11,301 matches
-
citește-mi! Încercă ea să-l Încurajeze. Poți să intri, să stai colea pe pat și să-mi citești cît vrei tu, pînă cînd vine Iuffo. Pablo intră, se așeză pe marginea patului și deschise caietul. Căută Îndelung un anumit pasaj, răsfoind caietul Într-o parte și În alta, cu degetele tremurîndu-i grăbite pe marginea foilor, iar cînd Îl găsi, trase mult aer În piept și figura i se lăți, plină de o mulțumire asemănătoare triumfului. — Cu șase luni Înaintea atentatului
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Dendé. Gîndiți-vă cum am rezistat noi, cum am ținut cu dinții de fiecare secundă, spune Tîrnăcop, cît a durat hăituiala pînă am reușit să ne facem pierdută urma. Ne-am fofilat fiecare pe unde am putut, prin gurile de metrou, pasaje, străzi lăturalnice, apoi ne-am încuiat aici ca niște criminali. Pînă cînd Tîrnăcop nu s-a mai putut ține, făcea pe el, zice Gulie dîndu-l de gol, e slab de tot la găoază, a fost nevoie să iasă de nu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai dă acesta cu părerea de la o depărtare de mii de mile. Încheierea e mai dramatică decît îți poți închipui, reia Bătrînul, iar Poștașul îi aduce aminte șuierînd printre dinți că a citit-o de nenumărate ori pînă atunci din cauza pasajului cu placa de marmură care-i plăcuse la nebunie. La adunarea de ieri participanții duceau lumînări și diferite simboluri religioase, printre care era și o dală de marmură groasă și neagră pe care erau sculptate o cruce și data morții
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în spatele altarului cămăruța aia dosnică fusese ticsită cu arme și grenade pe care doar niște foi de cort decolorate de soare le fereau de privirile oricui și-ar fi băgat nasul acolo. — Am ieșit pînă la urmă și eu din pasaj, mă întrebam ce o să se întîmple, se făcuse liniște între timp, nu mai auzeam nimic, parcă cineva îmi băgase dopuri în urechi, îmi închipuiam că o să înceapă să turuie despre Cuba și Panama, Statele Unite, imperialism, clasa muncitoare, Castro și tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o să pățești nimic, adaugă făcînd cîțiva pași, pregătindu-se să iasă. Cît să fi trecut de cînd Bătrînul îi puse în mînă prima carte care trata un subiect de politică, cincisprezece, douăzeci de ani? Citește-o cu atenție, revino asupra pasajelor pe care nu le înțelegi după prima lectură, i-a spus, extrage-ți pe fișe ideile care ți se par mai interesante și memorează-le. Dacă ai vreo nelămurire, vino și întreabă-mă. Să nu-ți fie lene și să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și, spre ușurarea noastră, o erecție e imposibilă În asemenea circumstanțe. Ghearele În care ne-a prins teroarea ni se par concrete. Uneori o lasă mai moale, dar niciodată nu ne dau drumul. Mergem din nou, prin Dell, prin lungul pasaj care e aidoma unui vechi tunel feroviar. În tunelul ăsta e un anumit loc, locul În care am ajuns acum, unde face o curbă și nu poți vedea lumina În fața ta și n-o poți vedea nici dacă te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
spun. Telefonul sună pentru a cincizecea oară, portiera mai este trântită Încă odată, de data asta cu nervozitate, apoi după nici un minut aud o bătaie În ușă ca o fluturare de aripă. O Întâmpin citindu-i din Francois Cheng următorul pasaj: ,,Poemul Înscris În spațiul alb al unui tablou ĂCerulă nu este doar un simplu comentariu adăugat În mod artificial: locuiește cu adevărat În spațiul acesta Ă Între semnele caligrafiate și elementele pictate nu există nici un hiatus, amândouă fiind opera aceleiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
coboară pe bătrânul Kawabata În pământul de unde a venit. Își face o cruce. Îi pare bine că nimeni nu-l Întrebă nimic.. Slujitorul Domnului, un preot cu față pământie, termină de spus cuvenita rugăciune, sărind evident din cauza căldurii, peste unele pasaje.. Lopețile Încep să arunce pământul În groapă, moment În care Antoniu, se apleacă, ia din țărâna proaspăt săpată un bulgăre pe care-l aruncă peste capacul coșciugului. Zgomotul sec cu care bulgărele se izbește de capacul din lemn al coșciugului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
