7,232 matches
-
fugit, se oprește omul să-și tragă sufletul. Se oprește și cîinele și zice: ŤVai, cît m-am speriat cînd a vorbit calul!ť". Nu e haz de necaz, ci lucruri pe care și le-ar aminti ,orfelinele" într-un paradis (provizoriu). Sînt fete amărîte, din popor, așa le alege Pavel, să nu-i facă probleme familia, care visează părinți, bătrîni, săraci, cîinii din bătătură, orătănii, caii, bărbați înăspriți de băutură, viață grea. Tema ,providenței": un boier o adusese de la țară
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
băutură, viață grea. Tema ,providenței": un boier o adusese de la țară. O-nșelase... Tranșe minimale, cît să-ți dai seama de unde vin și cam ce fel de viitor au dat la schimb - ca să înțelegi, cît e de înțeles, de ce privesc Paradis-ul ca pe o haltă, sordidă, ce-i drept, în calea lor spre Italia, Cehia, Dumnezeu știe unde ajung - pe care Liliana Corobca le taie parcă sub jet de apă rece, să le amorțească, să nu se vadă cînd curge
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
decît personajele lui, prostuțe emancipate ,în meserie"? cinic? pur și simplu laissez-faire?), răni abia deschise la suprafață, colcăind, însă, în interior, să scrie un roman nu despre societate și corupătoarele ei artificii, ci despre vîrste și femei. Un an în Paradis (acolo unde timpul n-ar trebui să treacă) e, lăsînd deoparte acțiune și morală (cîtă e...), și o scriere despre vreme. Despre zilele cărora nu poți să le ții șirul, despre prizonierat (o formă dintr-atîtea...), despre îmbătrînire. Despre un soi
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
un decadent rafinament. Felul lor de-a se găti? Asemeni cu cochetăria de pe urmă a bătrînelor bolnave, cerînd să li se satisfacă ultimul, neînsemnat capriciu. Apoi? Scăpată de infern, ce poate să te mai aștepte decît lînceda, parșiva călătorie spre Paradis.
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
odoare. Cartea Romînească încleie azi, vechilor ei mușterii și poftitorilor mai noi, coperte lăcuite și tinere. Relansată de Polirom, a publicat de curînd primele șase romane de, să zic așa, serie nouă: Tainele inimei, de Cristian Teodorescu, Un an în Paradis, de Liliana Corobca, Cruciada copiilor de Florina Ilis, Aș crede în Dumnezeu, de Costel Baboș, Cutia cu bătrîni, de Andrei Oișteanu și Moștenirea familiei Bildungsroman de Florin Toma. Despre întîiul dintre ele mă apuc, în fine, să scriu aici. Și
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
mînie: , Aici e numai pentru redactori, nu pentru toți ficționarii de pe stradă!". ,Vocativul divin" (ca acela al Crailor! aruncat de o Pena Corcodușa la fel de încrîncenată) transformă ocara în renume. Pentru cineva care ,gîlgîie de pofta scrisului", intrat de copil în ,paradisul cuvintelor românești" unde ,oriunde calci, pe orice pui ochiul sau creionul, totul sare, sfîrîie, zbîrnîie și cîntă, ca într-un iarmaroc inventat de cel mai subtil și vesel Dumnezeu", nu există prea multe bariere semantice. Cel care poate să își
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11201_a_12526]
-
la școala clasicilor, care a găsit drumul sigur, bătătorit al credinței. Dacă poezia Clarei Mărgineanu este una a penumbrelor, a spaimelor și a durerilor mai vechi sau mai noi, cea a Monicăi Pillat este solară învăluită în luminile molatice ale Paradisului. Vidului sufletesc din viața tenebroasă a Clarei Mărgineanu, îi corespunde sufletul plin de amintiri și nostalgii al Monicăi Pillat. Totul, în Dorul de rai, emană echilibru, candoare, lumină. Credința și obiceiurile tradiționale sunt cele care dau lumii continuitate. Prin ele
Dance me to the end of love by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11202_a_12527]
-
alegorie, iar dublul poetului atârnă într-o spânzurătoare. Generatorul de imagini al lui Baudelaire e însuflețit de același combustibil ca și al lui Salvador Dalí, o materie de o nostalgie neliniștită ce se hrănește în continuare din imaginile prezente ale paradisurilor pierdute, chiar în timp ce lumea a luat-o pe un drum care face ideea în sine de paradis sau de utopie, de exemplu, fie rizibilă, fie de un gust îndoielnic. Baudelaire descrie peisajul dalinian cu o precizie stranie: un peisaj antropomorf
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
același combustibil ca și al lui Salvador Dalí, o materie de o nostalgie neliniștită ce se hrănește în continuare din imaginile prezente ale paradisurilor pierdute, chiar în timp ce lumea a luat-o pe un drum care face ideea în sine de paradis sau de utopie, de exemplu, fie rizibilă, fie de un gust îndoielnic. Baudelaire descrie peisajul dalinian cu o precizie stranie: un peisaj antropomorf în care o imagine înspăimântătoare e dublată printr-o imagine la fel de înspăimântătoare a sinelui sub un cer
