1,724 matches
-
multe dintre cărți, adesea în mai mult de 500 de exemplare. Se plîngea mereu că nu are destui cititori 93. Unii susțineau că stilul lui Iorga este "prea fierbinte ca să fie înghițit". El respingea cu furie ideea că stilul său pătimaș ar putea jigni pe cineva 94. Construia fraze complicate și folosea cuvinte inventate. Cum spunea Tudor Vianu: "... dificultatea frazelor lui Iorga se datorează densității lor. Concentrarea unui mare număr de idei, fapte, date și imagini constituie un fapt izolat, necesitînd
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
întreruperile constituiau mai curînd o regulă decît excepții, iar cea mai mare parte dintre ele nu prea erau respectuoase. Expresii insultătoare îi erau aruncate direct în față lui Iorga, cum ar fi "Ocnaș", "Mojic" sau pur și simplu, datorită firii pătimașe a lui Iorga, "epileptic", fiind sfătuit să "aleagă între casa de nebuni și temniță"62. Unii politicieni (de exemplu, Cuza) agreau o asemenea atmosferă; Cuza se simțea bine, deoarece avea prilejul să-și lanseze vorbele de duh și aforismele. Chiar
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
pe la mine, fără nici o condiție, dă-mi voie doar să te ajut și să te servesc, și atunci vei putea hotărî, în libertate și cu calm, unde și cum dorești să-ți continui viața.“ Am așternut această scrisoare în grabă, pătimaș, și fără să fac vreo corectură. Când am recitit-o, m-am simțit la început tentat să o modific, pentru că, pe alocuri, suna plină de autoimportanță: puțin pompoasă, poate că puțin histrionică? Pe urmă însă mi-am spus: nu, asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mă simțeam mult mai puțin fatalist, dar mult mai îngrijorat. Eram copleșit de urgența necesității de a lua o hotărâre, dar nu exista nimic material, nici o dată, nici o dovadă pe baza cărora s-ar fi putut lua o hotărâre. Doream pătimaș să o smulg pe Hartley de acolo, la Londra, oriunde, sau, mai curând, doream să doresc îndeajuns, încât să mai fiu capabil s-o fac. Dar aș fi făcut-o, puteam s-o fac împotriva voinței ei? Puteam să târăsc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a celei de-a doua s-a scurs într-un fel de transă morbidă, un răstimp ce semăna cu pacea resemnării, cu calma îndoliere a totalei pierderi de speranță, o liniște care, în realitate, colcăia de spaime și venin. Doream, pătimaș, ca James să plece; aparițiile lui, tovărășia lui, prezența lui insinuantă, chiar când nu se făcea văzut, mă iritau, supunându-mă la adevărate suplicii. Și Lizzie mă irita, în parte prin lăcrimările ei frecvente, pe care nu și le putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
personaj de rezistență, care apare obsesiv în beletristica lui Hasdeu, care vede în el unul dintre prototipurile boierului moldovean al secolului al XVI-lea (numit chiar boier moțocian în Introducerea la proza Răposatul postelnic din 1862) - predispus trădărilor și intrigilor, pătimaș ambițios și nepăsător până la dezumanizare în fața suferințelor sau chiar a crimelor - fundamental diferit de cel al secolelor XIV-XV, idealizat și îmbrăcat de savantul literat într-o aură eroică, de inspirație clar romantică. Astfel, dacă domnitorul Ștefan Tomșa I beneficiază, din partea
Interferen?e istorice ?i literare ?n poema hasdeean? "?tefan Tom?a Vod? ?i vornicul Ion Mo?oc ?n prinsoare la Leopole by Cezar Furtun? () [Corola-publishinghouse/Science/83580_a_84905]
-
sau componentele acestora) negative; mărcile distinctive principale ale acestor enunțuri sunt adverbul de negație nu și conjuncția copulativă nici, întrebuințată în mod frecvent adverbial: „Nu-i vina mea, nu-i vina nimănui / că sufletul ca țărna mi-i bogat, că pătimaș și bun ca dânsul nu-i / un altul sau ca dânsul neîmpăcat.” (M. Isanos) „Căci unde-ajunge nu-i hotar, / Nici ochi spre a cunoaște.” (M. Eminescu) În enunțurile asertive sau imperative adverbul negativ nu poate fi întărit de locuțiunile adverbiale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diferența dintre dragostea trupească și cea sufletească, exprimând valorile creștine și primând dragostea pură și nu cea pătimașă. Iubirea trăită uman capătă valențe negative, o conștiință zdruncinată care încearcă izgonirea instinctelor și trăirilor trupești: „Mă lupt să scap iubirea de pătimașul trup”. Voiculescu pune deasupra tuturor lucrurilor și sentimentelor iubirea spirituala la care accede mult prea greu din cauza unei închisori carnale și ispititoare precum trupul. „Să te ador în suflet - doar duhul să-ți aleg” este idealul la care încearcă să
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