când În când privirea nu mă ajutau nimic. Din precauție, am Întors paginile pentru a nu fi distras și am Început să schițez povestea. Totuși, tentația nu-mi dădea pace. Cu câteva minute În urmă, spre exemplu, am citit un pasaj din Mâinile sus!, după care a urmat unul din studiile lui Froehlich din 1910. La Început nu mi-am dat seama că erau pagini din cărți diferite. Dar apoi am Înțeles că armele din romanul lui Heller n-aveau nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
când În când privirea nu mă ajutau nimic. Din precauție, am Întors paginile pentru a nu fi distras și am Început să schițez povestea. Totuși, tentația nu-mi dădea pace. Cu câteva minute În urmă, spre exemplu, am citit un pasaj din Mâinile sus!, după care a urmat unul din studiile lui Froehlich din 1910. La Început nu mi-am dat seama că erau pagini din cărți diferite. Dar apoi am Înțeles că armele din romanul lui Heller n-aveau nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o afle și pe-a lui - eliberarea de neștiință, de exploatare, de anonimat. În închipuirea mea, destinele noastre rămân până-n ziua de azi amestecate grămadă și nu de puține ori mi se-ntâmplă ca, atunci când citesc într-o carte vreun pasaj care mă impresionează prin logica sau înțelepciunea lui, să-mi zic pe nepusă masă, involuntar, „De-ar putea citi și el asta. Da. S-o citească și s-o înțeleagă...!“ După cum vezi, la vârsta de treizeci și trei de ani încă sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de iarnă. Tocăniță de miel. S-a înserat: după o duminică petrecută în New York City, la Radio City și în Chinatown, pornim spre casă peste podul George Washington - drumul cel mai scurt dintre Pell Street și Jersey City trece prin pasajul Holland, dar eu îi implor s-o luăm pe pod și, cum mama zice că-i o idee „educativă“, tata face un ocol de zece mile până acasă. Pe bancheta din față, soră-mea numără cu glas tare pilonii care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cunoaște-o? N-am ieșit niciodată afară din Anglia. Dar fusese suficient de educată ca să accepte responsabilitatea ori de câte ori și În orice formă apărea aceasta, Încât nu protestă În nici un fel. Deschise ușa și ar fi luat-o la goană pe pasajul lunecos și Întunecat dintre linii, În căutarea a ceea ce dorea bărbatul, dacă n-ar fi zărit cadranul unui ceas. — Nu mai e timp, spuse ea. Mai avem doar un minut până pornim. Întorcându-se, dădu cu ochii la capătul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prietenii lui nu i le trimiteau În scrisorile lor codificate săptămânale. Mai erau și alte lucruri despre care i-ar fi plăcut s-o Întrebe. Ea spusese că mahalalele sunt neschimbate și el putu simți sub picioare treptele povârnite din pasajele Înguste; se aplecă pe sub cârpele colorate aninate de-a curmezișul, Își duse batista la gură să oprească mirosul de câine, copii, carne stricată și excremente umane. Voia să știe dacă Își mai amintește cineva acolo de doctorul Czinner. Cunoscuse fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
picioare pe-o mare furtunoasă. Un chelner venea În fața lui, dar nu era conștient că e condus. Cuvinte licăreau În mintea lui și deveneau fraze. Spui că sunt un trădător al țării mele, dar nu-mi recunosc țara. Pașii prin pasajul Întunecos, excrementele lângă zidul fără geamuri, fețele Înfometate. Aceștia, se gândi el, cei care au o datorie față de individul În frac de acolo sau față de cel de colo, aceștia nu sunt slavi. Ei sunt săracii Întregii lumi. El stătuse În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
se hurduca pe făgașele unui drum de țară, Împroșcând cu lumina ei dură copacii Înmuguriți și transformându-i În siluete de carton. Myatt se aplecă de pe locul lui de lângă șofer și explică: — Evită Subotica și trece peste linii la un pasaj pentru vite. Trebuie să vă țineți bine. Copacii dispărură și mașina se năpusti brusc, mugind, În josul dealului, printre câmpurile goale, acoperite de zăpadă. Noroiul uliței fusese bătătorit de copitele vitelor și Înghețase. Două lumini roșii le apărură În față, undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
domnul Eckman, se gândi el, fără să se mai obosească să se uite la cartea de vizită și fiind brusc foarte sigur de ce trebuia să-i spună. Liftul urcă cu ezitări până la etajul Întâi, iar valetul Îl conduse printr-un pasaj cam colbăit și deschise o ușă. Soarele năvălea În Încăpere și putu auzi zgomotul mașinilor prin geamul deschis. Un bărbat blond și Îndesat, Într-un costum de tweed, se ridică de pe sofa. — Domnul Carleton Myatt? Întrebă el. Myatt era surprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