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
fel de "târg al științei" vorbim, precum și ce este acest "târg al științei". A fost clar pentru toți suprarealiștii adevărați, deși nu prea frecvent și publicului lor, că spiritul suprarealist era unul al jocurilor vesele motivate de o nostalgie a paradisului, tradusă pentru oamenii mari într-un fel de utopie în dezvoltare, mai ales marxism. Declarațiile revoluționare ale suprarealiștilor, majoritatea de stânga, cei pe care Dalí i-a respins mai degrabă în detrimentul decât în beneficiul său, n-au fost niciodată luate
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]
-
nouă, pierzînd prin trufie, dar cîștigînd printr-o neseriozitate bine "jucată", își înalță spre cer turnurile de mucava. E o poveste, rescrisă "la spartul nunții, în cămară", a încercărilor de înălțare, a salvărilor eșuate. Povestea unei întoarceri, pe brînci, în Paradisul care, nici el, nu mai e chiar ce-a fost. Un clown apărut parcă din literatura victoriană, unde scamatoriile lui erau porția de libertate (și, deseori, de adevăr...) permisă într-o lume de moraliști destul de încruntați, devine cronicarul, cam chițibușar
Sofisme vesele și triste by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11229_a_12554]
-
un muzeu cu uși închise/ vaca exactă paște manuscrise/ și în aceeași ordine firească/ biserica poartă gumari și bască" (Cântec în așteptarea recoltei). Titlurile înseși sunt de o sarcastică elocvență. Simbolistica sacră nu mai are forță de iradiere, precum în Paradis în destrămare a lui Lucian Blaga, unde porumbelul Sfântului Duh stinge cu pliscul ultimele lumini, iar păianjenii au umplut apa vie. Pe aceeași filieră expresionistă, și cu o notă mai puțin acută decât în elegiile unui rural ultragiat ca Ion
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
noua situație: că gest suprem de înțelegere, a rămas prietena bună cu Netty și a continuat să aibă grijă față de tot ce mă privește... După câțiva ani petrecuți împreună, m’am căsătorit cu Netty și ne-am mutat în Florida, paradisul bătrânilor. Mutarea a fost înțeleaptă din punctul meu de vedere, treptat lăsându-mă „balamalele”, grijile trecând în sarcina lui Netty. Nici nu știu cum au trecut de atunci aproape treizeci de ani. Dacă la început eram mândru de Netty pentru că rezolva problemele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
văd doar plânsul nu-i o mască, pe fata mea suspina chiar tinerețea noastră! De cârnelegi eu mă despart duios, în mine-apun toți praporii sfios! Și-n Styx nu mă arunc! 19 De când te caut, o, Shangri-La scumpă! Aici e Paradisul pe pamant? Ianuarie se-aplecă spre Tibet, lumina-i grea! Se duce ceață, iarna-i devo rata de lupi înfometați! Ce karma grea! Să mergem mai departe, la Shambala! Pe roatanțelepciunii timpul naște o evanghelie a florilor de nea! Eternitatea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
să pască și caii, în nopțile de vară, la iarbă. }ăranul acesta va dovedi o mare sensibilitate, i-aș spune lirică, atingând nu o dată accente patetice. Devenind mare iubitor de muzică, pentru el două concerte Enescu înseamnă ,două seri de paradis". Marele compozitor e ,un Iisus al viorii". în mansarda lui de boem, cultivă singurătatea, e un visător romantic, femeia fiind omniprezentă. El are plăcerea de a hoinări prin parcuri, ,prin orgia de frunze uscate", să se așeze cu iubita pe
Un jurnal sentimental și politic by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10743_a_12068]
-
apucat de carte. Aflu, prea tîrziu ca s-o mai las din mînă, că aleea Băiuț (nu, nu localitatea maramureșeană...) e-un loc din care se pleacă, iar ,băiuțeii" sînt ei, autorii, frații Filip și Matei Florian, opriți acolo, în paradisul derizoriu, dar tot paradis, al primei lor copilării. Erau veseli, erau adaptați, pictați, ca pieile roșii în culorile locului, dar cînd se-apucă să scrie, viața lor, în anii mici, e, pusă pe caiet, o farsă melancolică. Precum povestea lui
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
prea tîrziu ca s-o mai las din mînă, că aleea Băiuț (nu, nu localitatea maramureșeană...) e-un loc din care se pleacă, iar ,băiuțeii" sînt ei, autorii, frații Filip și Matei Florian, opriți acolo, în paradisul derizoriu, dar tot paradis, al primei lor copilării. Erau veseli, erau adaptați, pictați, ca pieile roșii în culorile locului, dar cînd se-apucă să scrie, viața lor, în anii mici, e, pusă pe caiet, o farsă melancolică. Precum povestea lui Cristos, care aici e
