1,835 matches
-
să fie întru jefuire și casele lor întru risipire. cai, boi și alte pojijii. învațați și pedepsiți. Adică acești douăzeci linzi ruși vor da opt șferturi într-un an și la șfert câte 25 lei noi și resura câte 5 parale de leu și vor mai da un șfert pentru ploconul baeramlâcului și două șferturi pentru ajutorință și un șfert la mucareriu." ... și s-au mântuit această cinstită jivină omul ... "au făcut paretesis" "paretesis" = demisie "cu acest smerit harzuhal, în chip
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oameni care sunt cineva pe când cele mai multe din victimile care se perindă au niște înfățișări ingrate, nenorocite și ticăloase! Unii sunt ridicoli. Madama Haia (60 de ani, ochelari rotunzi) mimà amenințările bandiților: Te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! te-mpușc! Dă parale! zice că o amenințau astfel "boierii", însă cuvântul îl ia în serios. Pe când Pal, ungurean, vorbește cu ironie despre "boierii noștri" care s-au cerut în căruță ș-apoi, înainte de Podul-Iloaiei, i-au pradat, amenințându-i cu revolverele. Sfânta Duminică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
gata. E adevărat că te conduce cu politeță la dușuri, la bazinuri, stă de vorbă cu d-ta, îți face cunoscut că a fost prin București în vremea războiului (vin bun Deal Mare, Odobeșt!) dar masajul lui nu face două parale. De altminteri cași baia. Foarte curat și rânduit însă, la al 4-lea etaj! Când ies, îmi dă înapoi 3 mărci. Nu știu de ce. Scump. O baie de aburi 7 mărci. Un dejun 7 mărci. O cafea 1 marcă. Un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din lume, căci fiind corăbieri umblă pe ape și lipsesc cu anii; iar nevestele urmează a naște prunci și în vremea cât soții lor sunt departe, așa vârtute au acești oameni. Cristea se duce la un cămătar creștin ca să împrumute parale. Duce amanet un inel de aur și o răcliță de argint cu o bucată de potcoavă dela calul ostașului lui Dumnezeu Dimitrie dela Salonic. Cămătarul cântărește răclița fără potcoavă, arătând că pentru acel fier sfânt și mai presus de orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
chine reu. Superat și dus la jandarm. Dat judecat buer și pe mine. Buer pentru lasat chine slobod, mine pentru trecut fara voe. Dat judecat. Cum se poate, omule? Cum să dai boieru în judecată. Acolo lucrezi, el îți dă parale. Te poți mata pune cu boeru? Cum să dai pe boier în giudicată. Eu nu știu. Eu superat și dat judecat pe boer și pe mine. Vai de mine că tare mai ești prost! Cum poți face așa poznă. Acu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a vrut să-mi scoată un ochiu! Păzește-te de cel căruia i-ai făcut un bine. După ce s-a săturat, prostul zvârle lingura. Numai pomul cu roadă e bătut cu pietre. Găina vecinului pare gâscă. Dacă ai prea multe parale, împrietinește-te cu crâșmarul. Oricât de mare turma, un casap îi ajunge. Dușmanul tău e furnică; tu socoate-l leu. Apa se alină, dușmanul nu. Mai bine să am dușmani pe față, decât prietin într-ascuns. Pomul alături de pom, omul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
on fait du bien, d'entendre dire du mal de soi (Renan). Am dat de dracul la fotograf; n-a reușit fotografia: nu mi-a scos ochii. Cine ia de la mine, toată vara-i merge bine. Negustor mare n-are parale. Iată și eu, cu gura vorbă, și cu mâna în buzunar. Dealurile se vedeau în zare șterse, într-o fumegare de culoarea cerului. Secetă 30 Iulie. Câte-un vârtej de praf se isca, fugind, rotindu-se pe drumul cotit, prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
livrea lulea mula marda narghilea pavea podea pafta haraba rețea vadea zarnacadea Fie turcești, fie străine, toate acestea cuvinte au pluralul în ale sau ele. Hazna haznale Beltea beltele. Pluralul substantivului taigà nu poate fi decât taigale, ca și basma, para, saca, baclava, para, maca, pușlama, sofa, daira, pașa, aba, hasna, canara, halva, farfara, mangafa, iofca, zalhana, muaca, ciulama, sarma, lohma, zurba, iarma, halca, macara, mucava, tarama, caba și a. *1 De la un misoghin cetire: Muiere bună: cămin în furtună. Muiere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
marda narghilea pavea podea pafta haraba rețea vadea zarnacadea Fie turcești, fie străine, toate acestea cuvinte au pluralul în ale sau ele. Hazna haznale Beltea beltele. Pluralul substantivului taigà nu poate fi decât taigale, ca și basma, para, saca, baclava, para, maca, pușlama, sofa, daira, pașa, aba, hasna, canara, halva, farfara, mangafa, iofca, zalhana, muaca, ciulama, sarma, lohma, zurba, iarma, halca, macara, mucava, tarama, caba și a. *1 De la un misoghin cetire: Muiere bună: cămin în furtună. Muiere cu venin: furtună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
