1,679 matches
-
în regiunea Valea Aosta, pe actuala frontieră a Italiei cu Franța și Elveția. Anselm venea dintr-o familie nobilă, deținătoare de moșii. Tatăl lui Anselm, Gundulf, era lombard, și era de o fire violentă. Mama lui, Erenberga, era o femeie pioasă, căreia Anselm îi datorează eduația creștină. La cincisprezece ani, Anselm voi să intre în mănăstire, dar nu primi învoiala tatălui său. Și-a început educația sub tutela benedictinilor din locul natal. După moartea mamei sale cunoaște o scurtă perioadă de
Anselm de Canterbury () [Corola-website/Science/299662_a_300991]
-
noviciatul. Era un frate model, își împlinea ascultările cele mai grele cu o mare umilință; recita rugăciunile cu o tonalitate hipnotizantă, îngheța într-o chilie fără căldură, se autoflagela, în speranța exorcizării, îndepărtării demonilor din corpul său. „Eram un călugăr pios, și observam atât de strict regulile ordinului meu, căci...dacă vreodată un călugăr mergea către cer prin spiritul monastic, eu aș fi avut dreptul să merg aici. Dacă ceva ar fi durat prea mult timp, aș fi fost torturat până la
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
că între timp, Luther devenise un călugăr exemplar căci, în octombrie 1510, împreună cu un alt frate de mănăstire au fost trimiși la Roma, cu o oarecare misiune pentru eremiții augustinieni. Prima reacție, la vederea cetății eterne, a fost o teamă pioasă: se prosterna, ridica mâinile și striga: Te salut, o Romă sfântă! După care a observat toate gesturile unui pelerin, înclinându-se cu venerație în fața sf. moaște, urcând scara sfântă în genunchi, vizitând aproximativ douăzeci de biserici și câștigând atât de
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
numai cu probleme teologice. În acesta, Luther nega caracterul sacramental al Bisericii , din cele șapte Taine, numai trei admițând: Botezul, Euharistia și într-o oarecare măsură Pocăința, care puteau fi dovedite ca fiind instituite de Hristos. Celelalte erau socotite ceremonii pioase adăugate de oameni. Dar și primele trei Taine se aflau într-o scandaloasă robie a rătăcirii omenești asemănătoare celei din Babilon sau Avignon, căci li s-a răpit și întunecat caracterul primordial. Cel mai rău a fost mutilată Euharistia, spunea
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
Apus, cu capitala la Roma). Arcadius s-a dovedit a avea un caracter slab, fiind foarte influențabil. Neavând înclinare spre activitățile militare, atât de importante pentru un împărat din acea perioadă, Arcadius a preferat să pozeze într-un împărat creștin pios; pentru aceasta s-a preocupat îndeosebi de combaterea ereziilor și a păgânismului. În acest scop el a decretat o serie de legi referitoare la închiderea forțată a templelor păgâne de pe teritoriul imperiului. În timp ce Rufinus spera să și-l apropie și
Arcadius () [Corola-website/Science/299890_a_301219]
-
schimbat caracterul lui Ivan. Suspectându-i pe boieri că i-au asasinat sotia, țarul a început un regim de teroare împotriva lor. Printre copiii Anastasiei, Ivan cel Groaznic a fost ucis de către țar într-o ceartă; tânărul Feodor, un prinț pios și letargic, a moștenit tronul la moartea tatălui său. De-a lungul domniei lui Feodor, guvernarea Rusiei a fost contestată între cumnatul său, Boris Godunov, și verii lui din familia Romanov. La moartea lui Feodor care nu a avut moștenitori
Dinastia Romanov () [Corola-website/Science/299327_a_300656]
-
