KorAP: Find »[drukola/base=pauză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...57 58 59 ...579 >

14,466 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

fac, domne. Mașini, videouri, totul. Îți zic, oameni mai harnici și mai hotărâți ca ăștia nu există, domne, pur și simplu nu există, nici măcar nemții... - Da, comentă altcineva, sunt tari, da’ ce viață nasoală duc... muncesc toată ziua, și în pauza de masă muncesc. Nu știu să se distreze, și atunci... la ce bun toată priceperea și seriozitatea lor, dacă nu se distrează niciodată? - Mhm, spuse un tip palid și transpirat, da’ sunt tari, nene, tari... Așa dârzenie nu mai vezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
înspre un pâlc de corturi. E cu altcineva. - Suntem deci în situații identice. - Deci. - Exact. Tăcem. Mă uit la stele, sunt sus, pe cer. E senin. Se aud valuri. - Atunci vorbește-mi despre tine, zice Delia. - Da. Eu. Fac o pauză. - Eu. - Tu. - Eu. Mai fac o pauză. Continui. - Sunt un imbecil, zic. Dar, desigur, un imbecil foarte inteligent, sau viceversa. Mai curând inteligent decât imbecil, probabil. Sunt în sat de douăzeci de zile, timp în care nu am făcut nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
altcineva. - Suntem deci în situații identice. - Deci. - Exact. Tăcem. Mă uit la stele, sunt sus, pe cer. E senin. Se aud valuri. - Atunci vorbește-mi despre tine, zice Delia. - Da. Eu. Fac o pauză. - Eu. - Tu. - Eu. Mai fac o pauză. Continui. - Sunt un imbecil, zic. Dar, desigur, un imbecil foarte inteligent, sau viceversa. Mai curând inteligent decât imbecil, probabil. Sunt în sat de douăzeci de zile, timp în care nu am făcut nimic și nu s-a întâmplat nimic. Am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
trece prin ea, nici nu se oglindește în ea, ci pur și simplu o anulează. Este un efect fizic pe care-l studiez de demult, fără să-i găsesc însă vreo explicație. - Extraordinar, am afirmat. - Da, într-adevăr... După o pauză în care am fumat trei-patru țigări, l-am descusut mai departe pe moș. - Și ce se fabrică în ea? Chiar sticlă? - Aș, de unde, chicoti Francisco. Nu nu, cu totul altceva. N-o să ghicești niciodată. - Nici nu vreau să încerc... - Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
devenisem deja umbra celui de mai dinainte. Dintr-un elev vesel, devenisem un elev trist. Dintr-un elev bun, devenisem un elev prost. Dintr-un elev amator de orice fel de jocuri, mai ales fotbal, devenisem un elev care în pauze se învârtea pe lângă profesori, ferindu-se de activități fizice. Asta pentru că la fotbal Alexandru Gheorghe nu ezita să îmi pună piedică și să mă calce în picioare, chiar dacă jucam în aceeași echipă. La leapșa mă prindea numai pe mine, atingându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
tot negri. „Chiloți negri am și eu“, m-am gândit, bucuros că fata intrase în joc. - Annie? am spus. - Da? Mi-am dat seama că avea sprâncene subțiri, arcuite cam la fel ca buzele. - Dă-ți jos tricoul. - Ok. O pauză. - Gata. - Privește-ți sânii. Cum sunt? - Mari, zise. Frumoși, au pielea fină. Îmi plac. - Dă-ți jos sutienul. - L-am dat deja. - Ok. Te deranjează ce faci? - Nu, de-aia sunt aici, în eter... - Foarte bine. Ascultă: linge-ți un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
a aruncat-o în fântână. Pe cine a vrut să salveze cu această mizerabilă acțiune? Ce sens a avut ea? Și, auzind depozițiile martorilor și ale acuzării, m-am întrebat oripilat: cine este Bestia? Animalul sau omul? Judecătorul făcu o pauză teatrală și numără în gând până la zece, mișcându-și în mod inconștient și buzele. Apoi continuă: - Omul, doamnelor și domnilor. Omul este Bestia. Privi în sală. Lumea își vedea de treabă, mânca sandvișuri, scria mesaje pe mobil, răsfoia ziare. Scurta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

