50,139 matches
-
PREMIILE din Orânduirea fără libertate, date de Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă. Premii în literatura beletristică și criticii literare * Premii SPECIALE: " Cântec șoptit", de Zaharia Stancu; "Considerații confortabile", Academician Alexandru Philippide; " Cum va fi", Nagy Istvan. * Pentru PROZĂ "Păsările", Alexandru Ivansiuc; "Ploaia bleu", Pop Simion; "Dulce ca mierea este glonțul patriei" Petru Popescu ; "Moartea lui Ipu", Titus Popovici. * Pentru POEZIE "Simțiri", Alexandru Andrițoiu; "Etape", Mihai Beniuc; "Versuri", Emil Bota; "Alter ego", Șt. Augustin Doinaș. Și buzoianul ION GHEORGHE cu
RĂSFOIESC TRECUTUL ŞI CAUT FLORI PRIN MĂRĂCINI, NU MĂRĂCINI PRIN FLORI de DUMITRU K NEGOIŢĂ în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381624_a_382953]
-
cine ești! buzele tale au început să cânte inimii mele, ochii tăi au băut prima dată din nesfârșirea mea, degetele tale desenau conturul dragostei atingându-mi somnul, gândurile, inima. tălpile tale îmi rezemau glasul pașilor mei fugind de întuneric... nicio pasăre nu-mi vorbise despre tine! nicio îmbucătură de cer nu gustase vreodată din tăcerea ta! tremurai, îmblânzit de o pată de lumină vie, mică, incoloră. Nu! Nu știam cine ești! dar ți-am încredințat ție totul din mine, ne-cunoscându-te, ne-gustându-te
SCRISOARE PENTRU DRAGOSTEA MEA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381631_a_382960]
-
Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016. Între două lumi, o fâșie plină de furnici milostive, trec peste ea cu smerenia cerului răsfrânt pe ogive. Și parcă tot mai des aș zbura, dar ce-i o pasăre arsă-n os? Oricât de aproape sunt norii, pământul cântă cel mai duios. Între două lumi, o imensă catedrală de aer și duh, sufletul meu face escală, apoi se ridică în văzduh. Citește mai mult Între două lumi, o fâșieplină
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
duh, sufletul meu face escală, apoi se ridică în văzduh. Citește mai mult Între două lumi, o fâșieplină de furnici milostive,trec peste ea cu smereniacerului răsfrânt pe ogive.Și parcă tot mai des aș zbura,dar ce-i o pasăre arsă-n os? Oricât de aproape sunt norii,pământul cântă cel mai duios.Între două lumi, o imensăcatedrală de aer și duh,sufletul meu face escală,apoi se ridică în văzduh.... XXIII. ÎNSINGURARE, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr.
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
XXVI. CÂND AI PLECAT, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 2008 din 30 iunie 2016. În ziua aceea, oamenii erau umbre prelungi în apa de pe caldarâm. Eu însămi eram lacrimă dintr-un ochi de pe alt tărâm. Țipa singurătatea, o pasăre uriașă și oarbă. Priveam orașul și oamenii cum se lasă prinși în ghearele ei, căzând neputincioși în inima tăcerii. În ziua aceea... Citește mai mult În ziua aceea, oameniierau umbre prelungiîn apa de pe caldarâm.Eu însămi eram lacrimădintr-un ochide pe
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
și oamenii cum se lasă prinși în ghearele ei, căzând neputincioși în inima tăcerii. În ziua aceea... Citește mai mult În ziua aceea, oameniierau umbre prelungiîn apa de pe caldarâm.Eu însămi eram lacrimădintr-un ochide pe alt tărâm.Țipa singurătatea,o pasăre uriașă și oarbă.Priveam orașul și oameniicum se lasă prinși în ghearele ei,căzând neputincioșiîn inima tăcerii.În ziua aceea...... XXVII. POEM TÂRZIU, de Cristina Crețu, publicat în Ediția nr. 1999 din 21 iunie 2016. Am să scriu cu o
CRISTINA CREȚU [Corola-blog/BlogPost/381540_a_382869]
-
blândă preafrumoasă fată, a Clipei Împărat, A cărei mamă nu murise la a ei născare, Trăia pentru vecie într-un boboc de floare. Prințesa clipelor mergea-n piciorul gol, Pe un cadran de ceasuri, pe spatele-i un stol De păsări ce-i purtau ca trenă, infinitul, Pe care “neiubitul” caligrafia “iubitul” Și vine vreme-n care de nuntă-i gata casa, Tot timpul lumii ăsteia își aștepta mireasa, Atat de fragedă, fragilă și unică părea, Încât lumina lumii din bolți
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
O blândă preafrumoasă fată, a Clipei Împărat,A cărei mamă nu murise la a ei născare,Trăia pentru vecie într-un boboc de floare.Prințesa clipelor mergea-n piciorul gol,Pe un cadran de ceasuri, pe spatele-i un stolDe păsări ce-i purtau ca trenă, infinitul,Pe care “neiubitul” caligrafia “iubitul”Și vine vreme-n care de nuntă-i gata casa,Tot timpul lumii ăsteia își aștepta mireasa,Atat de fragedă, fragilă și unică părea,Încât lumina lumii din bolți