au format mari scriitori ruși ca Pușkin, Lermontov, Gogol, Herzen, Turgheniev, Tolstoi sau Nekrasov. Familia în care s-a născut Dostoievski însă, a avut un caracter foarte diferit. După cum scrie romancierul în "Jurnalul unui scriitor": «Provin dintr-o familie rusă pioasă [...] În familia noastră, știam Evanghelia încă din fragedă pruncie ». Tatăl scriitorului, Mihail Dostoievski, descinde dintr-o stirpe de lituanieni din regiunea Pinsk. Strămoșii săi, cu rădăcini nobile datând încă din secolul al XVI-lea, sărăcesc și devin parte a castei
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
zolian bazat pe ereditate Dostoievski îi opune credința în libertatea nestrămutată a individului, a personalității umane. Romanul plasează în centru o suită de personaje fascinante: moșierul hedonist și vulgar Feodor Karamazov, precum și fiii săi — nestatornicul și impetuosul Dmitri, inocentul și piosul Alioșa, raționalistul ateu Ivan și insidiosul bastard Smerdiakov. Temele abordate sunt moralitatea, liberul arbitru și existența lui Dumnezeu. În 1878, Dostoievski este admis în consiliul de administrație al "Societății Slave de Binefacere" din Sankt Petersburg, o organizație care promovează panslavismul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
de câteva luni, James Joyce încearcă, habotnic și virtuos, să regăsească devotamentul de altădată pentru religia creștină. Mai târziu își va aminti cu umor de modul cum fiecare act de devoțiune i se părea o tranzacție cu divinitatea: În ciuda strădaniilor pioase, desprinderea de catolicism este ireversibilă, Joyce găsind refugiu într-un alt sistem de credințe, arta, căreia i se va dedica pentru tot restul vieții. În "Portret al artistului în tinerețe", Stephen Dedalus are o revelație (o "epifanie", cum va prefera
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
-lea î.Hr. Între secolele IV și VI urmează venirea saxonilor în nordul Germaniei. La 810, pentru misionarea pagânilor din nord, Carol cel Mare ridică un baptister (biserică pentru botezuri). Pentru asigurarea acestuia se construiește castelul Hammaburg. În 831 Ludovic cel Pios înființează o episcopie, care la scurtă vreme ajunge arhiepiscopat. După împărțirea imperiului carolingian la 843 regiunea este pe rând invadată de vikingi și de slavi (obodriți); Arhiepiscopul se mută la Bremen. Datorită privilegiilor portuare și comerciale acordate de împăratul Friedrich
Hamburg () [Corola-website/Science/298945_a_300274]
-
terenul marilor domenii ale nobililor sau ale bisericii erau încă cultivate de sclavi supravegheați de vătafi până în secolul al VII-lea, numărul sclavilor tot scădea datorită lipsei surselor de aprovizionare și datorită eliberării acestora (această faptă fiind interpretată ca fiind "pioasă"). Mulți foști sclavi au primit o gospodărie proprie, însă erau obligați să plătească datoriile proprietarului. Creșterea populației nesusținută de inovații tehnologice care să intensifice producția agricolă, creșterea obligațiilor asupra țăranilor și cucerirea unor noi teritorii de către regatele creștine au determinat
Evul Mediu () [Corola-website/Science/297797_a_299126]
-
și a lumii, și în care, fără a călători, această cunoaștere poate fi însușită". Kant va ieși rareori din orașul său. Kant provine din mediul social sărac. Tatăl său era meșter șelar. Mama sa i-a dat o educație riguroasă, pioasă și deschisă cunoașterii. Învață să scrie și să citească în Hospitalschule, o suburbie a orașului. Contrar celor invocate de Kant, strămoșii săi nu erau originari din Scoția, străbunicul său, Richard Kant, fiind de fapt de origine baltică, născut la Prökuls
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
