1,534 matches
-
casă, după ce lăsăm bagajele pe unde apucăm și facem un duș, deschidem televizorul să aflăm ce s-a mai întîmplat. Ne lămurim curînd că nu s-a întîmplat nimic deosebit. Ne surprinde însă numărul miniștrilor, senatorilor și deputaților care se perindă pe ecran, în cele mai diverse emisiuni și pe mai toate canalele. „Ăștia n au treabă ?”, mă surprind întrebîndu-mă, pus nu știu cum în pielea contribuabilului american. Mă trezesc și îmi răspund singur : „Păi, asta e treaba lor !”. - Multă poveste. Pasiune și
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
nu ar mai fi îndrăznit să se considere drept o persoană respectabilă și puțin enigmatică. Nu, această plăcere o va lăsa pentru acasă, în familie, acolo unde, vorba proverbului, se spală rufele de acest fel. Precum stâlpii de telegraf se perindau ritmic prin ferestrele deschise ale vagonului, lăsând în urmă nostalgia peisajului trecut, tot așa gândurile îi aduceau în fața ochilor, într-o succesiune haotică, amintiri și imagini din diferite etape ale existenței sale anterioare, mai mult sau mai puțin semnificative. Acestea
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Surpriza era si mai mare când, după cutremur, părinții au deschis larg ușile. Subiect de pictură naivă. Patul, plita, dulapurile, masa cu tot cu farfurii, toate înecate în moloz și praf ca după bombardament. Ca într-un film mut, i se mai perindau prin față imagini rămase nealterate în memoria sa, unele chiar din fragedă copilărie, altele din timpul vieții de elev, din perioada celor doi ani de serviciu la o mare întreprindere comercială sau din timpul efectuării stagiului militar egal cu șapte sute
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai ales de greșeli, pe lângă care a trecut, fără a le acorda atenția necesară și fără a le evita. Cel mai mult însă regreta locul și persoanele de la care își luase rămas bun încă de cu seară. Involuntar i se perindă prin fața ochilor scene din momentul plecării, chiar din zorii acestei frământate dimineți. Deși s-a trezit în cea mai perfectă liniște, aproape pe neobservate, când să iasă pe ușa pensiunii unde și-a petrecut cinci ani de studenție, constată cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai mare ca întotdeauna, își revărsa în compartiment, prin sticla transparentă a geamului, paralel cu orizontul, fantele sale de lumină. Acestea, ultimele pentru ziua respectivă, încălzeau parcă mai puternic obiectele pe care le întâlneau în cale. În partea opusă, se perindau prin fereastra dinspre răsărit, luminate pentru câteva secunde de razele aceluiași disc portocaliu, niște forme înalte, cilindrice, din beton. Nu erau altceva decât siluetele zvelte ale coșurilor din cadrul centralei termice din apropiere; semn că ei sunt abia la începutul călătoriei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mâncat o halcă de pește sărat sau igunak, ar fi băut o măsură bună de lapte covăsit luat de la niște crescători de reni din apropiere și ar fi râs împreună cu femeia lui până s-ar fi săturat. În timp ce i se perinda prin fața ochilor întreaga familie lăsată de izbeliște, pe care cine știe când o va revedea, dar care îl aștepta să se întoarcă cu sania încărcată cu daruri, apăru în depărtare un mic obiect colorat în niște nuanțe care nu existau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
învolburat de tot soiul de gânduri întunecate, de energii negative și cu pieptul greu fiind, își închise ochii trupului și își deschise ochii minții, cugetând cu amar și vărsând șiroaie întregi de lacrimi; avea mereu obsesia trecutului, căci i se perindau prin minte mereu, una după alta, numeroase trăiri ale lui din trecut: „Afurisită viață! Mizerabilă lume!, își zicea el dezgustat. Da, într-adevăr, nu-mi plac deloc, nici una, nici alta, chiar deloc nu le sufăr! De fapt, cred că nici
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trebuie să ai totuși, mare, mare grijă. Regizorul făcea pauze crezând că voi întreba ceva legat de postul de administrator. Eu însă nu dădeam dovadă de niciun fel de curiozitate. Mă abțineam. Antecesorii dumitale-reia el firul - trei, câți s-au perindat în ultimul an de când e director tovarășul Sima, era să ajungă la pârnaie. Încercam deci să stau cât mai rezervat, să nu mă mir la cele auzite, ca să nu mă creadă prăpăstios. Încuviințam printr-o schițare pozitivă cu capul, ceea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
