1,714 matches
-
și a soției sale, când un tânăr poet își îngăduise să le ofere o odă scrisă cu litere latine. Împotrivirea altora îmbracă haină religioasă, alfabetul latin fiind denunțat ca agent al catolicismului! O satiră a lui Bolintineanu dă glas acestui perfid argument, încadrându-l unei jalbe a slovelor chirilice, mâniate de scoaterea lor din uz: În foaia ce se cheamă Românul, sau ziar (Căci numerile sale cu orice zi nu par), Vedem că-n titulușuri, în glavă așezate, Fără de nici o vină
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
a conduce și binecuvînta necredincioasa-i spadă. Brațele mele sînt larg deschise pentru Franța care este fiica mai mare supusă protecției mele, pentru Franța din toate timpurile."301 Germania va fi în curînd disprețuită, decăzută la nivelul unei "națiuni de perfizi, lipsiți de rafinament", mai cu seamă după invadarea Belgiei, acțiune ce permite denunțarea "exceselor de neînchipuit". În numărul din 29 august L'Illustration va reprezenta acestă acțiune prin imaginea unui soldat prusac înconjurat de cadavre ale copiilor, pe fondul bisericilor
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
scrisoare deschisă, Philip Dewinter, unul dintre liderii partidului, le-a adresat artiștilor îndemnul de a nu participa la acest spectacol, arătând că: Faptul că artiștii se pronunță împotriva intoleranței și a rasismului, este, fără îndoială, un lucru bun. Însă, încercarea perfidă de a lega rasismul și intoleranța de Vlaams Belang și descurajarea voturilor în favoarea acestei formațiuni, lăsând impresia că artiștii susțin o asemenea poziție, sunt nedrepte și inacceptabile (VB 2004b). O serie de critici ai VB au mai arătat că partidul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
elită și masele populare. În acest sens, este dificil de stabilit o legătură clară între conflictul lui Mečiar cu opoziția internă susținută din afară și abuzurile sale sistematice. Desigur că un lider care se confruntă cu o opoziție puternică și perfidă poate adopta măsuri extreme, dar în acest caz sunt mai ușor de identificat dovezi ale unei opoziții dezorganizate, decât ale uneia conspiratoare, iar discursul populist anti-elită este mai degrabă demagogic decât sincer. Dovezile fac trimitere la ecoul pe care acest
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
foarte "individualizate", în jurul unui erou, al unui personaj excepțional. Literatura i-a făurit deseori o imagine stereotipa și reducționista. De exemplu, în românul popular, clișeele perpetuează o imagine cu mai multe fațete, cea a "femeii elegante" versus "femeia frivola", "femeia perfida", sursa a "tuturor relelor și scandalurilor". Pariziana apare în românele, povestirile, memoriile, jurnalele numeroșilor autori, mai cu seamă în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, ca o mondenă inteligență și independentă, rafinată și senzuala. În majoritatea
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
salvează și răscumpără blestemul Evei. Conform acestui model, reluat de toate timpurile sub diferite aspecte, femeia devine ființă complexă, alegorie a Binelui și Râului, valorii și antivalorii, având în același timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cu Michael Bliss, la Toronto în noiembrie 1996 pe marginea lucrării sale „Discovery of Insulin”, mi-am dat seama cât de greu este să convingi pe cineva care refuză să accepte argumentele cele mai evidente. Omisiunea este instrumentul cel mai perfid folosit de acei istorici care doresc să-și susțină un punct de vedere partizan. Într-o corespondență purtată cu Pierre Lefèbvre, în perioada în care era președintele EASD, acesta încerca să argumenteze prioritatea descoperirii insulinei de către Banting și Best, identificând
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
și complicațiile cronice diabetice), Lefèbvre va critica omisiunea sistematică a concluziilor lui Pirart, care ar fi umbrit concluziile identice ale faimosului studiu nord-american DCCT. Acest lucru în ciuda faptului că lucrările lui Pirart au fost publicate in extenso, în „Diabetes Care”. Perfida omisiune, flagrantă în cazul lui Paulescu și perpetuată 75 de ani, nu onorează în nici un fel Asociația Americană de Diabet. Cu atât mai mult, cu cât exemplul Pirart, fără a avea semnificația nedreptății făcută lui Paulescu, se repetă în zilele
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92230_a_92725]
-
de 2050 de ani (dată stabilită arbitrar în anii '80 de o plenară a CC al PCR, din rațiuni propagandistice), precum și ideea că românul e bun, drept și iubitor de Scriptură, vesel și harnic și că doar străinii hrăpăreți și perfizi, care vor să ne ia Transilvania, sunt sursa tuturor relelor, sunt o boală veche a explicației și interpretării politice, un clișeu stabil și eficient. De fapt, la Iași, știm astăzi că nu ungurii (singurii actori politici corecți și loiali celor
