6,523 matches
-
Jipa Publicat în: Ediția nr. 1817 din 22 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Când nu ai milă de drumețul trist privești la el cu silă cu ochiul tău fovist renunțând la perspectiva care aduce echilibrul într-o lume. Oare? În palida lumină, luminile-s sfârșite un orizont pierdut, cărări nesăbuite, asemeni labirintului tăcut prin care treci și rătăcești pierdut. Plutește-n întuneric duhoarea-n care melcii au putrezit sub mare, și se coboară ca o umbră deasă amfitria ce te cheamă
BONJOUR TRISTESSE de PETRU JIPA în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366341_a_367670]
-
fac victorioasă în lumina razelor de soare. Alerg de colo-colo în străfundurile inimii mele, să pot afla esența răului din jurul nostru. Scot la lumină rămășițele încă având ecouri în învălmășeala amintirilor de altă dată. Promisiunile mele ar putea fi prea palide în fața Ta. Așa că lasă-mi puterea să-ți fac dovada adevărului care stă gata să răbufnească spre lumea din jur, spre lumea noastră de departe și de aproape și e gata să-și ia avânt spre înălțimile cerului confundând adevărul
RUGA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366352_a_367681]
-
trec pe lângă mine iar vântul lin le duce, le-așează pe un nor, iar ele, zglobii, ca o ploaie caldă, jucăușă, îmi sărută sânii... Mă văd ca o fantomă plutind pe luciul unui lac; asemeni Ofeliei, am fața tristă și palidă ca luna; nuferi albi și roșii lăcrimează... și, la un moment dat, umerii sălciilor se-apleacă, mă cuprind de mijloc, și, îmbrăcată în mireasă, m-așează pe un catafalc... De departe se-aude-un corn care anunță dimineața și-o briză îngână
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
trec pe lângă mine iar vântul lin le duce,le-așează pe un nor, iar ele, zglobii,ca o ploaie caldă, jucăușă, îmi sărută sânii...Mă văd ca o fantomă plutind pe luciul unui lac;asemeni Ofeliei, am fața tristă și palidă ca luna;nuferi albi și roșii lăcrimează... și, la un moment dat,umerii sălciilor se-apleacă, mă cuprind de mijloc,și, îmbrăcată în mireasă, m-așează pe un catafalc...De departe se-aude-un corn care anunță dimineațași-o briză îngână un cântec
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366199_a_367528]
-
de-a merge la pescuit pe mare. Lansarea la apă a bărcilor se face colectiv, de către cel puțin două persoane, fiecare barcă fiind de peste 100 kilograme și ridicată pe plajă la 5-6 metri distanță de apă. Pe cer, mai străluceau palid câteva stele, rătăcite printre norii întunecați Era un cer care nu prevestea o zi însorită, putea să plouă sau să apară valurile largi. Vântul bătea destul de neplăcut, dinspre mal înspre larg. Deocamdată, marea se prezenta ondulată, de gradul doi spre
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1503 din 11 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366461_a_367790]
-
târziu eroul filosofiei lui Nietzsche. În galeriile Uffizi, cel mai cunoscut muzeu din Florența, se află un portret anonim al lui Machiavelli care îl înfățișează, după spusele lui Will Durant în cartea sa Renașterea, cu „o statură zveltă, o figură palidă, obraji subțiri, ochi întunecați, cu privirea pătrunzătoare, buze subțiri și strâns încordate”. Autorul își exprimă părerea că nu putea să fie un bun diplomat, deoarece era prea subtil, nu avea nici cum să fie un om bun de stat, întrucât
„DIVIDE ET IMPERA!” de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366623_a_367952]
-
furiș sub pernă un noroc a intrat. Te lupți cu utopia pe linia continuă, repeți singur în baie ceva despre gustul prostiei. Jocul vieții rămâne mascaradă, actorii lustruiesc cu lacrimile piesele altora. O zdreanță de noapte se lăfăie prin fața mea palidă. Mă trage de păr, îmi spune printre dinți, șuierat și nervos: de ce te plângi târfă, de ce te plângi hoață de vieți, ai curaj să privești moartea în față? De ce plângi târfă că nu ai vieți, ești o victimă posacă și
LUPUL ALB de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366660_a_367989]
-
azi vrea să fie rea: - La capul tău pătrat nimic nu merge! „Nu e vina lui că are cap pătrat... „ Totuși ea aleargă în baie pentru a se privi în voie în oglindă... Are cearcăne mari, vinete, obrajii îi sunt palizi. Ochii aceștia mari, deschiși parcă să prindă totul, îi dau impresia unui bolnav de febră. Da, ridurile-i mai lipseau... Faptul că își cunoaște bine defectele îi creează adeseori complexe. Orice cusur e preluat, analizat și amplificat apoi de zeci
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
