45,675 matches
-
un copil a iesit ok dintr-o experiență traumatizanta, ăsta nu legitimează deciziile părinților lor. nu trebuie nici acuzați și nici să le fie purata pică, intențiile au fost cu siguranta cele mai bune. însă dintre domnișoara profesoară și mama, parcă mai responsabilă de copil e mama. un copil e înainte de toate copil, si apoi balerina, atlet, șahist sau cântăreț. a fi mai atent la prețul plătit nu înseamnă să încurajezi spre renunțare, cum spuneai tu. @ Lăură Radu - da. și eu
Şcoala de balet by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82626_a_83951]
-
Dragoș Bucurenci Rămas parcă mai singur în lanul din care Salinger tocmai s-a carat, frunzăream ieri noapte netul, căutând urme de-ale lui. Via Cristina Bazavan, am gasit colecția de povestiri pe care le-a scris pentru The New Yorker. Câteva fraze memorabile
RIP by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82651_a_83976]
-
însă asta e explicația acestei tradiții creștine a mielului pascal. Desigur, Hristos e Mielul lui Dumnezeu, care se oferă ,simbolic, spre “tăiere”, pentru a anula păcatele omenirii. Sunt de acord cu dvs., toți cei ce comentează aici. Când vine Paștele , parcă înnebunesc când mă gândesc la tăierea fără de rost a bieților mieluți , tăiere care n-are nicio legătură cu IIsus al nostru ! Biserică încurajează acest lucru . Ea nu ne spune multe adevăruri , da’ în cerut bani .... e specialista !! Clerul din Cipru
Tăierea mieilor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82632_a_83957]
-
să ne propunem să ne bucurăm de lucrurile astea marutne mai des. Bine un singur lcuru e adevărat, ca de zăpadă nu te poți bucura cu adevărat în oraș, ci la munte/ provincie:) Ca bine zicea “teo” ... ierni fără A1H1N1. Parcă m-am prostit pe fiecare an ce trece. Am ajuns să-mi pară rău când ninge din belșug, pentru că mă gândesc la nenorocitele de drumuri impracticabile ... la cât de mult am nevoie de mașină ca să îmi umplu portbagajul de la hypermaket
Criogenie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82656_a_83981]
-
din cauza problemelor și a oamenilor care ne combat plictiseală și scopurile reale ale vieții. Felicitări, Dragoș! Și drum bun! Dinescu: “Singurul rege pe care îl respectă Băsescu e Cioaba!” Asta spune totul! pe mine m-ai dezamăgit de data aceasta! Parcă ai fi în posesia adevărului absolut. Ori așa ceva nu există! Acum știu cum se cheamă calitatea aia pe care am apreciat-o mereu la tine - luarea de atitudine, ieșirea în fatza mulțimii, cănd ceilalți doar asista... Îți mulțumesc și pentru
Rămas bun, domnule Președinte! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82483_a_83808]
-
sonor; asta o să-ți dea în timp, un plus de naturalețe... batrn nu cred că te face să te simți. Doar nostalgic. Oare copii de acum care deja se joacă pe nu știu ce core doi/dualcore vor fi nostalgici după ele. parcă îmi amintesc cum stăteam să se încălzească ,,HC91” Bătrân cu adevarat vei fi atunci când te vom invita chiar pe tine să te arhivam la fond special Șoimii Patriei. Tot fără aluzii politice, o fi existând și MG2? la Muzeul Țăranului
Nostalgie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82676_a_84001]
-
fapt, mint. dar dacă n-aș minți, poate n-ar mai fi criza economică. cel putin, nu în italia.) nu am prins minunea asta de jucărie, în schimb îmi aduc aminte de roboții din pachete de ASSOS lipite cu aracet (parcă simt și acum mirosul în vârful nasului). Oricum, era o adevărată nebunie în cartier cine are robotul al’ mai mare. Același sentiment l-am avut și eu când am văzut la Childhood Museum, în Londra, una dintre jucăriile mele preferate
Nostalgie by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82676_a_84001]
-
că pui botul la d-astea.: D Și gândește-te că în timp ce tu cotrobăiai prin conturi și liste cu plăti programate eu rădeam cu gura pan’ la urechi... Vezi, așa se cheltuiesc câteva zeci de eurocenți... cu folos! @Simona Tache, parcă nu știai. Sunt fraieru tuturor păcălicilor... Sunt la serviciu ,citesc post-ul și râd cu lacrimi :)) Trebuie să recunoști că are imaginație :)). asta mi-a adus aminte de reacția lui Băsescu :)) trebuia, dacă erai bărbat, să sari și să zici
Telegraf by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82673_a_83998]
-
