2,819 matches
-
la fel de fix. Iar computerul n-avea cum să piardă meciul privirilor fixe Fiecare nouă tastă mă ducea tot mai departe de unde aș fi vrut să ajung. Mă rătăceam de informațiile cu pricina. Între puseurile aleatorii de culoare și accesele de paraziții puteam uneori să disting dealurile din Sherman Oaks răsărind afară din San Fernando Valley sau să surprind silueta de pe litoral al unui hotel din Mexic, tata stând pe debarcader cu mâna ridicată, sunetul oceanului scurgându-se prin difuzoarele computerului. Pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încă se mai derulau imagini ale câmpului de lângă autostradă, răspunzând la telefon într-un nor incert. - Alo? Puteam auzi respirația cuiva. - Alo? - Bret? am auzit foarte anemic o voce. - Da. Cine-i acolo? Altă pauză. - Alo? Sunetul vântului și al paraziților. Am luat telefonul de la ureche să verific numărul celui care mă suna. Provenea de pe celularul lui Aimee Light. - Cine-i acolo? Nici nu mi-am dat seama când mă prăbușisem pe scaun. Inima îmi bătea foarte tare. Ca s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care mă suna. Provenea de pe celularul lui Aimee Light. - Cine-i acolo? Nici nu mi-am dat seama când mă prăbușisem pe scaun. Inima îmi bătea foarte tare. Ca s-o controlez am făcut din mână pumn. Aimee? - Nu. Pauză, paraziți, vânt. M-am aplecat în față, rostind alt nume. - Clayton? Vocea era de gheață. - E unul din numele mele. M-am ridicat în picioare. - Cum adică? Ești Clayton sau nu? - Sunt totul. Sunt fiecare. Pauză plină de paraziți. Sunt chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Nu. Pauză, paraziți, vânt. M-am aplecat în față, rostind alt nume. - Clayton? Vocea era de gheață. - E unul din numele mele. M-am ridicat în picioare. - Cum adică? Ești Clayton sau nu? - Sunt totul. Sunt fiecare. Pauză plină de paraziți. Sunt chiar tu. Această remarcă mi-a forțat teama să adopte un ton prietenesc. N-am vrut să antagonizez pe oricine-ar fi fost. Ci să fac pe prostul. Să pretind că discut cu altcineva. Începusem să tremur atât de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
anti-comuniști” și vor fi, în sfârșit, la înălțimea situației dramatice a României; dramatice, dar nu disperate, cum vor să ne facă să credem unii sceptici de „profesiune” sau inși care trăiesc binișor, din, cum se spune, „comerțul cu vești rele”, paraziți ai fatalismului nostru, psihologie care, o știm din istorie, se instalează rapid, profund dezarmant chiar și în vremuri normale.Ă Da, în acei vreo șase ani, între anonimatul literar și „ieșirea din sistem”, cum i-am spus, am trăit acea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
deși, trebuie s-o recunosc, prin abilitatea și tenacitatea sa populistă, Ceaușescu a reușit să-și creeze și o astfel de imagine, a „bunului împărat”, harnic și patriot, zi și noapte pe șantiere, certându-i pe „profitori” și pe intelectualii „paraziți”, în luptă cu o lume întreagă, cu „balaurul occidental” etc. etc. Nu, adevăratele motive nu ale „lașității” noastre, cât ale unei reale paralizii a elitei din orice domeniu, nu numai politic, trebuie poate căutate, totuși, în foarte târzia unire a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
inima când mă gândesc ce s'a petrecut acolo. Acolo în Pașcani mi-am făcut clasele primare cu un dascăl cu mult mai modest. Între lucrătorii din atelier am colegi cari nu s'au făcut nici lipitori la sate, nici paraziți la oraș. Și să fie stâlciți, uciși în bătăi, din pricina unui învățător, care se amestecă în politica cea mai necinstită, dintr-un târg care are un venit de mai mult de 120 de mii de lei, care nu se știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a fost declarat niciodată, de teama securității care suspecta intervenția unei mâini criminale la Herghelia Sâmbăta. Dintre lucrările perioadei 1955-57, mai menționez: Frecvența Chlamidonemei preputiale la carnivore (Macarie I. și Paul I., comunicare la Cercul Științific) prin care semnalam existența parazitului În țara noastră; Contribuții și date statistice asupra bazei anatomopatologice a sindromului de colici la cal (Paul I. și Macarie I., publicată În rezumat În Buletinul Informativ ZooVeterinar, Ministerul Afacerilor Interne, 1956), În care pe baza observațiilor efectuate la necropsia
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