Orășelul copiilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10782_a_12107]
-
punctul zero. Ne mai amintim faptul că, la noi, toată lumea îi invidia pe cei care, la sfîrșitul anilor '80 reușeau să evadeze din infernul regimului comunist. Despre vecinul ,plecat definitiv" din țară se credea îndeobște că a ajuns direct în Paradis, indiferent dacă scrisorile trimise de el acasă purtau ștampila poștei din Paris, Frankfurt, Toronto, New York, Melbourne sau Tel Aviv. Tonul veșnic entuziast în care erau povestite reușitele lui în țara de adopție, fotografiile care le însoțeau cu fericitul zîmbind rezemat
Viața ca un film by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10919_a_12244]
-
Un ,romanț" cu și despre prieteni, dincolo de școli, de grupări, de orice fel de sistematizări cu care, de obicei, își face de lucru, cînd n-are, critica. Decît cronici, mai degrabă recomandări ,pe cuvînt", scrisorile lui Horia Gârbea dintr-un paradis provizoriu (care continuă două volume din Vacanță în infern) construiesc o piramidă (literară) cam teșită. La vîrful ei e cald, și bine, și loc pentru toți: ,pentru că toți scriitorii îmi sînt prieteni. Dușmani - doar impostorii. Să ne recitim cu bine
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
sau o substanță etnică unică. Sau, mai tranșant, ideea unor spirite generale plutind în aer, ca un fel de esențe transcendente pogorîndu-se izbăvitor peste capetele noastre și întrupîndu-se apoi în popoare înzestrate cu har mesianic sau în profeți apocaliptici vestind paradisul unui anumit popor, o asemenea idee trebuie lăsată deoparte. La fel, ideea unor spirite ascunse în zestrea genetică a indivizilor sub forma unui inconștient colectiv pus de Dumnezeu acolo spre a ne arăta nouă drumul, iarăși o asemenea idee trebuie
În spiritul lui Platon by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10980_a_12305]
-
această privință. El, Mircea Eliade, prin întreaga lui operă - științifică, literară, culturală, didactică, prin generozitatea sa proverbială, în ciuda vicisitudinilor vieții personale - a desfoliat, în zeci și sute de înțelesuri, rostirea aforistică a lui Hafiz (cca. 1320-1390): „E scris pe a Paradisului poartă: „Vai celui care se lasă în seama sorții.” Oare n-ar trebui să vedem în miezul ideii persanului un fel de replică dată florentinului Dante (1265-1321) care-și deschidea Infernul cu celebrul vers „Lasciate ogni speranza voi ch’entrate
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
zile, la adresa lăsata pe geamantan. Din Malaga, mai iei un auto buz sau taxi, dacă găsești, până la Nerja, unde începi să simți că altfel bate briza mediteraneană, iar inima tresaltă și ea mai veselă de ceea ce simte venind din eter. Paradisul din sudul Spaniei mai are ”egale” doar insulele grecești și Hawaii, după părerea mea. Cum ai călcat acel pământ parcă prinzi viață, ai vrea să cucerești lumea zburând peste mări și țări, să-ți umpli sufletul cu frumusețea florilor mediteraneene
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
nume propriu, cît și în numele Asociației Experților și Evaluatorilor de Artă din România, să constituie o comisie de experți, români și internaționali, pentru clarificarea, o dată pentru totdeauna, a problemei falsurilor Brâncuși care au făcut din spațiul nostru cultural un adevărat paradis al infracțiunii de acest tip.
Nu e Brâncuși! by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11013_a_12338]
-
regulă, literatură ,mediocră și nesemnificativă". Discuția finală Liiceanu-Llosa a fost tulburătoare. (Poate fi citită în nr. 11 al revistei "Orizont", așa că nu o mai rezum aici.) După masă ceainăria cu cărți, muzică și dichis, Cărturești, a găzduit expoziția Fotografii din Paradis a Morganei Llosa și lansarea seriei de autor, 11 titluri recent publicate de Editura Humanitas. Mario a vorbit despre prezența Morganei în periplul lui de documentare; inițial s-a temut că fiica îi va incomoda intimitatea de scriitor, ulterior s-
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
ani, să ne reamintim de veșnicul pericol al ,butoiului cu pulbere" balcanic. O discuție aparte merită, așa după cum sugeram, românii din zona Timocului, o comunitate izolată, care a trăit, secole la rând, departe de evoluția socio-politică-culturală a țării de origine. Paradis al folcloriștilor, sociologilor sau antropologilor, această zonă a fost total ignorată de oficialitățile de la București. Știu câte ceva despre istoria de după 1990 a relației românilor cu ,vlasii", și mai știu că oameni de bună-credință, dar și de-o perfectă ineficiență, naivitate
Ineficienta grandilocvență by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11024_a_12349]