1,856 matches
-
privește prin ocheanul acela fermecat de la iarmaroace. Era fascinant, imaginându-și tot felul de scenarii despre o stea sau alta. Luneta nu era una performantă, modernă, dar, oricum, îl aducea mai aproape de lumea aceea necunoscută, mirifică și, după ceva vreme petrecută admirând covorul acela smălțuit, adormea liniștit ca un copil, ce ascultase o poveste frumoasă. La treburile zilnice din livadă, din grădină și chiar la "Observator", era asistat de Toni, alături de care începuse să facă excursii tot mai îndelungate în pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
atât de ușor un mod de gândire complicat și plin de iluzii. 3. Despre ambiguitatea celor absurde Există situații omenești ce refuză distincția clară între ceva elementar - sau de primă instanță - și altceva de secundă instanță. De pildă, între faptele petrecute efectiv și cele ce ajung relatate. Firește, nu poți spune că există fapte simple, ca atare (, cum avertizează Nietzsche). Însă relatarea lor tinde uneori să devină pură ficțiune. Dispune de o libertate similară celei a jocului gratuit. Ficțiunea este în
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
peste ape în tăcuta lui măreție. Lam simțit așa cum îți simți propria mână. Bătrânul și cu mine am îngenuncheat în fața mormântului deschis și în fața Lui. Acest din urmă gest, insondabil întro privință, infirmă ideea simplei absențe a sensului în cele petrecute. Cei doi, care au îngenuncheat atunci în chipul cel mai firesc, au resimțit sigur altceva decât puterea oarbă a naturii în simpla ei dezlănțuire. 18. Dorința de a exprima absurdul ca atare Ca întrun fel de întrecere retorică, atemporală, sau
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
fi primit de la Washington o telegramă care să înceapă cu fraza: „Ministerul de Război dorește să-și exprime regretul profund pentru faptul că fiul dumneavoastră...“ Și așa mai departe. În total cincisprezece minute cu Howard W. Campbell, Jr., americanul liber, petrecute acolo în bezna din subsol. Nu intenționez să-mi ascund infamia în spatele unui oarecare „și așa mai departe“. Institutul din Haifa de Documentare asupra Criminalilor de Război are înregistrările absolut tuturor transmisiilor făcute vreodată de Howard W. Campbell, Jr. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Cartierul Central, unde locuim. Aici, în Hong Kong, ca de altfel în întreaga China, superstițiile dictează prețul pe un segment al pieții imobiliare, în sensul că, acolo unde a fost un eveniment nefericit, valoarea imobilului scade cu până la 40%. O crimă petrecută intr-un apartament, la un etaj, scade și valoarea apartamentelor vecine. Aceste imobile în care au existat morți suspecte, adică „bântuite”, așa cum spun agenții imobiliari, pot rămâne neocupate uneori ani de zile. Prin lege, agențiile imobiliare sunt obligate să comunice
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
mărita. Mai curios era că nici nu știa să cânte. - Dragă, zise agasată Aglae, pianul nu pot s-o împiedic săși-l ia. E prea de tot. Trebuie să-și câștige și ea o pâine cu el. Marina destăinui Otiliei cele petrecute dincolo, și Otilia renunță să mai mute pianul. G. Călinescu - Uite, arătă ea instrumentul Aurichii, ți-l dau ție, dacă vrei. Aurica holbă ochii de surpriză, o sărută zgomotos pe Otilia pe amândoi obrajii și-i mărturisi patetic: - Totdeauna te-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mă țin înfășurat în ele. Îmi taie respirația, mă îneacă - și eu dispar între cearșafuri, smuls în altă lume, undeva unde aud doar un fel de vâjâit. Să te întorci, să arunci o privire asupra vieții tale; viața ca ceva petrecut, viață fără chip și fapte, doar memoria a ceea ce a fost trăit, suferit, bucurat, aluviunea acestei depuneri, cele câteva lucruri strânse, cu grijă sau fără voie, care fac din trecutul tău trecutul unei vieți, întregul ei. Și ce sunt toate
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
un fapt în felul în care s-a petrecut; el cere astfel să devii martorul imparțial al acestui fapt - ceea ce presupune locul liber pentru o interpretare a faptului respectiv altfel decât s-a petrecut, deci faptul secundar al deformării faptului petrecut. Dar noțiunea curentă de adevăr mai implică și interdicția conținută în acesta: adică faptul normal de a nu putea minți. Dar ce implică această implicație? Cu alte cuvinte, ce implică apelul la sensul de adevăr? Ce esență caută el să
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
