2,745 matches
-
mai avut și alți bărbați ca parteneri de durată și cu fiecare am simțit un anumit grad de afecțiune, dar nici o boală din dragoste care să merite menționată. În fine, au fost multe dezamăgiri, desigur, și chiar și un episod penibil când am tăiat un neglijeu cumpărat pentru o noapte de pasiune, un impuls care n-a avut nici un respect pentru bani, din moment ce cămașa făcea mult mai mult decât bărbatul. Dar mă Întreb acum: am cunoscut eu marea dragoste? A existat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fie rău. Sincer să fiu, cu o seară în urmă cam exagerasem cu băutura. Am băut cu oaspeții mei din Hokkaidō. Credeam că îmi este rău din cauza mahmurelii. Îmi era rău de la stomac. Aveam o stare de greață. Îmi era penibil, nu putem să vomit în fața oamenilor. Putea să mă vadă cineva. Muream de rușine dacă mă vedea un cunoscut. Am coborât din metrou și am luat-o la fugă. «Trebuie să vomit afară, nu se poate să fac asta aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ocupat. Dă din cap și spune: „Și în după-masa asta i-am promis unui client că mă duc la el, dar nu am apucat încă.“ Îmi pare rău că l-am reținut ca să-i iau interviul. „Mai sunt și motive penibile pentru care sunt chemat la un client. De exemlu: Disjunctorul nu mai merge și nu mai alimentează cu curent electric» sau «Fotocopiile nu ies clare» și, de fapt, sticla de deasupra e murdară.“ Până și eu pot face lucrurile acestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
maici? Optimismul și pozitivismul tău sunt incurabile. La fel ca pesimismul și negativismul tău. N-ai nimic sfânt? Nu crezi chiar în nimic? Ba da. Credeam că ai înțeles. în dreptul la autodistrugere voluntară și demnă, în locul unei supraviețuiri jalnice și penibile. Decât o tragedie fără sfârșit, mai bine... -... Mai bine un sfârșit tragic. Exact! Cosmosul are dreptul și șansa autodistrugerii și le va folosi fără să bâjbâie cu primul prilej... Și eu voi face la fel, termină Carol abia șoptit. Capitolul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un șarpe..." "Trebuie să recunosc că nu era cel mai rău dintre gardieni. I-am fost însă superior tot timpul. La început am amânat sfârșitul jocului, din curiozitate, bineînțeles, nu din neputință. Apoi însă am avut, ca un vis urât, penibilul sentiment că m-am atașat de Filip. Atunci mi-a fost cam frică. Am crezut o clipă că n-am s-o mai pot face. Acum însă totul depinde doar de mine. Sunt din nou propriul meu stăpân. Am câștigat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
poată înțelege nimeni niciodată. Am întîlnit-o chiar în centru, singură. Era firavă, cu obrazul supt, galben, cu pistrui mulți: așa o transformase munca istovitoare și lupta din ea. Un pantof o strângea tare, și ca să meargă își răsucea un picior, penibil. A început între noi o scenă artificială, căci vorbeam amândoi la întîmplare, în prada emoției, ne puneam întrebări neînsemnate, fără să înțelegem bine răspunsul, mergeam fără sens, spre Șosea. Distanțele deveniseră o jucărie de copil, căci nu aveam decât teama
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noi, cu toate că se silise atât să o în-depărteze. De fapt, își țipă nenorocirea ce durează mereu, orice schimbări ar fi, și vorbele n-au nici o importanță. Dar pe mine mă lovesc, ca și cum fiecare din ele ar avea stricta ei semnificație. Penibilele complicații ca să nu mă întîlnesc cu celălalt, ocolirea anumitor străzi periculoase sau a unor prieteni comuni. Nimeni nu mai știa cum să interpreteze dispariția mea, și acum mulți mă consideră ca și cum aș fi murit. Neînțelegerea mea cu oamenii s-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se plimbă prin antreu, iese afără, se întoarce iar. Gîn-dește desigur: "Ce oribil este să joci tot timpul cărți!" Dar nu spune nimic, din jenă pentru menajul Axente, față de care se simte obligată sau din pricina bolii lui Viky, care face penibilă orice ceartă, iar când mai târziu plecăm, Ioana este așa de fericită găsindu-se cu mine pe drumul pustiu, încît nu se mai gândește să-mi facă reproșuri sau epuizează reproșurile în câteva cuvinte neînsemnate. Dimineața parcă nu s-ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nepermis. Alteori îmi iau apărarea: găsesc o dovadă că soarta lui Viky mă impresionează mult, indiferent de anumite clipe în care am convingerea ca totul mi-ar fi egal. În Ioana probabil că se petrece ceva similar, dar ne e penibil să ne facem mărturisiri. Câteodată sunt cuprins de poftă de inițiativă. Orice plan, cât de mare, nu mă înspăimîntă. Clădesc o viață fericită cu Ioana sau mă indignez împotriva atâtor trândăviri, pricina tuturor necazurilor, în timp ce o lume întreagă muncește și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
