2,056 matches
-
gât sau ca un biloi de fier legat cu lanțul de picior. Să nu fie până într-atât de grea și pe urmă că-i nevăzută crucea aia, da’ nu trebuie neapărat să însemne o familie ori o mamă bătrână, paralizată la pat, ori un copil infirm... Păi, nici n-a pretins altceva Mărgărit, bineînțeles că-i nevăzută, dar Rafael altceva a vrut să spună, și anume că-n nevolnicia și, nemernicia, și-n păcătoșenia lui, omul vede o cruce grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de cap, Rafaele, ce contează că-i văzută sau nevăzută crucea? Așa se spune, o cruce, dar indiferent cum i-ar spune, Rafael n-ar avea cum să știe și nimeni nu știe cât se chinuie el cu maică-sa paralizată la pat, că d-aia a băgat și nevastă-sa divorț, că n-a vrut s-o ducă pe maică-sa la azil și și-a sacrificat familia ca s-o îngrijească, și-n afară de asta, cât l-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
mazăre la cutie, și niște banane... Ce mă bucur și-mi place Mărgărite c-o ții pă mă-ta pă trai bun. Ce să fac, nea Ghețule? Numa’ pă ea o am, și-altceva nimica. De op’zeci de ani, paralizată-n pat. Ca mâine moare și rămân să-i plâng urmele - mămicuța mia, sărăcuța de ia, ce m-o mai aștepta și io n-am cu ce să mă duuuuc la ia, ohhh... Frântura de bocet îl face pe Adrian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
rostind creștinescul "Hristos a înviat" și udă carnea mielului pascal cu un strop de vin roșu, "sângele Domnului". Preferam să mănânc pâine goală uscată, dar să fiu acasă" își manifestă starea de spirit un locotenent cavalerist, care-și poartă picioarele paralizate într-un cărucior incomod. Cuvintele tânărului ofițer înconjură camera și pentru câteva clipe, fiecare a lăsat ochii în jos cu gândul la o soție, iubită, mamă. Atmosfera tristă printre cei prezenți se mai destinde atunci când Smaranda începe să cânte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
mult. - Unde ești? - Sunt în troleu, e o problemă, e un ambuteiaj, un accident, ceva, că nu se mișcă nimic. - De ce n-ai luat un taxi? - Dacă luam taxi era aceeași problemă, înțelege-mă când îți spun că strada e paralizată. - Să știi că Vasile și cu Olivia te așteaptă. Să le zic că vii sau să inventez o scuză? Că tot trebuie să mint eu cu ceva când vine frate-meu în vizită... - Ce prostie e asta, tu nu înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
alarma sunând. Eu lucram la birou, calculând niște dobânzi. Kristine ridica tava cu ceștile goale de ceai, vrând să i-o înmâneze servitoarei. Își flexase picioarele și se aplecase puțin în față. Sunetul tânguitor al sirenei a izbucnit și a paralizat-o în această poziție. M-am ridicat fără grabă, știind că avioanele urmau să vină abia în cinci minute, iar până la pivniță făceam un singur minut. Servitoarea a trecut indiferentă pe lângă mine și a coborât scările, cu tava în mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în privința sentimentelor. Și când am voit să le exprim, fie prin vorbă, fie în scris - am bâlbâit, am fost stângaci. Groaza de sentimentalism, spiritul de analiză, jena de a-mi deschide saltarele cele mai din fund ale sufletului - m-au paralizat. Numai o dată în viață, stăpânit de o nemăsurată pasiune, am putut s-o exprim în scris - atunci când toată ființa mea se târa în genunchi, sărutând urma pașilor unei femei adorate. E de mult de-atunci! Încă o dată, poeziile de la 18
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
știi dacă nu ți le rupeai pe amândouă. Gelozia pricinuită de o femeie e mai chinuitoare în absența ei, decât în prezența ei, pentru că torturile geloziei sunt produse de imaginație, și când femeia e de față, imaginea ei absorbantă îți paralizează imaginația. "Homo homini lupus". Filozoful nu știa că lupii nu se mănâncă între dânșii decât la ultima extremitate. Un bărbat nu e rudă cu nevasta sa, dar e rudă cu surorile nevestei sale. A flirta, adică în ultimă analiză a
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mai multe căi și când, la aceste nemulțumiri cu caracter "egoist", se vor adăuga și durerile altora, atunci în el va vibra toată durerea vremii lui. 9. Artiștii, când se apucă de "creat", sunt cuprinși de un sentiment care-i paralizează - teama că nu vor corespunde exigențelor excesive ale criticii (...). Idealul, pus prea sus, strecoară în suflete un sentiment de deznădejde, care uneori poate ajunge până la renunțarea, din capul locului, la lupta de a te ridica până la el. 10. Actul creației
