1,817 matches
-
Grigore Crigan, ei însăși creatori de literatură și artă. La capitolul Golgota neamului românesc atrag atenția studii și articole ca acestea: „32 de ani ascuns de frica bolșevicilor” de Dragoș Tochiță, „ Ne-au dus păgânii la moarte”, de Aurora Bejan, „Păgâni au fost și de-ai noștri, nu numai veneticii” de Procopie Meglei, „Am fost suspectați în 1941, nu suntem crezuți nici acum” de Vasile Plăvan, „Amintiri din lagărul de la Vadul Siretului” de Dragoș Hahon. După fiecare material citit din „Golgota
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
dracu m-am făcut țărănist. Ia mai dă-i, mă, fir-ar mama lui a dracu și murea, doamnă. Eu eram crud atunci, și acum mă gîndesc cît era ăla de creștin și de român, și cît eram eu de păgîn... ... Toate au fost foarte grave. Cruzimi, cruzimi, afară din cale. Dacă dumneavoastră spuneți că la noi nu s-a dat carne de om... N-am tăiat carne din oameni, să le dăm la ăilalți, dar a fost greu. Torturi mari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
s-a adunat totul, dar... ce?!... Și cum? Și cine?!... Întrebarea ultimă ni se adresează și ne-o punem mai ales noi, oamenii În modernitate, cei care nu mai avem „un fir direct” cu forțele prea Înalte și invizibile, noi, păgânii, Într-un fel sau altul. Noi, În viața cărora zeii nu mai apar decât prin semne și intermediari pe care nu mai reușim să le Înțelegem prea bine, ba, uneori, nici nu le băgăm În seamă, deși s-ar părea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
și Fenicia, adică între Israel și Liban, calea este tăiată. Iată așadar cam care ar fi dificultatea tehnică a deambulărilor. Și bineînțeles, există și altele și mai mari. Hristos, evreu el însuși, a crescut printre ai săi, a întâlnit mulți păgâni, dar niciodată vreun creștin. Astăzi există creștini în toate ținuturile călcate de el, iar aceștia se reclamă în mod diferit (și nu fără contradicții) fie din trecerea lui pe acolo, fie din cuvântul lui. Există mai ales musulmani care recunosc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
el. Suspină, lansează invective, bate din picior. Stăpânește un pic limba lui Sofocle, ca toți galileenii cultivați. Galileea e o regiune de frontieră, mult mai elenizată decât Iudeea, în contact fiind cu lumea feniciană și cu Decapolis, regiune populată cu păgâni. Matei menționează acest ansamblu incluzând zece cetăți aflate în autoadministrare, fondate de Alexandru în partea nordică a platoului iordanian. Fiecare își avea templele, sanctuarele sale, precum și câte un teatru. Evangheliștii au ocultat cât au putut de bine spațiul înconjurător elen
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
suferința lui și triumfând o dată pentru totdeauna? Oricât de fantezistă ar fi, această viziune este fundamentată din punct de vedere geografic și mai aproape de datele documentare decât s-ar părea. Ne-am făcut un obicei din a-l opune pe păgân creștinului, uitând că luminile Atenei se extinseseră și asupra Ierusalimului, iar în Galileea, unde sinagogile nu erau simple insulițe, chiar mai mult ca în alte părți. Noi suntem cei care disociem religia de filosofie și facem din ultima un exercițiu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
e relatat de Nicodim-ieromonahul, fost participant: "Anul de la Hristos 1475, iar de la facerea lumii 6983, în ziua de marți, patru zile după sfânta Bobotează, fost-a mare război cu turcii la Vaslui și i-a biruit luminăția sa Ștefan-Vodă pe păgâni. Pierit-au în acest război părintele nostru după trup, comisul Manole Păr Negru, și fratele nostru după trup, comisul Simion și alții mulți, Dumnezeu să-i miluiască întru iertarea sa..." VII Nu o dată considerațiile despre scriitor sunt antinomice. Ce contrast
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Tătari, amestecând sângele și oasele lor cu țărâna ogoarelor noastre! Iată cum arată scriitorii noștri și bătrânii, de la mărirea aceea, prin nemila vremii, care ne-a fost ca o maștihă, poporul nostru a căzut în râsipă vreme îndelungată, impilat de păgâni și de alte lifte, trăind în obidă și lacrimi, supt gârbaciu: asta a fost în vremea fanarioților ș-a robiei. Casa noastră cea veche, gospodăria bătrânilor căzuse în râsipă, și urmașii lăsau în paragină livezile și pustii grădinile; până ce iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
