2,742 matches
-
adeseori că Rozanov nu are și nu simte nevoia de prieteni: tot ce-i trebuie lui sunt oameni cu care să poată dezbate probleme.) În unele momente, George îl vedea (sau încerca din toată inima să-l vadă) pe profesor părăsit, singur, așteptând ajutor. Pe vremuri, George aspirase să fie un discipol favorit, se imaginase a fi discipolul lui favorit. Își închipuise chiar că el e omul destinat a fi primul interpret al gândirii lui Rozanov în lume. Filozoful avea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
părea să o cunoască mai bine decât o cunoaștea ea. Tot străbătând încăperile, se pomenise într-o galerie de unde privea în jos într-o sală mare, tenebroasă, ca un hol, plină de tot felul de vechituri. Sala era, fară îndoială, părăsită, și Alex își dădea seama că nimeni nu mai pătrunsese acolo de multă vreme. Mese, scaune, cuti, mormane de diverse obiecte, etajere pentru lămpi, ceasornice stricate, zăceau talmeș-balmeș, iar în mijlocul încăperii se afla un gramofon de modă veche cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Munții Stâncoși, îmi place Colorado, fiorul singuratic al zăpezii în noapte și plopii tremurători roșii, apoi liliachii, și lumina, dar cel mai mult cred că-mi plac orașele fantomă. Nu natura sălbatică, nici orașele mari, ci ruinele? Da... locurile acelea părăsite... casele vechi, pustii, dărăpănate, vechile instalații miniere și camioanele părăginite, roțile care zac în iarbă... pentru că totul pare atât de recent și totodată atât de sfârșit și apus pentru totdeauna... totul pare mai impresionant și mai mort și totuși mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apoi masa de prânz, luată mai mult sau mai puțin împreună, în măsura în care stâncile și bolovanii pot sluji de mese și scaune; după care, iarăși plimbări, incluzând un drum scurt pe uscat (nu cel al lui Brian), până la un vechi conac părăsit, cu o grădină sălbatică, cotropită de bălării, apoi încă o baie pentru cei care se mai simțeau în stare, pe urmă ceaiul, și din nou băuturi și, vremea de plecare. O zi lungă. Ruby și Gabriel preparau merindele (Gabriel adora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
acele tălpi, în vremi străbune Călcat-au pe engleze dune? Și mielul sfânt, dumnezeiesc Păscut-a pe plai englezesc? Și chipul lui a scânteiat Pe cer englez, înnegurat? Cei patru tineri erau din nou împreună în grădina sălbatică a conacului părăsit. Tom, după cea de-a doua înfrângere, cum o socotea el, o îndemnase pe Hattie să meargă împreună în căutarea lui Pearl și a lui Emma. Pe urmă urcaseră toți patru în carcasa ruinată a casei, pardosită cu iarbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
gândise că, într-un fel sau altul, va trebui s-o revadă pe Hattie, ca să spele petele de pe impresia pe care i-o lăsase prima lor întâlnire, când el se purtase ca o lichea. Dar întâlnirea lor din grădina conacului părăsit, privită acum în retrospectivă, îi apărea la fel de oribilă. Să fie din pricină că voise s-o impresioneze? Se prezentase lamentabil. Ea deținuse tot timpul avantajul asupra lui, fusese rece, superioară, aproape tăioasă. Tom nu reușise să exorcizeze răul. Și după aceea îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cufundat în somn. Nici o lumină nu licărea dincolo de canal sau dincolo de vegetația, zdrențuită, mărăcinoasă, gunoioasă, care nu putea fi numită câmp și care separa canalul de case. De partea astălaltă, dincoace de grilaje și de garduri, un labirint de curți părăsite și de magazii dărăpănate, aparținând unor făbricuțe, și câteva clădiri de cărămidă despărțeau canalul de strada (cunoscută sub numele de „Calea comercială“), care ducea spre Victoria Park. Un câine lătra. George închise ochii și respiră încet și adânc. Simțea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de mers crește. Incep să realizez cât de mult mă limitează la mers căldura toridă. In temperatura aceasta mai joasă, trupul reînvie și devine mai sprinten. După vreo două ore de mers ajung la o cale ferată peste Ronul mic, părăsită, pe care o traversez, continuându-mi drumul spre Saint Gilles. Drumul este mai mult printre bălării și buruieni, iar dacă te oprești, te năpădesc țânțarii. Singura alternativă este să-mi continui drumul fără pauză până la destinație. Altfel voi avea fața
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
