2,160 matches
-
în maroniul lor întunecat. Pe fiecare dintre ele poți urmări o cărăruie de excremente uscate de șoareci, mici ca boabele de orez. Legănându-se în față și-n spate, ținându-și răsuflarea, Pețitorul vâră mâna în coroana copacului și culege piersicile. Încă fierbinți, le aruncă Verigii Lipsă, care le prinde între două perne de mătase. Veriga Lipsă, eroul nostru într-ale sportului. Domnul Bursă de Studiu, cu sprâncenele lui unite, groase și încâlcite ca părul pubian. Domnul Mare Fundaș Lateral, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nostru într-ale sportului. Domnul Bursă de Studiu, cu sprâncenele lui unite, groase și încâlcite ca părul pubian. Domnul Mare Fundaș Lateral, cu bărbia lui cu gropiță, arătând ca două nuci mari într-un săculeț. Doar de la aruncarea asta scurtă, piersica se răcește destul ca s-o poți atinge. Mama Natură ia piersicile dintre perne și le pune într-o cutie veche de pălării plină cu peruci, pe care o ține în brațe domnișoara Hapciu. Mamei Natură desenele de henna roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
groase și încâlcite ca părul pubian. Domnul Mare Fundaș Lateral, cu bărbia lui cu gropiță, arătând ca două nuci mari într-un săculeț. Doar de la aruncarea asta scurtă, piersica se răcește destul ca s-o poți atinge. Mama Natură ia piersicile dintre perne și le pune într-o cutie veche de pălării plină cu peruci, pe care o ține în brațe domnișoara Hapciu. Mamei Natură desenele de henna roșie îi pătează dosul palmelor și îi scot în evidență lungimea degetelor. De câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
meselor aurite, ca să mențină scara fixă. Uneori, Conteza Clarviziune se ridică în vârful picioarelor și înalță cu ambele mâini coada unei mături prăfuite și rigide sus deasupra capului și rotește copacul ca să te ajute să ajungi la cât mai multe piersici coapte. Alea care sunt încă atât de fierbinți încât ar topi cuprul. Cum stă în vârful picioarelor, cu brațele întinse, îi poți zări brățara de siguranță încă sigilată în jurul încheieturii. Cu dispozitivul de urmărire impus prin termenii eliberării condiționate. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
picioarelor, cu brațele întinse, îi poți zări brățara de siguranță încă sigilată în jurul încheieturii. Cu dispozitivul de urmărire impus prin termenii eliberării condiționate. Pentru Contesă, stafia e un bătrân vânzător de antichități, cu beregata tăiată cu briciul. Și cu fiecare piersică pe care o culege Pețitorul, copacul devine tot mai întunecat. Pentru Sfântul Fără-Mațe, stafia este un avorton cu două capete, cu fețe identice cu a lui. Pentru Baroneasa Degerătură, stafia poartă un șorț alb în jurul taliei și-l blestemă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
străin. Ca pe un lucru necunoscut. Ca pe realitatea altuia. Tot așa cum, spune Sfântul Fără-Mațe, un pervers întoarce o revistă porno invers ca să i se pară nouă și excitantă pentru încă puțin. În felul ăsta, fiecare copac cu frunzele și piersicile lui de sticlă e înrădăcinat în pământ prin trunchiul împletit al unui lanț gros, acoperit cu o coajă de catifea roșie, prăfuită. Când copacul e întunecat aproape în întregime, ne mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trunchiul împletit al unui lanț gros, acoperit cu o coajă de catifea roșie, prăfuită. Când copacul e întunecat aproape în întregime, ne mutăm scara, scaun cu scaun, canapea cu canapea, la următorul. Când „livada” e culeasă, trecem în încăperea următoare. Piersicile culese le ambalăm într-o cutie de pălării. Nu, nu fiecare zi a prizonieratului nostru e marcată de umilințele răpirii. Contele Calomniei scoate un carnețel din buzunarul cămășii. Mâzgălește ceva pe hârtia albastră și liniată, spunând „Șaizeci și două de becuri încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
noastră resursă împotriva gândului c-o să murim aici, singuri, părăsiți în întuneric cu toate becurile arse. Într-o lume fără un soare, supraviețuitori înfrigurați și bâjbâind în beznă. Cu tapetul încăperilor devenind alunecos din cauza mucegaiului. Nimeni nu vrea asta. Pe măsură ce piersicile coapte lăsate pe copac putrezesc și se sting, îți construiești din nou scara de mobile. Te cațări iar acolo sus. Îți vâri capul în coroana de frunze de sticlă și cristal, în bolta de crengi din alamă stinsă. Prin praf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
