9,829 matches
-
timpul să Îmi duc opera la bun sfârșit, Încheie dânsul, aplecându-se să mai bea o dată de la fântână. Priorul Îl așteptă să Își potolească oarecum arsura. Apoi omul se ridică, lingându-se pe buze ca pentru a sorbi și ultima picătură. Avea aerul că se simțea mai bine. - Ar fi trebuit să Închei și eu pactul de la Ierusalim, murmură. Dante Îi aruncă o privire Întrebătoare și văzu un zâmbet palid aprinzându-i-se pe chip. - La Ierusalim, pe timpul cruciadei, se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
după locul acesta. Și dacă ar fi vorba de un loc fizic? Sau de un obiect cu Însușiri ieșite din comun? Feciori de curvă! Filosoful sări ca ars la acea Înjurătură neașteptată, surprins și el de un șuvoi căldicel de picături aurii care plouau din cer, Împreună cu melodia distonantă a unui cântec deocheat. Deasupra lor, În picioare, pe rămășițele unei cornișe a vechiului portic roman, unul din servitorii familiei Donati se descheiase la nădragi și urina pe adversarii săi, Înălțând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care părea Încă și mai palid În lumina lunii. Trupul ei Înclinat transpărea sub țesătura ușoară a veșmântului cu o plinătate nebănuită. Dante era fascinat de mlădierea șoldurilor ei, de gambele lungi și nervoase, de gura Întredeschisă, În care o picătură de salivă lucea slab la colțul buzelor. Dante Își trase brusc Înapoi mâna ce urcase către femeie. Era suficientă o imagine trupească pentru a da peste cap o minte ordonată? Și ce forță extraordinară putea să aibă Eros, dacă doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
suflare pestilențială Îl Învăluise. Văzu o față lungă și galbenă, Înconjurată de o barbă subțire și bălaie, o față pe care ardeau doi ochi Înfrigurați. Omul ținea În mană o cană de vin, din care tocmai băuse. De fapt, câteva picături roșiatice Încă Îi mai scăldau colțul buzelor cărnoase. - Lasă-mă În pace, amice. Vreau să beau singur, murmură, ferindu-și privirea și aplecându-se peste cană. Încerca să mai prindă câte ceva din discuția celor patru, care continuau să sporovăiască. - Singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu greu, un pic surprins de rezistența întâmpinată, intră și își pierdu imediat zâmbetul său de ghid turistic: bănuiesc asta, refac povestea, umplând spațiile goale, dar cred că nu inventez nimic, fiindcă am citit groaza lui pe fruntea îmbrobonată de picături mari de sudoare și de surpriză, pe chipul său sufocat când ieși afară după câteva minute, pentru a lua câteva guri mari de aer, sprijinit de perete, înainte de a scoate din buzunar, precum țăranul ce nu încetase niciodată să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu cine știe ce, câteva zeci de metri în plus, nu fusesem prea atent, și asta din cauza unui sturz pe care îl urmăream pas cu pas, în timp ce el plana piuind și târându-și o aripă lovită pe care străluceau două sau trei picături de sânge. Nefiind atent decât la pasăre, ajunsesem pe creastă, care nu e deloc o creastă decât după nume, fiindcă o pajiște mare îți lasă impresia că o mână imensă, cu palma îndreptată spre cer, acoperită de ierburi și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mai văzut-o vie. În aceeași seară, un flăcău pe nume Marivelle alergă până la mine acasă, găsindu-mă la bustul gol, cu capul plin de apă, spălându-mă cu o cârpă. Avea ochii plini de lacrimi ce semănau cu niște picături de ceară topită, care făceau să i se umfle chipul adolescentin de parcă ar fi stat lângă o vâlvătaie. — Veniți repede, veniți repede, mi-a spus, Barbe m-a trimis! Veniți repede la Castel! Cunoșteam drumul spre Castel: îl las pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și alungau curioșii. M-au salutat. Peștii alunecau printre alge. Din când în când, câte unul se ridica la suprafață să cerceteze aerul, apoi se-ntorcea bătând din coadă pentru a-și lua locul în grup. Iarba strălucea de nenumărate picături de apă. Deja totul se schimbase. Nu mai distingeai forma pe care trupul lui Belle de jour o lăsase pe mal. Nici o urmă. Doi canari își disputau un firicel de iarbă. În cele din urmă, unul din ei îl ciupi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Totuși, ceea ce-l făcu să se oprească fu lovitura de baston pe care colonelul i-o aplică în plină figură. Se ridicase special. Micul breton se opri de tot. Avea o urmă mare, vânătă pe toată fața, și-i curgeau picături de sânge. Cu un gest al capului, Mierck dădu de înțeles jandarmului că putea să-l ducă înapoi în pivniță, și, când acesta din urmă se pregătea să-i execute ordinul, vocea lui Matziev îl opri: Am o idee mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
