1,564 matches
-
păstrat cu grijă toate aceste opere de artă, care reprezintă o mare valoare istorică și artistică. Guvernul URSS și poporul sovietic au privit întotdeauna aceste valori ca un bun inalienabil al poporului român însuși”". Lista bunurilor restituite includea Tezaurul de la Pietroasele, 120 de tablouri semnate de Nicolae Grigorescu (dintr-un total de 1350 de picturi, gravuri și desene), vase liturgice din aur și argint, cărți și miniaturi vechi, bijuterii, 156 de icoane, 418 tapițerii, 495 obiecte de cult religios, etc. În
Tezaurul României () [Corola-website/Science/305918_a_307247]
-
Gothia este o regiune din Imperiul Bizantin menționată de Flavius Dalmatius. și care se presupune că se întindea între Dunăre și Brazda lui Novac (limes Moesiae). Unii istorici cred că orașul lor era situat în fortul abandonat de romani la Pietroasele în județul Buzău. Au fost decoperite de asemeni locuințe ale nobililor goți similare cu cele de tip villa ale romanilor, locuințe luxoase decorate cu vitralii de sticlă. O astfel de descoperire s-a făcut în Republica Moldova. Ca urmare a amenințării
Goți () [Corola-website/Science/300007_a_301336]
-
formează cel mai mare lac de apă dulce din lume, ca suprafață. În mod convențional se consideră că limita dintre cele două lacuri este marcată de Podul Mackinac. Plajele de pe coasta vestică și din nordul extrem al coastei estice sunt pietroase, pe când plajele din sud și est sunt nisipoase și acoperite de dune. Aceasta se datorează în parte vânturilor predominante dinspre vest, care iarna duc la acumulări mari de gheață pe malul estic al lacului. Nisipul de pe plajele lacului, de culoare
Lacul Michigan () [Corola-website/Science/313115_a_314444]
-
procesul descris de formare a reliefului local. Pe lângă ipoteza că relieful a fost supus carstificării și calcarul coralier s-a dizolvat în apa oceanului, a fost lansată o altă teorie. Pe litoral și în apele de mică adâncime cu fundul pietros se găsesc, mai ales în partea estică a țării, o cantitate mare de coloane scurte de pietre, care într-un timp foarte lung au fost erodate de valuri. Astfel, oceanul a acționat decisiv asupra regiunilor de mică adâncime în timpul ridicării
Geografia Naurului () [Corola-website/Science/314069_a_315398]
-
Ornano (comandantul FFL din Ciad), la comanda lui de Gaulle, au organizat atacul pozițiilor italiene din Libia. Sarcina atacării oazei Kufra a fost foarte dificilă din cauza folosirii unor mijloace de transport necorespunzătoare pentru traversarea dunelor de nisip și a câmpurilor pietroase acoperite cu nisip fin. Francezii au fost ajutați de „Long Range Desert Group” (LRDG) comandată de maiorul britanic Pat Clayton. Clayton avea sub comanda lui 76 de soldați și 26 de vehicule. Pentru a sprijini atacul împotriva oazei Kufra, a
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
castre. Odată cu venirea primăverii, Laberius lasă în castrele construite mici garnizoane, se deplasează pe Olt și ajută ulterior la desfășurarea ofensivei romane spre Mureș și mai apoi în valea Streiului. Castrul de la Drajna de Sus, alături de cele de la Mălăiești și Pietroasele a servit așadar ca adăpost armatelor lui Laberius Maximus în timpul iernii din 101-102, urmând ca în primăvara anului 102 să reprezinte baza operațiunilor desfășurate de acesta la nord de munți. După încheierea păcii, castrul roman de la Drajna de Sus rămâne
Castrul roman de la Drajna de Sus () [Corola-website/Science/314434_a_315763]
-