lui Abraham, în chip deosebit ospitalitatea lui. Sunt reluate, înfrumusețate și îmbogățite tradițiile și legendele iudeo-creștine. Abraham ar fi fost primul om căruia părul i s-a albit în semn de modestie, de gravitate, de inteligență și de iubire. În pioasa practică zilnică Abraham este asociat lui Muhammad: „O Dumnezeul nostru apleacă-te asupra lui Muhammad și ălor săi așa cum te-ai aplecat asupra lui Ibrahim și ălor săi; binecuvântează-l pe Muhammad și pe ai săi așa cum l-ai binecuvântat
Avraam () [Corola-website/Science/297908_a_299237]
-
nevoi de împlinire. Aceasta este, dincolo de aparența dorinței amoroase, tema secretă a poeziei "Dorința", dorința secretă sugerată de versurile: Adormind de armoniaCodrului bătut de gânduri,Flori de tei deasupra noastrăOr să cadă rânduri-rânduri." Pe această linie se înscrie și tensiunea pioasă din "Rugăciunea unui dac" și memorabilă cadență din "Împărat și proletar": ""că vis al morții-eterne e viața lumii-ntregi"". Sau, ""o, moartea-i un secol cu sori înflorit"", în durerosul imn al jalei eterne din "Mortua est", ""și te privesc
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
trebui să cedeze, spre a pierde “un sfat util sau un sfat prietenesc” sau spre a nu se îndepărta de obiectivitate. Pentru toate acestea, cei care au cunoscut-o și au lucrat alături de ea îi vor păstra o vie și pioasă recunoștință ; pentru cei care nu au cunoscut-o, evocarea vieții și operei profesor academician Raluca Ripan poate constitui pilda vie a unei vieți de muncă perseverentă și creatoare, de pasiune și dăruire dedicate dezvoltării chimiei în România, un îndemn la
Raluca Ripan () [Corola-website/Science/307160_a_308489]
-
existenței și puterii căruia există dovezi arheologice de netăgăduit. După ea, acest lucru ar indica resentimentele față de regatul Israel ale autorilor din regatul Iuda. Baruch Halpern menționa în documentar că David cel istoric a fost cu totul diferit de omul pios pe care îl rețin unii ca fiind zugrăvit în Biblie:a fost de fapt un om viclean, care, uneori și-a înjunghiat apropiații pe la spate. Dar aceste lucruri reies din Biblia însăși, care nu ascunde laturile sale negative. Referitor la
David (Biblie) () [Corola-website/Science/308598_a_309927]
-
greșit să te rogi pentru cei mântuiți?” 84. Din nou: „Ce este aceasta noua evlavie a lui Dumnezeu și a papei, încât îngăduie ca, în schimbul banilor, un om neevlavios și vrăjmaș al lor să cumpere ieșirea din purgatoriu a sufletului pios al unui prieten al lui Dumnezeu, și nu îl eliberează mai degrabă din iubire curată, pentru nevoia acelui suflet evlavios și iubit?” 85. Din nou: „De ce vechile canoane ale penitențelor, care prin îndelungată nefolosire sunt abrogate și moarte, sunt împlinite
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
Era condusă de reverendul James Bowyer, directorul Școlii de Gramatică, care a generat gânduri de vină și depresie în mintea lui Samuel, aflată în plin proces de maturizare. Pe parcursul vieții sale, Samuel Taylor Coleridge și-a idealizat tatăl ca fiind pios și inocent, în timp ce relația cu mama sa era mai problematică. În copilărie era mereu în centrul atenției, ceea ce probabil a contribuit la personalitatea dependența pe care a manifestat-o ca adult. Rareori i s-a permis să se întoarcă acasă
Samuel Taylor Coleridge () [Corola-website/Science/308248_a_309577]
-
a primei sale soții. Totuși, pentru a-și sublinia nevinovăția și pentru a-și pune la adăpost noua familie, poetul se căsătorește, la 30 decembrie, cu Mary. La 8 ianuarie 1817, tatăl lui Harriet adresează lordului cancelar Eldon o jalbă pioasă în numele celor doi copii ai lui Shelley din prima căsătorie, cerând șefului justiției engleze să nu-i lase în grija tatălui lor, "un ateu declarat" și un "om imoral". La 27 martie, lordul cancelar pronunță sentința: copiii lui Shelley sunt