te-ai ascuns în lumea ta, nebuno? Astăzi a fost primul ei spectacol, un vis multicolor ca reflectoarele care i-au zăpăcit ochii, cu un public excelent care a ajutat-o foarte mult. Își amintește cum a intrat pe scenă palidă, tremurând, cu dinții încleștați... se temea că nu va reuși niciodată să mai deschidă gura. Atunci a aplaudat cineva în primul rând. Nu știe cine. Și altcineva i-a strigat tot atunci: “- Hai că ești frumoasă!” În culise, Beran aproape
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
de-a merge la pescuit pe mare. Lansarea la apă a bărcilor se face colectiv, de către cel puțin două persoane, fiecare barcă fiind de peste 100 kilograme și ridicată pe plajă la 5-6 metri distanță de apă. Pe cer, mai străluceau palid câteva stele, rătăcite printre norii întunecați Era un cer care nu prevestea o zi însorită, putea să plouă sau să apară valurile largi. Vântul bătea destul de neplăcut, dinspre mal înspre larg.Deocamdată, marea se prezenta ondulată, de gradul doi spre
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365592_a_366921]
-
înfățișări. E vorba de sute de ani... - Și care-i fața ta adevărată? Să nu mă înfiorezi! Am auzit că vampirii sunt urâți și fioroși. - Te înșeli! Adesea au chipul asemănător cu cel al muritorilor, atâta doar că-s mai palizi. Iar adevărata mea față este cea pe care o vezi. Ți-am spus doar că pe jumătate sunt om! Am evitat să stau o perioadă lungă în același loc, fiindcă nu îmbătrânesc! Odată cu nașterea altei generații puteam reapărea pe meleagurile
XX. PRINŢUL MISTERELOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365653_a_366982]
-
lor. De fapt, prin fiecare personaj se scrie pe ea însăși, cu răbdare și migală, cu talent și dăruire. Autoarea este un fin observator, aducând în prim plan detalii despre o lume eterogenă ce-și consumă existența într-o societate palidă, cu ... Citește mai mult Despre romanul “Umbra din noapte” de Helene PflitschPronunțându-se, prin cărțile sale publicate până acum, asupra modului în care oamenii trăiesc, gândesc, iubesc, Helene Pflitsch dovedește că are atât capacitatea de a observa și de a
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
lor. De fapt, prin fiecare personaj se scrie pe ea însăși, cu răbdare și migală, cu talent și dăruire.Autoarea este un fin observator, aducând în prim plan detalii despre o lume eterogenă ce-și consumă existența într-o societate palidă, cu ... V. TREIZECI ȘI TREI DE ZILE DE FERICIRE AUTOR ION DUMITRAȘCU, SAU CALEA SPRE UN PRIETEN, de Helene Pflitsch , publicat în Ediția nr. 1812 din 17 decembrie 2015. V-ați întrebat vreodată câte zile de fericire ați avut? Și dacă da
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
trec pe lângă mine iar vântul lin le duce, le-așează pe un nor, iar ele, zglobii, ca o ploaie caldă, jucăușă, îmi sărută sânii... Mă văd ca o fantomă plutind pe luciul unui lac; asemeni Ofeliei, am fața tristă și palidă ca luna; nuferi albi și roșii lăcrimează... și, la un moment dat, umerii sălciilor se-apleacă, mă cuprind de mijloc, și, îmbrăcată în mireasă, m-așează pe un catafalc... De departe se-aude-un corn care anunță dimineața și-o briză îngână
VIS DE VARĂ de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1656 din 14 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366111_a_367440]
-
vreo trei zile. Am plâns și nu am vrut să mai mănânc. Probabil că mă durea sufletul de două ori: o dată pentru că regretam ceea ce am făcut și o dată că eram pedepsită. Începusem să slăbesc în primele două zile și eram palidă la față. Părinții s-au speriat și a treia zi mi-au dat voie afară. Cât despre afacerea cu tutunul, nu-mi plăcea să merg la cules și nici să înșir cu andreaua pe sfoară sau sârmă foile de tutun
TIMPUL FRUCTELOR ŞI VREMEA AMINTIRILOR de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366146_a_367475]
-
jar. Înainte de a se despărți de linia infinitului, cercul de foc avea forma unui glob de sticlă incandescentă, așezat peste o lampă de noapte. L-am văzut cum se depărta cu repeziciune de orizont, ridicându-se spre nesfârșirea cerului. Luna palidă, se pierdea deasupra orașului și era gata să se înfigă în vârful releului de la poștă. Priveam, mut de admirație, spectacolul măreț al răsăritului de soare și nu conteneam a mulțumi vieții că aveam ocazia să-l văd încă odată, deși
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361585_a_362914]
-
cerului. Trecuse o săptămână, poate mai mult, de când băiatul plecase în Cosmos cu nava sa și nu se mai auzi nimic de el. Până într-o zi însă, când în ogradă ateriză o navă din care coborî eroul nostru, puțin palid, dar vesel și radios, ținând în mâini un obiect albastru, strălucitor și mare cât o minge! Toți copiii din împrejurimi s-au bucurat nespus de mult și au fost fericiți să se poată juca cu mingea aceea albastră și strălucitoare