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
accentua, rotund, toate liniile. Dădeam doamnei M... câteva explicații asupra regimului pe care îl urmează. Mișcările mâinilor, ridicate în diversele operațiuni ale toaletei, descopereau brațele Adelei până mai sus de cot. Acest incident, probabil cu totul neînsemnat în univers, îmi paraliză inteligența. Doamna M... abuzează de regimul vegetal. Îi recomandai, cred, o alimentație mai sub-stanțială. Adela își isprăvea toaleta. Pe fața femeii din oglindă se zugrăvea interesul intens cu care o scruta femeia din odaie. Când veni, în sfârșit, în balcon
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nimic de ascuns. E sigură că o ador și asistă (cu ce sentiment?) la chinul meu de a rezista. Poate mi-i recunoscătoare... Poate o ofensez... Voința mea e posibilă numai pentru că prezența ei mă ține cu ea și îmi paralizează imaginația despre ea, care se aprinde în absența ei, și mai ales aici acasă, unde nici o priveliște nu-mi solicită atenția. La douăzeci de ani, când iubești amorul în femeia iubită, imaginația ornează poetic împrejurările și pe femeie. La patruzeci
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
de o oarecare împleticire a expresiei, cu excepția finalului: "Gelozia pricinuită de o femeie e mai chinuitoare în absența ei decât în prezența ei, pentru că torturile geloziei sunt produse de imaginație, și când femeia e de față, imaginea ei absorbantă îți paralizează imaginația" (Opere, 6, p. 30; ideea și în Adela - o prezentare dezvoltată a raporturilor analogice și genetice între Amintiri, Privind viata și Adela, în cartea, în multe privințe remarcabilă, a lui Ioan Holban, Proza criticilor, Editura Minerva, 1983). Mărginirea omului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
o analizează. Adela beneficiază de diverse definiții. Să citam cîteva: "capitol de arheologie sufletească" (Paul Zarifopol); în același sens, la Pompiliu Constantinescu: "ilustrare concretă a sensibilității unui intelectual din epoca eminescianismului"; "romanul unui cazuist (...), al unui intelectual cu acțiunea erotică paralizată de prea multă disociație" (G. Călinescu- I. L. R., Minerva, 1985, p. 667). Pentru Al. Piru, Adela este "traducere epică a aforismelor din Privind viața" (în G. Ibrăileanu, ediția a III-a, Minerva, 1971, p. 460), un roman "autobiografic în sens
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
pretext pentru imaginație, pentru scriitură. Am cădea fără voie în cursa textualizării, pierzând astfel relieful gândirii. Adela este o frumusețe ispititoare, sculpturală, a cărei feminitate eroul o aspiră cu amețitoare delicii. Codrescu este un senzual nu numai în imaginație, dar paralizat de atâta frumusețe, e complexat abulic. Ne amintim că personajul caută viață, nu artă, cum crede Radu G. Teposu, vrea să capteze fluidul vital al acestei femei de care s-au îndrăgostit spontan și soția lui Duvid, și stareța Mănăstirii
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și raiul sunt brașoave, povești de adormit copii. Pur și simplu nu mai simți nimic, nu mai exiști. Asta e. N-am zis nimic, eram speriat. L-am ajutat să se ridice. Șchiopăta, îl durea piciorul drept. Sau îi era paralizat. I-am luat bagajul, l-am luat și pe al meu și sprijinindu-l, am pășit înainte. În stânga noastră era un drum de țară pe care trecea un om cu o căruță cu cai. Nu mi-a dat prin minte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu zimții de la bocancii lui, citind un poem scris pe loc. Toate astea îți apar deodată îndepărtate și ridicole, deși, într-o altă stare de agregare a sufletului, fuseseră poate lucrul cel mai firesc cu putință. Stăteam în colțul meu, paralizată de frică și de dezgust, știind că nu voi mai putea scrie niciodată poezie. Și, în totala mea dezorientare, mă chirceam pe dinăuntru, gata să explodez, fără să-mi pot întinde mâinile și picioarele, fără să ies, să sar, să
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