forțând întoarcerea la incoența paradisiacă. Sonetul lui Voiculescu este o variantă versificată a substanței ideatice din Sonata Kreutzer de Lev Tolstoi, care merge mai departe decât poetul român susținând ca dragoste adevărată nu există, întrucât iubirea este mediată de trupul pătimaș și slab, incapabil de spiritualizarea acestui sentiment. Aceeași idee a fost susținută în secolul al XIX-lea de către filosoful Johannes Muller care accentua ideea conform căreia omul este incapabil de a cunoaște realitatea exterioară pentru ca el nu ia contact direct
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Alexandru I. Gonța Ne Întâlneam pentru a patra oară la Iași, unde Alexandru Gonța venise să mai scormonească În arhive și biblioteci, În căutarea de materiale pentru lucrările sale de istorie. Ca Întotdeauna, se arată grăbit, neliniștit, vorbind precipitat și pătimaș despre șabloanele istoriografiei oficiale, și aberantele indicații În interpretarea evenimentelor. Subiectul pe care l-aș fi abordat În legătură cu Basarabia Îl ocolea În felul lui, dând din mână a lehamite. Cu un an Înaintea acestei Întâlniri ne Înțelesesem să lucrăm Împreună
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
regi, pe oamenii de rând și îi sfătuia în luarea celor mai bune decizii. Ca zeiță a dragostei, a excelat ca soră, soție, mamă, amantă, curtezană și era un model pentru zei și pentru oameni. Este simbolul frumuseții, seducției, iubirii pătimașe și al răzbunării. În temple era celebrată pentru toate atributele ei. Fiind asimilată cu Inanna și cu Astharte, lui Ishtar i s-a atribuit și iubirea pentru trufașul rege sumerian Ghilgameș, de iubirea căruia a vrut să se elibereze, de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de a-l întreține prin conversație. De aceea și-a apropiat-o pe doamna de Montespan, o femeie veselă, antrenantă, spirituală, și i-a prezentat-o regelui. Curând însă pasiunea ei sinceră pentru Regele Soare a fost subminată de relația pătimașă cu marchiza de Montespan care i-a ocupat locul de favorită a regelui și cu care a intrat în concurență. Dezamăgită, a plecat pentru a doua oară la Mânăstirea Chaillot. Apropiatul suveranului, Colbert, a readus-o pe Louise la Curte
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
la înfățișare, Ximen este mereu în căutare de distracții, preocupat de cucerirea femeilor frumoase, de la nobile la slujnice, de la femei căsătorite la cele necăsătorite, de la femei virtuoase la dansatoare, cântărețe, curtezane. Femeile din preajma lui stabile ori ocazionale erau frumoase, senzuale, pătimașe, dornice să-l cucerească pe marele mandarin și să se mențină în sfera atracției lui. Unele erau sincer îndrăgostite de el, altele simulau iubirea, unele îi tolerau capriciile, altele se revoltau și sufereau nefericite, dezamăgite, disperate. Dornic de petreceri, și-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
bolnavă, a plecat la mânăstire în Libia. Întradevăr, Thaïs zăcea de trei luni de friguri, dar tot frumoasă era. În prezența lui a închis ochii. Disperat, a implorat-o să se ridice. Schimbând registrul gândurilor, și-a strigat iubirea pământească pătimașă: Te-am amăgit, n-am fost decât un biet smintit, Dumnezeu, cerul, totul e minciună. Nu există nimic adevărat decât viața de pe pământ și dragostea. Te iubesc! Nu muri! Cu ultimele puteri, înainte de a muri, sfânta pocăită a șoptit: Cerul
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
stâlpi ai societății cu ochelari de aur, tineri însurăței, logodnici amorezați, profesori respectabili cu nume cunoscute, hoți, asasini, avocați ghiftuiți de liberalism, pedagogi, severi gardieni ai moralei, scriitori, pionieri ai civilizației cu teorii de avangardă, autori de articole fulminante și pătimașe asupra emancipării femeii, copoi de poliție, spioni, ocnași evadați, ofițeri, studenți, socialiști, anarhiști, patrioți, venali... Vin pe rând: timizii și obraznicii, teferii și bolnavii care fac pentru întâia oară cunoștință cu o femeie și bâtrâni stricați, istoviți de pe urma tuturor viciilor
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să se integreze cinstit în viață, după cum a făcut și actrița Rovinskaia. Din sutele de femei ce practicau desfrâul plătit, de cele mai multe ori umilitor, cu o rublă sau cu cincizeci de copeici, se desprind câteva figuri. Manka zurbagioaica este o pătimașă jucătoare de cărți; este blajină, bună și împăciuitoare și sare mereu să aplaneze conflictele dintre femei. Tamara este frumușică, agreabilă, blândă; fusese călugăriță, de aceea păstrase ceva din sfiala pustnicelor. Vorbește germana și franceza, de aceea patroana îi purta respect
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
sau "în final"), dar nu poate fi atribuită personajului: Cânta deseori cu voce scăzută o romanță de-a doamnei Lerat, plină de flori și de păsărele, înduioșându-se până la lacrimi, întrerupându-se ca să-l cuprindă pe Georges într-o îmbrățișare pătimașe, pretinzându-i jurăminte de dragoste eternă. În sfârșit, era proastă, cum o recunoștea ea însăși, când amândoi, redeveniți camarazi, fumau țigări pe marginea patului, în picioarele goale, lovind lemnul cu călcâiele.253 În acest punct, putem observa ceea ce îl deosebește