soro! Altfel, degeaba răsfoim lexiconul, unde toți răsar ca ibovnici ai formei, fani ai autonomiei esteticului, spirite dezincarnate, chiar de-au fost auxiliari zeloși ai diverselor Puteri Puturoase, simple persoane de sprijin ale Organelor Subventrale, semnatari de condamnări la moarte, paraziți ai Fondului Literar, maeștri ai cenzurii, autocenzurii și întrecenzurii sau cobzari ai unor meschine interese. Sadoveanu, mie, nu mi se ivește complet, nici Arghezi de altfel, în absența corozivelor pagini ce un Pamfil Șeicaru sau un Virgil Ierunca au însăilat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
obținute se învelesc într-o foaie superioară, aleasă din 18-20 clase de foi, se trec pe la o mică ghilotină și sunt tăiate în lungimea dorită. Se pun câte 50 strânse cu o bandă într-o cameră de fumi-gare, pentru eliminarea paraziților, depozitate pentru pierderea umidității și ajung la sectorul de clasificare și ambalare. Aici sunt selecționate după culoare, existând 65 de tonuri diferite, li se aplică "inelul" și sunt împachetate în cutii de lemn de cedru. Se spune că pentru a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
surplus este aproape neutră din punct de vedere redox. Crearea reciprocă de condiții redox optime face ca orice biocenoză, ca și lichenii, să fie mai productivă decât componentele ei luate separat. Faptul că simpla prezență a celuilalt, chiar dacă e un parazit, este un factor stimulator, este perfect explicabil În acest context. Și, Într’adevăr, pentru unele zone, cu climă extremă, precum extremul nord, lichenii sunt singura bază trofică pentru tot ceea ce mișcă pe acolo: În primul rînd, turme Întregi de reni
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mai ales, În primele stadii de dezvoltare În cazul animalelor mai evoluate. Ca și la celelalte organisme, scopul e dublu: eliminarea intrușilor, respectiv a suratelor supranumerare de la concurența pentru hrană. Așa poate fi considerată secreția măcar a unora dintre toxinele paraziților intestinali. Alt exemplu? Ouăle ariciului de mare nu se pot dezvolta decât În anumite condiții redox, adică a prezenței ori absenței unor substanțe alelopatice. Mormolocii de broască mai dezvoltați secretă o astfel de substanță, de natură proteică, menită a Împiedica
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
un poet de nota zece. După mine, poezia înseamnă un anume rafinament și un standard de viață ridicat. Și lipsa grijilor. Întotdeauna, poezia a fost privilegiul aristocrației. Însă nici sintagma poezie-sărăcie nu e lipsită de adevăr. Se spune că și parazitul e, în absolut, tot un aristocrat. Pentru că nici unul, nici altul nu fac nimic. După mine, ar exista totuși o poezie a ștabilor. A marilor mahări. Este vorba despre manele. Singura formă de poezie admisă. Doar manelele lui Puiu Codreanu, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dacă nu și mai rele? Gelozia nu este, cum se pretinde, sinonimă, anexă sau complement necesar al dragostei femeilor noastre, dovadă că apare când dragostea a dispărut, fie Înlocuită de instinctele acapara toare, fie din uzura cotidianului. Gelozia este un parazit, o ciupercă pe obrazul pur al dragos tei, un cancer pe inimă. Gelozia, spune Anatole France, este ca sarea presărată pe gheață: lucrează și topește toată ființa noastră. și, la fel ca gheața, te topești până În noroi. E un chin
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
făcut un anunț important către țară, l-a neliniștit. Nu mai conta că era un alt tip de sperietură decât aceea pentru care lua pastilele roz sau că, fiind în prima zi de tratament, era normal ca visul să aibă paraziți. „La toate astea - și-a zis Vasile B. ca orice om care își dă seama că visează - o să mă gândesc mâine. Acum ia să vedem ce tâmpenii mai zic aleșii noștri.“ Cel mai des apărea președintele care, pe un ton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de râie. Paraziți, da, raportăm. Dumneata, dom’ Popescu, ești om destupat la minte, ești inginer, ai cunoștințe superioare, știi ce eforturi face statul să ne integrăm. Ce tot o ții cu râia asta a matale?! Fă-mi o sesizare pentru paraziți și luăm toată grădinița la spălat.“ „Dar bine, omule, e râie, așa a scris și doctorul în fișa de tratament.“ Inspectorul, care avea în mână fișa fetițelor, a dat din cap cu mult reproș: „Ești inginer și nu știi să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