construiești din nou scara de mobile. Te cațări iar acolo sus. Îți vâri capul în coroana de frunze de sticlă și cristal, în bolta de crengi din alamă stinsă. Prin praf, printre excrementele șoarecilor și pânzele de păianjen. Și înlocuiești piersicile întunecate cu alte câteva coapte încă, care ard albe, incandescente. Piersica moartă din mâna Pețitorului nu ne oglindește așa cum suntem. Mai degrabă așa cum eram odinioară. Sticla întunecată ne oglindește grași pe suprafața ei bombată. Stratul de atomi de tungsten precipitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Îți vâri capul în coroana de frunze de sticlă și cristal, în bolta de crengi din alamă stinsă. Prin praf, printre excrementele șoarecilor și pânzele de păianjen. Și înlocuiești piersicile întunecate cu alte câteva coapte încă, care ard albe, incandescente. Piersica moartă din mâna Pețitorului nu ne oglindește așa cum suntem. Mai degrabă așa cum eram odinioară. Sticla întunecată ne oglindește grași pe suprafața ei bombată. Stratul de atomi de tungsten precipitat în interior, exact opusul unei perle, spatele de argint al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
tendoane. Iată Veriga Lipsă, cu pădurea întunecată care i-a crescut pe obraji, cu țepii scufundați în canioanele adânci care-i traversează fața pornind de sub ochi. Ceva trebuie să se întâmple. Ceva groaznic trebuie să se întâmple. Și trosc. O piersică a alunecat și s-a spart pe podea. Arată ca un cuib din ace de sticlă. O grămadă de așchii albe. Imaginea noastră așa cum eram, grași, nu mai e. Contele Calomniei notează un rând în carnețel și spune: — Douăzeci și unu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ei la Pețitorul cocoțat în copacul scânteietor de cristal, spune cu buzele ei de silicon: Povestește-mi ceva ca să uit cât îmi e de foame. Spune-mi o poveste pe care n-ai spune-o nimănui. Răsucind cu mâna o piersică învelită într-o bucată de catifea lipicioasă de la sângele închegat, Pețitorul zice: — E o glumă în familia mea. Sus pe scara lui din scaune suprapuse, zice: O glumă pe care-o spuneau unchii meu doar când se îmbătau... Contele Calomniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ca la carte. — A trebuit să cumperi ceva? — Medicamente și unguente aveau deja cît să deschidă o spițerie, drept pentru care mi-am permis să-i duc niște flori, o sticlă de colonie Nenuco și trei clondire de suc de piersici, preferatul lui don Federico. — Bine ai făcut. Să-mi spui cît Îți datorez, zise tata. Dar el cum ți s-a părut? — Făcut zob, de ce-aș minți. Numai cînd l-am văzut chircit În pat ca un ghem, gemînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
unei mămici, care-și trezește pruncul să meargă la grădinița de copii: Cocoșel, e timpul să ne jucăm frumos! Curând după aceea, el ieși din baia parfumată cu esențe de flori de câmp, încă ud și adiind a livadă de piersici înfloriți. Melanie îl parcurse peste tot cu un prosop moale, zvântându-i subsuorile, trecând la examinarea lui amănunțită, sărutându-l mărunt-mărunțel cu buzele ei de mărgean. Vreau iar ca pisicuțele! anunță ea. Explicația poate să fie aceasta: tu dormeai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
roșie, să cumperi un strugure... Ba îți găsește motiv că sunt prea coapte, ba îți găsește motiv că nu-ți dă factură. Deci caută tot felul de motive din astea. Practic, eu am mâncat toată vara. Nu mai vorbesc de piersici, de caise. Mulțumesc lui Dumnezeu că mi s-a cumpărat și-un pepene. Arta (pictură, tatuaj, traforaj, goblen, teatru), după Băbuș, Remus, Bărcilă, Vasiliu, Hrib Unii stau cu mâinile în sân, alții modelează din te miri ce obiecte: icoane, bărcuțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
