47,342 matches
-
în spatele unor concepte la fel de frumoase precum artă pe care o admiră, prezumția la nevinovăție până când contrariul este dovedit...toate bune și frumoase dar daca iubim artă, o admirăm și dacă o posedam o expunem pe pereți, nu o ascundem în pereți, sub pat sau în debarale, nu-i așa?! Și în momentul în care își asigură "bunurile", în cavou, sub pat, în pereți sau la prieteni, oare nu s-a gândit dl. Vâlcov că prea mulți oameni știu multe, și s-
PRIMARUL SI PICASSO de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377119_a_378448]
-
dar daca iubim artă, o admirăm și dacă o posedam o expunem pe pereți, nu o ascundem în pereți, sub pat sau în debarale, nu-i așa?! Și în momentul în care își asigură "bunurile", în cavou, sub pat, în pereți sau la prieteni, oare nu s-a gândit dl. Vâlcov că prea mulți oameni știu multe, și s-ar putea ca prietenii să-l vândă pentru mai puțin decât 30 de arginti?! Pe langă prejudiciul financiar, consider un act inconștient
PRIMARUL SI PICASSO de MARA CIRCIU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377119_a_378448]
-
II. ALB DE OASE, de Crinu Sorin Leșe , publicat în Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015. Am zugrăvit pereții a predare cu alb nestins de tencuiala tristă, am primenit în suflet înc-o dare cum buna strângea banii în batistă. I-am răzuit cu-n șpaclu prea flexibil ce rezona cu palma mea lucioasă, când mă credeam al tău dar
CRINU SORIN LEȘE [Corola-blog/BlogPost/377151_a_378480]
-
când mă credeam al tău dar invizibil plătind pe el un ascuțiș de coasă. I-am răzuit de-ntreaga igrasie ce își făcuse cuiburi pe la colțuri, ca păsările când migrând din ie să-și afle-n zugrăveală avanposturi. Am zugrăvit pereții la plecare m-am răzuit de învelișuri roase, am desenat un rând de aripi care să-mi caute odihna-n alb de oase. Citește mai mult Am zugrăvit pereții a predarecu alb nestins de tencuiala tristă,am primenit în suflet
CRINU SORIN LEȘE [Corola-blog/BlogPost/377151_a_378480]
-
migrând din ie să-și afle-n zugrăveală avanposturi. Am zugrăvit pereții la plecare m-am răzuit de învelișuri roase, am desenat un rând de aripi care să-mi caute odihna-n alb de oase. Citește mai mult Am zugrăvit pereții a predarecu alb nestins de tencuiala tristă,am primenit în suflet înc-o darecum buna strângea banii în batistă.I-am răzuit cu-n șpaclu prea flexibilce rezona cu palma mea lucioasă,când mă credeam al tău dar invizibil plătind pe
CRINU SORIN LEȘE [Corola-blog/BlogPost/377151_a_378480]
-
mea lucioasă,când mă credeam al tău dar invizibil plătind pe el un ascuțiș de coasă.I-am răzuit de-ntreaga igrasiece își făcuse cuiburi pe la colțuri,ca păsările când migrând din iesă-și afle-n zugrăveală avanposturi.Am zugrăvit pereții la plecarem-am răzuit de învelișuri roase,am desenat un rând de aripi caresă-mi caute odihna-n alb de oase....
CRINU SORIN LEȘE [Corola-blog/BlogPost/377151_a_378480]
-
lectura dar nu reținea nimic, oricât de mult încerca să se concentreze. Nu reușea, așa că abandonă cartea pe măsuța de lână pat și se întinse peste pătură, încercând să ațipească, ca timpul să treacă mai repede. Camerele fiind înalte și pereții groși, țineau răcoare. Se simțea cum toamna intră în toate drepturile sale și alungă căldura acumulată de pereții apartamentului. Ridică cuvertura de pe pat și-și acoperi picioarele și mijlocul, pe unde simțea răcoarea mai pregnant. Adormi. Când se trezi văzu
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377113_a_378442]
-
măsuța de lână pat și se întinse peste pătură, încercând să ațipească, ca timpul să treacă mai repede. Camerele fiind înalte și pereții groși, țineau răcoare. Se simțea cum toamna intră în toate drepturile sale și alungă căldura acumulată de pereții apartamentului. Ridică cuvertura de pe pat și-și acoperi picioarele și mijlocul, pe unde simțea răcoarea mai pregnant. Adormi. Când se trezi văzu că-i întuneric și Radu tot nu venise. Aprinse lumina și căută telefonul. Îl găsi tocmai în bucătărie
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377113_a_378442]
-
Prin care drumurile-și pierde Poporul de viețuitoare. Cu truda lor, împărăția, Furnicile o fac prosperă, Iar florile cresc bogăția Aromelor din atmosferă. Coloane-s trunchiuri viguroase Ce sprijină ca bolți, frunzișuri Din care curg armonioase, Triluri pe large luminișuri. Pereți de iederi se ridică, Jur-împrejur, vântul să țină Din răsuflarea-i care strică, Orânduiala lor divină. Decorul ? Tufele de roze, Ici-colo-n cale presărate, În rând cu mândre tuberoze Și panseluțele pictate. Curteni, un stol de zburătoare Ce rătăcește prin tufiș
