2,686 matches
-
afară, cât oglindirea, narcisiacă, în sine însuși. Bujor Nedelcovici are talentul de a individualiza, literar vorbind, o temă morală frecventă. El nu construiește, propriu-zis, o tipologie memorabilă, sugerează doar [...] o maladie morală a timpului și consecințele ei [...], împinge lucrurile spre parabolă, dar trebuie spus că, având fin instinct de romancier, nu insistă și nu complică parabola. El rămâne în planul realului (viața morală a indivizilor) și asta e bine, pentru că aici este spațiul în care se revelează caracterele și se prefigurează
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
vorbind, o temă morală frecventă. El nu construiește, propriu-zis, o tipologie memorabilă, sugerează doar [...] o maladie morală a timpului și consecințele ei [...], împinge lucrurile spre parabolă, dar trebuie spus că, având fin instinct de romancier, nu insistă și nu complică parabola. El rămâne în planul realului (viața morală a indivizilor) și asta e bine, pentru că aici este spațiul în care se revelează caracterele și se prefigurează, în fond, condiția omului. EUGEN SIMION SCRIERI: Ultimii, București, 1970; Fără vâsle, București, 1972; Noaptea
NEDELCOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288399_a_289728]
-
al femeilor. Prin el septuagenara își retrăiește junețea aventuroasă, punctată de momentul trecerii de la fetie la o feminitate orgiastică cu participarea unui ofițer neamț, în timpul războiului, între șinele dintr-o gară rurală. În dramaturgie N. s-a revelat prin piesele parabole Echipa de zgomote și Scoica de lemn. Prima, dezvăluind trista condiție a unei familii nevoite, spre a exista, să lucreze într-un studio cinematografic la producerea de zgomote, la imitarea, bunăoară, a tropotelor de cai, exprimă implicit nostalgia unei presupuse
NEAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288387_a_289716]
-
31; Vasile Andru, Viața și decantarea sprituală, VR, 1978, 9; Eugen Simion, Proza fantastică, RL, 1980, 12; Sultana Craia, Ficțiune și lirism, LCF, 1980, 18; Mihai Dragolea, „Legătura de chei”, ST, 1980, 12; Piru, Debuturi, 109-112; Eugen Simion, Istoria ca parabolă, RL, 1983, 49; Alex. Ștefănescu, Un urmaș al Șeherezadei, SLAST, 1986, 6; Holban, Profiluri, 364-368; Ulici, Lit. rom., I, 405-407; Cosma, Romanul, II, 99-100; Dicț. scriit. rom., III, 460-462. C.H.
NICOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]
-
Cântecul drumețului de zi), suficiența (Vase comunicante, Trei interludii de pace, Despre poezie), oportunismul - nu periclitează sensul nobil al versului: își găsesc loc și aici vechi simboluri (inima - amforă pentru lumină este unul recurent atunci când sunt invocate cunoașterea și creația). Parabola focului (1967) marchează schimbarea modalității lirice. Emoția expresionistă este suprapusă plăsmuirilor livrești, îmbinând un pitagoreism vag și un lirism cadențat, ordonare și transcriere de imagini-acumulări sintactic simple, care au un vârf în melancolia ratată, căci poetul disimulează tensiunea într-un
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
se învederează pretutindeni: „O «exaltare» poetică lăsată în voie îi pune în mișcare comentariul, conducându-l către reprezentări solemne, către o «incandescență» a funcției verbale” (Gheorghe Grigurcu). SCRIERI: Liturghii negre, București, 1946; Enescu. Suită lirică, București, 1958; Poeme, București, 1963; Parabola focului, București, 1967; Clopotul nins, București, 1971; Secțiunea de aur, București, 1973; Message de Desnos, București, 1973; Poeme, București, 1974; Starea lirică, I-II, București, 1975-1984; Transfigurare - Remise en rêve, ed. bilingvă, tr. Sorina Bercescu, București, 1976; Lumea diafană, București
NICOLESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288449_a_289778]
-
o vreme în care asemenea inițiative erau, la noi, cu totul răzlețe. Receptiv la tendințele iluministe ale epocii, O. nu se mărginește la fabuliștii din vechime (Esop, Fedru, Avian ș.a.) sau la istorioare mitologice, ci include și o seamă de parabole de rezonanță și cu tâlcuri strict contemporane. Strădania lui nu a fost numai una de tălmăcire literală. Căci, precizează el, „la fieștecare fabulă din jos o învățătură scurtă am adăugat”. Ar fi vorba deci și de o încercare de adaptare
OŢELEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288596_a_289925]
-
Dunărea de Jos”, semnate uneori Orlandi sau G. Cinariu. Cele mai multe au fost strânse pentru un volum intitulat Din alte vremuri și încredințat spre tipărire lui Mihail Dragomirescu, dar manuscrisul s-a pierdut. O. a scris și teatru: Pâinea păcatului (1905), parabolă în versuri, și „poema scenică” Sărmanul Dionis (1909), adaptare după Mihai Eminescu (în colaborare cu Jean Bart și Const. Calmuschi). Fragmente dintr-o dramă istorică închinată lui Ștefan cel Mare la comemorarea din 1904 a domnitorului, au apărut în „Calendarul
ORLEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288590_a_289919]
-
prin convulsii de conștiință ce pot duce la suicid, vizează și responsabilitatea omului de știință, ale cărui descoperiri nu trebuie să ignore componenta morală, fără de care prețul plătit poate fi dezastruos (Cenușa, Reqviem pentru domnișoara Amélie). În teatrul lui O. parabola se nutrește din substanța etică, ancorând în tragic (Treizeci de arginți) sau în grotesc. În farsa Sentim..., pustiirea lăuntrică, mecanizarea gândirii, pervertirea ireversibilă a esenței sufletești sunt sugerate prin dialogul absurd, cu ilare dezarticulări de logică și cu un schimb
OPREA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
LCF, 1975, 12; Alex. Ștefănescu, Sub semnul autenticității, RL, 1977, 49; Constantin Pricop, „Cerc de dragoste”, CRC, 1978, 12; Radu Enescu, Profesiune sau vocație?, F, 1978, 4; Nicolae Manolescu, Unde fugim de-acasă, RL, 1980, 47; Ovid S. Crohmălniceanu, Între parabolă și descripție realistă, RL, 1992, 11; Tania Radu, Resemnarea calului troian, LAI, 1992, 12; Monica Lovinescu, Alice în țara sârmei ghimpate, „22”, 1991, 21; Dicț. scriit. rom., III, 545-547; Popa, Ist. lit., II, 886-887; Manolescu, Enciclopedia, 548-549. N.M.
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
Prepoem”, „Tribuna tineretului”, „Chemarea vremii”, „Universul literar”, „Dacia rediviva”, „Convorbiri literare”, „Vremea”, „Transilvania noastră”, „Era nouă” ș.a. Primul volum de versuri, Cântecul argonauților, îi apare în 1943, abia după treizeci și cinci de ani autorul revenind cu o altă carte de poeme, Parabole (1978), urmată de Dialoguri în agora (1980). Cea dintâi plachetă a lui P. se remarcă prin plasticitatea imaginilor, prin forța sugestivă a unor versuri amintind de filigranul haikuurilor, prin vibrația aparte a meditației asupra timpului și a morții. Tonul subtil
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
O biserică de fum” (Joc pentru îngeri). De cele mai multe ori trecerea de pragul copilăriei este percepută însă dramatic, ca o apropiere, inevitabilă, de crepuscul. Tema vremelniciei, a timpului care nu iartă se regăsește în tot ce a scris P. Volumul Parabole include sonete situate în acest registru, dar și poeme de dragoste ori altele cu tentă ironică, moralizatoare. Dialoguri în agora enunță, din nou, irevocabila hegemonie a timpului asupra făpturii umane - condiție semnalată chiar de titlurile poeziilor: fiecare începe cu substantivul
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
substantivul „ora” urmat de determinanți (Ora sfinxului, Ora mărturisirilor ș.a.). Cu toate că poemele par scrise „ca ultimul ceas din viață către moarte”, autorul lor nu se sustrage vieții, ci continuă să caute răspunsurile unor perpetue întrebări. SCRIERI: Cântecul argonauților, București, 1943; Parabole, București, 1978; Dialoguri în agora, pref. Emil Manu, București, 1980. Repere bibliografice: Al. [Al. Raicu], Un debut, SE, 1943, 1842; Al. [Al. Raicu], „Cântecul argonauților”, SE, 1943, 1851; Mihail Chirnoagă, „Cântecul argonauților”, VAA, 1944, 977; Emil Manu, „Parabole”, RL, 1978
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
București, 1943; Parabole, București, 1978; Dialoguri în agora, pref. Emil Manu, București, 1980. Repere bibliografice: Al. [Al. Raicu], Un debut, SE, 1943, 1842; Al. [Al. Raicu], „Cântecul argonauților”, SE, 1943, 1851; Mihail Chirnoagă, „Cântecul argonauților”, VAA, 1944, 977; Emil Manu, „Parabole”, RL, 1978, 40; Manu, Eseu, 17, 59. O.I.
PATRASCANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288713_a_290042]
-
pentru literatura SF pe care o scrie. Prozele matematicianului P. au fost asociate cu literatura de anticipație, cu genul științifico-fantastic. Se observă, ca un reflex al activității de cercetător, latura speculativă, „fundamentarea” paradoxală a unor piese narative, în fapt mici parabole comune fantaștilor de oriunde, tratate cu vagă ironie, într-un minimum de cuvinte. Disoluția epică a acumulării de fapte sugerează o evoluție în cicluri, în spirală mai curând, în care oricărui model îi corespunde un dublu al său. Volumul Sfera
PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288727_a_290056]
-
vor promova pe Fratele cel Nou, care teoretizează și aplică o „schimbare care nu schimbă” (aluzie la semnificația revoluției din decembrie 1989, de întoarcere în același punct). Dacă, dincolo de îngroșările de rigoare, s-a văzut în romanul lui Orwell o parabolă a societății totalitare, romanul lui P. grefează, tot parabolic, situații din România postdecembristă. SCRIERI: Sfera paralelă, București, 1984; Generoasele cercuri, București, 1989; O mie nouă sute nouăzeci și patru sau Schimbarea care nu schimbă nimic, București, 1993; Oglinzi mișcătoare, București, 1994
PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288727_a_290056]
-
Poesii, București, 1971; Alte versuri, București, 1972; Alte poeme, București, 1973; Poem, București, 1973; Amintiri (în colaborare cu Leonid Dimov și Florin Pucă), București, 1973; Alte poesii, Cluj-Napoca, 1976; Poeme nouă, București, 1983; Alte poeme nouă, București, 1986; Commentarius perpetuus (Parabole) (în colaborare cu Rodica Braga), Cluj-Napoca, 1986; Versuri vechi, nouă, București, 1988; Poeme vechi, nouă, București, 1989; Limitele puterii sau Mituirea martorilor (în colaborare cu Iustin Panța), Sibiu, 1994; Versuri, postfață Ion Bogdan Lefter, București, 1996; Poesii, București, 1997; Poesii
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
București, 1971, Absalom! Absalom!, București, 1974, Sartoris, București, 1980, Pogoară-te, Moise!, București, 1991, Recviem pentru o călugăriță, București, 1995, Sanctuar, pref. Dan Grigorescu, București, 1996, Hoțomanii - o reminescență, pref. Mircea Mihăieș, București, 1998, Steaguri în țărână, București, 1999, O parabolă, postfață Mircea Mihăieș, București, 2000; Truman Capote, Alte glasuri, alte încăperi, București, 1977; Peter Beagle, Ultima licornă, București, 1977; Leonard Bernstein, Cum să înțelegem muzica. Concerte pentru tineret, București, 1982; James Joyce, Ulise, I-II, București, 1984; Franz Kafka, Pagini
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
Alex. Ștefănescu, Între da și nu, București, 1982, 67-72; Raicu, Fragmente, 221-226; Braga, Sensul, 134-139; Flămând, Intimitatea, 114-140; Negrici, Introducere, 98-115; Pop, Jocul, 364-382; Grigurcu, Existența, 43-46; Micu, Limbaje, 167-181; Nicolae Manolescu, Proustianism liric, RL, 1986, 37; Eugen Simion, Câteva parabole cu limpezimea lor aparentă, RL, 1987, 7; Cistelecan, Poezie, 22-44; Munteanu, Jurnal, IV, 159-163; Gheorghe Grigurcu, Mircea Ivănescu sau Ficțiunea realului, VR, 1989, 2; Micu, Scurtă ist., II, 424-427; Pop, Pagini, 115-120; Cărtărescu, Postmodernismul, 314-317; Cistelecan, Top ten, 9-11; Sorescu
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