București, nivelul de igienă mentală și seriozitate de la Sibiu era mai ridicat; pe lângă faptul că, la Sibiu, mediul teologic era mai ocrotit de compromisuri cu partidul (Securitatea dirija direct Departamentul Cultelor) și de corupția administratorilor de la Patriarhie. Cei patru ani petrecuți ca teolog la Sibiu mi-au rămas în minte ca niște ani șterși, fără anvergură, în care interesul meu cultural a fost mediocru, de tipul: cei care se considerau intelectuali în Sibiu se simțeau obligați să participe la concertele săptămânale
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
mai mult acasă, să mai renunțe la desele lui ieșiri, Niki a fost froasat câteva săptămâni. Este, bineînțeles, con vins că ea e cea care s-a plâns, și lucrul acesta în mod special a durut-o : după o viață petrecută împreună, să nu știi la ce te poți aștepta și la ce nu de la un om ! De atunci, când se află lângă ea, pare încă mai neliniștit ca de obicei - încă mai nesigur. Fără nicio îndoială, așa va arăta și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o zi de vară prin preajma primului război mondial și fotografia acaparează romanul, îi transformă sensul. Fiecare dintre membrii familiei Mironescu - ca și unul din invitați - privește aceeași grădină cu priviri diferite, după cum diferit va fi comen tariul fiecăruia asupra celor petrecute (un început de infidelitate a soției). Drama plutește în aer, dar nu izbucnește, totul se petrece civilizat cu câteva ore înainte de o sindrofie și cu câteva zile înainte de intrarea României în război. Și în ciuda acestor drame suprapuse (cele mici, individuale
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Uniunii Scriitorilor. Mai că-l trage inima să vină odată aici, dar pînă la urmă conchide că la Sînzieni, în casa lui, e mai bine. Și mai ieftin, bineînțeles. În gara din Brașov îl apucă nostalgia anilor trecuți. Amintiri! Zilele petrecute aici împreună cu Ana, în vremea primei ediții a festivalului de teatru contemporan, au rămas ca o pată mare de lumină în existența sa. Mai sînt și alte aduceri aminte dragi, poate chiar toamna celui de-al doilea an de stagiatură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
-i spună atîția ani că au copil?! Dacă nu pentru partea materială, măcar pentru ca fetița să știe că are tată... Altfel ții în mînă gospodăria cînd ai timp!... arată Ana cu plăcere spre masa întinsă în bucătărie. Obosiți de orele petrecute afară, la săniuș, Adrian și Cristina abia au așteptat să termine de mîncat și să se culce. Nu i-a mai reținut nici măcar invitația lui Mihai de-a gusta din sticla cu vin adusă din cămară. Cînd am făcut curat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
prin natura lui spirituală, să oglindeze adevărul patosului lor. Din tonul fundamental al marchizului de Posa trebuie să răsară energia unui suflet ideal; lui nu-i trebuie pe-atâta tonul grăunțos (kornig) și plin al naturelor eroice, ci un accent (petrecut) pătruns oarecum de nobleța sufletului. Tot de categoria asta se țin: Fernando în Principele statornic și Hamlet, deși fiecare din ei mărginit firește prin diferința lor individuală și prin împregiurări. Ei toți sânt plini de întreaga nobleță a spiritului, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
insubordonare. Știu că ai fi făcut-o. Pe ce loc ai ieșit la examenul de locotenent? — Primul din douăzeci și trei. Am fost cel mai tînăr candidat, la distanță de cel puțin opt ani față de restul, cea mai scurtă perioadă petrecută ca sergent și cea mai mică vechime În cadrul Departamentului. — Și vrei să ajungi la Biroul de Crimianlistică. Ed puse jos fotografia. — Da. — Atunci mai Întîi trebuie să aștepți cel puțin un an, pînă apare un post. Și trebuie să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
șase de minute cu Mickey și cel puțin alți doi bărbați jucînd cărți, mormăind și trăgînd apa la budă. Banda era aproape terminată: clic de oprire, clic de pornire: nenorocitul ăla de cîine urla. Mickey: „Șase ani și zece luni petrecuți aici și să pierd eu redutabilul creier al lui Davey taman Înainte să ies. Cu așa tsurus mă Întorc acasă. Mickey Junior, nu-ți mai linge puța, faigeleh ce ești!“ O voce stranie: „Adu-i o cățea și n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