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
în cinci ani. Ave Christianus Preda, deci. Curajul său e de admirat și merită sprijinit. Să împiedicăm barbarii șmecheri, tupilați la manetele puterii, veșnicii talibani cleptocrați, să continue să ne batjocorească. Să le dăm un semnal celor care au îmbrâncit perfid în groapa cu lei a opiniei publice un ministru al educației occidental, care nu făcea parte din banda lor, pentru a fi jertfit pe altarul intereselor lor imunde. Să nu-i lăsăm să uite că ne-au promis justiție, modernizare
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pentru cei mai mulți dintre noi, intolerabilă. Nu se face, firește, dreptate la televizor și nici în paginile ziarelor. Dar a spune prea apăsat acest lucru, în încercarea de a contrabalansa un exces mediatic amatoristic și deloc inocent, poate însemna și o perfidă bagatelizare a dreptului opiniei publice de a spune răspicat că sistemul nostru de justiție este, pe coordonatele statistice ale majorității semnificative ilustrate de curba lui Gauss, nedrept, corupt și inegal, că pentru omul obișnuit ajuns în fața instanței probabilitatea primirii unui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
om decent este să le bage telecomanda în gură, amuțindu-i pentru o vreme pe toți acești ipochimeni. Însă, în acest cor generalizat de răcnete isterice și demolări cu program, în turma de casandre înăcrite sau de agenți spilcuiți și perfizi, se mai strecoară, câteodată, și chestii interesante care nu sunt analizate cu atenția care merită. Nu numai pentru că scandalurile mediatice se succed deja cu o cadență infernală, ci și pentru că, parafrazând o vorbă celebră a filosofului Ludwig Wittgenstein, "despre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
joc pe calculator, translat în 3D, numit Gravity, sper că i se va face, în sfârșit, dreptate și va primi valorosul premiu pe care și-l dorește atât. Pentru că producătorii celor două sub-produse culturale (după normele, elitiste, europene) după o perfidă și costisitoare campanie de marketing și-au luat deja meritatele compensații financiare pentru investițiile făcute. Vi se pare ușor exagerată această nevinovată șarjă în alb și negru? Asta e adevărata istorie a cinematografiei și, ca să nu uitați totuși de ce este
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
face cu ceea ce au făcut cei în cauză "în ultimii cinci ani" (adică, un lustru, cum ar spune romanii!) până la prăbușirea comunismului, ci pentru că în structura noastră judecătorească, unde nu există un feedback regulator al societății civile, și cu parlamentari perfizi care strecoară cu bună-știință articole fără bază constituțională, cu scopul precis de a avea legi vulnerabile care să poată fi blocate când interesele rețelei o cer, proiectul ar cădea imediat la Curtea Constituțională și, trebuie spus acest lucru, nu fără
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sentimente și trăiri umane. Într-un fel, ideea reprezintă ceea ce este de Învățătură pentru cititor. MIJLOACELE ARTISTCE Figurile repetiției 1. Repetiția fonologică:aliterația: „Prin vulturi vântul viu vuia...” (consoane); - asonanța: „Căci unde-ajunge nu-i hotar...” (vocale); - anafora: „Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți Iloții...” (cuvânt);anadiploza: „Cine face bine, bine găsește... (reduplicare); - antimetateza: „Tu blând noroc al unui vis deștept... „Tu visul blând unui noroc ce nu e... (punere inversă... Eminescu)tautologie: „Crima nu e politică. Crima e
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
al preceptului clasic "ridendo castigat mores" (râsul Îndreaptă moravurile), Caragiale Își iubește cu patimă personajele, Îi este dragă lumea aceasta degradată, care-i dă posibilitatea să ridiculizeze, să satirizeze, punând În situații absurde, grotești uneori, oamenii acestei societăți corupte, meschine, perfide, folosind, În principal, sarcasmul. De aceea, spectatorii, cititorii iubesc la rândul lor personajele lui Caragiale, deși unele sunt de-a dreptul grotești (Agamemnon Dandanache), ba chiar, multe dintre replicile lor sunt rostite și astăzi cu veselie și plăcere, Întrucât ele
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
că este deja dependent de un drog, poți să-l ajuți să se elibereze folosindu-te de îndrumările din carte. Cei care fumează pe ascuns ar trebui trecuți în categoria fumătorilor ocazionali, însă efectele fumatului pe ascuns sunt atât de perfide încât merită un capitol aparte. Unul dintre ele poate fi distrugerea relațiilor personale. Eu unul am ajuns aproape la divorț. Era în timpul uneia dintre încercările mele eșuate de a mă lăsa de fumat. încercarea cu pricina fusese provocată de faptul
