15,863 matches
-
iar mi se înfățoșează rîul cel galbîn, palaturile de marmură, zînele mă vor lumina ca în nopțile tinereților mele... O arbure va umbri piatra de pe al meu mormînt; aș fi dorit să fie un dafin, însă acesta nu crește în patria me". A scris aceste rînduri în 1839, cînd abia trecuse de 50 de ani, dar simțea că pierduse legătura cu veacul. A mai trăit încă 30 (treizeci!), supraviețuindu-și în chip neverosimil, fără să aducă însă ceva nou în literatură
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
universității Stony Brook - unde și-a trăit ultimii cinci ani -, cu părul ei sublim dansându-i pe umeri, cu mersul ei de zână îndepărtat-apropiată, și a coborât spunând, cu un mic hohot de râs: "Am venit să mor pe pământul patriei." Am râs și noi, cei care o iubeam. Am râs și n-am luat seama la acea premoniție tragică, atât de vesel exprimată. Acum aștept să-mi trimiți semne, să-mi călăuzești gânduri și fapte. Un prim semn l-am
GENIUS - Irina-Diana Izverna Tarabac by Irina Mavrodin () [Corola-journal/Journalistic/9084_a_10409]
-
decât acum mediocritatea, nulitatea morală și intelectuală nu au ocupat mai ferm spațiul public. Lumea îi vede, le simte pustiul intelectual, dar fiindcă stăpânesc finanțele și o bună parte din publicații, tace înfricată sau indiferentă. La noi eroii postrevoluționari, salvatorii patriei, icebergurile ei au apărut după ce a trecut orice pericol. Acum se sacrifică luptând cu Securitatea, deși această instituție nu mai există; sunt anticomuniști vehemenți la multă vreme după ce comunsimul a devenit istorie. Important este că treaba merge, este remunerată cu
Augustin Buzura: ,,M-am retras din lumea literară din lipsă de timp" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/9056_a_10381]
-
vie stele, în care, din nou, percepem cu anticipație un ecou eminescian, ca și în catrenul următor: Și mie lin luceafărul/ Din ceri va să-mi străluce,/ Cînd dulce-a fi d-o patimă/ Aminte a-și aduce". Sau: "La Patrie evocă moștenirea civilizatorie a clasicității latine și toată acea așa de asachiană mitologie națională (Dochia, Orfeu, Tracia) care va trece apoi în viziunile din Eminescu din Memento mori". Cu toate că - oare de ce? - "marele poet nu-l va reține (...) pe Asachi în
Nicolae Manolescu față cu poeții romantici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9119_a_10444]
-
unei anumite relaxări ideologice, estetice, psihologice și morale. Nici Horia Bernea, nici Marin Gherasim și nici Teodor Moraru nu erau obligați acum să redescopere valorile elementare ale picturii, după cum nu mai era imperativă nici proba devotamentului față de noile realități ale patriei și de succesele fără precedent ale regimului. însă de vreme ce ,,picturalitatea,, picturii fusese reafirmată și alfabetul ei repus în circulație, se năștea de la sine o problemă nouă, tot atît de complexă pe cît de grav era enunțul ei: încotro se îndreaptă
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
e omul care le rezolvă pe toate. Chiar dacă, la drept vorbind, cu puterile pe care i le dă Constituția, Băsescu nu face mai nimic și se poate trezi trimis acasă de Parlament, el cîștigă din rolul de părinte supărat al patriei. Dacă Ion Iliescu își recîștiga periodic simpatiile apăsînd pedala convingerilor sale de stînga, echipat corespunzător - bască, guler descheiat la cămașă și declarații anticapitaliste făcute cu singura grijă de a nu contraria cancelariile Vestului, Băsescu e părintele poporului care își joacă
Noua distribuire a rolurilor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9151_a_10476]
-
și din univers. Natura ei ontologică de deschizătoare de drum către mai-mult-decât-realitate în chiar realitatea" (Poezia ca o Cale). Magda Cârneci nu se sfiește, prin urmare, să repună în discuție rolul misionar, deopotrivă mistic și social, al poetului, cetățean al patriei sale, dar și al universului, iar aceste atribute sunt neatinse de colbul desuetudinii. Autoarea trăiește, pe multiple octave ale rostirii, fervoarea clasicizantă a unui lirism revoluționar, ca intenționalitate, în care, postmodern, se află încrustată și pletora unor reminiscențe (începând cu
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
la două piane Bösendorfer, veteranul Jancy Körössy și junioara Ramona Horvath. O veritabilă punte între generații: primul, născut în 1926, a purtat stindardul acestei muzici a libertății prin anii întunecati ai stalinismului, după care și-a continuat cariera în chiar patria jazzului. La rândul ei, Ramona Horvath pare decisă să preia - direct de la sursă - moștenirea körössyană. Juna pianistă dispune de o tehnică de invidiat, pe care o subordonează comandamentelor mainstream. Principalul câștig al acestei colaborări constă în aducerea la zi a
Evenimente muzicale românești la Lisabona și Viena by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9171_a_10496]
-
