1,728 matches
-
există nicio șansă să așez În acel loc gol... toate lucrurile frumoase pe care ar fi trebuit să le fac pentru tine. Am avut vise mari, dar hazardul mi-a jucat cea mai urâtă festă, folosindu-mă Într-un joc perfid care mi-a transformat viața Într-o nedreaptă suferință, aruncându-mi sufletul Într-o temniță de temut... Sunt atâtea de spus! Cel mai mult Îmi lipsesc nebuniile tale, dorința ta de viață și necunoscut. Îmi amintesc când te-ai deghizat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
măsura așteptărilor. M-a luat valul necunoscutului. „N-a fost nimic din ce-ar fi putut să fie A fost doar un Început de nebunie De care - Întâmplător - m-am vindecat!” (I.Minulescu) Și apoi, cu pași ușori, ușori, dar perfizi, Începe depărtarea. Eu cred Într-o iubire ideală. Cum?! Nu există ideal În iubire? Trebuie doar să cauți, dar mai Întâi să vedem cum stăm cu etica, moralitatea, spiritualitatea și câte Încă... și abia apoi putem vorbi despre iubire și
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ciudat de crestate, de un negru-verde sau de un verdealbastru mineral, ca și când ar fi Înmuiate În sulfat de cupru, au o frumusețe sinistră și Înfricoșătoare. În ciuda farmecului lor, simțim că sunt primejdioase; ele au În atitudinea lor orgolioasă, provocatoare sau perfidă, conștiința unei forțe uriașe sau a unei irezistibile puteri de seducție; florile lor puternic Împestrițate și dungate, de-o culoare purpurie, ce seamnă cu sângele Închegat, sau de un alb clorotic, emană parfumuri Înțepătoare, pătrunzătoare, amețitoare. În caliciile lor otrăvite
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vedere, prietenia, ce putere! Mă proteja de-orice pustiu. Un rău ce-ncurcă inocența și-n viața omului apare când lenea și cu somnolența - s un trai fără piper și sare. Sunt nori care pătează cerul, ne-ntunecă în mod perfid și ușa vieții ne-o închid ca florilor, spre iarnă, gerul. Umblam prin gânduri și în vis; în simțuri soare, și ce bine-i în spații de candoare pline când parcă ești în Paradis În țara-n care August este
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
atâtea intemperii când aleasa ta, mireasa, va fi mamă la copii. 2012 În Jilava Sunt pe targă, Dumnezeu știe de mai scap de aici; aș zbura în lumea largă de pe targă, de sub prici, de sub malul cât de greu al istoriei perfide care ne-a trădat mereu și-acum lent, ne și ucide. Reci mai sunt și umede zidurile-acestei uri! Fac efort să nu mă-ncrunt la vânăta lume de stele roșii, lovituri, de centuri și-njurături... Deseori rămân pe gânduri, pe
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
și-un mers de miriapod, contra firii; lașii se-ncălzesc la ea... ce iluzii! Nu mă mint! Doar minunile iubirii îi mută pe altă stea, a încrederii în forța care le aprinde torța mersului în labirint. Jilava 1956 Spre certitudini Perfide îndoieli, zadarnic, îmi ieșiți din părți în cale! Omul care este darnic dă mereu din ale sale cărți lipsite de sminteli. Dac-aduci din librării la trei zile trei volume, simți că ești și poți să fii cum ai fost
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
lor mânați pe calea robilor... Jilava, 1956 Mamă Țară verișoarei mele, Margareta Dumitriu Locuri natale, păstrate-n suflet vii, o nesfârșit de crudă tragedie pe care-mprăștiații tăi copii cu lacrimi și cu sânge-ncep s-o scrie... Moment fatal! Istoria perfidă, la capătul unui pierdut război s-a-ntors cu spatele la noi și tot perfidă ar vrea să ne ucidă... Copilăria, numai cânt și-avânt s-a frânt în centrul unui secol luciferic, românii, fără dreptul la cuvânt, împinși sub talpa iadului, în întuneric
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Margareta Dumitriu Locuri natale, păstrate-n suflet vii, o nesfârșit de crudă tragedie pe care-mprăștiații tăi copii cu lacrimi și cu sânge-ncep s-o scrie... Moment fatal! Istoria perfidă, la capătul unui pierdut război s-a-ntors cu spatele la noi și tot perfidă ar vrea să ne ucidă... Copilăria, numai cânt și-avânt s-a frânt în centrul unui secol luciferic, românii, fără dreptul la cuvânt, împinși sub talpa iadului, în întuneric!.. împrăștiați de fiare și furtuni n-am mai știut unii de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
spre tot ce e lumesc, Să rătăcesc, ascuns printre hățișuri, Și universu-n noapte să-l privesc... Înmugurești în mine cale lungă Precum sămânța-n rana unui zid, Zbătându-se zadarnic să-l străpungă Și-l va lăsa...tot rece și perfid...