acum, dintr-o dată, ca trăsnit, descoperea că moartea nu însemna nimic față de cruda realitate: să afle că ființele iubite deveniseră victimele propriului său război și că asta era de fapt adevărata și cea mai groaznică înfrângere. în mintea lui se perindau o dată și încă o dată, obsesiv, chipurile fiilor săi, vocea Lailei sau imagini repetate la infinit din viața lui în tabără, când totul era singurătate și tihnă la poalele marilor dune și anii treceau fără ca vreun om să tulbure liniștea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
cartier de doi bani în care numai sosirea poștașului cu pensia aduce sărbătoarea?... Urma o vreme de liniște ca-n "4 de cupe", după care auzeam iar întrebări grave și răspunsuri mereu sigure, fără nicio urmă de îndoială. Mi se perindau prin fața ochilor deși Nineta lucra cu fereală regi și regine, valeți, săbii, magicieni... Uha: "Îndrăgostiți!" Arunc iar privirea. Prăpădul lumii: două doamne goale-pușcă și un domn cu aripi, care plutește călărind un norișor albastru, precum un sfânt, dar numai sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
care merită să fie iubit de dumneavoastră..." Altfel, toate-s vechi și nouă toate... A. 25 Aproape nu realiza că este în avion. A ajuns, a doua zi după concert, ca un somnambul, pe Los Angeles International. Acum i se perindau prin minte, ca-ntr-un suprarealist scenariu cinematografic, pasaje din epistolele lui A... ...Așa m-ai cucerit, Z: cu rugăciunea asta țicnită a ta. Dar timpul ne-a vestejit sentimentele. E vremea să înțelegem că avem sentimente de muzeu, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
în lespede, despre care se zice că sunt ca pe la lady acasă... Omul ăsta, mister, repet și mă scuzați, dacă sunteți cine cred eu, fostul soț chiar a iubit-o cu adevărat pe lady... Și iar au început să se perinde, ca-ntr-un suprarealist scenariu cinematografic, pasaje din epistolele lui A... Când mă gândesc numai la tine, Z, e ca și cum aș percepe un univers. Când mă gândesc la noi doi, am imaginea unui pustiu... Știi, am vrut de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
întâlniri accidentale, ieșirea într-un cinematograf, unde rulase un film de dragoste. Film din care nu au înțeles mare lucru, în special, din cauză că băiatul, care mai mult a mângâiat țațele, obrajii, pieptul și părul fetei, decât a văzut ce se perinda pe ecranul cinematografului LA DOAMNA DIN COLȚUL STRĂZII. Cum zic, nimeriseră întâmplător, unul lângă altul, doar cu câteva minute înainte de a fi început filmul.Avuseseră timp doar să se privească, dar, clipa a fost magnifică. Au tresărit. S-au plăcut
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rai. Cum ziua aleasă de Cel de Sus era o duminică, mi-am instalat balansoarul în umbrar, am desfăcut o bere, am închis ochii și m-am scufundat în meditații adînci. Dar adînci de tot, nu glumă. Viața mi se perinda ca într-un film și eu analizam rostul și, mai ales, esența interesantului periplu al unei ființe omenești pe pămînt. Mă minunam de complicata structură creată de Dumnezeu și nu acceptam ideea că pe undeva s-au strecurat și grave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ciudată. Unii fulgi saltă în sus, apoi lateral, apoi în jos pentru un timp. Ca din praștie țîșnesc din nou înspre înalturi pînă se pierd în întuneric. Moșul a lăsat portița deschisă pentru colindători și rînd pe rînd s-au perindat prichindeii de pe ulița sa. Unii, șmecheri nevoie mare, trișau și mai veneau o dată. Vasile se lăsa păcălit și conversa serios cu micuța mogîldeață. Parcă ai mai fost... Nu. Nu eu. Da? Mi s-a părut atunci. Încurajat, micul mîncăcios îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
repede. Robilă lasă totul deschis și aleargă la cumătrul său, la a patra casă. Din urmă fetița dă detalii despre crimă și criminal. Inima bătrînului dă să crape. Imagini cu sînge din belșug, cu morți în poziții de groază se perindau prin capul său, stimulînd inima să se autodistrugă. Ajuns la vecin, gîfîind și cu 200 de bătăi de inimă pe minut, asistă la o scenă tîmpă: La mulți ani, cumetre! strigă toți cu gurile pînă la urechi. Altfel nu veneai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