De aceia facem cunoscut Domniilor Voastre că pela Boboteaza trecută Turcul a trimis în Țara noastră și împotriva noastră mare oaste în număr de 120000 oameni, al cărei căpitan de frunte era Soliman Pașa beglerbegul; împreună cu dânsul fiind și toți curtenii păgânului și toate semințiile din Tracia și Voievodul Țării Românești cu toată puterea, și Asan-beg, și Ali-beg, și Schender-beg, și Grana-beg, și Osu-beg, și Valtival-beg, și Serefaga-beg Stăpânitorul Sofiei, și Cunsenra-beg, și Piri-beg fiul lui Isac-pașa cu toată sila lui de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Corvini și Ladislau încetează, prin abandonarea unei jumătăți a Boemiei cătră Matiaș; atunci Împăratul Friederic se supără. 1471 moare papa Pius II urmează Sixt IV, care tirmite pe cardinalul Balbo în Boemia, Ungaria, Polonia pentru a obține o coaliție contra Păgânilor. Papa trimite emisar până la Uzun Hasan. 1470 Ștefan a bătut Brăila dela 1470 la 1473 urmează o serie de incursiuni și lupte între Munteni și Moldoveni 1473 Ștefan pune pe Laiotă. Atunci ia pe Doamnă și Domniță. Laiotă trădează. 1474
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cel nebun se duce în solie la sfântul Munte, unde a mai rămas răsunetul slovei împăraților creștini dela Bizanț. Acolo află vești felurite e spionajul de atunci, făcut de cuvioșii monahi. Despre muntele Atos Toate lucrurile aceste, le spune Unde păgânul păsește cavalerul când îl trimite acolo? Pământul se pustiește Biblioteci școală de zugravi haraba cu coviltir, trasă de boi împodobiți cu care se călătorește în Balcani Cazangilar jianis căldărilor imafel cazovgilar Cali imera celebi Caravansarai foc, sabie, robie! Sfântu Vasile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vremea luptelor religioase ale bizantinilor, au fost măcelăriți o mie de monahi (pentru unirea cu papa dela... contra unirii cu papa dela Roma) (Discurs al arhimandritului când se vorbește de ajutorul papei) A lăsat pe creștini să fie doborâți de păgâni! La Zografos, anul 895, Leon Înțeleptul a ridicat o mănăstire și zugravul a lucrat toți sfinții dar când a ajuns la Sf. Gheorghe nu-l putea zugrăvi. Tot își aducea aminte de frumoasa icoană a sfântului pe care o văzuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mai depărtat de hotarul Moldovei, și, eventual, asigurări că regele nu-i va îngădui să revină în Moldova. Astfel, este greu să se explice de ce Ștefan, care se angajase cu un an mai înainte să-1 sprijine pe rege numai împotriva păgânilor, promitea de data aceasta ajutor și împotriva boemilor. În acest caz sfera obligațiilor dintre cele două țări se lărgea, Ștefan consimțind ca suzeranitatea polonă să capete un conținut mai precis, acceptând obligații sporite față de regele polon, pe care în privilegiul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
cu cruzime, prefăcând în cenușă orașele și satele, ucizând copii și necinstind bisericile și săvârșind multe nelegiuiri pe care nu se cuvine a le mai spune și nici a gândi și pe care nu le-au făptuit în veci nici păgânii, nici turcii, nici tătari și au ars Trotușul și Bacăul și Romanul. De la Roman au înaintat mai departe, iar noi după ei (i-am urmat) și am avut lupte cu ei zi și noapte, fără încetare, pe orice vreme, patruzeci
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
beg să plece spre Roma și Veneția, îl ruga pe voievod să facă cunoscut lumii creștine faptele stăpânului său și să se ridice la luptă împotriva dușmanului comun. În același timp, domnul le cerea arme brașovenilor „ca să ne fie împotriva păgânilor, căci avem nevoie de ele”. Cam în aceeași vreme, ne informează Dlugosz, sultanul trimite o solie în Moldova. Mahomed al II-lea îi cerea lui Ștefan să predea Chilia și Cetatea Albă și să plătească darea anuală obișnuită. Dacă nu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
margini, iute și cât mai grabnic cu putință, și ziua și noaptea, cu toate puterile Măriei Sale și cu toți oamenii pe care i-a dat Dumnezeu. Și astfel nu ne va lăsa să pierim, noi și țara noastră de acești păgâni”. Solilor săi, domnul le cerea să vină cu aceeași mare grabă cu răspunsul regelui. La începutul lunii iulie, solii lui Ștefan cel Mare, împreună cu Dominic, prepozitul de Alba, Gospar de Othwan și Mihai de Pesth ajung la Suceava. Ca urmare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
înaintașii săi. Îl iartă pe domn pentru greșalele sale și se angajează că nu va ocroti pe pământurile sale pe nici un vrășmaș al acestuia. Să menționa că Ștefan „ne va fi aliat el în persoană și toată țara sa împotriva păgânilor și a altor vrăjmași ai noștri”, regele obligându-se să-l apere „în persoană”, iar de n-o va putea face personal, să-i trimită ajutoare. Se stipulează o pace trainică și veșnică între cele două țări. Așadar, e vorba