se dezbrace complect ca să se odihnească în așternut. În timp ce eu, cel care ironizez, nu sunt în stare de astfel de sacrificii și, în cazul morții lui Viky, m-aș ascunde pe cât mi-ar fi posibil, ca să escamotez toată acea situație penibilă și m-aș jena tot timpul de gesturile convenționale ale celorlalți. Și dacă doamna Axente și-ar arăta prea multă importantă, poate că nu m-aș putea opri, cu toate că moarta ar fi alături, s-o pedepsesc cu vreo mică răutate
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
parvină. "Ingrat și vanitos", - își amintește despre Costa fostul său profesor la Coimbra - "era totuși umil când trebuia; scandalagiu și obraznic, totuși timid în fața primejdiei; sectar odios, prieten al măririlor și comodităților vieții..." Portughezii își amintesc încă de spaimele lui penibile; când sărea din tramvaie de teama unei bombe imaginare, se prefăcea rănit ca să nu iasă pe stradă, leșina când se complicau lucrurile și se închidea în ascensorul hotelului ca să scape de urmărire. Îndată ce ajunge la putere, fură sume considerabile din
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
maici? Optimismul și pozitivismul tău sunt incurabile. La fel ca pesimismul și negativismul tău. N-ai nimic sfânt? Nu crezi chiar în nimic? Ba da. Credeam că ai înțeles. în dreptul la autodistrugere voluntară și demnă, în locul unei supraviețuiri jalnice și penibile. Decât o tragedie fără sfârșit, mai bine... -... Mai bine un sfârșit tragic. Exact! Cosmosul are dreptul și șansa autodistrugerii și le va folosi fără să bâjbâie cu primul prilej... Și eu voi face la fel, termină Carol abia șoptit. Capitolul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un șarpe..." "Trebuie să recunosc că nu era cel mai rău dintre gardieni. I-am fost însă superior tot timpul. La început am amânat sfârșitul jocului, din curiozitate, bineînțeles, nu din neputință. Apoi însă am avut, ca un vis urât, penibilul sentiment că m-am atașat de Filip. Atunci mi-a fost cam frică. Am crezut o clipă că n-am s-o mai pot face. Acum însă totul depinde doar de mine. Sunt din nou propriul meu stăpân. Am câștigat
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tine condescendent și protector. Cine nu e politicos cu slugile și cu animalele, n-are instinctul politeții, ci dresajul, și n-are sufletul suspus. Pentru un om cu adevărat inteligent, a minți este o sforțare, pe care și-o impune penibil, minciuna contrazicând raporturile reale din lume, prea clare și tiranic impuse minții inteligente. Mai degrabă vei păstra relații bune cu cineva dacă nu-i dai nimica, decât dacă-i dai mai mult decât poți continua să-i dai - sentimente sau
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ai Încurcat borcanele.Șase sute lei pentru câteva păhărele de băutură? Imposibil, domnule.Pentru banii ăștia, eu muncesc o săptămână...! Spune te rog, ai găsit fraierii...? Totuși fi-i amabil, mai verifică nota de plată...” Evident jenat, aflat Într’o situație penibilă, ospătarul greșise.El trebuia să aducă la cunoștință consumatorilor noile majorări de prețuri la băuturile de import, n-o făcuse Însă, având teamă să nu piardă clienții.Încercă stângaci să ofere o explicație. „Aveți dreptate domnilor dar, eu nu mă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
rog să-mi răspunzi cinstit. Cunoști un individ cu numele Mingoti...?” „Desigur, a fost normatorul șantierului...” „Bine, acum să te văd cât ești de sincer. Hai spune, ce sumă de bani ți-a cerut el În numele meu...??” „Îmi puneți o penibilă Întrebare. Desigur, am avut o discuție cu acest Mingoti Însă, nu am crezut nimic din balivernele lui...! În consecință, l’am alungat...!” „Te rog...” - se linguși anchetatorul. „Îmi pare rău...!” „Te admir, totuși...!” „Mă puteți obliga...?” „Nu, desigur nu...! Te
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu oameni nevinovați...!!” Profeția Șefului de Șantier avea să se materializeze În zilele imediat următoare când torționarul Lct.Col.Tudose Ion furios , În legătură cu arestarea mult trâmbițată la toate nivelele societății, care Încă nu se realizase, punându-l Într-o situație penibilă, Întrprinse acțiuni În forță. Împoppoțonat În haina militară, porni o amplă campanie de investigație, de dezinformare la majoritatea relațiilor profesionale a lui Tony Pavone, amenințând, făcând uz de influența hainei militare În speranța găsirii unui martor al acuzării. Abuzând flagrand