meseriei. Probele nu se distrug. Dar probe pentru ce? Că nu știm să-i privim pe cei vii? Că niciunul din noi nu a spus vreodată: „Ia uită-te la fetița lui Bourrache și la Lysia Verhareine, seamănă ca două picături de apă!“ Sau că Barbe nu mi-a spus niciodată: „Micuța învățătoare semăna leit cu portretul răposatei doamne Destinat!“. Dar poate că numai moartea putea să dezvăluie asta! Poate că numai eu și procurorul vedeam asemănarea! Poate că noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
dumneavoastră, povestiți cu atâtea amănunte, de parcă... — Mai scap și eu de întâmplări povestind, mă mai liniștesc; să știți, Frumoasă Neli, că o să vă spun și ce este cu apa aia din pahar și de ce nu beau eu de acolo nici o picătură, nu mă ating, nu-mi trebuie, Frumoasă Neli, nu vreau apă, chiar nu vreau nimic, doar să vină Maestrul acasă, asta mi-ar da siguranță. — Să văd și eu minunea, adică să rămâneți liniștită, ați obosit, se vede, v-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sută de sunete mici ale curentului ce-și continua drumul pe sub mantia ceții i s-au imprimat, În sfârșit, În conștiință. — O, Dumnezeule!, a exclamat dintr-o dată Amory, tresărind la auzul propriei sale voci În tăcerea perfectă. Cădeau În continuare picături de ploaie. A mai zăcut un minut nemișcat, cu mâinile Încleștate. Pe urmă a sărit În picioare și și-a scuturat, de formă, hainele de apă. — Sunt al dracului de ud! i-a spus el cu voce tare cadranului solar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
holul mozaicat. PE ULICIOARĂ Luna Înainta spre el pe strada lungă, iar Amory i-a Întors spatele și s-a pus pe mers. Auzea zgomotul de pași la zece-cincisprezece metri În urma sa. Sunau vag insistent, ca plescăitul moale al unor picături de ploaie. Umbra lui Amory se Întindea, probabil, cam cu patru metri Înainte, iar Încălțările moi se auzeau, pesemne, cam la aceeași distanță, dar În spate. Cu instinctul unui copil, Amory se menținea consecvent În umbra neagră a blocurilor albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
foarte bine, că avea În casă tot ce era mai bun, că era Întotdeauna servită cel puțin de șeful de raion. Uneori, duminica, mergeau Împreună la biserică și Amory pășea alături de ea, desfătându-se la vederea obrăjorilor ei umeziți de picăturile fine de apă moale din aerul proaspăt. Clara era foarte cucernică - așa fusese Întotdeauna - și numai Dumnezeu putea să spună pe ce Înălțimi se ridica și ce putere Își lua de acolo când Îngenunchea și-și lăsa În jos căpșorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
făcut cunoștință după două zile, iar mătușa lui i-a povestit istoria fetei. Existau doi Ramilly: bătrânul domn Ramilly și nepoata sa, Eleanor. Ea trăise În Franța cu o mamă neastâmpărată, pe care Amory și-o imagina semănând ca două picături de apă cu a sa, iar după moartea ei venise În America, să locuiască În Maryland. Prima dată locuise la un unchi celibatar din Baltimore, unde insistase să-și facă intrarea În societate de la șaptesprezece ani. Petrecuse acolo o iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dărui lucruri unui prieten, pot Îndura multe pentru un prieten, Îmi pot da viața pentru un prieten - totul fiindcă asemenea lucruri s-ar putea să fie cea mai bună expresie a personalității mele. Cu toate acestea, nu posed nici măcar o picătură din laptele bunătății omenești.“ Problema răului se solidificase pentru Amory În problema sexului. Începea să identifice răul cu puternica adorație falică din Brooke și din scrierile timpurii ale lui Wells. Inseparabil legată de rău era frumusețea - frumusețea, Încă un tumult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
locația Palatului și înțelegerea fusese ca, atâta timp cât va rămâne alături de Contesă, să nu iasă deloc, să nu vorbească cu nimeni altcineva, să se rupă cu totul de vechea lui viață. Popa acceptase. Halatul de mătase îi îmbrățișa plăcut burta. O picătură de miere îi alunecă încet pe piept. Calm, lux și voluptate, își repeta în gând domnul Popa prima lecție învățată de la Contesă. Simțurile îi erau mai adormite ca de obicei. Să-i pună ăștia droguri în lapte și miere? Ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