CALE LUNG?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83754_a_85079]
-
bigudiuri, mai bine declară că pe ei, politica nu-i interesează. Bine, bine, te înțeleg nene struțule, că nu vrei să ai dureri de cap, dar atunci de ce te iei de mine, care încerc să întrevăd prin hățișurile ascunse și perfide ale politicii, direcția în care merge societatea omenească. Eu sunt un fel de nimeni, coborât trudnic de prin codrii Curseștilor, în ițarii mei rupți și peticiți cu necazuri, adunate de veacuri, nu pot să mă pun cu domniile voastre, care v-
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
-i vorbesc despre mine și prea tăcut. În liniștea noastră, doar ea putea vorbi cu detașare de prieteniile vechi ce le lăsase acasă, de iubiți care ar face orice pentru ea, de puterea ei naturală de a seduce, de joaca perfidă cu sufletele inocente, de viața ei în general. Eu ce puteam să-i spun despre mine? Că sunt un nimeni, că lumea mă ocoloește și că-mi doream prezența ei fiindcă mă îndrăgostisem fără motiv? N-aș fi vrut să
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pe care numai excesul de alcool, naivitate sau prostie ar fi putut-o motiva. Fiindcă orice persoană educată și lucidă era pe deplin conștientă că aceste prezervative erau o ruletă rusească: nu știai care dintre ele era găurit (...una dintre perfidele manevre ale Elenei Ceaușescu, Întâia Mamă a Patriei, al cărei plan era să sporească docila populație a României la suma rotundă de treizeci de milioane). O clipă de uitare, un intermezzo de extaz și, cu sau fără ajutorul fluturașului, dădeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
chimen și uneori câte o așchie de lemn; la fel intră în limbă și cool, și super, și beton, și mișto, și marfă... Și limba începe să capete buchet ca vinul, ca muzica. Tu crezi că manelele nu se strecoară perfid într-o simfonie, într-un lied, într-un song și culoarea se împrospătează, parfumul devine mai persistent. Inchiziția a făcut milioane de victime și n-a schimbat mare lucru, nici Holocaustul. Sunt unii care scormonesc mormintele ca să găsească osemintele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
planuri: pe planul conștient, căutând să întrețin Mihaelei regretul de a mă fi pierdut, și pe planul inconștient, urzind un vast complot care avea drept scop suprimarea ei. Cea dintâi faptă a fost dania casei (dacă ar fi bănuit scopul perfid al acestui mărinimos gest, cu câtă spaimă trebuia să-l fi respins!). Cum era însă cu putință să prindă așa ceva de veste când eu însumi n-am reușit să pricep decât abia acum semnificația mârșavei danii? Îmi amintesc ce bucurie
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
de otrăvuri! Acum, curge sânge stricat prin tine! Mărturisește-mi drept, cine te-a îndemnat să te droghezi, cine ți-a sugerat asta, cine ți-a vârât în minte toate aceste bazaconii spurcate și de modă nouă? Ce idoli blestemați, perfizi și vicleni au reușit să te corupă și să te întineze până într-atât? Ia zi! - Eu nu am idoli, am idei proprii!, îi răspunse el răspicat, iritat și veninos, scrâșnind din dinți și scrutând-o c-o privire cât
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ei aparținând vremurilor deloc îndepărtate când era încă domnișoară; aici admiră bibelouri și goblenuri în timp ce se pregătește să atace, laolaltă cu pisica gazdei, o brânzoaică. Apoi trece, tot de mână cu mama, pragul unui magazin de confecții unde femeile-manechin, albe, perfide și perverse, cum le încondeiază prozatorul, vor nici mai mult, nici mai puțin decât să-i ia viața bietului Nestor. Senzația de stranie teamă, amestecată cu neobișnuita seducție pe care el o resimte din plin atunci când palma i se plimbă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
încetase să urle nefiind însă prea sigur dacă să admită că recuperarea brânzoaicei era o rezolvare onorabilă a situației, sau să-și jelească mai departe umilința. Fiindcă faptul era fapt: brânzoaica îi fusese smulsă din mână cu ghearele, în chip perfid, profitându-se de un moment de neatenție din partea sa. Nu-i bine să mănânci după pisică? Asta părea a fi o afirmație rezonabilă. A renunțat să mănânce brânzoaica și a refuzat cu încăpățânare să ia alta. Apoi mama, care toată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
