1,566 matches
-
-l să-l cruțe. Dar împăratul neîndurat întinse arcul și trase o săgeată care nimeri chiar în grumazul sălbătăciunii. Cerbul o luă la goană, împăratul după el. Au alergat așa, amândoi, până ajunseră la marginea pădurii. Acolo era coliba unui pădurar. Cerbul sări gardul și se ascunse în dosul colibei. La vederea jivinei cu ochi rugători, pădurarul se apropie cu blândețe de cerb din gâtul căruia picurau broboane mari de sânge. Îi scoase cu binișorul săgeata din grumaz, îi spălă rana
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în grumazul sălbătăciunii. Cerbul o luă la goană, împăratul după el. Au alergat așa, amândoi, până ajunseră la marginea pădurii. Acolo era coliba unui pădurar. Cerbul sări gardul și se ascunse în dosul colibei. La vederea jivinei cu ochi rugători, pădurarul se apropie cu blândețe de cerb din gâtul căruia picurau broboane mari de sânge. Îi scoase cu binișorul săgeata din grumaz, îi spălă rana și i-o legă. Iar sălbaticiunea, cu un semn de mulțumire, îngenunche în fața moșneagului și-i
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
cu binișorul săgeata din grumaz, îi spălă rana și i-o legă. Iar sălbaticiunea, cu un semn de mulțumire, îngenunche în fața moșneagului și-i linse mâna dreaptă, mâna care-l îngrijise și-l tămăduise. În aceeași clipă intră în ograda pădurarului împăratul cel rău, urmat de ceata de hăitași. Adu cerbu-ncoace! strigă el. N-am nici un cerb de dat! răspunse moșul. E cerbul meu, eu l-am săgetat! strigă Negură-Vodă. Se prea poate, dar eu l-am scăpat de la moarte și
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
ai să rămâi până-n ziua când vei cunoaște răutatea celor puternici și bunătatea celor slabi. Blestemul zânei s-a împlinit. Astăzi am cunoscut durerea săgeții tale, o puternice tată, și am cunoscut alinarea pe care mi-a adus-o bietul pădurar bătrân și sărac...Mulțumește-i că a fost om de omenie și m-a îngrijit, și făgăduiește-mi că nu vei mai ridica niciodată arcul împotriva necuvântătoarelor, lighioane ale pădurii și ale cerului. Negură-Împărat începu să plângă și-i făgădui
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
să redau unele expresii originale și limbajul vechi al țăranilor noștri care sunt deja dați uitării, că doar ne modernizăm, ne emancipăm și trebuie să uităm că suntem români. Gheorghe Boancă Stavarache B....ă Stavarache s-a îndrăgostit de fata pădurarului. Tot a trimis el pețitor, dar fără nici un rezultat, că nu era, sărmanul om, dispus să dea singura lui copilă în sat străin și departe de casa lui. Pe flăcău, focul dragostei îl cuprindea tot mai tare. A stat de
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mai la deal ori mai la vale și niciodată nu mai are stare. Ciolac Ciolac era unul din fiii lui Stavarache, un bărbat voinic, loial boierului, căci a fost în slujba lui P.P. Carp și a Coroanei Regale. El era pădurar și trebuia să aibă grijă de pădurea lui P.P. Carp și de pădurea Coroanei Regale. Pe atunci, ca și acum, turnătorii și codoșii nu lipseau. Așa că slujba era slujbă și trebuia făcută cu credință și devotament. Într-o bună zi
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să se fi referit la codrii respectivi, căci se află un document scris de Eminescu în care spune că a găsit numai patru copii la școală la Tansa când a făcut inspecția. Aici, în vârful dealului, în pădure, era cantonul pădurarului. Prin fața cantonului trecea un drum, iar la marginea drumului lângă canton era și fântâna de unde lua apă. În acești codri încă mai era legendarul Bour, cerbul carpatin, căprioare, lupi și mistreți cu părul ca sârma. Anii au trecut. A uitat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ceață deasă. Ciolac mergeaîncet și clătinându-se, având pușca pe mână, cuțitul și pumnalul la brâu, porthartul pe umăr, iar baltagul în cealaltă mână. Dușmănia și ura îl așteptau în două tufe pe ambele laturi ale drumului. Cum a trecut pădurarul, ucigașii au și sărit, lovindu-l pe la spate în moalele capului, apoi i-au luat pușca și baltagul și l-au lovit cu ele. Și cum nu ar fi fost de ajuns, cu cuțitul lui de vânătoare i-au tăiat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ele. Și cum nu ar fi fost de ajuns, cu cuțitul lui de vânătoare i-au tăiat limba. Pe la opt seara, un tânăr din sat pe nume Dumitru Cristescu, îl strigă pe Sava, fratele lui Ciolac. Că și Sava era pădurar. Și-i spune că, trecând pe drum aproape de fântână, a văzut un om căzut în drum. I-am dat bună ziua și nu mi-a răspuns, mergeți și vedeți ce-i cu el că eu nu m-am apropiat, îmi era