de mulțumit, că nu mai poți pronunța distinct nici un cuvânt Spui: - Zwida... — Cum? — Da, Zwida Ozkart! Mi-ar plăcea să știu ce se-ntâmplă între Gritzvi și Zwida Ozkart... E adevărat că era tipul de roman care vă place? O pauză. Apoi, vocea Ludmilei reia lent, de parcă ar încerca să exprime ceva greu de definit: - Da, așa e, îmi place mult... Dar aș vrea ca lucrurile citite să nu fie toate prezente, așa de concrete încât le poți atinge, ci să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
spusese Uzzi-Tuzii.) Sau e o apariție evocată de vraja degajată de cuvintele profesorului-vrăjitor? Uzzi-Tuzii își continua recitarea, și nu părea să se mire de prezența noii ascultătoare, de parcă ar fi fost acolo dintotdeauna. Nici nu tresare când ea, la o pauză mai lungă îl întreabă: — Și pe urmă? Profesorul închide cartea brusc. — Și pe urmă nimic. Ițindu-se de pe coasta abruptă se întrerupe aici. Odată scrise aceste prime pagini de roman, Ukko Ahti a intrat în criza depresivă care l-a dus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
aerul transparent și pur mi se pare că surprind pe chipul ei imobil semnele acelei mișcări invizibile care este lectura, alunecarea privirii și a răsuflării, dar parcă și mai mult trecerea cuvintelor prin ea, curgerea sau oprirea lor, elanurile, întârzierile, pauzele, atenția concentrându-se sau risipindu-se, revenirile, acel parcurs ce pare uniform, dar de fapt e mereu schimbător și accidentat. Oare de câți ani nu-mi pot permite o lectură dezinteresată? De câți ani nu mai reușesc să mă las