Hotărârea de Guvern nr. 230" din 4 martie (privind delimitarea rezervațiilor biosferei, parcurilor naționale și parcurilor naturale și constituirea administrațiilor acestora), urmează să se restabilească limitele și suprafață acestuia. Parcul reprezintă o zona montană cu forme de relief diversificate: vârfuri (Pietrosul Călimanului - 2100 m, Gurghiu - 1776 m, Harghita - 1800 m, Lucaciu - 1778 m, 12 Apostoli - 1760 m, Ciomatu - 1.301 m), abrupturi stâncoase, chei, văii, doline, măguri, lapiezuri, ponoare, poiene; cu suprafețe naturale acoperite cu păduri, pășuni și pajiști. Aria naturală
Parcul Național Călimani () [Corola-website/Science/313472_a_314801]
-
situată pe raza Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina și corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervații naturale de tip speologic), fiind înscrisă la numărul curent 2.500 din lista aprobată prin Legea nr. 5 din 6 martie 2000. Situată pe Valea Pietrosului, comuna Baru, este renumită prin frumusețea formațiunilor stalagmitice, coraliene și microcristalelor, aici aflându-se una din cele mai spectaculoase stalagmite din peșterile României, înaltă de 7 m. Peștera Tecuri se află pe malul stâng al râului Strei, la o înălțime
Peștera Tecuri () [Corola-website/Science/313779_a_315108]
-
de 0,5-0,3 km, cu lățimea maximă - la baraje - de 250 m, adâncimea - de 1,5-1,0 m, volumul 469 și 18,5 mii m³. Patul albiei este neted, acoperit cu un strat de mâl, până la s. Dobrușa - nisipos, pietros. Malurile sunt abrupte, cu înălțimea de 2-9 m, constituite din argile nisipoase, la muchii acoperite cuiarbă. Scurgera, din spusele băștinașelor, are loc doar în timpul topirii zăpezilor și trecerii undelor de viituri pluviale. În anii cu ninsori abundente, la sfârțitul lunii
Râul Dobrușa () [Corola-website/Science/314846_a_316175]
-
a acestora au fost defrișate de-a lungul timpului, locul lor fiind luat de pășuni, fânețe și terenuri de cultură. În est și mai ales în sud, unde se face simțită influența climatică mediteraneană, peisajul caracteristic este cel de stepă pietroasă și de tufărișuri cu specii termofile (maquis). Oamenii din jur Masivul Central Francez reprezintă o veche arie de locuire, urme ale prezenței omului datând din perioada preistorică. În prezent, în raport cu alte regiuni ale Franței, Masivul Central Francez este mai puțin
Masivul Central () [Corola-website/Science/314896_a_316225]
-
situată în nord-vestul Transilvaniei, pe teritoriul județului Bihor. Aria naturală se află în extremitatea sud-estică a județului Bihor (în ramura nordică a Munților Bihorului, grupă montană a Apusenilor ce aparține lanțului carpatic al Occidentalilor), pe teritoriul administrativ estic al comunei Pietroasa și este străbătută de drumul județean DJ763. Rezervația naturală cu o suprafață de 39 hectare a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a
Platoul carstic Padiș () [Corola-website/Science/323920_a_325249]
-
nord, după unirea Tisei Albe cu Tisa Neagră, Tisa primește râurile Cosăuț (Kosivska), Săpurcea (Râul Șopurka|Șopurka), Apșița, Taras (Teresva), Talabârjaba (Talaborul, Tereblia), Valea Neagului (Rika) și Bârjaba (Borzava). Masivele muntoase care înconjoară zona depășesc înălțimea de 2.000 m - Pietrosul Rodnei 2.303 m, Hovârla 2.061 m în masivul Muntele Negru (Černahora) - și la această latitudine, de la 1.500 m în sus, își fac apariția pășunile alpine. Munții, care ocupă mai mult de jumătate din suprafața regiunii, sunt acoperiți
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
fost un scriitor, arheolog și om politic român. A fost ministru al monumentelor (1863-1864), și profesor de arheologie la Universitatea din București. Este autorul unui tratat de istorie a arheologiei ("Istoria arheologiei", 1877) și a unei monografii dedicate tezaurului de la Pietroasa descoperit în perioada profesoratului său. ("Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l'orfèvrerie antique", Tome I-III, Éditions J. Rothschild, Paris, 1887-1900). A publicat studii de folclor despre cântecele Europei răsăritene ("Cântecele poporane ale Europei răsăritene, mai ales în raport cu țara