abat din drum și să ajung până acolo, dar nu-mi mai acordă nicio atenție și-și vede de lectura ei. Nu-mi rămâne nimic de făcut decât să-mi continui drumul. După un timp întâlnesc o grămadă de rulote părăsite și multe alte obiecte vechi abandonate și stocate într-un fel de curte împrejmuită de bălării. Intru cu timiditate printre ele, sperând să întâlnesc pe cineva care are apă. Văd un bărbat tuciuriu care repară ceva ce nu înțeleg ce
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
cât agreabil. Dincolo de gardul pe jumătate dezmembrat, cu uluci putrezite sau încălecate sau pur și simplu lipsă, se întrezărea un desiș încâlcit și prăfuit, crescut parcă dintr-o întindere de gunoaie, învechite și ele. Să fi fost curtea unei case părăsite? Sau la gardul nostru se termina orașul și începeau vestitele pădurici de salcâmi, fără umbră și pline de praf, pe care nimeni nu le iubea? Odaia cea mare a casei era una întunecoasă fie că n-avea ferestre, fie că
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
din curte, la fel cum avuseserăm și noi la Brașov. Sau scărița de fier pe care bătrânul se opintea s-o urce. Și mai era ceva. Încropiseră un răzor cu flori un colțișor vag de intimitate în acel uriaș spațiu părăsit. Iar răzorul îl împrejmuiseră cu cărămizi pe jumătate îngropate în pământ, așezate oblic, alcătuind împreună un contur zimțat, întocmai cum făcusem eu însumi în strâmta curticică de la Brașov, chiar la piciorul zidului casei învecinate. Dar la un moment dat am
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cât locuiserăm noi la Brașov nu se pomenise cărucior de copil în curtea doamnei Ștef. Și, la drept vorbind, nici nu știu de ce să fi făcut vreo legătură între curtea strâmtă, cu aspect intim, a doamnei Ștef și acea întindere părăsită din jurul construcției neterminate, unde doar un petic de pământ dintre scărița de fier, răzor și cișmea vădea semne de locuire. Cele mai importante amănunte din trecutul ei puține, câte au fost mama mi le destăinuia pe stradă, în timp ce ne întorceam
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de privirea caldă a poetului, care o străbate prețuindu-i toate înfățișările prin care îi iese în cale, și zborul sau cântecul păsărilor, și iubirea, și ierburile care cotropesc aproape orice peisaj, și mirosul de busuioc de la grinda unei case părăsite, și locurile singuratice pe care le străbate, și orice formă de manifestare a vieții, a firii, însoțit cel mai adesea doar de poezie pe care și-o ia confidentă, fiindcă, prin aceasta, Imensul gol se umple de cuvinte / Ca de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
cuvinte, își dezvăluie sentimentul de înstrăinare și, în același timp, de tulburare, dat de risipirea pe drumuri a căror imprecizie exprimă căutarea fără leac și fără obiect: eu îmbătrânesc și nu mai știu / cine-i din noi - tu sau eu - părăsita comoară... Iar drumul cel de voroave / drumul cel de ecouri i-a pus căpătâi / celui mereu-peregrin / cu trupul și sufletul lui rătăcite pe-o zare... O neîncetată pomenire și, în același timp, un elogiu al Atoatefăcătorului se remarcă peste tot
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
din Dealul lui Iepure, dăruite mănăstirii de mama lui și de el. ― Apoi, ai dreptate, părinte, fiindcă tot la 15 martie 1615 mănăstirea Sfântul Sava cumpără o vie cu “optuzeci de taler(i),... căci c-au fost vie proastă și părăsită” - cum spune vânzătorul Pântea, fiul lui Lupul Năstase din târgul Iași. ― Uite că la 9 mai 1615 și Nastasia Varticoaia, sora lui Costantin Corpaci clucer, dăruiește mănăstirii Sfântul Sava din Iași partea sa din via de la Copou, pe care a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
totuși vorbesc cu dumneavoastră, cei care mă auziți și nu vă cunosc. Pot să-mi fac în liniște spovedania. Dacă vreau o întrerup. Dacă vreau o continui. Sânt mai liber decât a fost vreodată orice păcătos. Pustiul e o gară părăsită despre care nu știu decât ceea ce văd. Uneori mi se pare că au trecut foarte mulți ani de când pe peronul prăfuit n-a mai coborât nimeni și că aerul s-a lipit de ziduri ca o rugină străvezie. Alteori, dimpotrivă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și părul netuns de multă vreme, arăt mai degrabă ca unul din profeții de ocazie, lacomi de auditoriu, gata să vorbească despre orice subiect dacă sânt ascultați. Alții ar zice că par un cabotin, un pustnic, un strigoi al bibliotecilor părăsite, un actor ambulant sau un amestec din astea. Cu toate că mâinile mele mari, tăbăcite de vânt și de soare, seamănă mai mult cu ale unui docher. În rest, nu știu ce să vă mai spun despre chipul meu, decât că aș vrea să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
