1,541 matches
-
Oricum, n-a pierdut cu toate acestea decât o clipă. Altă persoană Îl interesa, deși nu era nici urmă de ea. Ivo Markovic nu era pe terase, nici pe străzile Înguste și albe din spatele lor (un ferometal, unde Faulques comanda pensule și vopsele, magazine alimentare și dughene cu suveniruri pentru turiști), pe unde s-a plimbat o vreme, cu un aer absent, dar cu ochi atenți. Câte un pensionar dintre cei instalați În fața micului cazinou local l-a salutat În trecere
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
de război. Erai și Înainte. Despre asta-i vorba, presupun. Ori, mai curând, știu. De când ai apărut dumneata, sunt convins de asta. - Și cum e cu responsabilitatea dumitale? - Nu pricep. - Răspunzi și de ce se Întâmplă În tablou. Faulques a lăsat pensula scurtă pe care o ținea În mână - a constatat, prost dispus, că vopseaua acrilică se uscase, Întărind-o - și s-a apropiat de zid până a ajuns lângă Markovic, cu brațele Încrucișate. Privind ceea ce privea și celălalt. Desenele erau acceptabil
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Întors către călău, ci spre privitor, pictor ori cine asista la scenă. Și asta nu se potrivea, a Înțeles Faulques. Nu teroarea trebuia s-o reflecte fața bărbatului În pragul morții. Dacă nu-și privea călăul, ci martorul, aparatul devenit pensulele și privirea pictorului, ochiul imaginar care se pregătea să asiste la moartea lui atât de impudic, expresia condamnatului nu putea reflecta groaza, ci indignarea. O surpriză indignată era nuanța exactă. Firește. Era În pijama, tocmai Îl scoseseră din casă, ciufulit
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
verifice. A destupat două flacoane de sticlă cu capac ermetic, În care ținea amestecuri de culori - obișnuia să le pregătească pe cele mai comune În cantitate suficientă, ca să nu piardă vremea În căutarea nuanței dorite -, și a Încercat-o cu pensula pe tava mare pentru cuptor pe care o folosea drept paletă. Amestecurile Își păstrau textura potrivită. A spălat pensula, a uscat-o cu o cârpă, i-a supt vârful, a pus câte puțin din fiecare flacon pe tavă și s-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
pregătească pe cele mai comune În cantitate suficientă, ca să nu piardă vremea În căutarea nuanței dorite -, și a Încercat-o cu pensula pe tava mare pentru cuptor pe care o folosea drept paletă. Amestecurile Își păstrau textura potrivită. A spălat pensula, a uscat-o cu o cârpă, i-a supt vârful, a pus câte puțin din fiecare flacon pe tavă și s-a Întors la perete. Markovic a venit În urma lui. Luase un penel englezesc plan, de un deget și jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Întors la perete. Markovic a venit În urma lui. Luase un penel englezesc plan, de un deget și jumătate, pe care Îl studia curios. - E păr autentic? De veveriță, râs, ori un material oarecare? Sintetică, a răspuns Faulques. — Zidul strica serios pensulele. Nailonul era mai rezistent și mai ieftin. Apoi a privit un moment figura, ochii pictați În urmă cu o săptămână, ovalul feței, liniile violente și bine trasate ale părului ciufulit (de aproape, o simplă Încâlceală de culori suprapuse), și În
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
spus deodată Markovic. E ceva ce nu ți-am spus. Odată, am torturat pe cineva. Era tot lângă Faulques și Îl privea cum lucra. Răsucea penelul Între degete, Încercându-i moliciunea cu dosul mâinii. Pictorul se aplecase ca să-și ude pensula și, după ce o ștersese pe cârpă, aplica acum celălalt amestec, o umbră arsă cu albastru de Prusia, ca să marcheze fața, pomeții Înfundați, efectul de lumină pe capul Întors către privitor. O făcea cu o ușoară Îndrăzneală, ud pe ud, lăsând
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
se pună bine cu noi. - Și, firește, n-aveau bani sub saltea. Markovic s-a uitat la pictor cu respectuoasă atenție. Apoi a făcut un gest ușor cu capul. - Nimic. Nici un sfanț. Dar asta am aflat foarte târziu. A pus pensula la loc și a rămas cu degetele mari agățate de buzunarele pantalonilor, privind la ce făcea Faulques. - Când am plecat de acolo, am stat și ne-am uitat unii la alții. Pictorul s-a oprit din frecat și s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