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Cultelor și Instrucțiunii Publice. În 1863 devine ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice, apoi ministru "ad-interim", la Ministerul Treburilor Străine. Alexandru Odobescu organizează în 1867 pavilionul românesc din cadrul Expoziției universale de la Paris, la care a fost expus și tezaurul de la Pietroasa. După o călătorie la Sankt Petersburg scrie, împreună cu Petre S. Aurelian eseul "Notice sur la Roùmanie" (1868). În 1869, împreună cu V.A. Urechia, participă la Congresul internațional de antropologie și arheologie istorică de la Copenhaga, unde susține lucrarea "Antichitățile preistorice ale
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
W. Cox). În 1889 Academia Română îi acordă „Premiul Năsturel-Herescu” pentru cea mai bună carte românească apărută între 1885-1888: "Scrieri Literare și Istorice" (care îi apăruse în 1888, în trei volume). Apare la Paris (1889) "Le Trésor de Pétrossa" („Tezaurul de la Pietroasa”), amplă monografie de arheologie istorică în limba franceză. În 1891 Alexandru Odobescu devine directorul Școlii Normale Superioare, calitate în care publică manuale școlare, printre care și unul de gramatică. Alexandru Odobescu a murit la 10 noiembrie 1895, sinucigându-se în urma
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
Alexandru Odobescu este unul din întemeietorii arheologiei în România. El este autorul unui tratat de istorie a arheologiei („"Istoria arheologiei"”) publicat în 1877. La sfârșitul secolului al XIX-lea a publicat în Franța monumentala sa monografie arheologică dedicată tezaurului de la Pietroasa, care fusese descoperit în anul 1837: "Le Trésor de Pétrossa. Étude sur l'orfèvrerie antique".
Alexandru Odobescu () [Corola-website/Science/297620_a_298949]
-
pe cele Cinci Elemente. Mercur și-a lăsat numele în denumirea zilei săptămânii care urmează după marți, și anume miercuri, din sintagma latină: "Mercurii dies" / "Mercuris dies". Mercur este una din cele patru planete telurice, însemnând că este un corp pietros, ca și Pământul. Este cea mai mică dintre cele patru, cu un diametru de 4.879 km la ecuator. În compoziție are aproximativ 70 % metale și 30 % silicați. Ca densitate Mercur este pe locul doi în Sistemul Solar, cu 5
Mercur (planetă) () [Corola-website/Science/296585_a_297914]
-
regiunile aride ale Africii de Est, împreună cu cehul David Modry. Întinzându-se pe mai mult de o treime din continent, Sahara este cel mai mare deșert din lume, cu aproximativ 9.065.000 km² suprafață totală. Topografia să include zone pietroase, zone cu dune de nisip și numeroase oceane de nisip. Are înălțimi de la sub 80 de metri sub nivelul mării până la pește 3.350 m în munții Ahaggar și Tibesti. Sahara este împărțit în următoarele regiuni: deșertul libanez, deșertul nubian
Africa () [Corola-website/Science/296607_a_297936]
-
podzolite, brune acide, andosolurile, dar și cele podzolice feriiluviuale. În părțile înalte ale munților apar și solurile scheletice; pe versanți solurile predominante sunt cele tinere de grohotișuri. Solurile de pajiști alpină se întâlnesc în deosebi în zona craterului mare al Pietrosului din Munții Călimani. În zona de contact dintre partea muntoasă și subcarpați pot fi întâlnite soluri scheletice și soluri podzolice argiloiluviale pseudogleizate. În zona de deal și podiș cele mai frecvente soluri sunt cele: silvestre, brune închise de pădure, argiloiluviale