se plimbe, unde, cum a scris În ultimele lui Însemnări, „cerul, lumina și apa sunt una”. Astăzi credem că Michel Djerzinski s-a pierdut În ocean. Epilog Cunoaștem numeroase detalii despre viața, aspectul fizic sau caracterul personajelor care s-au perindat În această povestire; totuși, această carte trebuie considerată o ficțiune, o reconstituire credibilă pe baza unor amintiri parțiale, mai curând decât oglinda unui adevăr univoc și atestabil. Publicarea volumului Clifden Notes, amestec complex de amintiri, impresii personale și reflecții teoretice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Aradului, În parcare vedeai și mașini cu număr de Bihor, de Timiș, de Hunedoara, fiindcă Leac crease o vogă, arbitrajul lui atât de strict stimulând competiția frivolă dintre femei. Pe plajă vedeai rareori câte una Întinsă cuminte pe cearșaf, se perindau femeile goale de colo-colo, se măsurau din priviri, probabil Își acordau calificative unele altora. Locul cel mai frecventat era colțul umbrit de o salcie unde se aflau aparate de forță, trăgeau fetele de fiare ca să rămână În formă, acolo era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
neobișnuit de vreme ce ajunge și șeful de atelier în fața ceștii de cafea, pe care i-o prepară, înțelegătoare, madam Mitulescu, apoi vine rândul consilierului, distinsul domn cărunt, cu alură sportivă, se furișează și el, strecurându-se, până în spatele magicei planșete. Se perindă și alții, nerăbdătoarea ochelaristă, soția șefului, colegul specialist în tragerile loto, suporterii de fotbal, în sfârșit, Vera, până la urmă însuși Manole. Lucian se luptă cu o colecție de standarde, renunță, închide volumul. Din dreptul laminorului, colectorul se adâncește, își mărește
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
povara de lăzi, zornăitul specific Încărcării și descărcării, strigătele și chemările hamalilor negri și asudați, comenzile tăioase ale șefilor și Încărcătorilor - totul Încetase deocamdată făcînd loc marșului cadențat al bărbaților, al șirurilor nesfîrșite de bărbați În uniforme kaki care se perindaseră toată dimineața, Încă de la ivirea zorilor, de-a lungul digului și peste pasarela ce duce spre un mare vas militar care așteaptă să-i Înghită pe toți. Hamalii negri stau tolăniți pe sacii plini cu ovăz din preajma toboganului, supraveghetorii moțăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
picioare plîngînd. Dar o nenorocire și mai mare Îl așteaptă pe acest om nefericit. Acolo, lîngă vas, la masa unde ofițerii examinează documentele, s-a ivit o pauză Îngrijorătoare, o Întrerupere Îngrijorătoare a ritmului rapid, automat În care soldații se perindă prin fața lor. Șase soldați negri, voinici, au fost opriți, interogați sever și li s-a ordonat aspru să părăsească rîndurile. Locotenentul Își culege boneta de pe jos urlînd: — Ce dracu s-a mai Întîmplat? și se repede spre locul unde cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zile frumoase de primăvară, aerul era curat și răcoros și totuși plăcut, iar cerul parcă era făcut dintr-o catifea liliachie pe care licăreau stele mari. Străzile din vecinătatea teatrului erau Înțesate de trăsuri, calești, cupeuri particulare și cabriolete; se perindau Întruna prin fața teatrului, iar oamenii urcau mereu În ele. Toți bărbații păreau chipeși, toate femeile erau frumoase: parcă toată lumea era bucuroasă și fericită ca și noi, parcă o dată cu sosirea primăverii se născuse o lume nouă, cu oameni noi - tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trupul și spiritul, s-a Întristat și s-a bucurat (un anume fel de tristețe și bucurie pe care propoziția nu le descrie), a strigat, a ordonat și a ascultat/executat ordine. Șase ore În care poate i s-au perindat prin minte tot felul de amintiri și de gânduri, șase ore În care a sperat În secret că nu va fi ucis și că ai lui, regimentul lui de tineri recruți și bătrâni rezerviști, vor Învinge. Toate aceste lucruri rămân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
în direcția psihologicetică. “Fiecăruia dintre noi Ăconstata prozatoarea în roman) i s-a pus în mâini o mică oglindă în care să se privească pe el și viața lui, apoi lumea și viața ei, apoi timpurile în care s-au perindat.” Introspecția plus observația din exterior și retrospecția sunt prezente în scrierile lirice ale autoarei. Precum în alte scrieri din prima etapă, în Femeia în fața oglinzii introspecția stă în primul plan, devenind uneori obositoare prin insistență. Tânăra Manuela, o alta Adriana
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
universul, zâmbește. Cât timp stă el așa zâmbind peste oraș? Dar cât timp el stă acolo nu există timp. Aripile uriașe al căror vâjâit nu se oprește niciodată vibrează ca aerul deasupra unui foc, dar mult, mult mai tare. Se perindă astfel un veac, un mileniu, o eră geologică, în trecut, în viitor, în orice direcție, iată-ne din nou pe vremea Ghiculeștilor ctitorindu-și ba mănăstire ba palat la țară, printre sălcii și dumbrăvi cu stârci și coțofene, vremea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]