PENTRU COPII de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361640_a_362969]
-
Atât de tânără!”, “Atât de frumoasă!”, “Păcat!”, “Sărmanii părinți!”, “Dar el!? O va uita.”, iar eu răspundeam tuturor “Da, da!”, iar la ultimul cu-n “Niciodată!” hotărât și mă uitam în jur să văd dacă m-au auzit. Chipul tău palid, cu părul răsfirat pe perna albă de paie, (atât ți-a rămas) ochii tăi închiși, altădată jucăuși și umezi, gura ta ce încă mai avea o urmă din zîmbetul tău încrezător; mâinile acelea cu degete lungi pe care le-am
ELEGIE I (10 ELEGII CELEI CE NU MOARE) de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352015_a_353344]
-
magazine și să pregătească trusoul micuței. Trebuia să își facă din ce în ce mai mult timp pentru astfel de lucruri. O încântă sesiunea de cumpărături și o relaxă, așa încât, când se întoarse acasă, era binedispusă. Încă nu era amiază. Zâmbi, privind cum razele palide ale soarelui scăldau casa în culorile vitraliilor. Cam nefiresc pentru ea să fie acasă la o astfel de oră, dar era minunat! În curând, toată ziua o va petrece acasă, cu puiul ei. I se păru că aude apa în
(II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352209_a_353538]
-
parcă ”strigătul de moarte” al fiecărei frunzulițe...al fiecărei crenguțe rupte din trupul copacului din care a crescut...; Sunt un martor neputincios...în fața ”tragediei” ce are loc în fața mea...; natura moare încet... schimbându-și culorile feței din verdele viu...în palida culoare a...morții. Privesc copacii înfrigurați, goi și sleiți de puteri sub loviturile necruțătoare ale vântului și ploii... Brațele întinse spre cer de parcă ar cere îndurare... dezbrăcate de frunze îmi strecoară în suflet un fior rece... Pașii calcă pe frunzele
LACRIMI DE...TOAMNĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352317_a_353646]
-
untului pe care-l purta desfăcut, se murdărise repede, se motolise și acum nu mai dădea acea notă de eleganță pe care o dăduse cândva, ci părea un biet paltonaș cumpărat de la o tarabă oarecare, o țesătură infectă, boțită și palidă, nicidecum acea textură fină, aproape catifelată, pe care o avusese de-a lungul anilor. Din blana de nurcă de la guler câteva fire fuseseră smulse cu brutalitate lăsând să se vadă din loc în loc materialul de la reverele paltonului. Se făcuseră mici
SCRIEREA UNEI ISTORII de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1009 din 05 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352318_a_353647]
-
plânsul lemnului...” {Valentina Becart} http://www.youtube.com/watch?v=nyLOePu6RwI Am întâlnit-o la colț de stradă ... Stătea rezemată de trunchiul unui copac visător, privea frunzele ruginii - aripi de fluturi - cu zborul lin, spulberate de vântul nostalgic. În soarele palid, părea atât de zdrențuită și de ruginită! A întins o mână spre albastrul cerului, vrând parcă să prindă o rază de soare în pumnul de frunze și iarbă, ce mai păstra ca o taină visul verde! Un gând, ca o
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1010 din 06 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352369_a_353698]
-
înconjurată de noapte: „Femeia mă caută cu sânii dăruiți vântului / se bucură de foamea mea telurică./ De dragostea ei tăinuită de întuneric / sângeră aprins frigul însingurării,/ ca un copac cu frunze îngălbenite de schim- bare.// În ochiul cerului devin mai palid / nimeni nu știe că noaptea se plimbă pe ape/ cu un coș de stele, pâine și vin de ambrozie./ Mă voi duce să cinstesc destinul/ iar partea netrăită încă / să o închin femeii. (Frigul însingurării). „Însingurare” nu înseamnă, pentru poet
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
Aci, prozaici pământeni, / Pe drumuri a murit, / De zurnetul de bani înăbușit, / În lumea asta cu dugheni” (Proză, 1965:133). Poet al nopții și al lugubrului, fire extremă a iubirii în noapte: „Tristă, după un copac pe câmp / Stă luna, palidă, pustie - / De vânt se clatină copacul - / Și simt fiori de nebunie (Crize, 1965:134), poetul nu poate fi înțeles decât numai printr-o metamorfozare a fiindului său, într-un eu luminat de astrul hrismosului, prin care el trăia revelația înainte de
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
doar de faptul că neputința lui îl face să se depărteze de creatul întru nemurire, pentru că poetul trăiește veșnic, profanul piere odată cu propria-i distrugere: „Dar vezi... m-a ocolit acuma... / El s-a temut, mai mult, - săracul... / Pe luna palidă, pustie” (Crize, 1965:134). Bacovia creează întru păreri de rău față de ființa-om care nu îi înțelege versul, el crede că în noapte răul se va distruge până la ivirea zorilor și, de aceea, izvorul său de inspirație se ivește în
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]