Județul Mureș () [Corola-website/Science/296665_a_297994]
-
între cca. 0 și -0,5 m altitudine). Etajul mediolitoral al lui Băcescu (1971) corespunde cu etajul mezolitoral al lui Peres și Picard (1958,1960) sau cu etajul talantofotic al lui Ercegovic (1957). După substratul solului se împarte în zone pietroase, respectiv nisipoase ori mâloase. Mediolitoralul ocupă în cadrul zonelor cu substrat dur o fâșie lată de 2-10 m în funcție de înclinația platformei stâncoase. Zonele mediolitorale pietroase (stâncoase) adăpostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare și care se pot fixa bine
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
1960) sau cu etajul talantofotic al lui Ercegovic (1957). După substratul solului se împarte în zone pietroase, respectiv nisipoase ori mâloase. Mediolitoralul ocupă în cadrul zonelor cu substrat dur o fâșie lată de 2-10 m în funcție de înclinația platformei stâncoase. Zonele mediolitorale pietroase (stâncoase) adăpostesc organisme capabile a rezista perioadelor scurte de deshidratare și care se pot fixa bine de substrat (de exempu midiile se fixează prin firele cu bissus). Aici intră unele specii de alge și scoici. Li se adaugă viețuitoare care
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
și scoici. Li se adaugă viețuitoare care vin periodic din etajul supralitoral sau infralitoral. În anumite condiții și în acest mediu apar depozite de materie organică, făcând legătura cu biotopul prezentat mai sus. Cele mai cunoscute viețuitoare ale etajului mediolitoral pietros sunt bancurile de midii și stridii. Etajul mediolitoral nisipos cuprinde în special animale capabile de îngropare rapidă în substrat. Biocenoza caracteristică zonei de spargere a valurilor pentru mediolitoralul nisipos de granulație medie și grosieră este cea a bivalvei "Donacilla cornea
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
separate de larg de de curenții transversali prin cordoane litorale („grinduri”) și transformate astfel în limane (de exemplu Limanele Dobrogene sau Limanul Nistrului). Etajul mediolitoral al Mării Negre, cuprinzând zona de spargere a valurilor (0-0,5 m adâncime), adăpostește în porțiunile pietroase organisme - animale și vegetale - care se fixează puternic și pot suporta unele perioade de uscare. Câteva orașe importante se află la Marea Neagră, cum ar fi Burgas, Varna, Constanța, Odessa, Ialta, Sevastopol, Soci, Suhumi, Batumi și Trabzon. Un oraș care nu
Marea Neagră () [Corola-website/Science/296856_a_298185]
-
în plină zonă temperată. Așezat la 18 km spre sud de lanțul Munților Carpați, în cuprinsul Podișului Getic, în Depresiunea Târgu Jiu - Câmpul Mare sau Depresiunea Olteană (una dintre cele mai întinse depresiuni subcarpatice intracolinare) la nord de confluența Amaradiei Pietroase cu Jiul, municipiul are o desfășurare de la nord la sud pe o lungime de aproximativ 13 km de-a lungul râului Jiu, de o parte și de alta, iar de la vest la est o întindere de circa 10 km. Conform
Târgu Jiu () [Corola-website/Science/296945_a_298274]
-
atmosferă se apreciază că ar fi fost de cel puțin 10 km. Locul impactului se află în mare, nu departe de coasta nordică a peninsulei Yucatán și de orașul Chicxulub din Mexic. Craterul de sub mare a stat îngropat în sedimente pietroase, din care cauză el nu a suferit erodări naturale și s-a păstrat foarte bine până în zilele noastre. Se crede că ciocnirea meteoritului Chicxulub de Pământ a fost cauza dispariției dinozaurilor. Cel mai mare meteorit care a lovit Pământul în
Meteorit () [Corola-website/Science/298254_a_299583]