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
iubire, În ochii ne-mplinitului amor? Puterea lui de viata și de moarte Care-n putința noastră nu-i, Cuprins al necuprinsului din carte Să fie srisă- n limba nimanui? Atât de tristă fie viața noastră În a ei greu rănită pasăre de foc, Ce se dorește pasăre măiastră Dar care poate mâine nu va fi deloc? Întreb cătând în mine o speranță, Că dacă eu sunt simpla viața mea Și dacă timpul, în suprema-i aroganță Este doar limita puterii de
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
lui de viata și de moarte Care-n putința noastră nu-i, Cuprins al necuprinsului din carte Să fie srisă- n limba nimanui? Atât de tristă fie viața noastră În a ei greu rănită pasăre de foc, Ce se dorește pasăre măiastră Dar care poate mâine nu va fi deloc? Întreb cătând în mine o speranță, Că dacă eu sunt simpla viața mea Și dacă timpul, în suprema-i aroganță Este doar limita puterii de a vrea, ... Citește mai mult LIBERUL
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
prea durerosul din iubire, În ochii ne-mplinitului amor? Puterea lui de viata și de moarteCare-n putința noastră nu-i,Cuprins al necuprinsului din carteSă fie srisă- n limba nimanui? Atât de tristă fie viața noastrăîn a ei greu rănită pasăre de foc,Ce se dorește pasăre măiastrăDar care poate mâine nu va fi deloc? Întreb cătând în mine o speranță,Că dacă eu sunt simpla viața meași dacă timpul, în suprema-i aroganțăEste doar limita puterii de a vrea,... XIII
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
ne-mplinitului amor? Puterea lui de viata și de moarteCare-n putința noastră nu-i,Cuprins al necuprinsului din carteSă fie srisă- n limba nimanui? Atât de tristă fie viața noastrăîn a ei greu rănită pasăre de foc,Ce se dorește pasăre măiastrăDar care poate mâine nu va fi deloc? Întreb cătând în mine o speranță,Că dacă eu sunt simpla viața meași dacă timpul, în suprema-i aroganțăEste doar limita puterii de a vrea,... XIII. ȘAH PLANETAR, de Silvana Andrada , publicat
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
lumina e stinsă Iar soba gemând, de foc e cuprinsă Și ninge cu oameni ce cad lângă tine, Aminte- ți aduci de cele senine Zile, ce-odată venite au fost, Când viața și soarta se-mpleteau cu un rost, Cad păsări prea frânte de gandul cel rău,, Grauntele vieții din pântecul tău Tanjeau lângă apa de vis dătătoare, Să- și uite de moarte, să -nvețe să zboare, Cu tine pe aripi, cu tine-n pustiu, Să uite căderea sărutului viu, Căderea
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
cameră- n care lumina e stinsăIar soba gemând, de foc e cuprinsăși ninge cu oameni ce cad lângă tine,Aminte- ți aduci de cele senineZile, ce-odată venite au fost,Când viața și soarta se-mpleteau cu un rost,Cad păsări prea frânte de gandul cel rău,,Grauntele vieții din pântecul tăuTanjeau lângă apa de vis dătătoare,Să- și uite de moarte, să -nvețe să zboare,Cu tine pe aripi, cu tine-n pustiu,Să uite căderea sărutului viu,Căderea iubirii
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
a mai ține seamăCă te înalți și poți să cazi,... XVII. ÎN MATCA LUMINII, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2191 din 30 decembrie 2016. ÎN MATCA LUMINII Îmi caut iubirea în glastre și-n pâine, O caut în păsări și în ziua de mâine, În apa pe buze, în ochii de sfinți Cu- acea disperare a celor cuminți, Te caut pe tine ca pe-o salvare A muntelui care răsare din mare, A stelei ce cade din galaxii În
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
pace, în pacea luminii Îngropată în florile din matca grădinii, Acolo măcar, în revolta-mi de seară, Din mine, un fir de iubire, răsară. Citește mai mult ÎN MATCA LUMINIIÎmi caut iubirea în glastre și-n pâine,O caut în păsări și în ziua de mâine,În apa pe buze, în ochii de sfințiCu- acea disperare a celor cuminți,Te caut pe tine ca pe-o salvareA muntelui care răsare din mare,A stelei ce cade din galaxiiîn care nu mor
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
mori,Iubirea purtătoare a miilor de sori,Sărut, îmbrățișare, abandon în bine,Eu veșnic scufundată definitiv în tine,... XXII. PĂMÂNTUL IN SITU, de Silvana Andrada , publicat în Ediția nr. 2167 din 06 decembrie 2016. PĂMÂNTUL IN SITU Gândurile mele, doar păsări pe ramuri uscate Când mușcă din liniștea serii glonțul iubirii, Stoluri lovesc în geamurile neferecate, Uitarea deplină din conștiința nefericirii, Tradată e viața pe notele noptii fără de lună, În zbor mărginit mă rotesc, am pământul in situ, Am zâne-n