obiectiv. Termină prin a se fotografia pe sine. - Dar nu de aia te-ai retras dumneata. - Într-un anume fel, da. La sfârșit, și eu mă fotografiam pe mine. - Și Întotdeauna ai suspectat peisajul? Viața? Faulques, care punea, distrat, niște pensule În ordine, s-a gândit la Întrebare. - Nu știu. Presupun că În ziua când am plecat de acasă cu o raniță pe umăr, Încă nu. Ori poate că da. Poate că m-am făcut fotograf ca să confirm o bănuială precoce
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
afirmativ din cap, de parcă tocmai auzise un răspuns pe care nimeni nu-l dăduse. — Am presupus că era vorba despre așa ceva, a zis. De-adevăratelea nu există pe-aici nici o femeie? a Întrebat brusc. Faulques n-a răspuns. Luase niște pensule și le spăla cu săpun sub robinetul bidonului cu apă. După ce le-a scuturat cu grijă, a supt vârful celor mai fine și le-a pus pe toate la loc. Apoi a Început să spele tava de cuptor pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
În căutare de altă băutură, simțind cum treptele rămâneau Înapoi sub pașii lui. Sper că lui Ivo Markovic n-o să i se năzară să-mi facă o vizită acum, s-a gândit În treacăt. Sticla era tot printre flacoane și pensule, fără să-i pună Întrebări și fără să-i dea altceva decât ce-i trebuia lui Faulques. Asta-i bine, și-a zis. Se potrivește, fără Îndoială. E perfect. Și-a mai turnat coniac În pahar, l-a golit dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-și fața de pictură. Studia armurile, detaliile chiverelor și ganteletelor. La urmă, a făcut un pas Înapoi, a aruncat peretelui o privire circulară, s-a uitat la pictorul de război și a făcut un gest timid spre masa unde stăteau pensulele, tuburile și flacoanele. - Îmi dai voie? Faulques a surâs ușor, Încuviințând. - T rog servește-te singur. Markovic a șovăit, a lăsat ceașca și țigara, apoi, În fine, a arătat spre cei doi bărbați ce se băteau În cuțite pe jos
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
alb abia albăstrit pe un penel numărul 6. - Să dăm strălucire unuia din aceste cuțite, a sugerat. Va fi suficientă o linie fină pe tăiș. Te poți sprijini de perete, fiindcă vopseaua e uscată. A indicat locul, i-a dat pensula lui Markovic, iar acesta, În genunchi pe podea, după ce a studiat efectul de strălucire pe ceea ce era deja pictat, a tras o linie, finisând marginea tăișului pe care unul dintre adversari Îl ținea ridicat. A făcut-o pe Îndelete și
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
i-a Înapoiat penelul lui Faulques. - Cum a fost? a Întrebat. - Nu-i rău. Dacă stai aici, ai să vezi că acum tăișul pare mai periculos. - Ai dreptate. - Vrei să mai pictezi ceva? - Nu, mulțumesc. E suficient. Faulques a spălat pensula și a pus-o la uscat. Croatul continua să privească peretele. - Soldații dumitale par niște mașini, nu crezi? Cu atâtea șuruburi și atâta fier pe ei... S-a Întors către pictorul de război ca și cum tocmai lui i se pusese o
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
jefuiți fără milă), Hector ridica un guantelet metalic spre copilul care, Înspăimântat, se zbătea În brațele mamei. Iar pe jos amestecul a trei umbre imperfecte forma o singură umbră, Întunecată ca o profeție. Faulques a facut câțiva pași Înapoi, cu pensula Între dinți, privind rezultatul. Era bine, și-a spus, satisfăcut. Lumina de la acea oră a după-amiezii făcea restul. A spălat penelul, l-a pus la uscat, a ales altul mai lat și, amestecând vopselele direct pe perete, a trecut iar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
chipeș pe deasupra, dacă Îmi permiți să-ți spun. Câți ani ai? Cincizeci? Faulques n-a răspuns. Imaginile pictate pe perete Îi rețineau Întreaga atenție. Simetrii intuite, care căpătau brusc consistență. O rețea precisă, pe care stăteau fiece tușă trasă cu pensula, fiece moment din memoria lui, fiece unghi al existenței. Copilul amintea de trăsăturile soldatului-călău care Îi supraveghea pe fugari. Mama căzută se repeta, rând cu rând, până la infinit. Blestemat fie rodul pântecelui tău. Carmen Elsken avea dreptate. Răutatea ca peisaj
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nici un rost. Dezechilibra prea mult situația. Nu știu dacă mă Înțelegi. Faulques a ridicat din umeri, fără să răspundă. În realitate și spre uimirea sa intimă, nu-i păsa cine știe ce de ceea ce tocmai Îi povestise Markovic. A terminat de spălat pensulele, le-a supt vârfurile și le-a pus la uscat. Apoi a verificat dacă toate flacoanele cu vopsele erau Închise și s-a uitat la croat. - Am crezut că jucăm curat, a spus. - Da, pe cât e cu putință. Markovic a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