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
pentru că te-ai lăsat de fumat. Altminteri vei face un sacrificiu veritabil - și nu e cazul. N-ai renunțat la viață. N-ai renunțat la nimic. Dimpotrivă, te-ai vindecat de o boală cumplită și ai scăpat dintr-o închisoare perfidă. Pe măsură ce trece timpul și sănătatea ta - fizică și mentală - devine mai bună, momentele de bună- dispoziție vor fi mai intense, iar cele de proastă-dispoziție mai atenuate decât în vremea când erai fumător. șapte. Ori de câte ori te gândești la țigară - imediat după ce
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
mafiot jurnalista Anna Politkovskaia. Îndrăznise să dezvăluie adevărata față a regimului Putin și a fost ucisă chiar în ziua de naștere a „țarului roșu”. Înaintea ei fuseseră asasinați încă vreo 20 de ziariști incomozi. Sunt episoade dintr-o campanie amplă, perfidă și cinică, menită să anihileze orice împotrivire față de abuzuri inimaginabile, proprii „statului polițienesc autocrat” (Anna Politkovskaia, Jurnal rusesc, Editura Meteor Press, 2010, pag. 184, trad. Emanuela Jalbă Șoimaru) instaurat în Rusia post-Elțîn. A.P. s a născut în Ucraina și a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ne înghită de mai multe ori! Testamentul (legendar) al lui Ștefan cel Mare a fost concludent: alianță cu „păgânii”, nu cu „creștinii”. De ce? Pretextul identității de confesiune religioasă a justificat adesea războaiele de ocupație. Ca să nu mai vorbim de promisiunea perfidă a „eliberării” de sub stăpânirea „păgânilor”. Creșterea conștiinței naționale a dus la reorientarea elitei spre Europa occidentală. Nu trebuie uitat faptul că generația de la 1848, care a pus bazele României moderne, s-a școlit în Vest. Spre Vest priveau ceva mai
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se cer, totuși, lămurite. De pildă, L. L. W. nu are în vedere decât cu totul incidental diferențele dintre istoria secretă și istoria reală a perioadei studiate. Discursul său vizează în primul rând „independența” comuniștilor de la București, „lucrați” la modul perfid pe lângă „înalta curte” de la Moscova de către „prietenii” maghiari sau bulgari (motivați și de vechi impulsuri revendicative). Numai că în timp ce Gheorghiu-Dej sau Ceaușescu se dădeau mari „patrioți”, turistul român ajuns în Ungaria, în Germania comunistă și chiar în Bulgaria constata că
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
personală etc.) ar fi fost mai puțin scuzabile? Istoricul nostru nu-și pune această întrebare. În schimb, pare a aprecia moftul lui Ceaușescu de a face politică planetară (!), chiar dacă pe spatele unui popor sărăcit și controlat prin mijloacele cele mai perfide. Deși constată că „alinierea și integrarea în Occident”, o politică de lungă tradiție în România, constituia 124 „principala sursă a legitimității regimului comunist” (pag. 707), L. L. W. nu observă că tocmai detectarea acestui mod pervers de arondare a legitimității
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
dramatismul existenței li se pare acceptabil pentru că înalță și purifică, dar cu o condiție: să primești totul cu iubire. Este chiar inepuizabila combustie ce întreține efortul continuu de abstragere a ființei de sub amenințarea lipsei de sens și a absurdului insinuat perfid în clipă și în istorie. Poeții percep acut primejdia, construiesc metereze din cuvinte, trăiesc la fel de intens pe azi și pe ieri, visând neobosit la un mâine al lumii întregi, mai frumos și mai drept. De câte ori iau în mână o culegere
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mafiot jurnalista Anna Politkovskaia. Îndrăznise să dezvăluie adevărata față a regimului Putin și a fost ucisă chiar în ziua de naștere a „țarului roșu”. Înaintea ei fuseseră asasinați încă vreo 20 de ziariști incomozi. Sunt episoade dintr-o campanie amplă, perfidă și cinică, menită să anihileze orice împotrivire față de abuzuri inimaginabile, proprii „statului polițienesc autocrat” (Anna Politkovskaia, Jurnal rusesc, Editura Meteor Press, 2010, pag. 184, trad. Emanuela Jalbă Șoimaru) instaurat în Rusia post-Elțîn. A.P. s a născut în Ucraina și a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
ne înghită de mai multe ori! Testamentul (legendar) al lui Ștefan cel Mare a fost concludent: alianță cu „păgânii”, nu cu „creștinii”. De ce? Pretextul identității de confesiune religioasă a justificat adesea războaiele de ocupație. Ca să nu mai vorbim de promisiunea perfidă a „eliberării” de sub stăpânirea „păgânilor”. Creșterea conștiinței naționale a dus la reorientarea elitei spre Europa occidentală. Nu trebuie uitat faptul că generația de la 1848, care a pus bazele României moderne, s-a școlit în Vest. Spre Vest priveau ceva mai
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]