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nu puțini boieri mari, și oștenii cei buni și tineri, și oastea cea bună și vitează, și tineri husari viteji s-au prăpădit atunci.” În pisania bisericii de la Războieni, înălțată în 1496, se arată că au fost înfrânți creștinii de păgâni „și au căzut acolo mulțime mare de ostași ai Moldovei”. Grigore Ureche, inspirându-se din vechile letopisețe, scria și el că a fost război „Și multă vreme trăindu războiul, ne ales de îmbe părțile osteniți și turcii tot adăugându-să cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
au fostu războiul. Și mulți din boiarii cei mari au picatu și vitejii cei buni au pieritu și fu scârbă mare a toată țara și tuturor domnilor și crailor de prin prejur, dacă auziră că au căzut moldovenii suptu mâna păgânilor”. Cronicile turcești exagerează numărul românilor căzuți, arătând că din cadavrele lor se puteau ridica nenumărate minarete. Dezastrul nu a fost atât de mare, după cum reiese din cronicile românești și cele turcești. Dlugosz, însă, scria că Ștefan n-a pierdut decât
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și Chersonesul”. Domnul îi avertiza pe venețieni: „Și dacă Dumnezeu va vrea ca eu să nu fiu ajutat, din două lucruri unul se va întâmpla și această țară va pieri desigur, și voi fi silit, de nevoie, să mă supun păgânilor. Lucrul acesta însă nu-l voi face niciodată, vrând mai bine de o sută de mii de ori moartea decât aceasta”. Discursul lui Țamblac din 8 mai 1477 este un document excepțional. Avem o analiză a evenimentelor din 1476 și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
politice erau dictate și de faptul că, din 1478, se duc tratative polono-maghiare care se vor încheia cu pacea semnată la 2 aprilie 1479. Papa îi îndemnase pe cei doi regi să facă pacea și să-și unească forțele contra păgânilor „cari voiesc să-și întinză domnia lor peste toată creștinitatea”. Spre sfârșitul anului 1478, Cazimir îl trimitea în Moldova pe Dobieslaw Bieszowski, domnul Belzului, ca să ceară domnului jurământul de credință. La 22 ianuarie 1479, din Cetatea Nouă, de la târgul Romanului
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Mare îl încunoștința pe Ivan al III-lea că „în părțile acestea, numai eu unul am rămas, și din două părți este păgânătatea cea grea, iar din trei părți se numesc creștini, dar mie îmi sunt mai răi ca păgânătatea”. Păgânii erau turcii și tătarii, dar în anii 1475-1477, Ivan al III-lea se afla în conflict deschis cu hanul Hoardei de Aur și era aliat cu tătarii din Crimeea care deveniseră vasali ai sultanului. Este greu de crezut că în
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Ștefan îi arată lui Ivan că „Ioan Ștefan voievod a poruncit să-ți vorbim. Toți regii și toți domnii creștini, câți sunt, și toate părțile Apusului, și țările italiene, se unesc și se pregătesc și ar vrea [să meargă] împotriva păgânilor. Și bine ar fi ca și tu cu creștinii să ai pace și împreună cu toți domnii creștini să stai împotriva păgânătății.” Apusenii și regatele creștine, vecine Moldovei, nu vor reuși să organizeze un front de luptă comun antiotoman. La 13
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
mine, așa cum se cuvine între vecini adevărați și drepți, atunci să-mi dea pace în această țară a mea și în alte lucruri, după înscrisuri, ca să mi se facă dreptate. Vom merge atunci, în schimb, împotriva tătarilor și a altor păgâni, pentru că aceasta ne este nouă de trebuință.” Solii unguri au propus să se fixeze un alt termen pentru hotărnicie, dar domnul a refuzat „pentru că polonii niciodată nu mi-ar face dreptate”. Starostele de Lipoviec s-a oferit să rămână ostatec
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
îi scria că el merită acest titlu ca urmaș al romanilor. Ruptura cu Roma s-a produs atunci când papa îi acordă regelui ungur Andrei al II-lea, la începutul secolului al XIII-lea, misiunea apostolică de a-i converti pe păgâni, dar și pe românii care erau creștini, însă nu și supuși ai scaunului pontifical. Catolicizarea însemna maghiarizarea prin religie. Din care cauză, românii s-au “purtat cu atâta statornicie încât nu au îngăduit niciodată să pătrundă în ea vreo erezie
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]