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
mare dragul să-l asculți. Într-o bună zi, pe când își făcea rondul, îl întâlni pe Ghiță Cristescu, care păștea boii printre puieții plantați de către boierul Carp. Iar cum boierul ținea mult la moșia lui făcea și controale surpriză. Așa că pădurarii trebuiau să fie cu ochii în patru, pentru a nu avea neplăceri. Toader, găsindu-l pe Ghiță, îl rugă să nu-i mai pască pe acolo printre puieți, dar Ghiță, fiind din neam de uscătură, replică: Da′ ce, îi pământu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
bătrâni. Deși nu ar trebui să pomenesc despre aceste făpturi ale întunericului, nu am încotro, căci nu merită să las uitării sufletele nevinovate. Sava B....ă Bucurându-se de încredere la curtea boierului, în scurt timp, Sava a fost numit pădurar. Având un venit constant a putut să-și cumpere o casă în centrul satului, după care s-a căsătorit. Din căsătoria lui a rezultat șapte copii, patru băieții și trei fete. Toți băieții lui nu au avut copii. Aurel și
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
că el nu avea copii și nici nu a avut. A trăit Răchită cu Ioana toată viața lui, că el a murit înaintea ei. Într-o toamnă, se aflau amândoi în pădure, la cules ghindă și au văzut cum un pădurar l-a împușcat pe pădurarul Radu, care a murit pe loc. Atât de bine s-au înțeles Ioana cu Răchită, că nu au spus sub nici o formă cine l-a împușcat pe Radu, cu toate că au fost anchetați mult. Ce-i
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
și nici nu a avut. A trăit Răchită cu Ioana toată viața lui, că el a murit înaintea ei. Într-o toamnă, se aflau amândoi în pădure, la cules ghindă și au văzut cum un pădurar l-a împușcat pe pădurarul Radu, care a murit pe loc. Atât de bine s-au înțeles Ioana cu Răchită, că nu au spus sub nici o formă cine l-a împușcat pe Radu, cu toate că au fost anchetați mult. Ce-i drept, criminalul a vrut să
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
în Tansa, iar eu am plecat acasă la Glodenii-Gândului și ca să le înfiorez pe toate neamurile lui Ciolac și să împrăștii bănuiala crimei, m-am dus și l-am anunțat pe Sava, pe fratele lui Ciolac, care era și el pădurar ca și Ciolac în aceeași pădure și i-am spus că, trecând pe drumul cu pricina l am văzut pe Ciolac în mijlocul drumului, dar nu m-am apropiat să văd ce e cu el, apoi m-am dus liniștit acasă
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cuvîntul partizani, referindu-se la cei care-au luptat cu adevărat Împotriva comunismului, și nu din interior, ci de-a dreptul din exterior. Pentru Cosma lucrurile sînt clare. Partizanii au atacat cetățenii cinstiți, „au jefuit gospodării, au suprimat ciobani și pădurari, aducînd groază-n populații”, totul culminînd cu ziua În care-au furat 20 de perechi de bocanci de la un grup inocent de tineri, bocanci pe care i-au pus pe măgăruși și tuleo, „s-au pierdut apoi În desimea codrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la cină se mănÎncă mai mult păstrăv decît pui. Nu știu de ce. PĂstrăvii arată bine. Le-am scos măruntaiele și i-am Învelit În bumbac, așa c-o să rămÎnă proaspeți. O să-i spun și ei c-am niște probleme cu pădurarii, că mă caută și că tre’ să lipsesc o vreme. O s-o conving să-mi dea o tigaie mică și niște sare și piper, puțină șuncă, ceva mezeluri și porumb. Îi mai cer și-un sac și niște caise uscate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vedem dac-apare puștiu’? — Nu. MĂ duc să mă culc. Stai tu. Crezi că apare-n seara asta? Nu știu. Eu mă duc să mă culc. Trezește-mă cînd ți se face somn. Eu pot să stau toată noaptea, spuse pădurarul local. Multe au fost nopțile În care am stat fărĂ să-nchid un ochi, pîndindu-i pe tăietorii de lemne. — Și eu am avut din