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

în setswana, așa cum cere codul manierelor elegante, dacă a dormit bine. — Am dormit foarte bine, îi răspunse domnul J.L.B. Matekoni. Am visat-o toată noaptea pe femeia inteligentă și frumoasă care a acceptat să mă ia de bărbat. Făcu o pauză. Dacă voia să-l anunțe că s-a răzgândit, acum era momentul potrivit. Mma Ramotswe râse: — Eu nu-mi amintesc niciodată ce visez, spuse ea. Dar dacă mi-aș aminti, sunt sigură că visul ar fi despre mecanicul de primă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
își curăță mașina de scris și își lustrui biroul în timp ce Mma Ramotswe citi o revistă și îi scrise o scrisoare verișoarei din Lobatse. Orele se scurseră cu încetineală și, pe la ora douăsprezece, Mma Ramotswe era gata să închidă agenția pentru pauza de prânz. Dar exact când era pe cale să-i sugereze asta lui Mma Makutsi, secretara închise cu zgomot un sertar, băgă o coală de hârtie în mașina de scris și începu să bată impetuos. Acesta era semnalul că sosește un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
păsări în copaci decât cu graiul uman. Se prezentă așa cum se cuvenea, apoi se întoarse spre Mma Ramotswe. — Doamna aceasta este logodnica mea, spuse el. Se numește Mma Ramotswe și doresc să-i cumpăr un inel de logodnă. Făcu o pauză. Un inel cu diamant. Bijutierul se uită la el printre gene, după care își mută privirea spre Mma Ramotswe. Ea îi întoarse privirea și reflectă: E inteligent. Iată un bărbat șiret, în care nu te poți încrede. — Sunteți un bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
au găsit. Mma Tsbago se uită dintr-o parte la Mma Ramotswe, încercând să-i capteze privirea, dar Mma Ramotswe se uita drept înainte la Mma Potsane. — Nu-i total exclus, Mma, comentă ea. Iată o idee interesantă. Făcu o pauză. Ați putea să mă duceți acolo și să-mi arătați locul? Sunt cu dubița. Mma Potsane reflectă un moment. — Nu-mi place să mă duc acolo, spuse ea. Locul ăla mă-ntristează. — Am douăzeci de pula pentru dumneavoastră, zise Mma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
domnul J.L.B. Matekoni. Sunt convins c-ar fi putut să-și ocupe timpul cu treburi mai importante. — Așa zic și eu, aprobă Mma Potokwane. Oricum, în ciuda acestui doctor Freud, băieții continuă să-și iubească mamele, ceea ce-i firesc. Făcu o pauză, apoi, bucuroasă că au abandonat subiectul acesta dificil, îi zâmbi larg domnului J.L.B. Matekoni. — Mă bucur c-ai trecut pe-aici. Tocmai vroiam să te sun. Domnul J.L.B. Matekoni oftă. — Frânele? Sau pompa? — Pompa, confirmă Mma Potokwane. Scoate un zgomot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
bucată generoasă - și i-o puse pe farfurie. Desigur, puteți apela oricând la adopție, zise ea, urmărindu-l atent. Sau ați putea avea grijă de un copil, în cazul în care nu vreți să adoptați. Ați putea lua... Făcu o pauză și sorbi din cană. Ați putea lua oricând un orfan. Apoi adăugă repede: Sau chiar o pereche de orfani. Domnul J.L.B. Matekoni își studie cu atenție pantofii. — Nu știu ce să zic. Nu cred că mi-ar plăcea să adopt un copil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Ramotswe în cana de ceai. Apoi Mma Ramotswe rupse tăcerea. — Cred că dacă s-a întâmplat ceva rău acolo, omul acela trebuie să fie de vină. Nu crezi c-am dreptate? — Ba da, răspunse Mma Makutsi. Aveți dreptate. Făcu o pauză, apoi întrebă: — Și acum vă duceți să-l căutați? — Da, asta intenționez să fac, răspunse Mma Ramotswe. O să mă interesez să văd dacă-l știe cineva. Dar între timp avem de scris câteva scrisori, Mma. Mai avem și alte cazuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
răspuns, zise Mma Makutsi. Noaptea e un sfetnic prost când vine vorba de întrebări fără răspuns. Domnul Badule se uită la ea. — Ai dreptate, sora mea. Nimic nu-i mai rău decât o întrebare care te chinuiește noaptea. Făcu o pauză și un moment nimeni nu zise nimic. Apoi Mma Ramotswe rupse tăcerea. — Ce-ar fi dacă ne-ați spune câte ceva despre dumneavoastră, Rra? Apoi, ceva mai încolo, ne putem întoarce la întrebarea asta care vă tulbură atât de rău. Asistenta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Își aminti sfatul lui Mma Ramotswe. Cea mai bună sursă de informații erau, neîndoielnic, servitoarele, dacă le putea convinge să vorbească. Era ora prânzului, iar servitoarele erau, pesemne, ocupate la bucătărie. În aproximativ o oră, însă, vor lua și ele pauză de masă și se vor aduna în aripa servitorilor. Acolo se putea ajunge ușor dacă o lua pe aleea dosnică din spatele proprietății. Atunci va fi momentul să stea de vorbă cu ele și să le dea bancnotele nou-nouțe de cincizeci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
amestecă cu uleiul. Le întâlnești mai ales la motocicletele mici. Nimănui nu i-ar plăcea un motor cu combustie internă. Domnul J.L.B. Matekoni dădu din cap aprobator. — Așa-i, motoarele cu combustie internă dau mari bătăi de cap. Făcu o pauză. Ei, dar noi avem treburi mai importante decât să rămânem aici și să vorbim despre motoare. Trebuie să mergem la magazin să cumpărăm haine și tot ce vă mai trebuie. Vânzătoarele fură foarte amabile cu fetița, intrară în cabina de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
aducă de la Johannesburg. Aici nu faci rost de așa ceva cu una cu două. — N-am cinci sute de pula, replică ea. De ce nu furi arma? Ai relații. Pune-l pe unul dintre băieții tăi să facă treaba asta. Făcu o pauză înainte să adauge: — Amintește-ți că te-am ajutat. Nu mi-a fost deloc ușor. O studie atent. — Chiar îți dorești asta? — Da, răspunse ea. Este ceva foarte important pentru mine. Își stinse țigara și își balansă picioarele peste marginea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
asupra copiilor. În acest scop, domnul J.L.B. Matekoni îi sună pe ucenici și le spuse să închidă service-ul până a doua zi dimineață. — Voiam de mult să vă dau liber să învățați, le spuse. Ei bine, puteți lua o pauză de studiu în după-amiaza asta. Puneți un semn și scrieți că deschidem mâine la opt. Iar lui Mma Ramotswe îi spuse: — N-or să studieze. Vor ieși în oraș după fete. Băieții ăștia n-au nimic în cap. Absolut nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
pentru că sunt ceva mai în vârstă decât tine nu înseamnă că am răspunsurile la toate întrebările. De fapt, cu cât îmbătrânești, cu atât descoperi mai multe fațete ale unei situații. Lucrurile sunt mult mai clare la vârsta ta. Făcu o pauză, apoi adăugă: — Ține mine, încă n-am împlinit patruzeci de ani. Nu sunt chiar atât de bătrână. Nu, într-adevăr, fu de acord Mma Makutsi. Sunteți la vârsta cea mai frumoasă. Dar avem următoarea problemă, foarte deconcertantă. Dacă îi spunem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Mma Ramotswe. Cred că i s-a întâmplat altceva. Se întoarse cu fața spre ea. — Ce anume? sări el. Ea dădu din umeri. Nu știu exact ce. Dar cum aș putea să știu? Eu nu am fost acolo. Făcu o pauză înainte de-a adăuga cu răsuflarea tăiată: — Dar dumneavoastră ați fost. Îi auzi respirația sacadată în timp ce se întorcea la fotoliu. Jos, în curte, unul dintre studenți strigă ceva, ceva în legătură cu o jachetă, iar ceilalți izbucniră în râs. — Spuneți că am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
fratelui ei. Acesta aruncă o privire scurtă în direcția motorului, apoi se uită din nou în altă parte. Desena ceva într-o pată de ulei de la picioarele sale. Domnul J.L.B. Matekoni scoase la lumină pistoanele și cilindrii. Apoi, făcu o pauză și se uită la copii. Ce urmează acum, Rra? se interesă fetița. O să înlocuiți garniturile de acolo? Ce funcție au? Sunt importante? Domnul J.L.B. Matekoni se uită la băiat. — Vezi, Puso? Vezi ce fac? Băiatul zâmbi șovăielnic. — Desenează ceva în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]