2,242 matches
-
piciorul, mai făcea o pauză, mai privea marea sau pleca puțin capul, urmărind cu dezinteres lucrarea din nisip. Îl simțeam frămîntat de ceva, dar nu bănuiam că aștepta o încurajare. Mă făceam că nu remarc nimic și continuam să urmăresc pescărușii cum își fură prada unul de la altul. Ca oamenii, comentez laconic. Da, mă aprobă doctorul. Evitam să ne privim în ochi, iar eu eram gata să intru în mare pentru a pune capăt stării de, nu știu exact să spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe care societatea îl dictează. Personalitățile pot frîna evoluția societății. Pe mine această frînă m-a costat tinerețea. Nu te lamenta, la mine este mult mai dureros. Eu mi-am consumat viața pentru o iluzie. Privim insula Monte Cristo și pescărușii care fură unul de la altul prada. Ca oamenii... Da... Și tăcerea revine în drepturile ei. Încălcarea principiilor Profesorul Rotaru venise cu toată familia în Algeria și de cîțiva ani buni își făcea meseria la Universitatea din Oran. Riguros și scrupulos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și o bere...rece tare. Dă din cap că a înțeles. Mai mută două scaune care îi stăteau în drum. Încet de tot. Apoi intră în măruntaiele castelului, acolo unde se strofocă cu toții ca să mulțumească pe Măria Sa, clientul, stăpînul lor. Pescăruși oportuniști cercetează locul. Nimic, nici un rest, cît de mic. Puturoși cum sînt, nici nu dau din aripi, ci doar folosesc ușoara briză. Se înalță, virează, totul făcut cu schepsis, stînd cu aripile întinse, mergînd de pleașcă. Mai încolo, pe Malecon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tot o sec din tr-o sorbire. O să comand trei de toate. Pe a treia o s-o sorb pe îndelete. A naibii zăpușeală! Stau cu ochii pe ușa mare și larg deschisă. De acolo...berea rece, condens pe paharul imens, viață. Pescărușii au dispărut. De ce? Doar pe sus, pe unde au ei treabă, mai este vînt. Uite, un norișor aleargă bezmetic. Întîi spre nord, apoi spre sud. Complet în derută, dar nu-și face griji. În fond, n-au nici o treabă toată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ridicat undeva pe niște coline. Nu visează, ci îi vin așa, în minte, niște străzi pietruite, înguste și cu foarte mult praf. E liniște, cel mult un zgomot vătuit, sunt capre pe colinele acelea și parcă se aud țipete de pescăruși. Nu e foarte sigur că o astfel de combinație de floră și faună există undeva în natură, dar descrierea pare să corespundă unui oraș grecesc pe care respectivul crede că l-a vizitat într-o viață anterioară. Cam așa simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Tare tristă (de ce? ieri a avut nuntă o soră de-a ei!), dar tare dulce! Știu că-i pare rău și ei. Dar nu-i nimic de aranjat. Totul e de... povestit. Dac-ai fi venit la P. Neamț, la "Pescărușul" lui Cehov (în duminica despărțirii), ți-aș fi prezentat-o pe Maria. Poate că ți-ar fi plăcut. Le-a plăcut la toți, era cea mai frumoasă de acolo! Pînă cînd?! Săptămîna viitoare voi pleca la București! Săptămîna viitoare voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
Pilar", o mașină veche de scris și cam atât. Ce l-a atras aici probabil sunt cele doua ferestre înalte, prin care putea ține mereu "sub observație" Havana Veche și prin care răzbăteau zgomotele străzii, strigătele negustorilor, glasurile copiilor, tânguirile pescărușilor... În această cameră și în această atmosferă a început să scrie aici în 1939 "Pentru cine bat clopotele". În peregrinările de sfârșit de săptămână cu soția prin Havana Veche, poposeam "obligatoriu" pe la "Ambos Mundos". Mă încântau zidurile bătrâne, zugrăvite în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
1969), Berlin (1964, 1978), Atena (1967, 1973), Cracovia (1968), Paris (1968), Tallin (1969), Stuttgart (1970). A participat la expoziții internaționale: Berlin (1963, 1975), Milano (1967), Viena (1969), Moscova (1975), Köln (1976), Budapesta (1978). Dintre lucrările realizate de Gabriela Manole-Adoc menționăm: Pescărușii (1966), realizată din oțel inoxidabil, 7 m înălțime și expusă pe malul lacului Herăstrău din București, în vreme ce macheta a fost expusă la Ambasada Română din Atena (Grecia); bustul monumental Simion Bărnuțiu (1968), montat în orașul Zalău, județul Sălaj; Lăstunul și
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
