1,597 matches
-
încălzea - cina. Apoi, în timp ce el se relaxa în fața televizorului, uitând de greutățile de peste zi, Susan se „relaxa“ ca să uite de greutățile zilei ei, pregătind baia pentru Milly, preparându-i o băutură cu lapte și ajutând-o să se îmbrace în pijama. Susan lucra și ea - ca secretară cu jumătate de normă la o firmă de construcții micuță, care-și avea sediul puțin mai sus, pe aceeași stradă - cât Milly era la grădiniță. Dar, de vreme ce nu câștiga la fel de mult ca Nick, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e un adevărat blestem să fii femeie. —Pe bune? a răspuns Nick neatent, încercând să-și desfacă papionul. De ce? Pentru că trebuie să te strecori în rochii ca asta, când tu, de fapt, nu-ți dorești să te îmbraci decât în pijamaua ta lăbărțată, a pufnit femeia, scoțându-și un picior din ciorapi. Și când ai văzut tu un bărbat care să ajungă la o petrecere și să zică „La naiba, trebuie să plec, am mai văzut încă un tip îmbrăcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
multă culoare, mai multă veselie în dulapurile care pur și simplu o deprimau numai când le deschidea. Își termină de băut cafeaua făcând un tur imaginar al magazinelor unde ar fi putut găsi ceea ce-și dorea, se schimbă de pijamale și ieși din casă hotărâtă să facă schimbări începând, bineînțeles, cu garderoba. Ar fi trecut nepăsătoare prin fața cutiei poștale dacă nu i-ar fi atras atenția plicul alb care se zărea prin găurile cutiei metalice. În general nu primea decât
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Acum ne descurcăm cu orgasmele, dar trebuie să „mimăm“ plăcințelele. Și cică ăsta e progres. —La naiba. Unde a ascuns Paula sita? —Kate, ce Dumnezeu faci? E ora două noaptea. Richard stă În ușa bucătăriei mijind ochii din cauza luminii. Rich cu pijamaua lui Jermyn Street care În urma spălării și uscării În uscător a fost redusă la o mărime pentru copii. Rich și tonele lui de bun-simț englezesc și de bunătate enervantă. Richard cel molcom, cum Îi spune Candy, colega mea americancă, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
sau Habitat? Nu-mi amintesc. La naiba.) Cadou/mită de Crăciun pentru dădacă (Bilet de tren Eurostar? Bani? Țoale de la DKNY?). Emily Își dorește o păpușă Pee Wee (peste cadavrul meu). Cadou pentru Richard (Degustări de vin? Bilete la Arsenal? Pijamale?), carte pentru socri - The Lost Gardens of1... de unde? Rugat Richard să ia rufele de la curățătorie. Cu ce mă Îmbrac la petrecerea de la birou? Catifea neagră - prea mică. Să mă opresc din mâncat ACUM. Ciorapi plasă lila. N-am timp pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
șir de măcelării halal 1 din Southall. Simt cum inima mi-o ia razna; apăs pe o pedală de accelerație invizibilă. — Ascultă, nu poți să mergi un pic mai repede? Trebuie să recuperez timpul pierdut neapărat. Un tânăr Într-o pijama albă din bumbac pășește În fața mașinii noastre, purtând un miel de mărimea unui copil pe un umăr. Șoferul meu frânează brusc și-mi scuipă o replică laconică: — Cucoană, ultima dată când am verificat, tot ilegal era să calci oamenii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
liber de la picioare, și-n față, și-n spate. Salteluța ușor de curățat pentru schimbat scutece, scaunul Înalt portabil și ușor de asamblat, plus piesa care-l Însoțește, pătuțul roșu-portocaliu ușor de asamblat. Biberoane, boluri de melamină cu Thomas Locomotiva. Pijamale. Păturica lui Emily - o zdreanță jalnică de lână gălbuie care arată de parcă ar fi fost călcată de mașină În repetate rânduri. Călătorim Întotdeauna cu un Întreg bestiar de companioni nocturni - iubitul Roo al lui Ben, o oaie, un hipopotam Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am desfăcut cutia cu Moș Crăciuni de ciocolată pe care o păstram pentru dimineața de Crăciun și le-am dat câteva bucăți Împachetate În staniol ca să-și facă de lucru. Drept urmare, Emily, care acum un sfert de oră purta o pijama albă, arată acum ca un dalmațian cu botul maro Închis și pete de cacao peste tot. Richard, care unsprezece luni și jumătate din an afișează o indiferență eroică față de curățenia și aspectul general ale odraslelor lui, mă Întreabă brusc de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
acțiune Încercând să stopez scurgerea, precum exotica și totuși autoritara asistentă Hathaway. Cer mai multe șervețele de bucătărie. Nu mai sunt șervețele, iar Ben stă acum În mijlocul unei băltoace de glucoză de culoare violet. Chirăie când Îl iau de gulerul pijamalei și-l bag sub robinet. Îl Întreb pe Richard de ce nu și-a Îndeplinit obligația de a achiziționa șervețele de bucătărie cum era stipulat și subliniat (de trei ori) pe lista de cumpărături pentru vineri. Rich Îmi explică cum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