femeilor nu pot avea orgasm prin contact sexual normal, am spus eu, citând din cartea Noi și corpurile noastre, cea pe care mi-o dăduse Meg Zemka. Au nevoie de stimulare clitoridiană. În spatele pistruilor, fața Obiectului se Îmbujoră. Era, desigur, paralizată de asemenea informații. Eu Îi vorbeam În urechea stângă. Roșeața i se răspândi pe chip din acea parte, de parcă vorbele mele ar fi lăsat o urmă vizibilă. ― Nu-mi vine să cred că știi toate astea. ― Îți spun eu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ginecologul face tot felu’ de glume proaste În timp ce-și bagă nasul pe-acolo. Dar cel mai nasol e ce-ți face cu mâinile. ― Ce? ― Păi, Își cam bagă mâinile Înăuntru până când te gâdilă pe omușor. Deja amuțisem. Complet paralizată de șoc și spaimă. ― La cine te duci? Întrebă Obiectul. ― La unul pe care-l cheamă doctorul Bauer. ― Doctorul Bauer! E tatăl lui Renee. E un pervers notoriu! ― Cum adică? ― M-am dus o dată la Renee să Înot. Au piscină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de o emoție nebună, am alergat până la camion. Dar când am ajuns la el, m-am oprit. Ușa părea așa de sus. Imensul vehicul aștepta huruind, tremurând. De acolo unde eram, nu-l vedeam pe șofer și stăteam pe loc, paralizat de nehotărâre. Apoi, brusc, figura șoferului a apărut În cadrul geamului și eu am tresărit. A deschis ușa. ― Urci sau ce faci? ― Vin acum, am spus. Cabina nu era curată. Călătorea deja de ceva vreme și pe-acolo erau aruncate tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În patul imens al familei Rothschild din San Francisco. Cearșafurile erau de un alb imaculat. Mai Întâi, visă că era actriță În București. Se Îndrepta spre scenă, fără să știe dacă energia tuturor oamenilor din sala mare urma să o paralizeze sau să Îi dea putere. Apoi Începea să joace. Ascunși În Întuneric, spectatorii se hrăneau cu cuvintele ei, iar ea se hrănea la rândul ei cu energia lor și se simțea bine, se simțea fericită. Bunica ei, Maia, stătea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
apartamentul Înghesuit nici măcar un minut. Simțea nevoia unui spațiu deschis și ieși din casă, aproape alergând spre Central Park. Sufletul Îi rămăsese la dealurile verzi ale Californiei. Copacii dezgoliți Își profilau siluetele Întunecate pe fundalul albastru al cerului, soarele era paralizat, totul era pictat În alb. Oamenii erau Îmbrăcați ca niște eschimoși, cizmele scârțâiau ca discurile vechi pe stratul gros de zăpadă, iar respirația ei fierbinte ridica dâre albe de aburi În aerul Înghețat. Dădu ocol lacului, se uită la zgârie-norii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
construit înainte, ferit de privirile muritorilor, în care Cristos și cu mine ne împărțeam pumni. Mint cu nerușinare. În vremurile alea, poate pentru că, după cum v-am spus, Cristos era locul de unde urla Bau-Bau, sufeream de aceeași încremenire neputincioasă care-mi paraliza până și respirația (este deci o dovadă de impostură să pretind că și eu puteam să lovesc cu pumnul). Singura persoană care-mi dădea de știre rânjind că știe ce se întâmplă între mine și Cristos era sora lui îmbrăcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Îi lipsea curajul necesar pentru a o ademeni. Momentele trăite erau prea solemne, fiindu-i teamă de un refuz care l’ar fi putut pune cu siguranță În dificultate. Totuși, precedentul fusese creat dar, situația se răsturnase...! Frumusețea fetei, Îi paralizase graiul, transformându-l Într-un om de nimic, un om căruia Îi lipsește inițiativa. De teamă să nu diminueze sentimentul de afecțiune, de prietenie clădit cu oarecare sensibilitate, Tony Pavone Înclină steagul...!! „Am rămas aproape singuri, constată Atena. Urmează să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
lucrul și implicit Întârzierea salariilor, Însă muncitorii au tăcut...! Este pentru prima dată când am Întâlnit acest fenomen...! Dar, nu te necăji...! Nu voi abandona investigațiile...! Te voi urmări, În timp ce oamenii mei Îți vor fila orice mișcare Încât Îți voi paraliza orice activitate, izolându-te...! Dacă reușesc, ei bine, nimeni și nimic nu te mai poate salva...!” Fu rândul lui Tony Pavone să-l privească flegmatic. „Deci tovarășe Lct.Col. Tudose Ion, dai buzna În biroul meu, Îmi gonești beneficiarii, faci
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
făcut În lipsa mea iar la o gestiune de ordinul miliardelor lei, se pot strecura erori. Dispuneți Întocmirea comisiei care să evalueze din nou gestiunea numai În a mea prezență...!” „Imposibil...” - interveni unul din tinerii ofițeri. Am muncit la acest inventar paralizând activitatea comercială două luni Încheiate, ca după aceia Însăși conducerea bazei de materiale să certifice lipsa. În afară de acest moft al acuzatului, timpul ne presează...!” „Foarte adevărat...” confirmă Lct.Col. Tudose Ion. În urmă cu câteva zile am primit la Capitală
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]