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377154_a_378483]
-
gând de supărare, Dar să nu-mi fie rușine Când și sufletul mă doare. Aș vrea să fiu uitat în vise Fără dorință de trezire, Decât o viață în culise Mai bine moarte în neștire. Așa gândeam singur aseară Printre pereții din odaie Și nu credeam că pot să doară Cuvinte reci scrise pe-o foaie... Referință Bibliografică: MEA CULPA / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1549, Anul V, 29 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Liviu Pirtac
MEA CULPA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377169_a_378498]
-
adu-mi sticla de vin să uit gustul tocănițelor tale aburinde, scaunul pe care nu mai stai și nu vei mai sta niciodată, patul în care nu-ți mai tragi sufletul din ceața păgână a uitării, pumnul meu strivit de pereți, ușile trântite cu scrâșnet, când mă priveai ca o scorpie bătrână din spatele uriașei tale însingurări și îmi spuneai să mă ia dracu de nenorocit, cu băutura mea cu tot, cu viața ta croșetată din nimicuri, cu bucuriile tale mărunte că
LUA-TE-AR DRACU, TAMARA! de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377180_a_378509]
-
din Sfânta Săptămână, singuri sau câte doi, cu clopoței în mână și cu un coș din papură sau din răchită, copiii mergeau din poartă-n poartă și începeau să recite o poezioară, agitând clopoțeii: Câțu-Mâțu, Două ouă-ncondeiete, Puse bine pe perete. Unul mie, unul ție, Unul de tovărășie. Așa m-am pomenit și eu mai mulți ani, cu coșul și clopoțelul pe uliță, la Câțu-Mâțu. După ce strigam de câteva ori ciudatele versuri și scuturam clopoțelul cât mă ținea mânuța, ieșea gospodina
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
vă dau de la mine! -Da’...nu sunt de la Câțu-Mâțu! continuau ele să bâzâie. -Hai! le îndemna mama atunci. Luați și voi clopoțelul și ziceți Câțu-Mâțu! Agitând clopoțelul, surorile mele începeau să strige fermecatele versuri: „Câțu-Mâțu,/Două ouă-ncondeiete,/ Puse bine pe perete...Mama le săruta și le aducea un coșuleț cu ouă. Și toată lumea era fericită. Vineri, mama ne spăla, ne-mbrăca frumos și ne spunea: -Hai! Acum mergem la biserică să treceți pe sub masă! Când ieșeam pe uliță, toate drumurile erau
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
poartă cu ciurelul plin? -Vrem! am strigat noi, foarte convinși. -Atunci -a ridicat din nou sprânceana nea Mitică- strigați, mă, așa cum trebuie! -Cum trebuie? am întrebat, cu mutre de viței curioși. -Uite-așa: „Câțu-Mâțu-ntoarce pârțu/Două ouă-ncondeiete/Pune-o bine pe perete/ Una mie, una ție/Una de tovărășie”. Eu și Mărin ne-am uitat ca proștii unul la altul. Nu pricepeam nimic. Dacă a văzut că nu eram convinși, nea Mitică iar ne-a zgândărit la coarda sensibilă: -Bine, mă, nu
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
într-un glas, ca niște școlari premianți. -E, păi tocmai asta e! prinde nea Mitică spirifanțul oului. Ăla e pârțu’ găinii, băă! Ca să facă oul, ea întoarce pârțu’. Și ca să facă tot mai multe, trebuie să o pui bine pe perete! Uite-așa! Și făcu rapid o mișcare complicată cu mâinile, din care nu pricepurăm nimic. După această perorație, nea Mitică iar a ridicat filosofic din sprânceană: -Ei, acum ați priceput? -A-haa! am exclamat noi, iluminați de explicația savantă a lu
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
și el de concluzia descoperită de mine. Ca să ne întărească priceperea, ne-a mai spus: -Când vă duceți acasă, să vă uitați la găini cum fac ele ouă și să vedeți cum le iese pe la pârț’... Dacă le așezați pe perete, așa cum v-am arătat, o să vedeți câte ouă fac... -A-haa! am mai exclamat noi, foarte convinși. -Hai, acum învățați strigătura, că n-am timp de voi! ne-a repezit nea Mitică. Și dobitocii de noi, foarte sârguincioși, am învățat pe
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
înainte de-a ajunge la magazin, îi dădu o palmă zdravănă după cap doamnei Mariana, făcând-o să leșine. Nu știa exact cât timp fusese inconștientă, dar se trezi pe jos, într-o încăpere aproape goală și rezemată de un perete. Nu mai era legată la ochi, dar în schimb era legată de picioare și de mâini cu o sfoară groasă de lână, care pe lângă faptul că o imobilza, o mai și jena, provocăndu-i senzații de durere și de mâncărime. Agresorii
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
