6,963 matches
-
este urmarea politici sale dezastruoase, de parcă nimic din ceea ce se întâmpla românului azi nu i se datorează lui. Tu taci; - - Dispar din instituții ale statului arhive cu invenții și inovații de interes strategic privind cercetarea nucleară. Cei puși să le păzească nu pățesc nimic, iar cei ce trebuie să investigheze spun că nu e nimic deosebit. - Tutaci; - Ți se fură voturile iar comisia care trebuia să investigheze pe cei care au fost prinși cu vot dublu, nu dă nici un răspuns deși
TU TACI, ARHIMANDRID JUSTIN PÂRVU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362088_a_363417]
-
fură!” Le găsesc noi denumiri, Pun comisii, pun oștiri, Luptători bravi, de elită; Iar corupția profită... Printre degete le scapă, Iar guvernul se întreabă: „Cum de poate, unde de fuge!... C ine OSIA mai unge?” Că au pus să îi păzească, Pe corupți să-i nimicească. Advocați și procurori;Zi și noapte judecăm -De corupți o să scăpăm!Judecăm și condamnăm...De la cel cu barba sură,Pân’ la cel cu țâța-n gură -Îl găsim pe cel ce fură.Legea noi o
CÂNTECUL INCORUPTIBILILOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362097_a_363426]
-
lecuiascăDe flagel, de furtișag -Ăsta-i subiectul drag.Cu toți sar și dau din gură:Le găsesc noi denumiri, Pun comisii, pun oștiri,Luptători bravi, de elită;Iarprofită... Printre degete le scapă,Iar guvernul se întreabă:Că au pus să îi păzească,Pe corupți să-i nimicească. I I Șeful statului promite, Spune că nopți nedormite... O să aibă de-azi-nainte; Hoții au să-l țină minte! Că el le-a închis capacu’... Și de-acum îl văd dracu! „Când se-arată la popor
CÂNTECUL INCORUPTIBILILOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362097_a_363426]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > PROPUNERE Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1656 din 14 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Așează-ți viața-n mâna mea... Nu te sfii! N-ai teamă!... Te voi păzi la nesfârșit De-a vieții aspră palmă. Te voi clădi în adevăr, Voi izgoni minciuna, Mă voi feri de-al Evei măr... Tu singura... Doar Una. Îți voi fi pavăză și scut, Te voi feri de ură, Te voi remodela
PROPUNERE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365886_a_367215]
-
Bătrâna doamnă îi privi rând pe rând. Și apele-n râuri tăcură preț de un ceas! „Voi sunteți un sânge, un suflet, un gând! Sunteți moștenirea de pravili ce las! Nu vedeți că am nevoie de voi la hotar Să păziți fiece slovă, fiece cânt? De dați cu piciorul la ce primirăți în dar, Veți fi umiliți de întregul pământ. Ce-mi pasă mie că ești ardelean Cu vorba domoală ca un râu în câmpie! La ce-ți servește că unii
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
iubire, mai mare decât prima. A treia, mai mare încă, e atunci când cineva are în chip simțit harul în suflet. Iar când ci-neva are harul Duhului Sfânt și în suflet și în trup, aceasta e iubirea desăvârșită; oasele celui ce păzește acest har vor fi sfinte moaște, ca acelea ale mucenicilor sau ale prorocilor sau ale cuvioșilor și ale celorlalți mari sfinți”. Părinte, de unde își are izvorul această vrăjmășie între oameni? Părintele: De la mândrie care nu este altceva decât perversitate și
PĂRINTE, CE ÎNSEAMNĂ IUBIREA DE VRĂJMAŞI? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365298_a_366627]
-
singură ladă părea stingheră, rușinându-se parcă de goliciunea ei, neavând decăt două sticle în tot cuprinsul ei. Era comoara plutonierului-major Boască, surpriza surprizelor ce va avea să o facă, la momentul potrivit, superiorilor săi. Sarcina grupului nu era să păzească comoara plutonierului. Cei șapte minus unul primeau farfuriile, ceștile, paharele și tacâmurile folosite în sala de festivități, le debarasau, le spălau și le orânduiau ca la instrucție, pregătindu-le pentru un nou asalt. Ei înșiși erau asaltați ca de un
X. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365291_a_366620]
-
se află deasupra batjocurii, ba chiar deasupra tuturor părând să spună : „tot eu am să vă fac până la urmă” .... Își dorește să ajungă în pază pe frontieră. Nu poate ajunge decât la paza unui sector al frontierei de est ; frontieră păzită cu strășnicie, de partea cealaltă, de către ruși astfel încât grănicerii români sunt lipsiți de griji ; singura grijă fiind aceea de a nu fi prins dormind în postul de pază. Sunt însă, încă de pe acum, instruiți să doarmă iepurește cu alarmele de peste
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