nenorocirile pe care le-a văzut în penitenciar pentru că Securitatea este nevoită să lucreze cu brute cvasi-analfabete, nu cu oameni responsabili așa ca el. Din aceeași perioadă își amintea peste ani că a fost pus să scrie la revista " Pentru patrie" un articol împotriva lui Emil Cioran, dar că, din fericire pentru el, acel articol nu a fost publicat niciodată. Iese din închisoare după cinci ani (în 1964) și lucrează ca cercetător științific la Institutul de Istoria Artei (secția de artă
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
împlinind ceea ce tatăl său, Alexandru Petriceicu Hasdeu (unul din viitorii membri fondatori ai Academiei Române), nu putuse să facă decât declarativ, atunci când, la 19 mai 1833, se adresase plin de încredere Divanului principatului Moldovei: "am hotărât să mă întorc iarăși la Patrie și patrioți și să slujesc cu credință spre binele obștesc ca un adevărat fiu al Patriei". Născut în satul Cristinești, județul Hotin, din Basarabia, la 16/28 februarie 1838, B. P. Hasdeu participă dinamic, din postura lui de condeer și
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
să facă decât declarativ, atunci când, la 19 mai 1833, se adresase plin de încredere Divanului principatului Moldovei: "am hotărât să mă întorc iarăși la Patrie și patrioți și să slujesc cu credință spre binele obștesc ca un adevărat fiu al Patriei". Născut în satul Cristinești, județul Hotin, din Basarabia, la 16/28 februarie 1838, B. P. Hasdeu participă dinamic, din postura lui de condeer și de slujbaș al statului, la constituirea și construirea statului național România. Cu un crez pe care
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
cu domnii părinți pe locurile de parcare. La Liceul "Cantemir" iarăși slabă mișcare. Trec pe lîngă una dintre școlile de cartier de pe-acolo, școală mai de amărășteni, tot așa, mai nimic. Școlile și liceele vizate în București de aleșii patriei au fost cele pe unde aleșii bănuiau sau știau ori chiar au aranjat venirea presei, lucru valabil și prin țară, din cîte am aflat după aceea. În privința asta nici directorii de școli nu sînt niște sfinți. Unii de frică, alții
Politicienii și școlile by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9262_a_10587]
-
a ieșit la un moment dat din circulație, părînd să caracterizeze o fază mai veche a argoului contemporan - "pe vremea mea se zicea "cașto" nu "cool", și eram "cașto" și fără bască" (blog.sirg.ro); "am fost și șoim al patriei și pionier (...), spuneam caștoc în loc de mișto" (iasirock.digitaverna.ro). Datele statistice arată fie că această impresie e falsă, fie - mai probabil - că s-a petrecut o spectaculoasă revenire în uz. Cuvîntul pare să fie în continuare perceput ca un fel
Cașto by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9312_a_10637]
-
nu sunt însă cele dintr-un celebru eseu al Alinei Mungiu-Pippidi (România urbană vs. România rurală). Ceea ce nu diminuează însă subtilitatea observației jurnaliștilor din roman: "România petrecăreață, superficială, în opoziție cu România profundă din pușcării și chilii. Aceasta a fost patria în care au trăit părinții noștri, cei mai mulți dintre ei au făcut sarmale, caltaboși, au petrecut, au băut, au chiuit, ce ne-am fi făcut fără România petrecăreață?" (p. 48). În acest decor mai mult decât realist, prozatorul brodează o destul de
Farmecul și banalitatea răului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9310_a_10635]
-
la o singură ipostază, mizele poemelor sale ating zone diferite. Uneori citim meditațiile unui spirit religios despre singura înțelepciune adevărată din lume (vezi Poem cu învățătura sănătoasă, p. 24). Alteori Traian Ștef găsește discursul potrivit pentru a vorbi despre Sufletul Patriei (titlul unui ciclu din volum). Tonul e subtil ironic, lăsând deschis finalul poemului: "Cum iese în calea trecătorului Cătălina/ Cu găleata plină de noroc/ Are obrajii rotunzi/ De pictură oficială/ și corpul gata să ardă palmele de hîrtie/ O trimite
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
de noroc/ Are obrajii rotunzi/ De pictură oficială/ și corpul gata să ardă palmele de hîrtie/ O trimite/ Să caute bărbați dar nu/ Eu sînt alesul în această duminică/ și miroase a cînepă verde/ Pusă la topit/ Așa și sufletul patriei (Sufletul Patriei, p. 28). În Sufletul Patriei apare și unul dintre cele mai reușite texte ale cărții: la început evocare, continuată de răsfrângerea în imaginea mitologică a unui animal-alter-ego: "Mai visez Pîrîul Roșu/ și văd o femeie tînără/ Calcă peste
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
Are obrajii rotunzi/ De pictură oficială/ și corpul gata să ardă palmele de hîrtie/ O trimite/ Să caute bărbați dar nu/ Eu sînt alesul în această duminică/ și miroase a cînepă verde/ Pusă la topit/ Așa și sufletul patriei (Sufletul Patriei, p. 28). În Sufletul Patriei apare și unul dintre cele mai reușite texte ale cărții: la început evocare, continuată de răsfrângerea în imaginea mitologică a unui animal-alter-ego: "Mai visez Pîrîul Roșu/ și văd o femeie tînără/ Calcă peste umbrele care