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
precupețit nici un efort pentru că neurochirurgia ieșeana să dobândească strălucirea profesională și actualul prestigiu. Alături de profesorul Constantin Arseni, profesorul Nicolae Oblu, este creatorul școlii moderne de neurochirugie din România. Profesorul N. Oblu a făcut parte din acea pleiada de mari neurochirurgi pătimași (H. Cushing, V. Dandy, CI. Vincent, si H. Olivecrona) care au trăit pentru și numai prin neurochirurgie. Prof. N. Oblu a fost pensionat intempestiv În anul 1978 fiind urmărit de regretul că nu a reușit să-și vadă realizat unul
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
cele mai înalte cote ale sentimentului de ură față de mai tânărul său coleg de breaslă. Într-o notă întocmită de Securitate, portretul lui Eugen Jebeleanu era zugrăvit în culori sumbre, poetul fiind înfățișat ca un recalcitrant notoriu: "Este un temperament pătimaș și răzbunător"29. În finalul caracterizării sale, angajații aceleiași instituții consemnau: Când îl apucă nebuniile nu mai are control. Înjură, dă cu picioarele în ușă, în covoare, în oameni, chiar"30. Oricât s-ar broda pe marginea personalității colerice a
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
lui Eugen Barbu - în vitrina literaturii române, după momentul 1968, este grăitoare în privința efectelor pe care le-au avut acele schimburi de replici mai dure. Principele: prima acuzație de plagiat din cariera literară a lui Eugen Barbu Eugen Barbu, un pătimaș mai puțin extrovertit decât Eugen Jebeleanu, nu putea trece cu vederea aversiunea colegilor săi de breaslă, astfel că, recurgând la un procedeu ingenios și amuzant, al scrierii unui roman cu cheie în care personajele fictive să aibă un corespondent în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
aibă un corespondent în lumea reală, a plăsmuit Principele, o necruțătoare parabolă a regimului comunist. În roman apar, deghizați sub diverse nume fictive, toți șefii insurecției antibarbiste: Geo Bogza este Macarie Cuful, îndărătul personajului Neftiotache Buhuș se ascunde Fănuș Neagu, pătimașul Eugen Jebeleanu este vârât în pielea lui Antonie Spadone, bardul pro-sovietic Dan Deșliu este Lazăr Scriba de Trapezunda, Iacub Giacomi seamănă izbitor cu Al. I. Ștefănescu, care are o soție poreclită Dante (Nina Cassian), cu cap de cal, Trandafil Lambru
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
rămâne scriitor era imposibil la începuturile comunismului fără a-ți fi plătit obolul. Iar G. Călinescu era, în primul rând, un scriitor și abia apoi un simplu cetățean. Dacă ar fi fost silit să renunțe la poziția sa publică de pătimaș al cărții, Călinescu ar fi fost anulat și ca persoană. Nu e un alibi al compromisului său; este, cel mult, o tristă cauzalitate. G. Călinescu urmărit de Securitate A apărut, nu de mult, o carte cu un titlu mai mult
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pus la cale de Securitate în 1959- 1960. Sigur, autorul intrase pasager în atenția organelor de control imediat după apariția Istoriei literaturii române, datorită tensiunilor pe care lucrarea le aprinsese într-un context naționalist exagerat. Figurează în dosarul său articolul pătimaș al lui Gh. A. Cuza, intitulat Profanare scelerată sau act de demență?, care a circulat, în 1942, și sub formă de broșură. Documentele apar din 1947, când o notă reține că "toate articolele sale au subiecte pur literare" (ceea ce nici măcar
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
pare mai tentant/ decât să iubesc un marchiz./ Să-l gâdil în perucă/ și rând pe rând exasperant,/ să-mi sară un fir de la ciorap (...)/ Să-l însoțesc în șort/ prin sala cavalerilor cu armuri (...)/ Dar evident l-aș iubi pătimaș./ L-aș purta cu avionul de cursă militară/ și într-o seară,/ i-aș spune franc:/ - "mă mărit cu-n șef de gară!"", Ev Mediu). Dacă textele prezente în sumarul revistei, sunt în bună parte în acord cu articolul-program, observăm
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tragica problemă a unei autonomii a literaturii în cadrul a ceea ce ce se poate numi cultura românească. Cel puțin, o operă de însemnătatea aceleia de care ne ocupăm nu poate fi brevetată de o opinie publică a condeielor insignifiante, a petenților pătimași, a "culturalilor" troglodiți. O sentință oficială - și numai o asemenea sentință poate priva literatura noastră de o sinteză strălucită ca aceea a d-lui Călinescu - nu se poate elabora decât pe baza unei majorități defavorabile a vocilor autorizate. O condamnare
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]