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
anchetator intră zgomotos În biroul lui Tony Pavone, lăsând ușa deschisă... „Doresc să-ți vorbesc...!” - șueră el printre dinți vizibil amenințător. Mergem la Șeful Șantierului ori...!” mai făcu el mișcând ochii roată la ce-i prezenți În birou. În fața acestei penibile scene de intimidare, Tony Pavone invită pe cei prezenți să părăsească biroul oferind intrusului un scaun pe care acesta Îl refuză ostentativ. Lct.Colonel Tudose Ion privea la Tony Pavone absent oferind impresia unei concentrări masive probabil, de felul de cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ultimele pahare fură răsturnate pe haine și uneori pe jos. În ce privește echilibrul, Atena se minuna cum de-l mai suportă sărmanul scaun...! În cele din urmă, cu toată opoziția bețivanului și mai ales pentru a nu ajunge intr’o situație penibilă, rugă ospătarul să aducă un taximetru, Încrămădindu-l amândoi, mai mult, aruncându-l pe banca din spatele mașinei. Cu nervii la pământ, Atena parcurse pe jos marele bulevard. La Universitate reuși Însfârșit să abordeze un taximetru particular ce lucra la negru, se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o eviți lăsând adversarului impresia că tu ai controlul, auzeam glasul Sfântului răsunându-mi în urechi. Nicio fată nu poate iubi un pungaș fiindcă acesta va căuta mereu scandalurile și nu va ști niciodată să și protejeze partenera de situații penibile. Petruș se ridică în picioare tot plin numai de nervi. Ce nebun înfurie taurul ca apoi să-i stea în fața coarnelor? I-am zâmbit ștrengărește deschizându-mi ușor brațele spre lateral apoi în următoarea secundă nu am mai simțit frigul
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
scrie decît „La revedere”. — Mai ai să-mi spui ceva despre domnul Nemuro? — Ticălos fără simțire ce ești! Ești un porc, nu ființă umană. Cum poți să pui o asemenea Întrebare unuia care e pe punctul de a muri ? Ești penibil! Trebuie să-ți spun că nu dau doi bani pe cel dispărut... E o lașitate... Numai un laș ar fi făcut așa ceva. Ce naiba vă tot agitați atîta pentru el? Eu n-aș face-o!... Așa! Mi-am pus ștreangul... Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mai deschis-occidentală țară din lagărul (bun cuvânt!!) socialist. Părinții generației mele jubilau, mai rău, progresau profesional, material. Exista și o viață comunitară. Șantierele aveau un sfârșit. Litoralul și Poiana Brașov erau făcute ca în Vest. Abia acum, în 1999, arată penibil de postsocialist. Făceam parte din familii care nu pierduseră pe nimeni din cauza comunismului și nici mare lucru, mai mult, ignoram complet existența „pierderilor colaterale” cum cinic sunt numiți acum oamenii inocenți, terminați pentru diferite cauze, adică uciși sau închiși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din ce categorie faceți parte? Nu am auzit decât paharele când a săltat masa din țâțâni. Apoi scrâșnetul de dinți și am mai văzut mâna neveste-si cum îl strânge de cot și-l așază îndărăt pe scaun. Și tăcerea penibilă a celor din jur. Am coborât mai devreme decât ei fiindcă vaporul ne-a lăsat la Orșova, mai aproape de Herculane. Mi-am întors privirea îndărăt, spre vasul acela pluripartidist, proaspăt vopsit. Mi-am dat seama că celor mai mulți puțin le pasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
uitat ce mi-ați spus să fac. Iarăși vina neînțelegerii a căzut ca o ghilotină. Nici pe noi nu ne duce imaginația câte experiențe „banale” nu au femeile astea. Ignoranța altora poate să îți dea un mic sentiment de îngâmfare penibilă. Măi ce bine că eu trăiesc într-o țară mult mai civilizată! La Londra, ele s-au dus conform programului propriu la Foreing Office și la BBC. Kathy a fost încântată că le-a putut aranja asta. După turul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
domnule judecător, până anul trecut, din lipsă de profesori și restructurări, m-au pus să predau Geografia. Vă închipuiți: trebuia să învăț la rând cu elevele și elevii mei, acum am clase mixte, și fete și băieți, ceva groaznic și penibil, dar copii au înțeles și-mi poartă respect, ca o complicitate - știu toți că sunt profesoară de franceză, - acum profesoară de împrumut, la ce se nimerește. Asta e, domnule judecător. Ce-o să mai fie? - Până la urmă foarte bine, răspunse domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]