6,839 matches
-
tutun. La începutul secolului al XIX-lea, regiunea de nord-est a Statelor Unite este cel mai mare centru manufacturier de pe continent; aici se fabrică îmbrăcăminte, e prelucrată pielea, se produc mașini. Tot aici este concentrată industria pescuitului; încă nimănui nu-i pasă, în 1855, de riscul penuriei de ulei cauzate de dispariția balenelor. în regiune se instalează de îndată tot ceea ce este important pentru o „inimă”: banca la New York, marina și industria între Boston și Chicago, trecând prin Baltimore, Detroit și Philadelphia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
în care era angajat, iar colonelul ne-a vorbit despre polo. Nu aveam nimic de spus, așa că am rămas tăcut, încercând, cât mai politicos, să manifest interes pentru conversație. Și pentru că mi s-a părut că de mine nu-i pasă nimănui nici cât negru sub unghie, l-am cercetat în tihnă pe Strickland. Era mai voinic decât mă așteptasem. Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-ți scoți din cap orice asemenea eventualitate. M-a privit cu o uimire care fără îndoială nu era prefăcută. I-a pierit zâmbetul de, pe buze și mi-a vorbit foarte grav: — Bine, dragul meu, dar nici nu-mi pasă. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie, fie că e într-un fel, fie că e într-altul. Am râs: — Ei haide, haide, nu trebuie să ne crezi pe toți atât de proști, întâmplător, știm că ai plecat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din cap orice asemenea eventualitate. M-a privit cu o uimire care fără îndoială nu era prefăcută. I-a pierit zâmbetul de, pe buze și mi-a vorbit foarte grav: — Bine, dragul meu, dar nici nu-mi pasă. Nu-mi pasă nici cât negru sub unghie, fie că e într-un fel, fie că e într-altul. Am râs: — Ei haide, haide, nu trebuie să ne crezi pe toți atât de proști, întâmplător, știm că ai plecat din Londra cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
știi că ea e gata să dea uitării tot ce s-a întâmplat și să ia viața de la început. N-o să-ți facă niciodată nici cel mai mic reproș. — N-are decât să se ducă învârtindu-se! — Și nu-ți pasă dacă oamenii te consideră un porc fără pereche? Nu-ți pasă dacă ea și copiii dumitale o să trebuiască să cerșească pentru a putea trăi? — Câtuși de puțin. Am tăcut o clipă pentru a da o forță suplimentară replicii următoare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a întâmplat și să ia viața de la început. N-o să-ți facă niciodată nici cel mai mic reproș. — N-are decât să se ducă învârtindu-se! — Și nu-ți pasă dacă oamenii te consideră un porc fără pereche? Nu-ți pasă dacă ea și copiii dumitale o să trebuiască să cerșească pentru a putea trăi? — Câtuși de puțin. Am tăcut o clipă pentru a da o forță suplimentară replicii următoare. Am vorbit cu toată hotărârea de care eram în stare: — Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
din sprâncene și a trecut mai departe. Strickland chicoti. Nu părea deloc descurajat. Era total neafectat de opinia semenilor săi. Și tocmai asta m-a deconcertat cel mai tare în relațiile mele cu el. Când oamenii spun că nu le pasă ce părere au alții despre ei, în cele mai multe dintre cazuri se amăgesc singuri. De obicei vor să spună doar că vor face așa cum au poftă, în speranța că nimeni nu va afla de rătăcirile lor. Sau, în cel mai bun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cel mai profund al omului civilizat. Nimeni nu se repede cu mai multă grabă să capete adăpostul respectabilității decât femeia neconvențională care s-a expus săgeților și pietrelor decenței ultragiate. Nu-i cred pe oamenii care spun că nu le pasă câtuși de puțin de opinia semenilor lor. Asta este doar o bravadă a ignoranței. Ei vor să spună doar că nu se tem de reproșuri pentru micile păcate pe care sunt convinși că nu le va descoperi nimeni. Dar iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