reuși să aprofundeze rostul încercărilor prin care trece adeseori, având în conștiința sa porunca răbdării și a iubirii. Acceptând faptul că toate în această viață sunt îngăduite asupra noastră, cu voia lui Dumnezeu, cel credincios va găsi întărire, hotărât să păzească ceea ce Creatorul tuturor celor văzute și a celor nevăzute îi cere. Parte a unei lucrări mai ample, prezenta carte vine în întâmpinarea celui ce va parcurge aceste pagini, deschizându-i perspectiva nesfârșitelor bucurii cerești. Cu această nădejde de netăgăduit, luând
ÎNDREPTAR DE TERAPIE DIVINĂ de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365339_a_366668]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IUBI-NE-VOM Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 924 din 12 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Te închizi parcă-ntr-un dom Dintr-un turn păzit de draci Și-n bikini coajă de pom, Cu cercei ca doi colaci Și un piercing mic de crom Te îmbraci să te dezbraci... În rochița policrom Doar atât cât să mă-mpaci Înainte de-un sodom Ce urmează să
IUBI-NE-VOM de ROMEO TARHON în ediţia nr. 924 din 12 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365352_a_366681]
-
nu aveau atâta minte și că singurul vinovat era Dedal. Furios, l-a închis în Labirint împreună cu fiul lui, Icar. Să iasă din Labirint nu era o problemă pentru Dedal. Dar să părăsească insula era mai greu, toate porturile erau păzite de soldați. “Dar aeroporturile?” s-a gândit Dedal. Și a inventat pentru el și fiul său niște aripi din pene lipite cu ceară. Au zburat amândoi, Icar s-a înălțat prea sus și ... știți povestea. De atunci, Icar a devenit
CRETA, INSULA LEGENDELOR de DAN NOREA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365309_a_366638]
-
dileme, Stăpîni doar pe ce-a fost promis. Dar pînă atunci în iubire Și-n astăzi să credem onest, Topiți în albastra jertfire A unui sărut fără rest. La tine în gînd stau de veghe, La mine în gînd mă păzești, Ca doi condamnați fără zeghe, Dăm plată sentinței cerești. Și poate mai sîntem spre viață, Și poate că încă trăim, Ca raze pierdute-ntr-o ceață În care ne tot prăbușim. Referință Bibliografică: Fatala întîmplare / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN
FATALA ÎNTÎMPLARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/365401_a_366730]
-
discotecă. Acolo au luat cu japca fetele la dans îmbrâncindu-le partenerii. A ieșit cu bătaie. Militarii și-au scos centurile și au lovit în dreapta și în stânga fără alegere, fără milă; cu ură au lovit. La o adică, ei care păzeau frontierele țării pentru ca tot restul poporului să trăiască în liniște și pace, pentru ca tinerii să se distreze în voie, meritau cât de cât un anume respect. În următoarele două-trei zile arestul batalionului de pază a gemut de locatari părând a
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
spre acel înalt plin de rod și frumusețe, ca Cerul Tău, ce bucură Sfinții și Aleșii pământului. Vine mireasma Cântării, mlădioasă ca o vestală a Frumuseții Cuvântului. Îmi strâng clipele și-mi împletesc anii. Ferestrele inimii surâd înflorite. Cine-mi păzește clipa? Cine-mi adună anii? Cine-mi hotărăște destinul? Sublimul Hristic! Frumusețea Dacică a Neamului! Frumusețea umblă împodobită-n Iubire, dând surâsul Făpturii creștine. S-a pogorât din Cer, s-a oprit în lumea lui Hristos, în lumea lui Zamolxe
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
întâmpinăm Frumusețea lui Hristos, Frumusețea Cerului și a Pământului. Anii trăiți frumos își deschid înțelesurile vieții. Timpul curge plăcut, liturgic... Așează mireasma pe prispa inimii mele. Mă grăbesc să-l cuprind, mă prinde în nimburile frumuseții sale. Crucea sufletului creștin păzește casa dreptului mărturisitor. Crucea ortodoxă a Națiunii păzește Casa Biruinței lui Dumnezeu. Din zâmbetul Zorilor se aud cântece de cuci și privighetori. Din surâsul sufletului se aud ca-n sărbători cântecele Neamului. Din cântarea Neamului se aud bucuria lui Dumnezeu
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
Pământului. Anii trăiți frumos își deschid înțelesurile vieții. Timpul curge plăcut, liturgic... Așează mireasma pe prispa inimii mele. Mă grăbesc să-l cuprind, mă prinde în nimburile frumuseții sale. Crucea sufletului creștin păzește casa dreptului mărturisitor. Crucea ortodoxă a Națiunii păzește Casa Biruinței lui Dumnezeu. Din zâmbetul Zorilor se aud cântece de cuci și privighetori. Din surâsul sufletului se aud ca-n sărbători cântecele Neamului. Din cântarea Neamului se aud bucuria lui Dumnezeu și a Fecioarei. Din cornișa zării, inima mi