amintiți mereu de șerpii care se întorc să-și muște coada. Mai întîi, cum v-am spus, am vrut să mă fac pustnic. Mă lăudam prietenilor că vreau să mă refugiez undeva pe un țărm pustiu sau într-un schit părăsit. Eram hotărât să mă îngrop într-o taină pe care până la urmă să n-o mai înțeleg nici eu. Făceam, bineînțeles, pe nebunul, dar era și ceva serios în nebunia mea. Mi se părea că, retrăgîndu-mă într-o grotă sau
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
țipăt și își acoperi părul cu mâinile, de teamă, probabil, să nu i se agațe liliacul în păr. Din fericire acesta nimeri în golul unde fusese altădată o fereastră și dispăru. Urcând pe platou, ne-am pomenit în fața unei colibe părăsite. Între pietre, deasupra tăciunilor stinși, chiar în mijlocul colibei, atârna un ceaun gol prins de un cârlig înnegrit de funingine. M-am uitat în jur, dar n-am mai găsit nici un semn despre cel care trăise sau doar trecuse pe acolo
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
noroi. Bănuia, cred, că nu era totul vis. În prima noapte, am nimerit într-o mare livadă de măslini bătrâni și fără rod. Ocolisem parcă terenul cu mărăcini și, din întîmplare, descoperisem un drum care nu mai trecea pe la coliba părăsită și pe la capelă. În mijlocul livezii era o casă dărăpănată. Am încercat să mă apropii, dar n-a fost chip din pricina unor câini care se zbăteau în lanț, gata să mă sfâșie. Degeaba m-am învîrtit, degeaba am strigat. N-a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Așa că, iată sentința în procesul nostru, domnule profesor. Ridică-te în picioare s-o asculți. "Cele două manguste imperfecte sânt condamnate să plece imediat și să caute dincolo de pădure un drum." Nu, nu protesta. Sentința e definitivă." 27. Până la capela părăsită totul a fost ca și prima oară. Și chiar la capelă părea că nimic nu se schimbase. Șopârlele au fugit și acum printre picioarele noastre când am pătruns înlăuntru; același Christ pictat binecuvânta, pe cupola cu tencuiala cojită, un liliac
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
voștri. 5. Voi pune trupurile moarte ale copiilor lui Israel înaintea idolilor lor, și vă voi risipi oasele în jurul altarelor voastre. 6. Pretutindeni pe unde locuiți, cetățile vă vor fi nimicite, și înălțimile pustiite, altarele voastre vor fi surpate și părăsite, idolii voștri vor fi sfărîmați și vor pieri, stîlpii voștri închinați soarelui vor fi tăiați, și lucrările voastre nimicite. 7. Morții vor cădea în mijlocul vostru, și veți ști că Eu sunt Domnul. 8. Dar voi lăsa cîteva rămășițe dintre voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ca să ajungeți moștenirea altor neamuri, și pentru că ați fost de batjocura și de ocara popoarelor, 4. de aceea, munți ai lui Israel, ascultați Cuvîntul Domnului Dumnezeu! Așa vorbește Domnul Dumnezeu munților și dealurilor, rîurilor și văilor, dărîmăturilor pustii și cetăților părăsite, care au ajuns de prada și de rîsul celorlalte neamuri dimprejur; 5. "așa vorbește Domnul Dumnezeu: Da, în focul geloziei Mele, vorbesc împotriva celorlalte neamuri și împotriva întregului Edom, care și-au însușit țara Mea, și s-au bucurat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
croitorie. Altă soră era măritată iar soțul era la armată. In sfârșit, Sașa. Era micuță, slăbuță, aproape brunetă și frumușică, chiar frumoasă. Avea un suflet de aur și dacă nu mi-ar fi spus că a fost logodită și apoi părăsită când, în realitate fusese ademenită de un plutonier de jandarmi, poate m-aș fi însurat cu ea. Dar cum să începi să-ți clădești viața pornind de la o minciună? Oricum a mai trecut un an și iată-mă iar la
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
așeza la o masă anume, o masă specială, năltuță, mereu acoperită cu hârtie albă. Compozitorul desena portative, poate noi cântece, acelea pe care aveam să le ascult în zilele următoare în parc. Și îndrăznesc să mi aduc aminte de povestea “Părăsitei”. Venit la Ismail ca șef al muzicii militare, se însurase cu o domnișoară din părțile locului și îi dăruise Dumnezeu un copil, o fetiță. Nu știu din care cauză dar soția lui Alexandru Marian a trecut la cele veșnice, moment
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]