crezi în maxima „Poartă-te astfel încât fiecare din acțiunile tale să poată fi prefăcută într-o regulă universală“. — N-am auzit-o până acum, dar mi se pare o gogomănie cumplită. Se poate, dar a spus-o Kant. — Puțin îmi pasă. E o gogomănie cumplită. De la un asemenea om nici nu te puteai aștepta ca apelul la conștiință să aibă vreun efect. E ca și cum ai fi cerut să găsești o oglindire fără oglindă. Presupun că într-adevăr conștiința este, în plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
comporta exemplar la căpătâiul muribundului pe care l-au iubit. Mi se pare că ele se supără pe longevitatea care le amână șansa de a juca o scenă de mare efect. — Dar acum... acum s-a sfârșit. Nu-mi mai pasă de el, cum nu-mi pasă de un străin. Aș vrea să știu că moare în mizerie, sărac și flămând și fără nici un prieten. Sper să putrezească de vreo boală scârboasă. Am terminat cu el! Mi s-a părut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
care l-au iubit. Mi se pare că ele se supără pe longevitatea care le amână șansa de a juca o scenă de mare efect. — Dar acum... acum s-a sfârșit. Nu-mi mai pasă de el, cum nu-mi pasă de un străin. Aș vrea să știu că moare în mizerie, sărac și flămând și fără nici un prieten. Sper să putrezească de vreo boală scârboasă. Am terminat cu el! Mi s-a părut că acum ar fi fost potrivit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am gândit că singur aș putea să smulg ceva de la Strickland, așa că i-am răspuns că mai stau puțin. După plecarea grăsanului i-am spus lui Strickland: — Dirk Stroeve te socoate un mare artist. — Și de ce naiba crezi că-mi pasă? — Îmi dai voie să privesc și eu tablourile? — De ce aș face-o? — Poate aș fi dispus să cumpăr vreunul. — Poate nu sunt eu dispus să vând vreunul. — Îți câștigi ușor existența? l-am întrebat zâmbind. Mi-a răspuns chicotind: — Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
se pare când te uiți la mine? Pari pe jumătate mort de foame. Chiar sunt muritor de foame. Atunci hai să mergem să mâncăm ceva. — De ce mă inviți? — Nu din filantropie, i-am răspuns cu răceală. De fapt nu-mi pasă nici cât negru sub unghie dacă mori sau nu de foame. Ochii i se aprinseră din nou: — Atunci vino, zise el, ridicându-se. Mi-ar plăcea o masă ca lumea. XXI L-am lăsat să mă conducă spre restaurantul ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
văzut niciodată, sorbind emoții subtile și pasionate, din opera mâinilor tale? Tuturor le place puterea. Nu-mi pot închipui un mod mai minunat de a o exercita decât stârnind milă sau groază în sufletele oamenilor. — Melodramă. — Atunci de ce-ți pasă dacă pictezi bine ori rău? — Nu-mi pasă. Nu vreau decât să pictez ceea ce văd. — Mă întreb dacă aș putea scrie pe o insulă pustie, având certitudinea că n-o să vadă ceea ce am scris alți ochi decât ai mei. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
opera mâinilor tale? Tuturor le place puterea. Nu-mi pot închipui un mod mai minunat de a o exercita decât stârnind milă sau groază în sufletele oamenilor. — Melodramă. — Atunci de ce-ți pasă dacă pictezi bine ori rău? — Nu-mi pasă. Nu vreau decât să pictez ceea ce văd. — Mă întreb dacă aș putea scrie pe o insulă pustie, având certitudinea că n-o să vadă ceea ce am scris alți ochi decât ai mei. O vreme, Strickland nu zise nimic, dar ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mi-a cerut să-i împrumut cincizeci de franci. — Nici prin cap nu mi-ar trece una ca asta, i-am răspuns. — De ce nu? — Nu m-ar amuza. — Te rog să mă crezi că sunt groaznic de strâmtorat. — Puțin îmi pasă. — Nu-ți pasă dacă mor de foame? De ce mi-ar păsa? l-am întrebat la rândul meu. S-a uitat lung la mine trăgându-se de barba nețesălată. I-am zâmbit. — Ce te distrează atât de tare? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să-i împrumut cincizeci de franci. — Nici prin cap nu mi-ar trece una ca asta, i-am răspuns. — De ce nu? — Nu m-ar amuza. — Te rog să mă crezi că sunt groaznic de strâmtorat. — Puțin îmi pasă. — Nu-ți pasă dacă mor de foame? De ce mi-ar păsa? l-am întrebat la rândul meu. S-a uitat lung la mine trăgându-se de barba nețesălată. I-am zâmbit. — Ce te distrează atât de tare? m-a întrebat cu un fulger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