vin fiert și cântă. Hrușcă viersuiește cum știe el, cu o anume tristă bucurie, și oamenii șoptesc și ei, care mai cu glas, care mai fără, dar fiecare cu aceeași tristă bucurie a nașterii întru moarte. De sus cad niște picături de ploaie care se transformă în ninsoare, copiii râd cu gura până la urechi, bomboanele se sfarmă în dinți, oamenii cântă cu sfioșenie și credință, mai ales credință, când mama spune cu glasul ei cel dulce cum s-a născut Iisus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să aibă și intenții bune, indiferent de unde s‑ar trage. Fiecare este altfel decât predecesorul său, ceea ce asigură o oarecare diversitate. Sophie sare din mașina frumoasă și este ea însăși foarte frumoasă în costumul ei de tenis și fără o picătură de transpirație, fenomen ce însoțește, de altfel, diferitele activități sportive. Dar la ea transpirația nu găsește teren de acțiune, Sophie e un înger. O ființă imaterială. Rainer își mușcă buza de jos cu incisivii. Silueta albă a Sophiei se sprijină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
știam ce să-i răspund. Monkey mi-a vârât punga cu cocaină În buzunarul de la piept și a părăsit camera. Am Început imediat să mă masturbez, dar cu cât mă excitam mai mult, cu atât penisul Îmi rămânea mai flasc. Picături mari și reci de sudoare Îmi cădeau de pe frunte și simțeam o durere ascuțită În inimă. M-am speriat și am aruncat restul de cocaină În veceu. Se lumina de ziuă, și eu tot nu puteam adormi. Am luat telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
plaja, alungând soarele orbitor de până atunci. Alergasem să mă adăpostesc sub niște copaci și atunci am simțit În spate acel vânt rece care străbătea vegetația tropicală. Un vânt rece, senzual. Un vânt sec care aducea cu el furtuna, potopul. Picături de ploaie cât palma Începuseră să cadă, spărgându-se la atingerea cu solul. Asta este! Vocea femeii era un avertisment, am gândit. Mă Întrebam cum era posibil ca acea femeie să aibă o astfel de voce. Am Încercat să analizez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Nu vorbeam de o chestie atât de simplistă. „Era exilul o chestie atât de simplistă?“ m-am gândit eu, dar am tăcut. Se pare că oamenii care fac sex până la epuizare, Încât nu mai poți să mai storci nici măcar o picătură din ei, devin mai toleranți. Oare ce făcea acum Akemi Yokota? Cu siguranță că dormea ca dusă de pe lumea asta. — Ascultă, Miyashita, nu ți se pare că nu e totuna să fugi dintr-o țară din Europa de Est ca să pleci În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
din pahar cu o Încetineală aproape incredibilă. Gheața se topise deja complet, iar pereții exteriori ai paharului erau acoperiți de o fină peliculă de broboane de apă. O priveam pe Keiko Kataoka cum se străduia să-și bea apa fără ca picăturile să i se prelingă pe fustă, ajutându-se de un șervețel și de un suport de pahar. Nu știam dacă să pun asta pe seama ședințelor de sado-masochism sau a meselor servite În oraș În compania unor clienți snobi, dar simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
să măsoare cantitatea de gin sau de vodcă pe care o toarnă În pahar. Ca să pregătească un Martini sec, toarnă cu o mână sigură din sticla de gin, apoi din cea de vermut și nu se Înșală nici măcar cu o picătură. Domnișoară Noriko, mă Înțelegeți? Noriko Începuse să tremure din Încheieturi. Era pe punctul de a se prăbuși peste canapea și Întinse mâinile În căutarea unui punct de sprijin. Simțea cum tot ceea ce o alcătuia ca ființă se prăbușea ca piesele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
de-o fată, sună la MIT 0069 și spune că vii din partea lui Yamamoto. Spune-le că vrei o fată de categoria a treia și o să-ți dea o blondă din Europa de Est, fără boli, care o te sugă până la ultima picătură. Dacă plătești o taxă specială de o sută de dolari, Îți face rost și de niște ecstasy. Distrează-te pe banii de la Keiko! Vezi tu, asta e singura strategie care ne-a mai rămas. — Chiar nu mai am nici o șansă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]