spre vegetalul orangeriei, infuzează natural atmosfera, lipsind-o de impurul flux lateral de curenți. Noaptea, o perdea caldă, albăstruie e proiectată în interior de cubul de sus ce parcă ține captivi miliarde de licurici. Aflat în fața geamurilor serei cu portocali, peretele de sticlă se ridică fără sunet. El pătrunde. Aerul parfumat al spațiului de trecere îl revigorează. Se simte și purificat de noxele aspirate în club, și gata pentru... Pentru ce? Evident, pentru o contestație la verdictul ei. Intrat în camera
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
și gata pentru... Pentru ce? Evident, pentru o contestație la verdictul ei. Intrat în camera de lucru, o privește cercetător. De fiecare dată îi redescoperă austeritatea dotării, încântat să constate cât de prodigioasă poate fi simplitatea. De-a lungul unui perete se înșiruiesc într-un dimensionat crescendo mulțime de monitoare identificabile prin ordinea alfabetică inversă, de la dreapta la stânga. În fața lor, pupitrul decupat în formă de semilună e împresurat de o luminiscență argintiu-moderată, geamănă cu cea dată de led-urile care marchează
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
purtați afară, doar ceva mai mari și fără de lentile, completează dotarea. Scaunul înalt de birou aduce cu cel ejectabil al unei aeronave și nu este anturat de vreun alt obiect cu destinația șederii, dovadă sigură a solitudinii utilizatorului. De pe ceilalți pereți, iriși de peruzea pictați fosforescent țintesc iscoditor lăuntrul, amplificând crepusculul insolit al încăperii. Cu mișcări precise, își scoate ochelarii și-i montează în replica lor de pe pupitru. Apoi își așează ansamblul pe nas, nederanjat de gabaritul puțin mărit al dispozitivului
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
frică de atâta liniște...Privi pe ușă, capul lui Praporică era parcă o sperietoare de ciori pusă pe gard, mâna-i căzuse jos pe caldarâm și era plină de moloz, restul corpului parcă intrase în pământ, se amestecase probabil cu pereții dărâmați și se făcuse chisăliță. Apoi își reluă iar gândurile lui frumoase... Auzise de Coasta de Azur, îi povestse și lui nevasta unui inginer care fusese acolo, se va duce și el acolo să vadă și să vină să le
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
rostuite-arcade și turle de tumult din care glas de-arame va proroci în zări c-avem credință dreaptă ce vine de demult și va trimite-n lume de pace noi chemări deschideri de intrare or fi prin uși de lemn pereții cu icoane din nou s-or zugrăvi să fie la tot neamul pios și-ales îndemn de cugetare aspră spre-a nu se nărăvi iar sus vor fi vitralii ca ochiuri înspre cer cu grijă rânduite lumină să ne dea
TRĂINICIE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377273_a_378602]
-
pe împăratul păsărilor, dormind în patul de sub fereastră. Se grăbi să intre și încercă să-l trezească. Oricât se strădui bătrânul rățoi, nu reuși nici măcar să îl facă pe Petruș-Împărat să se miște. Rotindu-se prin încăpere, văzu că pe peretele de la capătul patului erau scrise două rânduri de litere ciudate. Cum rățoiul nu știa să citească, se așeză ostenit lângă împăratul lui să-și mai tragă cât de cât sufletul. Chiar atunci, la ușa căsuței se auziră mai multe voci
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
pune direct în oală dacă te vor găsi! - Ajută-mă, fată bună și frumoasă! Îi povesti dintr-o suflare despre Petruș, despre planul păsărilor, despre fuga împăratului și cum îl găsise adormit în casa ielelor. - Da, zise Mira, literele de pe perete sunt un descântec. Cine le citește, adoarme imediat și nu mai poate fi trezit decât tot cu un descântec. - L-au închis în dulap ca să nu îl vezi. Poți rosti descântecul de rupere a vrăjii? - Eu nu fac parte dintre
ÎMPĂRATUL PĂSĂRILOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382185_a_383514]
-
Autorului Crater inutil cu-mpietrită lavă. Părăsit altar fără de icoane. Ceasu-nțepenit în secunda gravă mustind de toane. Sub sigiliu fals timpul tânăr încă. Și-i atât absurd în iarna căruntă. Viermi dizgrațioși tot ce văd mănâncă și ne înfruntă. Pe pereții albi învechite pete. Aerul fetid, și-adiind distruge. Vezi răul râzând, cioplind pe-ndelete numai coșciuge. În zadar încerci prin deșert să semeni. Bruma de curaj în nămeți se zbate. Peste tot mereu te-mpiedici de semeni, sărmane gloate. E-un
ŞI-ABIA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382293_a_383622]