negative asupra mamei și bebelușului, care moțăiau mulțumiți În separeul lor din spatele draperiei, la etajul trei al maternității aflate aproape de Gower Street. În timp ce merg pe coridor către ei, Îmi revin foarte vii propriile amintiri legate de locul acesta: moașele În pijamale albastre, ușile gri În spatele cărora primul act al vieții are loc, jucat Încă o dată și Încă o dată de femei scunde și femei Înalte și de o femeie căreia i s-a rupt apa În liftul de la Banca Angliei. Loc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Nici nu mă surprinde. Mă-ndoiesc că ăla la care-a declanșat incendiul s-ar oferi să ușureze treaba poliției. — N-ați văzut pe nimeni fugind din parcare? — Focul izbucnise deja cînd m-am trezit eu. Domnul Hennessy era În pijama; a crezut că eram eu În Renault. — Am vorbit cu dumnealui ceva mai devreme. (Cabrera Își luă cel mai sumbru aer posibil.) E foarte Îngrijorat, domnule Prentice. Din cauza pericolului la care sînteți supus, dar și din cauza atmosferei de la club. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
oare despre el? Dar mai știa și altceva? După felul cum retezase discuția, s-ar fi zis că da. Cam interesantă această doamnă, oricine ar fi fost ea. Hm, aiurea, prostii... Asta era problema mea acum sau că n-am pijama și periuță de dinți ?! În mașină era plăcut, aerul condiționat avea proprietăți odorifice, pe care nu le sesizasem de la Început. M-am relaxat, lăsând la o parte orice gând privitor la prezent, trecut sau viitor. O dulce toropeală a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
bun augur. Mi se mai Întâmplase și altă dată să fac inconștient lucruri aparent lipsite de logică sau chiar Împotriva oricărei rațiuni, care, ulterior, se dovedeau a nu fi deloc aberante, dimpotrivă. După ce ieșisem de la duș, de exemplu, nu Îmbrăcasem pijamaua, așa cum s-ar fi cuvenit, ci mă echipasem pentru părăsirea camerei, deși gândul că acest lucru ar fi posibil nu-mi trecuse deloc prin cap la momentul respectiv. Se pare că, uneori, subconștientul meu funcționa liber de determinările imediate, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
festiv. Altminteri, nu era nici o bucurie să te trezești. Simt și acum În oase frigul tăios În care parcurgeam dimineața distanța dintre Trinity Lane și băi, târșâindu-mi picioarele, făcând aburi la gură, Îmbrăcat Într-un halat subțire pus peste pijama, cu o pungă voluminoasă pentru burete sub braț. Nimic pe lume nu mă putea convinge să port pe piele „lâneturile“ care le țin de cald englezilor pe ascuns. Paltoanele erau considerate efeminate. Vestimentația obișnuită a studentului mediu de la Cambridge, fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
abureala beției, i-am arătat sticla, atras, ca papuașii dezalcoolizați, de eticheta frumos colorată? Am băut acasă, după tipic, votcă (alcool) cu suc de roșii. Era luni seara. M-am trezit joi dimineața, învelit cu covorul de lângă pat. Eram în pijama. Năuc, greoi, războlit, ca după un chin pustiitor. Nu mă simțeam prea rău. Picioarele se umflaseră și m-am încălțat cu o pereche de pantofi mai ușori, de vară. Era sfârșit de octombrie, plouase și până în stația mașinilor m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mamă anxioasă, pentru a se regăsi, terifiat, în alt loc decât în căldura și siguranța propriului dormitor. Niciodată nu îmi aminteam plimbarea în sine, iar mai târziu mi-am putut reaminti doar momentul șocant al revenirii la conștiență, învelit în pijamale, în cine știe ce colț al casei. Numai că, odată ce mi se spusese, de multe ori, ce făcusem în timpul aventurilor mele nocturne, indiferent cât de inocent era, invariabil, ideea în ansamblu m-a speriat foarte tare. Faptul că trupul meu putea acționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
le deschisese niciodată, dar făceau frumos în raftul de lângă fereastră, așezat de o parte și de alta a pisicii de porțelan... Își strânse șalul de lână în jurul umerilor slabi. Peste drum, la etajul III se aprinsese lumina. Bărbatul brun, în pijama, citea ziarul. Îi vedea doar capul. După o jumătate de oră va căsca, va învîrti deșteptătorul apoi, cu o mână ridicată leneș, va stinge veioza. Îl pândea mereu, neștiută, din spatele perdelelor. Se simți brusc singură și începu să plângă. " Trebuie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