copii „Angeli“ al Televiziunii Române Iași și al Corului „Gavriil Musicescu“ din cadrul Filarmonicii „Moldova“ Iași. A fost profesor asociat la Conservatorul din Larisa-Grecia (1998, 2001). În activitatea muzicologică a prezentat referate și comunicări, printre care: Elemente de tehnică vocală în opera „Pescărușul“ și ciclul de lieduri Anotimpuri japoneze de Roman Vlad (Cluj-Napoca, 1995); Exemplele sonore și imaginea în predarea cântului (Iași, 1995); Idealul actorului cântăreț atins în opera „Salomea“ de R. Strauss (Cluj-Napoca, 1997); Metode de identificare și remediere a deficiențelor de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Craig a fost actor și, descoperind vanitatea meseriei, a ajuns să-i urască pe actorii orgolioși și să-i Înlocuiască cu marionete, Meyerhold a fost elevul lui Stanislavski și a jucat În regia acestuia pe Treplev, În primul spectacol al Pescărușului: Jouvet, Artaud, Chéreau, până și Ciulei, cu toții au fost Întâi actori. Exemplele sunt multe. Cât de important este pentru cariera unui actor debutant să Întâlnească un maestru adevărat, care să-l ghideze atunci când nimic nu e sigur, când, fragil și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
neplăcere sau În plină fericire, vă veți aminti să celebrați viața...“. Pe Ennosuke și pe Tamasaburo, doi dintre cei mai remarcabili actori din teatrul kabuki, i-am cunoscut după câțiva ani, când am revenit la Tokyo să montez Livada și Pescărușul de Cehov (În japoneză!!) cu actorii companiei Shiki, condusă de Keita Asari, cel mai influent producător japonez. Ennosuke era actorul total, idealul lui Meyerhold, un virtuoz suprem al instrumentului său. Tamasaburo avea o mare finețe și o grație care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
de față cu actorii ce intenție a avut când a scris o anume replică ori ce a vrut să spună când a compus un personaj! Nu doar ca să-i flatez i-am comparat cu Cehov, care fiind prezent la repetițiile Pescărușului, Îmi Închipuiam cât de mult trebuie să-i fi ajutat pe actori să Înțeleagă subtextul atât de alunecos al frazelor lui. Dar cu Cehovii contemporani lucrurile au mers puțin diferit. Walker părea un tip timid, ascuns și tăcut. Cum intențiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
să procurăm banii pentru spectacol și „La Mama“ să producă pentru prima dată un Cehov. Actorii au adunat o sumă modestă, care să ne permită să lucrăm două luni Împreună concentrați pe acest text sublim. Vieți aparent pierdute - Vania și Pescărușul Vania la „La Mama“ Pe vremea când lucrasem cu el pentru prima oară cu câțiva ani În urmă la Maestrul și Margareta, la Public Theater, F. Murray Abraham era un actor necunoscut din Brooklyn. Milos Forman l-a văzut În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
sus“ pe Cehov. Și cum New York Times e Olimpul ce hotărăște soarta teatrului În New York, Vania a fost comparat defavorabil cu Livada, deși mulți spectatori au considerat că era un spectacol mai plin de Întrebări și de aceea mai tulburător. Pescărușul la Tokyo Cu Pescărușul, deși l-am montat de două ori, aș dori să am o a treia șansă. Se spune des că Cehov se uită la personaje ca un doctor la pacienții săi. Le observă rănile, le vede boala
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
cum New York Times e Olimpul ce hotărăște soarta teatrului În New York, Vania a fost comparat defavorabil cu Livada, deși mulți spectatori au considerat că era un spectacol mai plin de Întrebări și de aceea mai tulburător. Pescărușul la Tokyo Cu Pescărușul, deși l-am montat de două ori, aș dori să am o a treia șansă. Se spune des că Cehov se uită la personaje ca un doctor la pacienții săi. Le observă rănile, le vede boala, dar nu distant, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Îi vede și Îi Înțelege așa cum sunt, fără să-i acuze. În scrisori, Cehov insistă mereu că personajele lui nu sunt nici eroi, nici ticăloși, și ne dă astfel o sugestie extrem de prețioasă. Prima oară când am montat la Tokyo Pescărușul, cu actori japonezi, nu mi-a fost ușor să urmez această notă a lui Cehov, În special În ce privește rolul Arkadinei. Tot ce vedeam În ea era o mamă fără suflet, indiferentă față de fiul ei, Treplev, obsedată doar de ea Însăși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și-a pus amprenta și pe imaginea finală a spectacolului: Treplev Își distrugea manuscrisul și Îl arunca În lac, apoi se Împușca și dispărea printre siluetele plutitoare ale paginilor deșirate, albe, În contrast cu suprafața lucioasă, neagră a apei, care Îl Înghițea. Pescărușul la New York Dacă la Tokyo scena plină de apă dădea impresia de naturalism de film, la New York decorul părea mult mai asemănător teatrului Nô! Ciudat, dar spectacolul newyorkez arăta mai japonez decât cel din Tokyo. Acțiunea se petrecea pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