Dragoș Bucurenci Câmpulungul văzut că o carte poștală a piece of heaven wow, chiar că la vită e bella! gorgeous! bune imagini, parcă te îndeamnă la concediu. cu ce aparat le-ai surprins ? tx, Alatrix. E un Canon G9. Mai mult verde ! Oare este îndeajuns verde acum ? Că în fotografiile acelea văd doar tonuri de verde. http://atuncisiacum.blogspot.com ...am postat aici
Voineşti. Pe coastă by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82720_a_84045]
-
înainte să plece în Belgia . Acum are un certificat de handicap gr.1,drumurile sale zilnice sunt către centrele de recuperare.Poate părea un caz că oricare alte sute,și sute cu nimic aparte ,dar știu că la momentul respectiv,parcă ne-a fugit pământul de sub picioare,parcă era povestea altcuiva .—— -îmi place ce-ai scris,nu-mi place ce văd(Cică”"” nimeni nu-i virgin,viața ți-o trage măcar o dată”"”",dar când ți-o faci cu mâna ta?) Foarte
Crăciun fără victime by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82660_a_83985]
-
un certificat de handicap gr.1,drumurile sale zilnice sunt către centrele de recuperare.Poate părea un caz că oricare alte sute,și sute cu nimic aparte ,dar știu că la momentul respectiv,parcă ne-a fugit pământul de sub picioare,parcă era povestea altcuiva .—— -îmi place ce-ai scris,nu-mi place ce văd(Cică”"” nimeni nu-i virgin,viața ți-o trage măcar o dată”"”",dar când ți-o faci cu mâna ta?) Foarte de acord. Și ce spunem despre ce
Crăciun fără victime by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82660_a_83985]
-
decît cel advers, că membrii lui aveau în Facultate un statut aproape semilegal, putînd fi oricînd îndepărtați de la Catedră. Păreau în mod evident timorați pentru că se știau vulnerabili și doar temporar tolerați. Prețioasele adevăruri pe care ni le comunicau erau parcă rostite cu jumătate de voce: după fiecare frază mai îndrăzneață, urma o privire involuntară și discretă în jur. Nu erau prea mulți, dar erau cei mai buni. Asta nu înseamnă că "ai lor" ar fi fost doar niște troglodiți: mulți
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
și culegeri de studii, tentative de "popularizare", uneori sclipitoare, dar și sinteze impresionante, pe care alții nu le-ar fi putut scrie. Tratatele intitulate Renașterea (1971) ori Valori și echivalențe umanistice (1973) mustesc de erudiție reală, împărtășită însă cu grație, parcă pentru a nu stîrni în cititor legitimele complexe de inferioritate. Eminescu și romantismul german (1986), poate ultima mare carte a autoarei, punea în fine o ordine clară în domeniul unde zeci de specialiști se pronunțaseră (e vorba de relațiile dintre
Doamna Zoe by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/10616_a_11941]
-
Iar după înghițirea acestui partid de către P.C.R. a devenit sală de spectacole a proaspătului Teatru }ăndărică, până când a dispărut cu totul, înlocuită de noile clădiri dintre străzile Edgar Quinet și fosta stradă Regală. în 1930, Sala Liedertafel împlinea frumoasa vârstă - parcă așa i se spune, nu? - de 78 de ani. Căci, ca fundație, ea ființa încă din septembrie 1852 când, la inițiativa profesorului transilvănean Friedrich Walter, circa douăzeci de iubitori de muzică din mai multe colțuri ale Germaniei (încă divizată, sfâșiată
Pe Strada Academiei, despre Goethe și familia lui... by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Imaginative/10647_a_11972]
-
mi s-a părut că foaia se înegrește, nu mai distingeam literele, spațiile dintre ele, totul devenise întunecat, negru uniform... copacii intraseră, frunzoși, foșnitori, aiuriți, jeluitori, patetici, cu crengile desfăcute disperat a rugăciune... se clătinau în odaie...se zbăteau degeaba, parcă asmuțiți de tristețea mea ... mă îndemnau să uit, să uit... da' pînă cînd să tot uit? Doar uitam eu, într-o doară, atîtea chestii ce nu-mi conveneau... mi se acrise de atîta memorie ștearsă cu guma... rabla mea de
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
urmă chiar a început ploaia...copacii cu rădăcinile în dușumele nu se mai văitau, se liniștiseră, la subțioara crăcilor forfoteau fluturii , ciorchini de aripi, lîngă trunchiuri ciupercile își schimbau pălăriile între ele, izvoare rotunde șlefuiau prunduri colțoase... mă gîndeam că parcă aș fi în... Pădurea Albastră...nu fusesem niciodată acolo... de capul meu!...îmi promisese cineva să mă ducă... de undeva îmi abureau ochelarii un cîntec... o harfă?... melodios, încrezător, salvator... cine își înfipsese strunele lungi în sufletul meu?...oricum, merita
Tu trebuia să vii rîzînd by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/10842_a_12167]
-