s-a întîmplat? se interesă Panaitescu. Omul se mișca ușor. Nu-l auzeai niciodată în baie, în bucătărie, când umbla la ușă. Cu nevastă-sa vorbea totdeauna în șoaptă, ca niște conspiratori. Tremura de frig și-și fricționa brațele goale. Pijamaua veche avea mânecile scurte, tăiate probabil acolo unde coatele nu mai putuseră fi cârpite. Frizura, de obicei atent încropită din părul lăsat să crească deasupra urechilor și savant adus apoi cu o periuță de dinți peste țeasta goală, atârna în
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
limba împleticită: ― Ce-i? Ce vreți? ― Totul e în ordine, zâmbi bătrâna. V-am pregătit ceva bun, dar poate că înainte ați vrea să vă faceți puțin toaleta... Panaitescu își plimbă automat mâna pe creștet apoi dădu cu ochii de pijamaua cârpită și se ridică jenat. Melania Lupu împărți cești mari de cacao. Un serviciu vechi, uzat, cu păuni. Cozile minunate își păstraseră culorile. Pe fiecare farfurioară așezase câte două feliuțe transparente de pâine prăjită unse cu unt. Bătrâna îi urmărea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
din mica publicitate. ― Și-acum ce facem? întrebă încet Panaitescu. Purta un costum elegant de casă cafeniu cu batistă și cravată din lână galbenă. Frizura complicată îi acoperea iluzoriu craniul. Din cauza chipului pământiu, murdar, hainele păreau stridente. În mod ciudat, pijamaua cârpită și veche i se potrivea mai bine. ― Ce să facem? Matei dădu cu piciorul într-o papiotă goală: Jucăm țurca! Nu înțeleg de ce mai întrebi. E aproape 10. Trebuia să fii de mult la lecții, ca și domnișoara Scurtu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
marțipan roz cu miezul de fistic." Doru Matei privea scrumiera plină de mucuri. ― Plecați în oraș, domnule Matei? se interesă bătrâna. ― Ce-ți veni? ― Observ că v-ați schimbat. ― Ei bravo! N-am de gând să rămân toată viața în pijama. Sculptorul îmbrăcase un costum sel et poivre la care asortase o cravată îndrăzneață, albastru cu verde. ― Hm, așa s-a gândit probabil și Panaitescu... ― Pușche-ți pe limbă, cobea dracului! făcu speriat Matei, bătând în lemn: Sînteți tîmpiți! Și vă mirați
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
permite să-și imagineze că cinci nesemnificative secunde scandate, prima, a doua, a treia, a patra, a cincea, fuseseră o tortură chinuitoare pentru una dintre părți și un calm de sublimă bucurie pentru cealaltă. Prim-ministrul își șterse cu mâneca pijamalei în dungi fruntea care i se făcuse lac de sudoare, apoi, alegându-și cu grijă cuvintele, spuse, Într-adevăr, chestiunea impune o abordare diferită, o evaluare atentă care să acopere problema în întregime, micșorarea unghiurilor de analiză este întotdeauna o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și închise ochii cu putere, cu ușoara speranță că somnul încă mai era în stare să folosească resturile pentru a-i încropi cu ele o mică fantezie erotică privată. Străin de dezamăgirea pe care o lăsase în urma sa, îmbrăcat peste pijamaua în dungi cu un halat din acelea de mătase împodobit cu motive exotice, cu pavilioane chinezești și elefanți aurii, prim-ministrul intră în birou, aprinse toate luminile și, pe rând, puse în funcțiune radioul și televizorul. Ecranul teve-ului expunea încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
îngrijit să ofere celor cărora le oferea adăpost temporar, articolele și produsele de igienă indispensabile comodității și bunei desfășurări a misiunii cu care fuseseră însărcinați. O jumătate de oră după aceea, adjutanții se aflau fiecare în patul lui, băgat în pijamaua breslei, cu însemnul poliției deasupra inimii. Până la urmă, planul ministerului nu era deloc planificator, spuse al doilea adjutant, Așa se întâmplă întotdeauna când nu se ia elementara măsură de prevedere de a cere părerea oamenilor cu experiență, răspunse primul adjutant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
întoarce, mai devreme sau mai târziu, toate beneficiile. Prin urmare, cei doi adjutanți somnoroși găsiră un om liniștit, sigur de sine, când apărură, la rândul lor, câteva minute mai târziu în încăpere, încă în halatele cu însemnele poliției și în pijama, și târșindu-și fără vlagă papucii de casă. Șeful socotise că avea să fie exact așa, prevăzuse că primul punct marcat va fi al său și îl și marcase pe panou. Bună dimineața, băieți, salută el pe un ton cordial, sper
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]