d-ta, să nu-ți fie cu supărare nu-i sfrijit și cu picioarele ca fusele cum sunt alții nu vă fie cu bănat, crescuți în puf și înțărcați după moda nouă! Toate-s bune, una-i ră, Nu-s parale la cură. * Așa povestea Toader Cicea și neamurile noastre... * Sf. Neculai e podar * Toamna frunzele-și colindă Cântă-un greier supt o grindă... Ceru-i înorat: o pânză încremenită de fum. E frig; băiețandrii, pe miriști și ogoare culese umblă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în timp ce împărțirea ciutei construiește o „societate”, nu doar o imagine în miniatură a cosmosului: „Cu cita m-alăturai/ În subsuoară mi-o luai./ Pe mal negru o-aruncai,/ Îngenunchi d-o-ngenunghiai./ Dădui sânge câmpului,/ Iar pielea târgului,/ Tăbăcari s-o tăbăcească,/ Parale să-ți dobândească./ Păru-l dădui la trăistari,/ Să facă trăisti la măgari” (Țăndărei - Ialomița). Ofranda căprioarei este menită pământului roditor și meșteșugarilor, două coordonate ale dimensiunii practice a lumii, secătuită de vitalitate. În plus față de conotațiile deja discutate ale
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un scripcar cu cobzar. Și preotul Iordăchescu i-a băgat în casă și le-a spus să cânte o horă săltăreață. Și s-au prins toți în horă adică și domnișoara Aneta Grigorescu. Și zicea popa: "Uite măi Rădășanu,câte parale face un picior de-a Anetei? Dar amândouă? Și vorba lui Creangă, ori erau picioare ori nu. Dar nicăiri nu se văd picioarele așa de frumoase ca la ghilit pânzele, cum le-a văzut el. Și era frumoasă domnișoara Aneta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
la timp d-lui I. Brătianu primejdiile expediției lui în Rusia și, om înțelept și prevăzător, a susținut să fie trimis în Christiania, asigurându-1 totodată. Dl. Brătianu a răspuns însă că transportul până în Norvegia și asigurarea ar costa prea multe parale, dar că, în definitiv, ar putea trece peste asta, dacă o considerație de ordin moral n-ar face propunerea imposibilă: ce ar zice Rusia ? Ar avea dreptul să fie jignită, căci am dovedi neîncrederea noastră. Și, pentru ca să nu jignească Rusia
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
celor din diaspora s-ar putea, poate, ajunge la alte rezultate de expunere și recunoaștere ale culturii române în alte țări. Trăim vremuri în care totul pare să se subsumeze scopului. Crezi că literatura a scăpat de aceasta desfigurare? Câte parale mai dă europeanul pe poezie, pe cultură, în ziua de azi? Întotdeauna a existat o prostituție intelectuală, dar să nu uităm că mulți din părinții artelor au fost într-o măsură mai mare sau mai mică părtași la două procese
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
intrat în folclor, se cântă sau se recită. E de ajuns să pomenim "Amintirea paradisului" sau "M-a prins dorul de Moldova"... Cum apreciați acest lucru, vă intrigă sau vă încântă...? Așa cum am mai spus-o, numai poetaștrii de două parale sunt mândri de "cărțile lor", adesea simple furăciuni calificate (cazul Cărtărescu!). Eminescu nu și-a strâns poemele într-o carte, Arghezi a debutat la 47 de ani. Orice poet adevărat știe că marea poezie scrisă de el nu mai are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
că a făcut mai mult rău României, securitatea sau activiștii? Da, cred în longevitatea sexcuristului de pensii... numeroase, fiindcă ocultarea colonelului Boțârlan (a cărui văduvă îi păstrează moaștele, cu celofan învelite, în rezervorul closetului) nu-mi hâțână siguranța apofantică. De parale nu duce lipsă. Sexulcursit de cursă lungă, nu-i așa? Ba-i astfel. Colonelul Wolf posedă, în centrul Iașilor, algenția de turism Alwo. Ghinărarului Pleșiță îi țâțâie curul amintindu-și de complicitățile de care-l acuză Vestul cu teroristul Carlos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
secolului al XIX-lea, în țările române circulau următoarele monede: galbenul (monedă de aur, de diferite proveniențe), florinți, ortul, punga cu bani, tulți, costandele, zloți, ruble, copeici, potronici, aspri, lei bătuți, leu (veche monedă de argint, în valoare de 40 parale); piastru sau groș, pe care era reprezentat un leu, bătut pentru prima oară de Soliman al II-lea, imitat după talerul olandez, pe care era reprezentat un leu încălecat de un cavaler), paraua (a 40-a parte din leul vechi