găseau interpreții. Exact ce lipsea pentru a-mi accentua oboseala cronică pe care o acumulasem. Ambianța orașului canicular nu ușura deloc situația: zgomotul agresiv al motocicletelor, volumul ridicat la maximum al muzicii barurilor de noapte, ca și strigătele stridente ale pescărușilor În zori, toate laolaltă, după un șir de nopți fără somn, mi-au slăbit sistemul nervos și mi-au luat și ultimele resurse de energie. Eram la mică distanță de muntele Athos, dar acum vibrațiile de acolo nu se mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
lui Jacques Demy și Michel Legrand, la Public Theater. - O, ce zile frumoase de Beckett, la Public Theater. - Livada cu vișini, cu actori japonezi la Teatrul Shiki, Tokyo. - Emisiune de televiziune consacrată regizorului Andrei Șerban de PBS, channel 13. 1980 - Pescărușul de Cehov, În japoneză, la Teatrul Shiki, Tokyo. - Debut În regia de operă cu Evgheni Oneghin de Ceaikovski la Welsh National Opera, Cardiff. - Pescărușul de Cehov, Într-o versiune diferită, la Public Theater, New York. 1981 - Flautul fermecat de Mozart, Théâtre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la Teatrul Shiki, Tokyo. - Emisiune de televiziune consacrată regizorului Andrei Șerban de PBS, channel 13. 1980 - Pescărușul de Cehov, În japoneză, la Teatrul Shiki, Tokyo. - Debut În regia de operă cu Evgheni Oneghin de Ceaikovski la Welsh National Opera, Cardiff. - Pescărușul de Cehov, Într-o versiune diferită, la Public Theater, New York. 1981 - Flautul fermecat de Mozart, Théâtre Lyrique de Nancy. - Zastrozzi de George Walker, Public Theater. - Rodelinda de Händel, WNO. - Traviata de Verdi, Juilliard School, New York. 1982 - Nunta lui Figaro de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Fidelio produce un cutremur la Covent Garden PAGEREF Toc133741203 \h 254 HYPERLINK \l " Toc133741204" Luciile mele PAGEREF Toc133741204 \ h 257 HYPERLINK \l " Toc133741205" „La Mama“ ori... „La Papa“? PAGEREF Toc133741205 \h 263 HYPERLINK \l " Toc133741206" Vieți aparent pierdute - Vania și Pescărușul PAGEREF Toc133741206 \h 266 HYPERLINK \l " Toc133741207" Un tenor care nu poate să se despartă... de soprana sa PAGEREF Toc133741207 \ h 272 HYPERLINK \l " Toc133741208" Întâlnirea cu Beckett PAGEREF Toc133741208 \h 274 HYPERLINK \l " Toc133741209" Din nou la ART PAGEREF
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
inefabile. Plouă. Sunt lacrimi pentru Medeea. Doar pe ea o caut aici. Dimineață Tot preumblându-mă matinal încolo și încoace, de-a lungul țărmului, am ajuns pe acest promontoriu înalt, de unde pot să admir nestânjenit frumusețea cerului, a mării și a pescărușilor ce țipă împrejur, îmbătați de zborul lor frenetic. Aici, pe ridicătura asta izolată, sunt mângâiat lin de briză, ca de o suflare divină; mi se pare un semn anume care vine de pe lumea cealaltă. Respir cu lăcomie, trăgând în piept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
Roma. Viața mea tinde să semene cu aceea a unei plante sau a unui animal. Mă simt în armonie și în sincronie binefăcătoare cu natura. Toate astea sunt însă obârșia unei noi și nesecate seninătăți. Stârv Azi-dimineață am văzut câțiva pescăruși care se luptau între ei cu sălbăticie ca să acapareze cât mai mult dintr-un corp sfâșiat care zăcea însângerat pe țărmul mării. M-am apropiat curios; era vorba de un stârv, dar nu era al unui animal marin. Era al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și, obsedat, trăiesc clipe nesfârșite de bucurie... Rămân cu ochii ațintiți peste uriașa întindere mișcătoare ce nu cunoaște, decât arareori, o clipă de repaos, și percepția mea e umilită de atâta frumusețe. Așa că-mi întorc privirile în sus, la zborul pescărușilor și al rândunicilor. Avântul acelor bătăi de aripi, priveliștea superbă a acelor trupuri vii, suspendate și ținute de o forță obscură în văzduh, izbutesc să-mi umple sufletul de extaz. Mai ales când observ că trupul meu e tot mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
a morții, neglijând orice preocupare subiectivă de răzbunare. Înec Am ațipit puțin după-amiază și am visat ceva foarte ciudat. Mă aflam în pendularea mea obișnuită de-a lungul țărmului, împreună cu câinele ce se arunca voios în toate direcțiile, alergând după pescărușii ce zburau la mică înălțime. Deodată mi s-a părut că ne-am dedublat și că, în fața noastră, mergea același cuplu, adică tot eu și cu un câine ce semăna perfect cu Imperator. La un moment dat s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]