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
glonțul de tine mi-e schijă- n aripă, Mi- e teamă să mai socot că vreodată te am, Doar primăvara în mine din nou se-nfiripă. Silvana Andrada Tcacenco 05.12.2016 ... Citește mai mult PĂMÂNTUL IN SITUGândurile mele, doar păsări pe ramuri uscateCând mușcă din liniștea serii glonțul iubirii,Stoluri lovesc în geamurile neferecate, Uitarea deplină din conștiința nefericirii,Tradată e viața pe notele noptii fără de lună,În zbor mărginit mă rotesc, am pământul in situ,Am zâne-n priviri
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
uimitoare eu te văd cum însăți treci, Te petrec cu-a mea privire și- ți sărut umbrele reci, Ești privirea unei mame care a adus pe lume, Salvatorul sau profetul, omul gândurilor bune Ești un bob de hrană-n iarna păsării din golul pom Ești un simplu om cu șansa netrădării de alt om, Fugi cu teamă ne-nțeleasă, neîncrederea în sine, Uiți că însuși Dumnezeu a crezut profund in mine Când din focuri și genune m-a creat ca să aleg Din
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
vitralii uimitoare eu te văd cum însăți treci,Te petrec cu-a mea privire și- ți sărut umbrele reci,Ești privirea unei mame care a adus pe lume,Salvatorul sau profetul, omul gândurilor buneEști un bob de hrană-n iarna păsării din golul pomEști un simplu om cu șansa netrădării de alt om,Fugi cu teamă ne-nțeleasă, neîncrederea în sine,Uiți că însuși Dumnezeu a crezut profund in mineCând din focuri și genune m-a creat ca să alegDin toți pomii-nțelepciunii
SILVANA ANDRADA [Corola-blog/BlogPost/381528_a_382857]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > DORINȚĂ Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Dorință Aș vrea să ma înalț pe bolta cerului ca păsările, să pot atinge Cerul, sfidând intemperiile vieții. Dragostea divină, să mă topească, să mă încălzească; precum soarele , roua dimineții. Aș vrea să ating, luna,cerul,stelele; să mă contopesc în iubirea-Ți Sfântă! Aș vrea să pot plânge cu lacrimi
DORINŢĂ de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381688_a_383017]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PASĂREA PHOENIX Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pasărea Phoenix Albastru de Voroneț, oglinda trupului. Șevaletul și pensula Marelui Maestru, îmi vorbesc,descifrează taine... Pasărea Phoenix, a renăscut din propria cenușă
PASĂREA PHOENIX de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381684_a_383013]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PASĂREA PHOENIX Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pasărea Phoenix Albastru de Voroneț, oglinda trupului. Șevaletul și pensula Marelui Maestru, îmi vorbesc,descifrează taine... Pasărea Phoenix, a renăscut din propria cenușă, mult mai puternică ca ieri. O pasăre rănită așteaptă vindecarea, învață să zboare mai Sus, spre Infinitul, Nemărginitul
PASĂREA PHOENIX de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381684_a_383013]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PASĂREA PHOENIX Autor: Ileana Vičič Stanca Publicat în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pasărea Phoenix Albastru de Voroneț, oglinda trupului. Șevaletul și pensula Marelui Maestru, îmi vorbesc,descifrează taine... Pasărea Phoenix, a renăscut din propria cenușă, mult mai puternică ca ieri. O pasăre rănită așteaptă vindecarea, învață să zboare mai Sus, spre Infinitul, Nemărginitul Isus. Iubirea 1 Corinteni 13:8 Iubirea a trezit dimineața, tăcerea felină a nopții s-a
PASĂREA PHOENIX de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381684_a_383013]
-
în: Ediția nr. 2113 din 13 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Pasărea Phoenix Albastru de Voroneț, oglinda trupului. Șevaletul și pensula Marelui Maestru, îmi vorbesc,descifrează taine... Pasărea Phoenix, a renăscut din propria cenușă, mult mai puternică ca ieri. O pasăre rănită așteaptă vindecarea, învață să zboare mai Sus, spre Infinitul, Nemărginitul Isus. Iubirea 1 Corinteni 13:8 Iubirea a trezit dimineața, tăcerea felină a nopții s-a dus; iar bătânele fecioare răscoapte, ne-au spus,că iubirea ne spune totul
PASĂREA PHOENIX de ILEANA VIČIČ STANCA în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381684_a_383013]