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
monedă de argint, în valoare de 40 parale); piastru sau groș, pe care era reprezentat un leu, bătut pentru prima oară de Soliman al II-lea, imitat după talerul olandez, pe care era reprezentat un leu încălecat de un cavaler), paraua (a 40-a parte din leul vechi), talerul (veche monedă austriacă de argint, în valoare de 40 aspri), groș (guruș) - monedă de argint (piastru, în Imperiul Otoman; leu, în țările române), ban (cea mai mică monedă de argint, apoi de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
veche monedă austriacă de argint, în valoare de 40 aspri), groș (guruș) - monedă de argint (piastru, în Imperiul Otoman; leu, în țările române), ban (cea mai mică monedă de argint, apoi de aramă, în valoare de 1/3 dintr-o para), lețcae (cea mai mică monedă). Raportul dintre galbeni și lei, în această perioadă era: în 1803, 1 galben = 8 lei și 30 parale; în 1812, un galben = 12 lei; în 1829, 1 galben franțuzesc = 31 lei și 10 parale. Progresele
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
ban (cea mai mică monedă de argint, apoi de aramă, în valoare de 1/3 dintr-o para), lețcae (cea mai mică monedă). Raportul dintre galbeni și lei, în această perioadă era: în 1803, 1 galben = 8 lei și 30 parale; în 1812, un galben = 12 lei; în 1829, 1 galben franțuzesc = 31 lei și 10 parale. Progresele economice trebuie puse în legătură cu existența drumurilor și a „poștelor”. Pe drumul Iași-Huși erau pichete de pază. La fiecare pichet se afla un grup
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
o para), lețcae (cea mai mică monedă). Raportul dintre galbeni și lei, în această perioadă era: în 1803, 1 galben = 8 lei și 30 parale; în 1812, un galben = 12 lei; în 1829, 1 galben franțuzesc = 31 lei și 10 parale. Progresele economice trebuie puse în legătură cu existența drumurilor și a „poștelor”. Pe drumul Iași-Huși erau pichete de pază. La fiecare pichet se afla un grup de slujitori călări, care însoțeau convoaiele. „Poștele” erau arendate de obicei marilor boieri, care încasau taxe
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
îngrijea de starea igienică?](Ibidem.) La 26 ianuarie/8 februarie fusei înștiințată că infirmii noștri vor fi trimiși în Moldova, în schimb cu cei germani de acolo. Le-am strâns, de la noi și de la amici, ouă, brânză, cârnați și ceva parale, căci Crucea Roșie nu le dădea decât puțină slănină și pâine, iar germanii, un ceai seara. Bieții oameni erau foarte emoționați, gândindu-se la tristul efect ce erau să facă acasă infirmi cum erau, dar se bucurau mult de a
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
secolului al XIX-lea cu un număr care se cifra în jurul a 80 de "crivaturi", internând tot timpul numai bărbați. Trecerea instituției sub conducerea Epitropiei a schimbat condițiile. În 1867, bugetul Epitropiei era de 100.293 lei vechi și 130 parale (P. Zosin). Epitropia a încercat o reglementare a internărilor prin introducerea primului regulament pentru internarea alienaților, care s-a publicat la 15.VII.1867 sub titlul de "Intrarea și ieșirea smintiților din spitalele de smintiți". Acest regulament a fost valabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de vedere: "nici până acum nu s-au dat papucii, colțunii și tulpanele", iar alimentația se făcea sui generis: "zilnic gardianul însărcinat cu aceasta e obligat să se ducă la D-l Intendent al Primăriei ca acesta să-i deie paralele alocate pe ace zi, pentru nutrimentul alienaților și apoi să se ducă să cumpere". Infirmierii (gardienii) erau total necorespunzători "majoritatea lor fiind niște înrăutățiți care au epuizat toate slujbele înainte de a ajunge gardieni de ospiciu", iar unul dintre aceștia "ține
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
boemei. O povestire, o poezie, un articol, spre a nu mai vorbi de o carte, dacă îți apăreau, erau bine remunerate de statul democrat-popular, dispus să răsplătească scrisul care-i convenea ideologic. Cine scria în spiritul zilei se umplea de parale și erau destui tineri mânuitori de condei care se încadraseră, la început de carieră, în spiritul zilei, ușor amețiți de succesele publicării rapide și de faptul că se treziseră, în urma ei, cu buzunarele pline. Drept care o țineau într-o săr
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]