aceea să silește ca să pună pedică ori culturei sale, ori luminărei altei nații, lămurit arată că se află încă și acum în vechea varvarie și greu păcătuiește împotriva naturei, mamei tuturor“ <footnote Petru Maior, Reflecsii asupra răspunsului dumisale rețensentului din Viena la Animadversiile asupra Rețensiei Istoriei pentru începutul românilor în Dachia, în Idem, Scrieri, II, București, 1976, p.241-242. footnote> . Depășind nivelul deșteptării mîndriei naționale, Școala Ardeleană
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
Întârziat În aceste pagini autobiografice asupra acelor „elemente” ale psihozei În cariera mea. (De cele ale „prostiei” toată lumea va fi de acord că era inutil să dau exemple, nimeni nu cred că mă va absolvi de bănuiala de a fi păcătuit generos În această „zonă”!Ă Apropo: când cineva e taxat drept prost, se simte jignit, nu-i așa, dar când e „luat drept nebun”, se sperie de-a dreptul! Deși, la o judecată calmă, ar trebui să ne temem mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
luxoase cu marca lor, Încă o dată moneda cea mai stabilă, mai credibilă. Iată, dacă am compara o comunitate, În reacțiile sale Într-un moment de criză, cu cele ale unui singur individ, am putea zice că, grosso modo, după ce au păcătuit grav În fața comunității internaționale, felul În care Nemții au știut să răspundă la aceasta, a fost... să se Îmbogățească! Sigur, asta s-a Întâmplat și datorită marii lor hărnicii, a capacității lor de organizare și a marii lor inventivități tehnice
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acolo unde naratorul urmărește complicatul proces psihologic pe care îl parcurge Ozana întru cristalizarea sentimentului erotic; în fapt, este singurul personaj care trăiește cu adevărat, dar ocupă, din păcate, un plan narativ secund. Și la nivelul tehnicii narative Marele zid păcătuiește prin artificialitate: un început neosemănătorist (coborând spre Opăriți, Durban trăiește din plin explozia simțurilor care se deșteaptă prin contactul revigorator cu satul), transcrieri în stil "proces-verbal" ale unor fapte (memorabila ședință de sindicat), obositoare discursuri pe teme de psihologie și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
modernizare a modelului critic -, ridică însă unele probleme, asupra cărora mă voi opri în continuare. O primă problemă vizează corectitudinea lecturii atât a lecturilor eminesciene, cât și a lecturii textelor de referință. Or, în sensul acesta, lucrarea lui Th. Codreanu păcătuiește prin foarte numeroase confuzii, dintre care voi aminti doar câteva. Versurile eminesciene "Viitorul și trecutul/ Sunt a filei două fețe" sunt scoase de Th. Codreanu din zodia gândirii schopenhaueriene, identificându-se într-însele "simetria timpului", raportată la paradoxul gnoseologic rezultat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
superioritate disprețuitoare de un critic al cărui întreg demers (foarte apropiat în libertatea interpretărilor, dacă nu și în valoarea lor, de deconstructivismul american) ar fi de neimaginat în lipsa premisei operei deschise; 3. din perspectiva filosofiei lui Derrida (pentru care logo-fono-centrismul păcătuiește ca metafizică a prezenței centrată asupra logosului în genere și asupra privilegierii cuvântului rostit în detrimentul scrierii), efortul lui Th. Codreanu de "mântuire a logosului nedegradat" are o doză de umor involuntar, egalată doar de echivalarea arhiurmei (în accepția filosofului francez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]