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
oficială/ și corpul gata să ardă palmele de hîrtie/ O trimite/ Să caute bărbați dar nu/ Eu sînt alesul în această duminică/ și miroase a cînepă verde/ Pusă la topit/ Așa și sufletul patriei (Sufletul Patriei, p. 28). În Sufletul Patriei apare și unul dintre cele mai reușite texte ale cărții: la început evocare, continuată de răsfrângerea în imaginea mitologică a unui animal-alter-ego: "Mai visez Pîrîul Roșu/ și văd o femeie tînără/ Calcă peste umbrele care se lasă pe ape/ Fără
Poeme în regie proprie by Tiberiu Stamate () [Corola-journal/Journalistic/9330_a_10655]
-
de o mare cruzime și dedicație și pentru mesajul transmis la despărțire. Ceea ce reprezintă exodul evreilor etiopieni despărțiți de tărîmul natal pentru o promisiune care s-a materializat deceptiv, este continuat de rătăcirile lui Șlomo într-o lume nouă, o patrie cu care legăturile se construiesc pas cu pas pe măsură ce merge, trăiește și devine. Exodul face parte din cultura iudaică, iar regizorul îl surprinde și într-un film ceva mai vechi, Train de vie (Trenul vieții, 1998). În Trenul vieții, o
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
a-i lichida prepuțul pentru conformitate religioasă? Cel care interpretează admirabil Thora sau cel care ascunde identitatea sa de fata la care ține cel mai mult și cu care se va căsători? În definitiv, Șlomo se integrează în noua sa patrie, iar acest fapt se petrece cu numeroase dificultăți, uneori chinuitor, însă regizorul a realizat tot acest tur de forță de 140 de minute pentru a ilustra că valorile sunt intrinseci vieții, devenirii umane, acestui parcurs al formării în care lumea
Trăiește și dă mai departe! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9365_a_10690]
-
de formulat. Suspiciunea inventează vinovăția, iar aceste ficțiuni nemotivate ucid. Ofițerul de Securitate care îl interoghează pe Chiril în legătură cu însemnările din jurnal îi cere să-și denunțe prietenii și îl acuză că e un reacționar, un subversiv, gândind împotriva binelui patriei. Ceea ce înseamnă că el ar putea fi un delator, un uneltitor și un nepatriot. El se disculpă, cât poate, dar constată că nu este eficient, că acuzele, odată lansate, au creat vinovăția. Încearcă să se apare și să prevină propriul
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]
-
inspirația creatorului sau de rezonanța versului, ci și de alte sonorități. Exemplul mi-a fost oferit de Radu Gyr, socotit de exegeții săi un "simbol al mișcării legionare", căreia i-a rămas, poate, fidel chiar și atunci când colabora la " Glasul patriei", organul pentru străinătate al Ministerului de Interne ceaușist. Cine poate ști? Toate acestea sunt, însă, mai mult sau mai puțin cunoscute. Care a fost, dar, surpriza? Ei bine, într-o bună zi, printre manuscrisele rămase de la poet am dat și
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
cu Saint-Simon și chiar cu Balzac, "îmbogățind ancheta asupra omului, în configurațiile sale cele mai felurite". Pe acest drum al unui clasicism debarasat de dogme au pășit Désiré Nisard, care în a sa Istorie a literaturii franceze a fixat spiritul patriei sale în linii desprinse din investigarea clasicilor, și Ferdinand Brunetiere, care a proclamat supremația clasicismului, "spre mortificarea modernilor", cam în chipul în care bătrînul Boileau proceda în faimoasa-i dispută numită La querelle des Anciens et des Modernes. Contestînd "naturalismul
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
editurii. Monica Lovinescu are de ales, în clipa aceea, între două destine: să persevereze ca prozatoare, scriind cât mai mult, ca să se impună, sau să renunțe cu totul la ideea de roman în favoarea "țării din gând", adică a realității din patria părăsită. Se hotărăște pentru aceasta din urmă și, curând, revine în țară ca voce la microfonul unui post de radio interzis în România, dar cu atât mai ascultat. A mărturisit în repetate rânduri că nu și-a regretat nici o clipă
Povești pentru adulți by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9404_a_10729]
-
o dorință obscură de autodistrugere" (p. 453). O însemnare din jurnal îi este de asemenea suspectă anchetatorului și ea reflectă foarte bine condiția ingrată a lui Chiril, posibil a-i rezuma atitudinea, viața și scrisul: "Un exclu pensif sur la patrie", reflecție aparținând lui Victor Hugo. Dacă nu e chiar un surghiunit, adică un revoluționar în exil, Chiril Merișor e un exclus chibzuind în continuare la soarta patriei, în ciuda marginalizării. Securistul îi reproșează sever asumarea acestei devize din Victor Hugo, prin
Infamiile schimbării by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9400_a_10725]