4,896 matches
-
duse mâna la traistă; poate că prezența lui era necesară pentru a vindeca, pentru a alina durerea, pentru a salva viața cuiva. Lurr mergea alături de el, supus, dar neliniștit, cu părul zbârlit și arătându-și colții. Valerius dădu ocol unui pin și deodată, la rădăcina unui tufiș, zări un chip schimonosit de groază și privirea teribilă a unor ochi larg deschiși, de un albastru spălăcit. Se opri; inima începu să-i bată cu putere. Se aplecă încet, însă tresări brusc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe umăr și-l strânse cu putere. Drumul mergea acum pe malul lacului, cenușiu sub zăpada care cădea. Toate culorile din jur erau stinse, iar pământul se confunda cu cerul. Silueta întunecată a lui Lurr apărea și dispărea după trunchiurile pinilor de pe partea dreaptă a drumului și în vegetația de pe malul lacului, în stânga. Cei doi cai erau priponiți sub un mic acoperiș, lângă o îngrăditură. Al lui Valerius, un cal iberic, își întoarse capul spre stăpânul său, râcâind pământul cu copita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
o îndrepta încet spre bărbatul aflat la picioarele sale. „Nu-l omorî!“ Se trezi brusc. Deschise ochii și, o clipă, se amăgi că Lurr stătea la picioarele lui, în peștera din pădure, și că mergeau la Velunda, că simțea parfumul pinilor, și al zăpezii, și al vântului care îi dădea senzația de libertate. Iar avusese visul acela, auzise cuvintele care continuau să-i bântuie somnul. Acum însă, când știa care îi era destinul, semnificația visului și a cuvintelor acelora i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cum să utilizeze cantitățile acelea enorme, nu-l băgară în seamă pe Listarius. În cele din urmă, când ajunseră la un acord, bucătarul cel cocoșat, care între timp devenise al doilea ajutor al bucătarului-șef, se duse la fereastră. Printre pini se zărea templul lui Apollo, cu statui și coloane de o frumusețe nemaivăzută. — Roma! exclamă teatral cocoșatul. Duhoarea ta ajunge până la noi. N-am mai văzut un oraș atât de murdar, unde poporul plătește ca să-și facă nevoile în latrinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
linguis! strigă unul. — Sive mas, sive foemina... sive deus, sive dea, declamă preotul, apropiindu-se de tripod. Unul dintre cei care îl ajutau pe preot îi întinse o farfuriuță de aur pe care se aflau bucățele de tămâie, cornuri de pin uscate și alte substanțe pe care oficiantul urma să le arunce în foc într-o anumită ordine, potrivit tradiției. Altul îi întinse o cupă cu vin, pe care sacerdotul îl vărsă deasupra substanțelor parfumate, încheind ceremonia. Trâmbițele anunțară prezentarea programului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se scurgă în iarbă. Sfâșiau sacii cu provizii aranjați sub verandă, iar orezul și lintea se revărsau în râuri aurii și verzi, albe și negre. Mâncau cantități uriașe de stafide și nuci, migdale, anacard și muguri mici și prețioși de pini, al căror furt o făcea pe Kulfi să le alerge cu mătura. Numai că o evitau cu ușurință, la fel cum făceau cu toți adepții neînfricați care, sub jurisdicția lui Ammaji, alcătuiseră o armată aruncătoare de pietricele - plini de curaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și sunetul unei furtuni iscate dintr-odată umplu aerul când maimuțele săriră peste gard în pădurea de cercetare a universității, unde vârfurile copacilor se clătinau cuprinse parcă de un vârtej, calea maimuțelor către munți indicată de un tremur argintiu printre pini, de un tremur al crengilor și frunzișului. Păsările din pădure zburară și se împrăștiară alarmate, țipetele lor amestecându-se cu vocile de dedesubt în aerul plin de satin rosu, albastru și negru, de penele aurii și arămii ale fazanilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și clipind în mijlocul unui teatru cu pereți de sticlă, perfect luminat, cu un aer atât de pur și oceanic încât îți vedeai doar mizeria din ochii tăi de om. Am lăsat-o mai moale. Fieldmg Goodney stătea printre suporții de pin din colțul îndepărtat, părând ridicol de suav și hotărât - și într-un fel alimentat cu