se mai pară nălucire Chiar gândul meu de pace și rotund. Visez păduri în care să m-afund... Trist cavaler rătăcitor Ce departe și ce stingher Sufletul meu fără de tine! Și lunecă noaptea din cer Cu toate stelele străine... Și parcă mă cuprinde-un ger Cumplitul vânt printre ruine Când depărtat și când stingher E sufletul meu fără tine... Nu mai cunosc nici un ungher Să mă ascund după cortine; Rătăcitor, trist cavaler Tot mă desface de-acest sine Când depărtat și
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
când stingher E sufletul meu fără tine... Nu mai cunosc nici un ungher Să mă ascund după cortine; Rătăcitor, trist cavaler Tot mă desface de-acest sine Când depărtat și când stingher... Ceva demonic în oglinzi Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se ia o vamă Și-ai vrea din ele să desprinzi Un chip ce nu se mai destramă. De unde oare să cuprinzi Imagini ca-ntr-o panoramă? Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se ia o vamă... Retrospectiv
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
oglinzi Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se ia o vamă Și-ai vrea din ele să desprinzi Un chip ce nu se mai destramă. De unde oare să cuprinzi Imagini ca-ntr-o panoramă? Ceva demonic în oglinzi Și parcă ți se ia o vamă... Retrospectiv vrei să colinzi Calea bătută în aramă în van arcadele întinzi Peste un timp ce te recheamă. Ceva demonic în oglinzi... Cer risipit, tezaurul ce arde Părea să fim doi îngeri spre înaltul Cer
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
aleile unor amintiri netrăite, că ne putem ameți cu miresmele unui timp în veci pierdut pentru toți cei asemeni nouă. Ne mințeam, căutând minciuni, rugându-ne aproape să fim mințiți cu semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu vroiam să ne despărțim. Ne rugam parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul "Capșei" de odinioară, de a sorbi
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
cu miresmele unui timp în veci pierdut pentru toți cei asemeni nouă. Ne mințeam, căutând minciuni, rugându-ne aproape să fim mințiți cu semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu vroiam să ne despărțim. Ne rugam parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul "Capșei" de odinioară, de a sorbi aroma unor ceaiuri selecte, rafinate, servite cu tot
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
lege de acel timp care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul "Capșei" de odinioară, de a sorbi aroma unor ceaiuri selecte, rafinate, servite cu tot dichisul unor ceremonii inițiatice. Ceream parcă minciuni spre a nu uita ceea ce nu era al nostru refuzând, instinctiv, poate, de a lua chiar tot ceea ce eram nevoiți să trăim și să ducem. Mimam nu spre a ne amăgi, ci doar spre a mai salva, în puținul
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
din marile pierderi. Răsfoiam un ziar și nu știu cum mi s-a oprit privirea pe un anunț despre câteva lucrări de salvare a complexului medieval de la Văcărești. Auzisem că pușcăria fusese golită și acum se proiecta un muzeu de artă feudală, parcă. Discutam cu Ester despre asta, când dintr-odată ea: "Ce zici dacă mergem la Văcărești? Chiar acum, că tot nu ai ce face. M-am întâlnit zilele trecute cu o cunoștință, inginerul N., care m-a invitat să-i văd
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
mă simțeam chiar vinovat, rușinat. O stare confuză, grea, de mocirlă sufletească. Am strâns-o pe Ester de mână. Tăcea și ea, privind închisă în ea, minunea aceea pângărită. "Cum de se poate așa ceva", a șoptit de câteva ori, clătinând parcă nedumerită din cap. Se putea. O știam prea bine. Dar parcă niciodată nu avusesem în față atât de clară imaginea a ceea ce de atâtea ori auzisem tot repetându-se, tăvălugul istoriei. Tăvălugul trecuse chiar pe acolo, poate chiar se mai
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
sufletească. Am strâns-o pe Ester de mână. Tăcea și ea, privind închisă în ea, minunea aceea pângărită. "Cum de se poate așa ceva", a șoptit de câteva ori, clătinând parcă nedumerită din cap. Se putea. O știam prea bine. Dar parcă niciodată nu avusesem în față atât de clară imaginea a ceea ce de atâtea ori auzisem tot repetându-se, tăvălugul istoriei. Tăvălugul trecuse chiar pe acolo, poate chiar se mai mișca în preajmă nepăsător, atroce. Și, la doișpe ne dă și
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]