și distant. — Bine, dar o să moară. N-are decât. Stroeve icni pierzându-și respirația. Își șterse sudoarea de pe față, se întoarse către mine ca să găsească sprijin, însă eu nu știam ce să spun. — E un mare artist. — Și ce-mi pasă? Nu pot să-l sufăr! — Vai, dragostea mea, scumpa mea, nu vorbi așa, te implor să-mi dai voie să-l aduc aici. Îl putem instala foarte comod. Poate că-l putem salva. Pentru tine n-o să fie nici un deranj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în picioare dar n-o lăsase să plece. „Unde te duci?“ îi spuse el în grabă. „Nici nu știi în ce hal e locuința lui Strickland. N-ai să poți să trăiești acolo, o să fie îngrozitor.“ „Dacă mie nu-mi pasă, nu văd de ce ți-ar păsa ție?!“ „Mai zăbovește o clipă. Trebuie să-ți vorbesc. La urma urmei, măcar atât poți să-mi acorzi.“ „Dar ce rost are? Hotărârea mea e luată. Nimic din ceea ce mi-ai putea spune n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
am revenit cu un efort: — Te consider detestabil. Ești cea mai scârboasă bestie pe care am avut nenorocirea s-o cunosc. De ce cauți tovărășia unei persoane care te urăște și te disprețuiește? Dragul meu, de ce naiba îți închipui că-mi pasă ce părere ai despre mine? Dă-o dracului! i-am zis încă și mai violent (pentru că aveam oarecum senzația că mobilul comportării mele nu era prea onorabil). Nici nu vreau să te mai cunosc. — Te temi să nu te corup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
tine despre asemenea lucruri ca încercarea de a-i descrie unui orb din naștere culorile. Se opri în fața scaunului meu și mă privi de sus în jos cu o expresie în care citeam o uimire disprețuitoare: — Dar ce, ție îți pasă cât de cât dacă Blanche Stroeve trăiește sau nu? Am meditat puțin la întrebarea lui, căci voiam să-i răspund sincer, să fiu sincer măcar cu propriul meu suflet: — În cazul meu o fi poate o lipsă de înțelegere dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
nu mi se pare atât de important că e moartă. Viața avea să-i ofere foarte multe. Mi se pare îngrozitor să fi fost privată de viață în chipul acesta atât de crud și mi-e rușine pentru că nu-mi pasă cu adevărat. — N-ai curajul convingerilor tale. Viața n-are nici o valoare. Blanche Stroeve nu s-a sinucis pentru că am părăsit-o, ci pentru că era o gâscă dezechilibrată. Dar am vorbit destul despre ea. Era o persoană absolut insignifiantă. Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
la mine: — Vii sau nu? De ce-mi cauți societatea? l-am întrebat. Doar știi că te urăsc și te disprețuiesc. A început chicotească bine dispus: — De fapt singurul motiv pentru care ești supărat pe mine e că nu-mi pasă nici cât negru sub unghie ce părere ai despre mine. Am simțit brusc cum mi se urcă tot sângele în obraji. Era imposibil să-l fac să înțeleagă că cineva poate fi scos din minți de egoismul lui de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
s-ar fi spus: biata micuță, avea doar zece ani, vă dați seama, ieri încă vă mai aducea pâinea și vă netezea fața de masă. Deodată, se întoarse pe călcâie spre cel care îndrăznise să-i vorbească: — Și? Ce-mi pasă mie de asta? Un mort e un mort. Înainte de asta, pentru noi judecătorul Mierck era judecătorul Mierck, nici mai mult, nici mai puțin. Avea funcția pe care o avea și nu ieșea din ea. Oamenii nu-l plăceau prea tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
toți cei pe care întreg ținutul îi socotea oameni importanți și cu stare. Tânăra fată provenea din Vincey. Strămoșii săi luptaseră la Crăcy. Așa cum făcuseră, de altfel, strămoșii tuturor, dar nimeni nu-și mai aduce aminte și oricum puțin le pasă. Am văzut un portret al fetei, din vremea căsătoriei, agățat în vestibulul Castelului. Pictorul venise de la Paris. Surprinsese pe chipul ei sfârșitul apropiat. Erau izbitoare paloarea aceea de viitoare moartă și resemnarea din trăsăturile feței. Prenumele ei era Clălis. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]