aer-condiționat - în blugii lui și cămașa de un alb proaspăt, în costumul lui tineresc și cu aerul conferit de bani. Dădea instrucțiuni la trei muncitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Într-un foc de alice tras de Însuși Theodore Rossevelt În asaltul de la Cochinos. Convins că trîndăveala e mama tuturor relelor, Ramón „Un-singur-coi“ (cum Îl porecleau elevii) Își Însărcinase fiul să strîngă Într-un sac frunzele uscate din păduricea de pini și din curtea cu fîntîni. Ramón era un om de treabă, cam butucănos și fatalmente condamnat să-și aleagă tovărășiile cele mai proaste. Cea mai rea dintre acestea era nevastă-sa. „Un-singur-coi“ se căsătorise cu o namilă de femeie cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că Julián venea să-i dea lovitura de grație, În timp ce toți ceilalți se prăpădeau de rîs. — Pe mine mă cheamă Julián, zise el Întinzîndu-i mîna. Prietenii mei și cu mine mergeam să jucăm niște partide de șah În păduricea de pini și mă Întrebam dacă n-ai chef să vii și tu cu noi. Nu știu să joc șah. — Nici eu nu știam, pînă acum două săptămîni. Dar Miquel e un profesor bun... Băiatul se uita bănuitor, așteptînd batjocura, atacul ascuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Învăța noțiunile elementare de șah și Îl privea cu un ochi cinic, era cel mai puțin convins dintre toți. — Ăsta-i țicnit. VÎnează pisici și porumbei și Îi chinuie ore În șir cu cuțitul. Apoi Îi Îngroapă În păduricea de pini. Ce mai distracție! — Cine zice asta? — Chiar el mi-a povestit deunăzi, În timp ce eu Îi explicam cum sare calul. Mi-a mai povestit că, uneori, maică-sa Îl ia În pat la ea noaptea și-l pipăie de zor. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de doică și-o Întrebă dacă putea să-i transmită Penélopei ceva din partea lui. CÎnd Jacinta Îl Întrebă despre ce era vorba, băiatul scoase o basma În care Înfășurase ceva ce părea să fie o figurină sculptată În lemn de pin. Jacinta o recunoscu În ea pe Penélope și simți un fior. Înainte să poată spună ceva, băiatul se Îndepărtase. În drum spre casa de pe bulevardul Tibidabo, Jacinta aruncă figurina pe geamul automobilului, de parcă ar fi fost vorba de un hoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
l-am auzit. Dumitale Îți plac bomboanele Sugus, nu-i așa? În periplul nostru spre ieșire, ne-am Încrucișat cu antreprenorul de pompe funebre cel legitim, Însoțit de două ajutoare cu aspect simian, echipați cu un coșciug din lemn de pin, sfoară și mai multe cearșafuri vechi, de o aplicație incertă. Alaiul emana o funestă aromă de formol și de colonie de talcioc, componenții săi etalînd tenuri străvezii ce Încadrau niște zîmbete gălbejite și cîinești. Fermín se mărgini să arate spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
În depărtare, felinarele de gaz aprinse În jurul gropii. Siluetele a șase persoane se aliniau pe fundalul unui cer de cenușă. Am iuțit pasul și m-am oprit În punctul pînă unde ajungeau cuvintele preotului. Sicriul, un coșciug din lemn de pin necurățat, odihnea În noroi. Doi gropari Îl străjuiau, rezemați În lopeți. I-am scrutat pe cei de față. Bătrînul Isaac, paznicul de la Cimitirul Cărților Uitate, nu venise la Înmormîntarea fiicei sale. Am recunoscut-o pe vecina de palier, care sughița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
problema! SORIN(iese la tablă, ia creta în mână și începe să spună conținutul problemei). Să fim mai buni Toți:Peste tot, peste tot e Crăciun în noaptea cea sfântă! P 1 : E Crăciun în țări cu brazi și cu pini, P 2: Dar și în țări cu palmieri și măslini, P 3: E Crăciun și sub piscuri semețe de nea îmbrăcate, P 4: E Crăciun în lanurile cu grâne coapte, P 5: E Crăciun unde copiii sunt visători, P 7
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
-n inimi cu flori de cais sângerii lumini se-înăbușă cu uimire felină luna scâncește vopsită respirăm, fremătăm bucurie parc-am fi pe estradă sorbim incerți din pahare în forme ciudate de scară parfumul desfăcut în văzduh împrăștie teama acele pinului sfâșie mugurii șiroim - să ne-ascundem, iubito, sub un ram de măslin!