răul. Însăși noaptea, cu necunoscutul ei, mă amenință. Nu știu exact de ce anume îmi e frică. Îmi e frică de mai multe lucruri deodată, care toate, în egală măsură, se pot întîmpla. Le știu din poveștile copilăriei, din întîmplările adevărate, petrecute altcândva, altunde, dar tot noaptea, tot într-un sat. Ele se pot repeta de astă dată aici, cu mine. Frica aceasta se naște nu din iminența primejdiei, ci din posibilul ei, știut, experimentat și verificat ca atare de alții. Nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la prima răscruce, catârul apucă alt drum decât cel care era al maurului. Prima veghe a sfântului - la altarul Fecioarei din Montserrat - se petrece tot în manieră cavalerească: o noapte fără a sta jos sau a te întinde, o noapte petrecută când în picioare, când în genunchi. Vine vorba despre Autobiografie. "E o dramă a omului, spune Noica, să vezi cum între cele trei facultăți ale spiritului - sentiment, inteligență, voință - voința e cea impură. De îndată ce ia întîietate voința, omul se dezechilibrează
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
încorporarea monstrului prin sacrificarea memoriei nu este decât expresia ultimă a acestei contaminări. sâmbătă, 6 iulie Telefon cu Monica și Virgil. În ultima vreme, păstrîndu-și umorul, Virgil a optat totuși pentru "viziunea prafpulberistă", cum am botezat-o într-o vacanță petrecută împreună la Megeve în 1998. Imaginam atunci și o lucrare de doctorat cu titlul Prafpulberismul în cultura română de la Miron Costin la Virgil Ierunca, fapt care lui Virgil îi plăcea enorm și îl făcea să râdă cu poftă. Așadar, îl
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Oliver părea uimit. — Bineînțeles că da. Acum era rândul lui Beck să pară uimit. —Nu e rea. Pentru o fată. Cu gura deschisă, Oliver spuse, aproape acuzator: —Te-ai schimbat. Nu e adevărat, spuse Lisa calmă. Cele treizeci de minute petrecute alergând după minge fuseseră o idee bună. Erau obosiți și veseli când s-au întors la masa din bucătărie, acoperită de documente. —Maaamăăă, se strâmbă Oliver când a văzut hârțogăraia. Uitasem. Hei, hai să le lăsăm așa pe seara asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Lisa dădu din cap. Dar se lupta cu dorința de a se catapulta din scaun și de a fugi din casa aceea. Era o fată din clasa muncitoare, care se luptase toată viața pentru a deveni altcineva. Și, în ciuda anilor petrecuți muncind pe brânci, pupând cururi, trișând, rezistând, niciodată relaxată, mereu atentă, fusese adusă înapoi de unde plecase. Această senzație o făcuse incapabilă de a mai scoate un cuvânt. Nu se gândise niciodată ce anume sacrifică în timp ce se îndepărtează de rădăcinile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o idee nebunească, de a-i revedea acum pe toți cei care m-au jignit sau pur și simplu m-au enervat cînd eram mic, aș vrea evident să-i revăd la vîrsta pe care o aveau la momentul faptelor petrecute, și să le cer socoteală. Nu s-ar simți prea bine. Una e să-ți bați joc de un băiețel, și alta să ai de-a face cu mine! Ei bine, doctore Martinon, așa Îți asumi dumneata riscul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dar prima sa apariție este de un grotesc extravagant. Dincolo de astfel de manifestări comice neobișnuite, deznodământul marchează decisiv devierea de la mersul uzual al tragediei, el aducând salvarea făpturilor omenești menite pierzaniei. Ultimele cuvinte ale piesei evidențiază caracterul insolit al celor petrecute : Ce multe sunt fețele sorții/ și ce de-ntâmplări nesperate/ dezlănțuie zeii./ Atâtea nădejdi se destramă și pier,/ iar nebănuitul își taie făgaș./ La fel s-a ncheiat și aceasta ! La drept vorbind, Alkestis nu este singura operă a lui
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
de cazul ăsta și a constatat că volumul găsit În buzunarul cadavrului purta numele răposatului, a decis să preia inițiativa și, chiar În după-amiaza aceea, În timp ce-l aștepta pe domnul Fortuny, a sunat la editură pentru a informa despre cele petrecute. — Nuria Monfort mi-a spus că funcționarul de la morgă a sunat după trei zile, cînd trupul fusese deja Înmormîntat Într-o groapă comună. — Don Manuel susține că, a sunat chiar el, În aceeași zi În care trupul a ajuns la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
clipă, un trecător din spatele meu mă trase Îndărăt și mă smulse din calea autobuzului. Am contemplat fuzelajul scînteind la cîțiva centimetri de fața mea, o moarte sigură defilînd la o zecime de secundă. CÎnd mi-am dat seama de cele petrecute, trecătorul care Îmi salvase viața se Îndepărta pe o trecere de pietoni, o simplă siluetă Într-un pardesiu cenușiu. Am rămas țintuit locului, fără suflare. Prin mirajul ploii, am băgat de seamă că salvatorul meu se oprise de cealaltă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]