alege suprafața lucioasă și netedă, vara are gust dulce-amărui, tiparul scuipă culoare peste fâșia de celuloză. Suflete, întinde mâna... exiști atât cât eclipsezi licuricii ziua-n amiaza mare. Vine înserarea, suflete! Primăvara a împletit cămăși de nuntă pentru sâmburi de piersică, tu de pe ce ramură ți-ai ales acest veșmânt pixelat? Pentru cel mai adânc întuneric trebuie să te asortezi cu noaptea, de ce aprinzi far în mijlocul deșertului? Pentru cine scaperi cremene în vreme de furtună? Cui îi este de folos ciobul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o parte. Am pășit într-o cameră de zi care părea să fie parțial și birou, iar ușile s-au închis în urma mea. Femeia era trupeșă, ca o orhidee cărnoasă. Grăsimea îi atârna gelatinoasă pe fața și brațele de culoarea piersicii, făcând-o să arate precum câinii ăia stupizi care sunt crescuți astfel încât să aibă o blană de câteva ori mai mare decât corpul. Propriul ei câine stupid era una peste alta mai lipsit de formă decât Sharpei-ul prost croit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe ea. Evona Wylezynska era o poloneză cu părul tăiat scurt, care mirosea vag a ulei de Macassar și cu un decolteu periculos ca o crevasă. Deși era doar mijlocul după-amiezii, era îmbrăcată cu un neglijeu din voal de culoarea piersicii peste un furou asortat din satin gros și încălțată cu papuci cu tocuri înalte. Îl salută pe Becker de parcă era un funcționar de la primărie venit acolo să o anunțe de reducerea chiriei. — Dragă Emil, gânguri ea. Nu te-am mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
încă, nu se învrednicise s-o facă. Nu vreau să par superficială, dar chestia asta mă rodea rău de tot. Vreau să spun, o logodnă fără inel este ca Elvis fără ștrasuri sau ca un Bellini 1 fără suc de piersici. Nu mă interesa ce fel de inel are să fie, dar îmi doream unul. Zach a scăpat ieftin cu mine. Nu am avut nici o pretenție, în timp ce Jolene i-a spus viitorului ei soț, înainte s-o ceară, că va refuza orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din baia mea era atât de mare încât mi-era teamă c-o să mă înec în ea. Apoi, mai erau și halatele de baie: de fiecare dată când îmi cădeau privirile pe unul dintre aceste superbe, pufoase halate de culoarea piersicii, personalizate cu cuvintele RITZ - PARIS, brodate cu auriu, nu mă puteam gândi la nimic altceva decât ce șic ar fi dacă aș fi găsită moartă îmbrăcată într-unul din ele. Era tragic, pe cuvânt - vreau să spun c-au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
întreg nou volum lui Emily Post. — Mor de foame, am zis. O să-mi comand un sandvici. Vrei și tu? Nu, țin regimul du Cap, răspunse Jazz. Am aflat mai târziu că regimul du Cap constă în Bellini cu suc de piersici, alune și prăjiturele Ritz. După cum mi-a spus și Jazz, alunele au fost mult mai delicioase decât sandviciurile duble care, sinceră să fiu, sunt mai bune la Holiday Inn. —Și ia zi, ai scris deja articolul despre mine? mă întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
revoir, îmi mai spuse Lara apoi închise. Am trimis articolul prin e-mail la șase dupăamiază. La New York era numai amiază, așa că eram cu cel puțin o oră înainte de termenul de predare. Am comandat la room-service două pahare de Bellini cu piersici ca să sărbătoresc evenimentul. Înainte de-o petrecere, două pahare de Bellini te liniștesc imediat, știți, e un truc genial dacă nu te lași dus de val. De fapt, după ce am băut ambele pahare, am început să mă simt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
pe alee, când, brusc, ușa se deschide larg. În fața mea se află o femeie cu păr blond lăcuit până la umeri și cercei lungi, care i se bălăngăne. E foarte fardată, are pantaloni lungi de mătase într-o nuanță ciudată de piersică, o țigară într-o mână și un cocktail în cealaltă. — Bună ziua. Trage din țigară și mă privește ușor suspicioasă. Ești de la agenție ? ȘASE Habar n-am despre ce vorbește femeia asta. Nu înțeleg ce spune. Mă doare atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
soții Geiger. Marți a fost eșecul numit risotto cu legume - dar slavă Cerului că am reușit să-mi fie livrat un înlocuitor al acestuia în timp util de la firma de catering. A mai fost apoi cămășuța de noapte de culoarea piersicii care, acum că mă gândesc mai bine, îmi dau seama că ar fi trebuit călcată la o temperatură mai joasă. A fost apoi vaza Dartington pe care am spart-o în timp ce încercam s-o șterg de praf cu un dispozitiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
care o datorăm unui maestru al științei, m-am dus În pelerinaj la locul său de veci. O călăuză m-a condus la cimitir. Luând-o la dreapta după intrare, am văzut mormântul, rezemat de zidul unei grădini. Peri și piersici Își Întindeau peste el ramurile, care-și presăraseră florile deasupra criptei, astfel Încât aceasta era ascunsă sub un covor de petale”. Cu oceanul s-a unit picătura de apă. Un fir de praf din nou s-a prins de pământ. Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]