la sonerie, dar Myatt se gândea cât o fi costat și cu cât contribuise firma la panorama domnului Eckman. Ușa se deschise. Domnul Stein nu se deranjă să-și spună numele fetei În casă, ci o luă Înainte printr-un pasaj alb, lambrisat, care captura soarele ca pe o fiară brun-aurie Între ferestrele sale. — Sunteți un prieten de familie? sugeră Myatt. — Oh, sărmanul Eckman și cu mine am fost destul de apropiați În ultima vreme, spuse domnul Stein, deschizând larg o ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
am mai spus asta. A, am spus eu, asta este o veste bună. Preotul continuă: — Nu aducem nimic cu noi În această lume... (preotul făcu o pauză, privindu-i pe enoriași ca să fie sigur că acordau o deosebită atenție unui pasaj relevant pentru ei Înșiși)... și, repet, este sigur ca nu vom lua nimic cu noi... —E mare păcat că nu-ți spun chestia asta Înainte de a muri, zise Alixe. Este un sfat atât de bun. Ce-o să fac cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
murmură chelnerul. ...o copie înrămată, cu candelă sub ea, Gentileschi, secolul 17, "Mamă și copil", ce bine că sub operele de artă, chiar și în copie color, ard candele!, zic, în lipsă de cartea indicată, o să repet, grație aducerilor aminte, pasaje din Cîntarea cîntărilor. Cum doriți strînge din umeri chelnerul, plecînd. Tovarășe chelner! i se adresează studenta, închizînd cu zgomot caietul de curs. Vreau două porții de ochiuri proaspete, evident, două sute de cașcaval și două cafele. Chelnerul ar vrea să spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nevesti-mi, care mă crede, uneori, incapabil s-o înțeleg... Zi-i! Dacă nu l-ai citit pe Platon, începe Mihai cred că nu l-ai citit nici pe Aristotel, iar doamna Săteanu, chiar de l-a citit, a uitat un pasaj foarte important din "Politica". Ce pasaj, ce amestec are politica de-acum două mii de ani?! sare în sus Săteanu. Așa se cheamă una din operele lui Aristotel. Dar mai întîi, o nedumerire: de ce ți-ai reținut un loc în Direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
s-o înțeleg... Zi-i! Dacă nu l-ai citit pe Platon, începe Mihai cred că nu l-ai citit nici pe Aristotel, iar doamna Săteanu, chiar de l-a citit, a uitat un pasaj foarte important din "Politica". Ce pasaj, ce amestec are politica de-acum două mii de ani?! sare în sus Săteanu. Așa se cheamă una din operele lui Aristotel. Dar mai întîi, o nedumerire: de ce ți-ai reținut un loc în Direcția Comercială și nu un post de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
drăguț. De fapt, nu era deloc drăguț - egoist, dominator, agresiv și duplicitar. Dar conștiincios, da - de o conștiinciozitate orbitoare și dureroasă, așa cum, fără îndoială, putea mărturisi și Naomi. În definitiv, cine altcineva decât Alan ar fi putut să-i citească pasaje din Leach și Jolly în timp ce ea dădea la boboci, la prima rundă de grețuri matinale? Alan pășea vioi. Corpul lui zvelt, înveșmântat într-un costum foarte modern (credea el) de culoarea bronzului, se mișca și se unduia în lumina crudă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că-i simte izul, un iz neplăcut. Unul dintre pacienții lui Alan avea un bar, o bombă de beton numită Greyhound și plasată pe un refugiu pentru pietoni de pe o arteră aglomerată. În pub se putea ajunge doar prin niște pasaje subterane puțind a urină. Pe încheieturile masive ale degetelor, bărbatul își tatuase la o mână „ură“, iar la cealaltă „indiferență“. De fiecare dată când soția cinicului proprietar de pub era însărcinată - lucru care se petrecea destul de des - spunea despre ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
astăzi o mare valoare literară, schițând și conturând un număr mare de personaje: răsculați proveniți din clasa de jos, lași în aparență dar foarte ambițioși, asasini, cărturari fără putere, dar foarte înțelepți etc. Acestea sunt, de altfel, cele mai bune pasaje ale lucrării. 3. Importante descoperiri arheologice din China Cele cinci dinastii înfloritoare Pe parcursul lungii istorii feudale a Chinei, câteva perioade sunt socotite a fi cele mai înfloritoare, precum cele ale împăraților Wen și Jing din dinastia Han, domnia lui Zhenguan
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]