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
aceste pagini segvențe nemuritoare ale copilăriei, ascunse în străfundurile memoriei mele, ajunsă poate acum la răscruci de vremuri. Era prin anul 1956, când aveam vreo 12 ani și începuse tata să mă trimită la vreo patru kilometri de comună să păzesc jumătatea de hectar cultivată cu viță de vie. Să nu-mi fie frică singur pe câmp la acea vârstă fragedă, departe de casă și de familie, mă însoțea și bunica Floarea, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
hectar cultivată cu viță de vie. Să nu-mi fie frică singur pe câmp la acea vârstă fragedă, departe de casă și de familie, mă însoțea și bunica Floarea, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu ea am păzit doi ani la rând via noastră. La vreo cincizeci de metri de lotul nostru de vie, avea și tatăl mamei un hectar, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că-l păzeam. Ce putea să
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
Floarea, mama tatălui meu, în etate de 103 ani. Cu ea am păzit doi ani la rând via noastră. La vreo cincizeci de metri de lotul nostru de vie, avea și tatăl mamei un hectar, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că-l păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani împotriva celor ce ar fi dorit să se înfrupte din strugurii copți? Înainte de a ne instala ca paznici ai viei, mai întâi
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
Cu ea am păzit doi ani la rând via noastră. La vreo cincizeci de metri de lotul nostru de vie, avea și tatăl mamei un hectar, pe care tot eu îl păzeam. Este un fel de a spune că-l păzeam. Ce putea să facă un copil de doisprezece ani împotriva celor ce ar fi dorit să se înfrupte din strugurii copți? Înainte de a ne instala ca paznici ai viei, mai întâi scotea tata ușa de la beci, încărca cu paie o
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
curtea și în casele lor. Cum trebuia să se separe membri aceleași familii pe la alte gazde, după cum aveau oamenii spațiu să-i primească. Uneori veneau hoții și le furau tot ce găseau de prin căruțe, mai ales că acestea erau păzite tot de niște copii sau de femei, bărbații fiind plecați la război. Doar vederea o cam părăsise pe bunica. Nu mai vedea în depărtare. Doar zărea ca prin ceață. Când era cineva prin apropiere, și nu-i răspundea la apelul
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
de la “ceape” (cum îi spuneam noi pe scurt la gospodăria colectivă de producție ) toți caii pe care nu-i foloseau la atelaje. Erau câteva zeci de cabaline și de obicei doi - trei flăcăi ceva mai mari ca mine care îi păzeau. Pentru că aveam nevoie de distracție, ei ne lăsau să le călărim caii și să facem întrecere între noi, în schimb îi lăsam și noi să mănânce struguri sau pepeni. Era un troc echitabil spuneam noi copii. Același lucru se întâmpla
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
dacă am reușit să intru în camera ei. Îmi amintesc cu nostalgie cum în vara lui 1957, înainte de a-l forța pe tata să “semneze” adeziunea de intrare în ceapeu, eram la vie cu bunica, ultimul an când am mai păzit-o împreună și s-a pornit o ploaie de vară cu tunete și fulgere cum nu am mai văzut niciodată. Tuna așa de tare de parcă se rupea cerul în două. Ruperea norilor era chiar deasupra noastră. Când fulgera zicea-i
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
ca o jignire, Căci am simți că stăm și nu plutim. Nu pot să-ți spun decît că vine frigul Și că-ntre noi e-un inutil oraș, Ca un talaz ce-ar năvăli pe digul Pe care l-am păzi opus și laș. Iar dac-ar fi vreun tren să te ajungă, Poate te-aș aștepta să vii-ntr-o zi Sau poate într-o noapte foarte lungă, Pe un peron la care s-ar opri. Noiembrie, iarăși, fără de scăpare
NOIEMBRIE FĂRĂ SCĂPARE de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2147 din 16 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365507_a_366836]
-
cavaler de noapte unde absența și îndepărtarea par ireale. Voi smulge frustrările și în tristețea mov fântânile o să-mi susure vechi melodii de dragoste pe care în timp sentimentele le-au uitat la răspântii ca pe niște santinele care ne păzesc de durere. Fata aceea și azi trece unduitoare prin gânduri cu sânii copți în iarba coaptă și sunătoare dintre arborii fostei păduri imaginare. Referință Bibliografică: Pădurea / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 987, Anul III, 13 septembrie
PĂDUREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365031_a_366360]