astea, spuse cel trimis de stat. Da’ acu’ mă duc să mă culc. Nick și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și de ce nu mi le-ai arătat? — Nu știu. Cred că voiam să mă dau mare. — Nickie, n-o să ne găsească niciodată aici. Sper că nu. Cam pe cînd Nick și soră-sa ajunseseră-n primul luminiș făcut de tăietori, pădurarul care adormise pe veranda casei ascunsă-n umbra copacilor, deasupra lacului, fu trezit de lumina soarelui care, ridicîndu-se deasupra versantului din spatele casei, Îi străluci pe față. Se sculase În timpul nopții ca să bea niște apă și cînd se-ntorsese din bucătĂrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Smith & Wesson de calibrul 38. Acum, că se trezise, Își căută pistolul, Își feri ochii de lumina soarelui și se duse-n bucătĂrie, unde bău niște apă din găleata de lîngă masă. Fata-n casă făcea focul În sobă și pădurarul o Întrebă: — Ce-i la micul dejun? — Nici un mic dejun, spuse ea. Fata dormea Într-o colibă din spatele casei și venise-n bucătĂrie cu o jumătate de oră mai devreme. VĂzîndu-l pe pădurar cum doarme pe podeaua verandei și sticla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-n casă făcea focul În sobă și pădurarul o Întrebă: — Ce-i la micul dejun? — Nici un mic dejun, spuse ea. Fata dormea Într-o colibă din spatele casei și venise-n bucătĂrie cu o jumătate de oră mai devreme. VĂzîndu-l pe pădurar cum doarme pe podeaua verandei și sticla de whisky aproape goală pe masă, se sperie, Însă În același timp fu scîrbită. Apoi s-a Înfuriat. — Cum adică, nu-i nimic? o Întrebă pădurarul ținînd Încă urciorul În mînĂ. — Așa, simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
jumătate de oră mai devreme. VĂzîndu-l pe pădurar cum doarme pe podeaua verandei și sticla de whisky aproape goală pe masă, se sperie, Însă În același timp fu scîrbită. Apoi s-a Înfuriat. — Cum adică, nu-i nimic? o Întrebă pădurarul ținînd Încă urciorul În mînĂ. — Așa, simplu. — De ce? CĂ nu-i nimic de mîncare. — Da’ niște cafea? — Nici cafea. — Ceai? — Nu. Nici șuncă. Nici porumb. Nici sare. Nici piper. Nici cafea. Nici smîntînĂ Borden. Nici făină Aunt Jemima. Nimic. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nici cafea. — Ceai? — Nu. Nici șuncă. Nici porumb. Nici sare. Nici piper. Nici cafea. Nici smîntînĂ Borden. Nici făină Aunt Jemima. Nimic. — Ce zici acolo? Aseară era o grămadă de mîncare. Acum nu mai e. Or fi furat-o spiridușii. PĂdurarul trimis de stat se trezise cînd Îi auzise vorbind și acum intră-n bucătĂrie. Ce mai faceți, cum vă simțiți? Îl Întrebă fata. PĂdurarul o ignoră și-l Întrebă pe celălalt: — Evans, ce s-a-ntîmplat? — A trecut aseară pușlamaua aia pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acolo? Aseară era o grămadă de mîncare. Acum nu mai e. Or fi furat-o spiridușii. PĂdurarul trimis de stat se trezise cînd Îi auzise vorbind și acum intră-n bucătĂrie. Ce mai faceți, cum vă simțiți? Îl Întrebă fata. PĂdurarul o ignoră și-l Întrebă pe celălalt: — Evans, ce s-a-ntîmplat? — A trecut aseară pușlamaua aia pe-aici și-a luat tot ce era de mîncare. — Tu să nu-njuri În bucătĂria mea, se băgĂ fata. — Hai să ieșim, spuse cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mai bine dacă venea. — Și ce s-a Întîmplat? — Tre’ să fi intrat cumva În bucătĂrie, poate pe geam cumva, și a luat tot ce era de luat. — MĂnînci rahat. — Da’ tu ce-ai făcut tot timpu’ Ăsta? se repezi pădurarul local. — Am dormit, la fel ca tine. — Bine. Hai să nu ne mai certăm pe tema asta. Nu ne-ajută cu nimic. — Spune-i fetei Ăleia să vină Încoace. Fata veni și delegatul Îi spuse: — Spune-i doamnei Adams că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
lucru și o cămașă băiețească. Umbla desculță. — Poate să fi fost oricine. Ziceți că avea vreo unșpe-doișpe ani? — Of, rahat, spuse delegatul. Nu scoți nimic de la țărĂnoii Ăștia. Dacă io-s țărancă, Ăsta ce e? spuse fata privindu-l pe pădurarul local. Domnu’ Evans ce mai e atunci? Am mers la aceeași școală cu copiii lui. Cine era puștoaica? Întrebă Evans. Hai, Suzy, că oricum aflu. — N-am de unde să știu. Se pare c-au Început să vină tot felu’ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]