negru adevărat, negru-negru, înspăimântător, în colțul dintre pereți, unde cădea umbra manechinului. O femeie-manechin, parcă ușor înclinată înainte, făcea un gest de bun-sosit, cu o mână ridicată un pic mai mult decât cealaltă și degetele rășchirate și răsucite în chip perfid încât nu știai prea bine dacă are intenția să-ți dea ceva sau să-ți ia ceva, poate chiar viața. Perfid și pervers. Manechinul feminin afișa un zâmbet ademenitor cu privirea ațintită în josul scării. Nu-i decât un manechin, a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de bun-sosit, cu o mână ridicată un pic mai mult decât cealaltă și degetele rășchirate și răsucite în chip perfid încât nu știai prea bine dacă are intenția să-ți dea ceva sau să-ți ia ceva, poate chiar viața. Perfid și pervers. Manechinul feminin afișa un zâmbet ademenitor cu privirea ațintită în josul scării. Nu-i decât un manechin, a spus mama amuzată, pe un ton liniștitor. Dar Nestor, deși tras de mână, nu mai putea fi clintit din loc. E
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de timp. Atât. Și-atunci, ivindu-se în sfârșit, merita s-o întâmpini cu același zâmbet mieros ca să nu-ți ghicească adevărata intenție, să nu-ți zărească mâna ascunsă sub pufoaica cenușie strângând în pumn cuțitul ucigaș. Cățea ticăloasă și perfidă! Capeți ce meriți! Uite!... Cu furie oarbă cuțitul de bucătărie străpungea! Putoarea dracului! Putoare! Putoare! Putoare!... Daniel privea drept în sus cu ochii larg deschiși. După atâta timp și după atâta durere în suflet tavanul ar fi trebuit să înceapă
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Ce trebuie să fac să-mi dai pula-napoi? - Știi doar, nu face pă bou’, șuieră cel din apă asemeni unei vipere. Caracterul său, cel puțin, era de viperă. - Trece absolut tot ce-ai scris pă numele meu, continuă acesta, perfid. Plus ce urmează să mai scrii. Tot. Cioran se făcu alb ca varul. Era mult prea dur ce i se-ntâmpla, astfel că aproape leșină, având însă norocul de a se sprijini cu mâna de o babă care trecea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
gros, în vreme ce ea prinzându-se de ramuri cu mâinile s-a lăsat în jos, în peșteră. Trădătorul zâmbea, văzând-o astfel suspendată și, în bătaie de joc, a întrebat-o: Ești bună la sărituri? Apoi a dat drumul crăcii cu perfidă bucurie, privind cum Bradamanta se prăbușea în fundul cavernei. ‘’De-ai fi intrat cu tot neamul tău acolo, a murmurat el, ca să vă stingeți până la unul.’’ Dar mârșava dorință a lui Pinabel nu s-a îndeplinit. Ramurile și frunzișul crăcii i-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
nu îi venea să ucidă un om fără de apărare. De aceea ea l-a înșfăcat pe Brunello prin surprindere, l-a legat de un copac și i-a luat inelul pe care el îl purta pe deget. Strigătele și rugămințile perfidului sarazin au lăsat-o nemișcată. Apoi, ea s-a apropiat de stânca în a cărei creștet se înălța castelul, și, pentru a-l atrage pe vrăjitor în luptă, ea suflă în corn, adăugând la aceasta strigăte de provocare. Vrăjitorul nu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
r) Gheorghiță Savel, cu cartea reportajelor de război în mâna sufletului, îl confirmă deplin pe sensibilul autor, Virgil Gheorghiu, întrebându-se cum este posibil ca unii cetățeni ai unuia din vechile popoare ale lumii să se manifeste atât de cinic, perfid, răzbunător, laș, ingrat, de neînțeles, a cărui vitejie crede că se naște mai degrabă din frică decât din dragostea de moarte probată de înaintașii noștri și de japonezii care îl au de principiu în existența lor întru demnitate. A întâlnit
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
de anchete ale satrapilor securiști, ale securității partidului, nelegiuiri fără număr... Pe patul de moarte, un tiran predă puterea altui tiran, care faraonic avea să-l neantizeze făcându-și loc sieși cât mai sigur. Acesta, cu aceleași deprinderi, dar mai perfid, la început se arată a fi de-al poporului, disimulându-și intențiile, proiectele, cruzimea. Apoi, prin schimbări ferme, în cascadă, promovând în articulațiile statului un întreg clan familial incult, rapace, bâlbâit (ca Moromete directorul criminal al Jilavei comuniste), care au
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]