Cerne by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83721_a_85046]
-
urmează a se da astăzi, iar prințul, fratele meu, a venit să-și arate destoinicia și să spună că, dacă vreunul dintre cavalerii adunați aici dorește să se măsoare cu el, el îl așteaptă la scara lui Merlin,lângă Fântâna Pinului. Condițiile sale sunt acestea: cavalerul care, se va întâmpla a fi trântit de pe cal nu va avea voie să reia lupta; iar dacă fratele meu va fi învins, el va părăsi această țară lăsându-mă pradă învingătorului. Acum, trebuie să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
și vom reîncepe lupta în zorii zilei. Zis și făcut. Fiecare și-a legat calul de câte un copac și se întinse în iarbă, nu departe unul de altul, de parcă ar fi fost prieteni, Roland lângă fântână, Agrican lângă un pin. Era o noapte semină și în vreme ce stăteau ei de vorbă, așteptând să-i cuprindă somnul, cavalerul creștin, privind firmamentul, grăi: Ia, privește ce minunat lucru este acest cer plinde stele. Dumnezeu le-a făcut pe toate luna aceasta de argint
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
până într-atât și-a pierdut capul încât nici sabia nu se gândi s-o mai păstreze. Dar el n-avea nevoie de Durindana pentru a face minuni de forță. Numai ce a îndoit o dată brațul și a smuls un pin cu rădăcini cu tot din pământ. Stejari, fagi, ațari și tot ce întâlnea în cale aveau aceeași soartă. Bătrâna pădure deveni pustie ca malurile unei bălți unde păstorul a smuls tufișurile pentru a-și întinde lațurile. Păstorii auzind mare vuiet
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de lacrimi, a strâns armele împrăștiate. Isabela a descălecat și ea spre a-l ajuta la împlinirea acestei triste datorii. Când au sfârșit de adunat toate părțile acelei bogate armuri,ei le-au agățat ca pe un trofeu într-un pin; și pentru ca nimeni să nu se atingă de ele Zebrino a săpat în scoarță aceste cuvinte:” Acestea sunt armale paladinului Roland .” După împlinirea acestei pioase datorii, el a încălecat din nou armăsarul, dar tocmai în clipa aceea un cavaler apăru
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
să-mi spui Ann. —E foarte drăguț din partea ta că m-ai invitat, Ann. Sper că nu deranjez. —Prostii, Sammy. Voi doi ne-ați făcut seara frumoasă. Acum hai Înăuntru Înainte să Înghețați. Am urmat-o dincolo de ușa simplă, de pin, după ce am scos-o pe Millington, care strănuta, din geanta ei specială și am mers până la mica seră pe care o instalaseră În urmă cu câțiva ani „ca să contemple natura când vremea nu permitea“. Era singurul element modern din toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de măsline. Își șterse mâinile pe șorțul pus la dispoziție de mama (pe care scria EXISTĂ PACE ÎN ACCEPTARE), În timp ce supraveghea procesul. Păi, m-am gândit să Începem cu o salată de paste cu morcovi prăjiți, castraveți și sâmburi de pin și poate niște zucchini antipasto. Mama ta a spus că vrea ceva obișnuit la antreuri, așa că mă gândeam să Încerc niște sandviciuri cu năut, curry și focaccia și o garnitură de ardei roșii umpluți cu orez și escarole. Ce ziceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Ai introdus un depresor de limbă în gura mortului? — Da. — Domnule detectiv, să nu mai introduci niciodată elemente străine în cavități intime înainte de a examina sistematic exteriorul. Cadavrul prezenta pe tot spatele tăieturi umplute cu așchii de lemn - lemn de pin -, iar tu ai introdus în gura lui o bucată din lemn de pin, lăsând urme similare. Înțelegi cum ai fi putut să-mi periclitezi evaluarea? — Da, dar era evident că victima fusese sugrumată cu un prosop sau cu un șal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu mai introduci niciodată elemente străine în cavități intime înainte de a examina sistematic exteriorul. Cadavrul prezenta pe tot spatele tăieturi umplute cu așchii de lemn - lemn de pin -, iar tu ai introdus în gura lui o bucată din lemn de pin, lăsând urme similare. Înțelegi cum ai fi putut să-mi periclitezi evaluarea? — Da, dar era evident că victima fusese sugrumată cu un prosop sau cu un șal. Fibrele de bumbac alb erau indicii clare. Layman oftă - lung și exasperat. — Cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a survenit între orele 1 și 2 noaptea, iar vânătăile de pe gât și de pe organele genitale au apărut post-mortem. Tăieturile de pe spate sunt tot post-mortem, fiind aproape sigur făcute cu o lamă ascuțită, atașată de o bucată de lemn de pin sau o stinghie de pin. Până acum e brutal, dar nu dincolo de limitele mele. Însă... Layman se opri. Vechiul truc al pauzei oratorice de la cursuri. Danny începuse să transpire, eliminând gradele tăriilor băute. — Dă-i drumul, doctore! — Bine, bine. Substanța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]