Percy Bysshe Shelley () [Corola-website/Science/307494_a_308823]
-
cu expulzarea evreilor din Treves din 1066. Toate acestea erau văzute mai degrabă “în termenii tradiționali ai proscrierilor guvernamentale mai degrabă decât a atacurilor populare neînfrânte.” De asemenea, multe mișcări împotriva evreilor, (precum convertirile forțate din timpul lui Robert cel Pios al Franței, al lui Richard al II-lea al Normandiei, sau al lui Henric al II-lea al Sfântului Imperiu Roman de pe la 1007 - 1012), au fost anulate ori de Papii de la Roma ori de episcopii locali. Entuziasmul apărut în rândul
Cruciada Germană din 1096 () [Corola-website/Science/306513_a_307842]
-
indulgențe. Cu această ocazie, Martin Luther a început să se pronunțe împotriva vânzării de indulgențe și, în cele din urmă, împotriva indulgențelor ca atare. El a fost denunțat de Papa Leon al X-lea pentru că a spus: "„Indulgențele sunt înșelătorii pioase... În fața dreptății lui Dumnezeu, indulgențele nu sunt de nici un folos celor care le câștigă pentru îndepărtarea pedepsei datorată păcatului lor real"". Acest moment a declanșat Reforma Protestantă. Critici referitoare la indulgențe apar încă înainte de Luther (nu numai împotriva abuzurilor practicii
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
unchiul său Abu Lahab, care îi era ostil, a creat în 616 o uniune cu toate clanurile din Mecca împotriva tribului lui Mahomed, iar actul întocmit de uniunea aceasta clanică se încheia cu formula "In numele Tău, Oh, Alah!" Tradiția pioasă nu vede nimic anormal în faptul că kuraișiții, păgâni pe atunci, scriu ""In numele lui Alah"", cum ea nu găsește anormal nici faptul că tatăl lui Mahomed avea prenumele "Servitorul lui Alah" (sau dacă vrem "sclavul lui Alah" - asta înseamnă
Allah () [Corola-website/Science/306620_a_307949]
-
duhul sfânt”, pe care imnurile Gatha îl desemnează ca pe propriul fiu al lui Ahura Mazda. Ceilalți șase arhangheli sunt: Arta („Ordinea”), Vohu Manah („Rațiunea cea bună”), Kshatra („Imperiul” și „Puterea”), Sarvatat („Integritatea” și „Sănătatea”), Amritat („Nemurirea”) și Armaiti („Gândul pios”). Zoroastru doar a spiritualizat vechiul panteon, nu l-a înlăturat cu adevărat. Cei doi primi arhangheli, Spenta Mainyu și Arta corespundeau celor două aspecte ale primei funcții indo-europene: respectarea unei anumite ordini a lumii și autoritatea supremă juridică. Al treilea
Zarathustra () [Corola-website/Science/306682_a_308011]
-
învins, luat prizonier și deținut în Cairo. Când știrea a ajuns în Franța în anul următor, atât nobilii cât și țăranii au fost puternic tulburați. Regele era foarte iubit în țara sa și era de neconceput ca un rege așa pios să fie învins de „necredincioși”. În nordul Franței s-a născut o mișcare de sprijin a țăranilor condusă de un om cunoscut ca "Le Maître de Hongrie", care era, după cum se spunea, un călugăr bătrân de origine maghiară, care trăia
Cruciada ciobanilor () [Corola-website/Science/306832_a_308161]
-
evenimentelor relatate în care aceștia au fost antrenați doar sau au fost de-a dreptul protagoniști, istoricii și hermeneuții s-au aplecat și asupra biografiei, inerent idealizate, a Profetului. Toți subliniază dificultatea colosală a muncii de separare a prozei fantastice, pioase, de relatarea strict istorică și biografică. Soluția, așa cum subliniază islamologul contemporan Anne-Marie Delcambre, nu putea fi decât una singură : abandonarea ideii de a răsturna acest amplu eșafodaj ridicat de tradiția islamică și preluată necritic de specialiștii musulmani; această idee de
Mahomed () [Corola-website/Science/307840_a_309169]