spălat.“ „Dar bine, omule, e râie, așa a scris și doctorul în fișa de tratament.“ Inspectorul, care avea în mână fișa fetițelor, a dat din cap cu mult reproș: „Ești inginer și nu știi să citești. Uite ce spune aici: paraziți. Să văd eu că scrie o dată râie și-l mut pe doctor automat din țară, la șobolani și la gândaci“. Ajuns acasă, la bloc, Popescu a lipit pe oglinda din lift un avertisment: „Atenție mărită, în cartier s-au semnalat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am asaltat pe Îngrijitor cu figurile noastre tragice și i-am povestit În cel mai mic detaliu greutățile prin care trecuserăm pe drumul cel lung dinspre Santiago. Ne-a lăsat să dormim pe niște scînduri de lemn, În compania unor paraziți al căror nume se termină În hominis, dar măcar aveam un acoperiș deasupra capului. Ne-am pus hotărîți pe dormit. Veștile despre sosirea noastră au ajuns, Însă, la urechile unui conațional instalat Într-un restaurant ieftin din vecinătatea parcării, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
să avem grijă de ei, Împreună cu un băiat indian care era, de asemenea, și ajutorul șoferului. Am petrecut cu toții noaptea Într-un oraș numit Chincheros. În ceea ce ne privește, ne era atît de frig Încît am uitat că eram niște paraziți fără nici un ban, așa că am mîncat o masă modestă și am cerut un pat pentru amîndoi. Nu cred că mai e nevoie să spun că cererea noastră a fost acompaniată de multe lacrimi și lamentații care probabil că l-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
răspund: „Un om ca și dumneavoastră“. Era necesar s-o fac și era important pentru mine, căci se purta atât de samavolnic de parcă uitase de asta. În perioadele turbulente de interogatoriu îmi spunea că sunt un rahat, un gunoi, un parazit, o cățea. Când era într-o dispoziție ceva mai temperată, mă trata de curvă sau dușman. În intervalele mai pașnice eram pentru el un mijloc de a-și umple orele de serviciu, cârpa ce-o mototolești spre a-ți dovedi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
le consideră o adevărată comoară a orașului. Pe spătarul uneia dintre ele este reprezentată o pălărie cu un melc mare "lipit" pe ea. Imaginea mă intrigă și caut explicații la bibliotecă. Era vorba de simbolul celui care nu muncește, al parazitului social. Am uitat să spun că sculpturile datează din vremea lui Calvin. 31 august 2002 Am găsit astăzi într-o cutie de banane de la Marché aux Puces din Geneva un ceas de masă puternic, mecanic și german pe deasupra, marca Junghaus
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acest orășel este practic inaccesibil dacă se blochează strâmta șosea de munte, manifestanți veniți din toată Europa bogată s-au strâns la Geneva pentru a protesta. Nu am cuvinte să-i calific. Niște golani, luptători pentru cauze de ei inventate, paraziți ai unei societății care-i acceptă și hrănește. Își spun anarhiști sau, mai des, comuniști, fără a avea habar de ceea ce înseamnă comunismul real, fiind de fapt niște puștani imberbi sau tineri refuzând maturizarea. Poliția nu se poate ocupa de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
întinsă, în loc să muncească cinstit undeva. La care compatriotul îmi răspunde: "ia ascultă domnu' inginer matale îți dă mâna să mă critici, pentru că ai o meserie. Io' nu am, și mai bine cerșesc decât să dau în cap." Răspunsul clasic al parazitului venit din România. 4 septembrie 2003 Ascult un album Genesis, Invisible Touch, "vechi de când lumea", după cum îl clasifică Anna. De pe vremea în care eu eram elev la liceu. Brusc mă simt singur și îmbătrânit, un elefant solitar eșuat degeaba în
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
șomaj pe cei care-i redactează cărțile. Căci ei nu trudesc cu țigara arzându-le degetele. Sunt doar cititori de lux, care par curg în avanpremieră un text unde intervențiile mai că nu-și au rostul. Adică un fel de paraziți cu licență, care urmăresc admirativ paginile cu pixul roșu și la sfârșit constată că n-au consumat deloc pasta. Din reflex sau din invidie, fiecare generație simte nevoia să-și demitizeze predecesorii și să umble cu târnăcopul pe lângă statuile în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
decît celălalt, iar coada părea să-i fi fost fracturată și sudată apoi strîmb. și pe el l-am cărat în tren (în buzunarul de la geacă, pe care, desigur, mi-a udat-o), și el a avut tot felul de paraziți, de la viermi la purici (pentru viermi am mers cu el la veterinar pe un viscol uriaș și niște nămeți de aproape un metru), și cu el am avut tot felul de probleme (a căzut de la etaj, l-am dus afară
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]