se identifică în cele din urmă cu legenda, cu istoria (Orfeu, Nestor, Arhimede). Meditația sa caută acum alegoria generalizatoare, elogiind rațiunea împotriva forței, spiritul împotriva absurdului, în poezii concentrate și semnificative pentru existența cetății sau pentru temele eterne. Subintitulate și „parabole civice”, poemele sunt totuși minate de un anume scepticism al vârstei, de o oboseală, de o nostalgie dureroasă a unicității într-un prezent mereu repetabil. Și totuși, J. produce încă versuri memorabile, precum acea mică piesă de orfevru, Hanibal, în
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
O importanță aparte are inserarea culturii române în cercetarea unor fenomene europene similare, aceasta fiind discutată fără declarații inutile (orgolioase în subtext) despre „specificul național”. Cărțile populare, mai ales Varlaam și Ioasaf și Genoveva, au numeroase legături cu legendele și parabolele medievale, după cum argumentează K. și în Menschen im Märchen. Studien zur Volkserzählung (1994). Materialul narativ al Genovevei este înrudit cu povestirile din ciclul Minunilor Fecioarei Maria, una dintre acestea fiind Maica Domnului cea cu trei mâini, fără de a cărei cunoaștere
KARLINGER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287702_a_289031]
-
mai presus, ca un personaj memorabil al boemei noastre literare”. Cornel Regman îi reproșa, între altele, o anumită propensiune spre „harță” (probabil în lumina unor elemente extratextuale, pe care le va fi cunoscut), un exces de încifrare, reținea înclinarea spre parabolă (oarecum în descendența lui Eugen Jebeleanu) și credea că „mișcarea favorită este cea esopică”. Lecturi critice comprehensive și empatice ale poeziei lui M. sunt acelea ale lui Lucian Raicu și Valeriu Cristea, primul remarcând că „poemele acestea au strania putere
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
prin lacunaritate calculată și printr-un minimalism ortografic radical. Poetul nu utilizează niciodată în textul poetic, inclusiv în titluri, majusculele, iar la semnele de punctuație recurge foarte rar, și nu după regulile curente. Pe de altă parte, asociază recursul la parabola modernistă (în regim ludic) cu discreția extremă a metaforei, universul casnic sau familiar cu zbuciumul sfâșierii existențiale, peisagistica de atmosferă - de factură deseori onirică - cu fronda, cu vaticinarea obscură ori cu chestionarea ontologică - obosită, suspendată, desolemnizată de autoironie, dar deloc
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
pe mesele de șah 2. sferturile și jumătățile de cuvinte întorcându-se acasă 3. în această noapte cu pași îngrozitori pe gheață 4. la stânga liniștii mele definitive se scufunda o corabie 5. luna”. Iată și un poem încadrabil în categoria parabolelor cu intenții „esopice”, a cărui adresă protestatară precisă nu îi compromite poeticitatea: „asocierea frigului cu întunericul este o operă măreață - și în asemenea condiții / ce caută ce mai caută vorbele mici și grase pe câmpul de luptă ce caută / purceii
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
327; Andrei Gligor, Moarte, libertate și uimire, L, 1995, 3; Romul Munteanu, Victoria Milescu și poezia politică, „Azi” (suplimentul „Fețele culturii”), 1995, 798; Romul Munteanu, Un drum prin poezie, „Azi” (suplimentul „Fețele culturii”), 1995, 821; Ioan Es. Pop, Notații și parabole, „Cartea”, 1996, 6; Oana Fotache, Emoție și disciplină, LCF, 1996, 13; George Chirilă, Poezia unei adânci trăiri interioare, „Universul cărții”, 1998, 12; Octavian Soviany, Factorul lipsei de patetism, LCF, 1999, 34; Aureliu Goci, Inimă de leu și inimă de iepure
MILESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288139_a_289468]