insolită nu fusese prevăzută; dar a observat că Încăpea, ca și cum spațiul i-ar fi fost rezervat Încă de la Început. Pictorul de război a dat pe gât cafeaua, realizând că mintea lui, ochii ce priveau fresca, mâinile pătate cu vopsele și pensula udă vădeau posibilități neprevăzute. Nuanțe ascunse, care poate că fuseseră Întotdeauna acolo. Paradoxal, noile linii ce Înaintau În zona nepictată - ori aceasta de capul ei - păreau să materializeze și să confirme cele pictate În restul frescei, la fel cum pumnul
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
nepictată. Atunci a zărit ceva ce nu mai văzuse. A descoperit cu stupoare că acolo se insinua o operă diferită, mai heterodoxă și Îndrăzneață. Un spațiu alb, unde golul, absența erau chiar confirmarea prezenței. Mânat de acea intuiție, a lăsat pensula - fără s-o spele și fără s-o usuce, așa cum era - și a Încercat să obțină efectul, băgând degetul mare de la mâna dreaptă direct În conglomeratul de pe paletă. Apoi a frecat locul, lunecându-și degetul În lungul drumului abia pictat
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
amintit. Dar are nevoie de noi ca să se manifeste. Olvido ar fi continuat să râdă, s-a gândit, dacă l-ar fi văzut În clipa aceea cu coperta revistei În mână, scociorând printre uneltele de pictat, tuburi și flacoane goale, pensule, cărțile care invadaseră masa. Și-o aducea aminte trântită pe jos, pe covor, decupând ore În șir fotografii unde singurul element viu era urma imprecisă a oamenilor stinși ca niște fantome trecătoare. Collaje și obiecte trouvés. Firește. În fine, a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
-l transfigura, Alecsandri are predispoziția statornică, de categoria spiritului critic, de a nota grotescul și pestrițul, pretenția de "humour" britanic. Buchetiera din Florența e o nuvelă romantică de tipul tenebros, în care tot ce poate interesa este o îngroșare cu pensula a misteriosului italic în câteva grațioase gravuri de epocă, din care se poate reține interiorul Domului Santa Maria del Fiore cu ecourile lui de orgă. Istoria unui galbăn și a unei parale e condusă într-un spirit cu totul francez
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu ceaslovul subsuoară, aluziile tuturor la vremurile biblice dau putința ochilor să distingă o altă rasă. În Copilăria unui netrebnic, vastă pictură a aceleiași evreimi în tonurile umbrite ale lui Rembrandt și Grigorescu, scriitorul zugrăvește în tablouri trase de o pensulă sigură evenimentele fundamentale ale vieții: naștere, logodnă, nuntă, moarte, sinagoga ale cărei mucuri le strânge de afară creștinul Mihalache, școala pe fereastra căreia vaca vâră capul. I. LUDO Mesia poate să aștepte de I. Ludo pune în termeni foarte spirituali
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu un patos feeric de imagni. Mai mult un poet de carnet fugitiv, Ion Vinea și-a schimbat des maniera. Îl surprindem fantazând neacademic, ca Jean Cocteau, din materiale găsite, petrecând cu mici calambururi de imagini, ștergîndu-și în pur hazard pensulele. Temperamental e un elegiac cu plânsul smălțuit și mătăsos ca al japonezilor: O tristeță întîrzie în mine ca și toamna care întîrzie pe câmp; nici un sărut nu-mi trece prin suflet, nici o zăpadă n-a descins pe pământ. Cântecul trist
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
i-a spus el cu asprime tatălui meu, „nu le-ai vopsit și pe dedesubt”. Tata a argumentat că oricum acolo nu se uită nimeni. „Cine-o să știe?”, a mai Întrebat el. „Tu”, i-a răspuns bunicul, punându-i pensula În mână din nou. Din povestea de mai sus reiese și definiția pe care am dat-o mândriei față de munca făcută. Aceea de a face mai mult nu pentru că va observa altcineva, ci pentru că ai standarde personale Înalte. Cum se
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
A. Isvoranu (1921), Gross Manase & Fii (1881) și S. Singher (1908); fabrici de produse chimice (4) - frații Brüll, Gheorghe Florescu, „Saturn”A. Adelstein (1922; Șerbănești) și „Unirea”Mendel Brüll, Leon Zeilicovici; fabrică de săpun - I. Horky; fabrici de perii și pensule (2) - „România” și „Munca” S. A.; fabrică de scărmănat lâna - Avram Gheller; fabrici de tăbăcărie (9) - Herman Abramovici (1916), S. Ch. Brill & N. Grinberg (1898), S. Filderman (1886), Ozias Herșcovici (1919), L. O. Klein (1880), H. Perlberger, Aizic Herman, I. Ettinger
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]